Tudorel Toader

Acum să răspund domnului președinte de ședință, care se pare că mi-a dat cele mai multe sfaturi.

Transformarea secției în direcție este o chestiune de oportunitate. Oportunitatea nu e a mea, ca ministru, este a decidenților la nivel de alianță de guvernare. Eu mă voi ocupa de legalitate sau de constituționalitate. Și nu eu – aici, indiferent de culoare –, nu sunt eu superministru, chiar dacă cineva a spus, să hotărăsc eu mâine că disecția o facem în direcție.

Sigur, cu separarea carierelor. Eu, ca fost procuror, sunt de acord: după anul I de INM, dacă-ți alegi drumul de procuror sau judecător, să mergi pe direcția asta. Dar legile justiției de la noi, care au venit de la dumneavoastră, prevăd posibilitatea ca după un număr de ani procurorul să devină judecător, judecătorul procuror; a crescut un pic vechimea, dar așa se face că, într-adevăr, la Înalta Curte avem judecători care tocmai au trecut din procurori în judecători. Personal, sigur, nu cred că este bine.

Chestiunea cu delegarea și detașarea. Ar trebui să facem o nuanță. Delegarea e în sistem, detașarea e în afara sistemului. Adică îl delegi pe unul pe funcție. Detașarea – când pleacă de la Ministerul Public, de pe scaunul de procuror sau de judecător, și se duce în altă parte, să spunem ca agent guvernamental sau la Spălarea Banilor sau nu știu unde.

Nu le putem folosi pe amândouă, delegare sau detașare, înăuntru, că unul este înăuntru, unul este în afară.

Sigur, eu nu-mi amintesc, dar dacă ați fi vrut dumneavoastră să-mi dați un exemplu din suta aceea de articole declarate neconstituționale din Codul penal, de procedură penală, promovate de către Ministerul Justiției.