Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·30 octombrie 2018
Comemorativ · respins
Tudorel Toader
ministrul justiției
Păstrarea unui moment de reculegere în memoria victimelor de la clubul Colectiv
Discurs
Prin urmare vă rog să vedeți dacă acest „și eu”, ministrul justiției, care am preluat MCV cu 12 recomandări, nu poate fi decontat obiectiv, lăsând la o parte abordările subiective sau politice, nu poate fi decontat altcuiva și cui anume.
Ați făcut referire la raportul DNA cu propunerea de revocare a procurorului-șef, dar n-ați făcut propunere la conținutul raportului, n-ați făcut referire la cele trei conflicte juridice de natură constituțională, n-ați făcut referire la art. 132 din Constituție și nici la decizia Curții Constituționale care clarifică acest raport.
Ați întrebat dacă e moral ceea ce este legal? Și spun asta într-o formulă sintetică.
Vreau să vă spun și nu poate fi contestat faptul că există o prezumție generală – e adevărat că e relativă –, în sensul că orice normă juridică absoarbe în ea o normă morală, dar în același timp nu orice normă morală se ridică la nivelul de reglementare al unei norme juridice.
Ați făcut referire la înființarea direcției secției speciale de anchetare a magistraților.
Sigur, eu acum nu vreau să rememorăm parcursul legislativ, dar trebuie să vă aduc aminte sau să scot în evidență faptul că cel puțin în două rânduri Curtea Constituțională a spus că soluția legislativă este constituțională, să readuc aminte faptul că Decizia Curții Constituționale spune că nu încalcă libertatea, independența, ba, dimpotrivă, o garantează, este o formă de garanție a independenței judecătorilor.
Ați spus că am lăsat la Parlament, la comisia specială, proiectul de lege pentru modificarea legilor justiției, ceea ce este adevărat, dar spuneți: de ce n-am continuat cu proiectul de lege la Ministerul Justiției, la Guvern, să cerem avizul Comisiei de la Veneția?
Întrebarea este cel puțin retorică, pentru că eu presupun – e adevărat că sub forma unei prezumții relative – că dumneavoastră vă aduceți aminte principiul potrivit căruia Guvernul nu se poate substitui legiuitorului în opera de legiferare, atunci când există o procedură în curs.
Prin urmare, câtă vreme la nivel de Parlament s-a solicitat draftul proiectului de lege, Guvernul nu putea să spună „Ba continuăm noi, indiferent de ce face Parlamentul!”, pentru că, dacă vreți, vă dau dezlegarea dintr-o decizie a Curții Constituționale cu referire la Legea educației, prin care Curtea a admis o obiecție de neconstituționalitate, spunând că Guvernul nu poate legifera prin ordonanță ceea ce Parlamentul are în dezbatere în procedură de legiferare.
Ați întrebat ce le-am spus eu colegilor de la Comisia de la Veneția.
Dumneavoastră știți! Cel puțin în două rânduri reprezentanții comisiei, de dată recentă, când au fost în România, la Ministerul Justiției, și au discutat cu celelalte autorități, au invitat un reprezentant oficial al legiuitorului, emitentul legii, pentru că, în caz contrar, ar fi însemnat că eu mă exprim într-o dublă calitate, de membru al comisiei, pe de o parte, de „judecător”, și, pe de altă parte, de susținător al legii adoptate de către Parlament.