Tudorel Toader

## **Domnul Tudorel Toader:**

Sigur, mă refer la conținutul moțiunii, cu mare plăcere. ...și mi s-a reproșat de ce abia după cinci zile am vorbit despre neretroactivitatea ordonanței.

Vă spun, dincolo de ce am scris aici, dincolo de ce puteți dumneavoastră interpreta: eu, personal, nici nu mi-am pus întrebarea sau n-am considerat necesar să răspund despre neretroactivitate, pentru că e o lege civilă. Or, toată lumea știe, care știe, că legea civilă nu retroactivează, că legea civilă are efecte numai pentru viitor. Și avem decizii ale Curții Constituționale care spun că o lege nu este retroactivă dacă modifică pe viitor conținutul unor acte juridice anterior stabilite.

Prin urmare, eu n-am considerat necesar să spun celor care aplică legea: vedeți că e lege civilă, nu e penală, pentru că nu are nimic penal în ea ordonanța respectivă. Și orice jurist știe că legea civilă e numai pentru viitor, de la momentul intrării în vigoare, dacă nu se prevede o dată ulterioară.

Ați întrebat în moțiune dacă legea de procedură penală are caracter retroactiv și s-a spus foarte ritos că nu are.

Dacă nu vă supărați, vă dau exemple în care legea de procedură penală poate să aibă caracter retroactiv, în situațiile în care nu e de procedură penală pură, curată, ci este o normă juridică mixtă, care are în ea, pe de o parte, aspecte penale, pe de altă parte, procesual penale, iar aspectul penal îi dă vocație la lege penală mai favorabilă. Și reamintesc momentul lui 2010, când s-a pus problema retroactivității acordului de recunoaștere a vinovăției și în care Curtea a spus: da, norma este în procedură penală, dat fiind faptul că are consecințe asupra răspunderii penale, dobândește o natură mixtă, de penal și de procesual, iar partea de penal îi dă vocație la retroactivitatea legii penale mai favorabile.

Sigur că, repet, unele puncte sau unele aspecte, după părerea mea, se repetă. Unul dintre ele se referea la faptul că s-a consacrat posibilitatea procurorului ierarhic superior să infirme soluția procurorului inferior, evident, și pe motive de netemeinicie.

Aici este un bun exemplu de a arăta cum Comisia de la Veneția – uneori și Comisia Europeană, și în MCV – primește informații de la noi, toți participanții, dar uneori informațiile sunt incomplete sau incorecte.

Nu s-a introdus această modificare acum. Comisia de la Veneția spunea: da, suntem îngrijorați că procurorul de caz are tutela procurorului-șef, care îi poate infirma soluția, pe netemeinicie. Această soluție este din 1968, a trecut de-a lungul timpului și prin modificările din octombrie 1996, a rămas și în Codul penal..., Legea nr. 301, care nu a mai intrat în vigoare, și prin Legea din 2014.

Prin urmare, comisiei i s-a spus: iată ce s-a întâmplat cu procurorul-șef, care poate infirma pe netemeinicie o chestiune care nu are acoperire în realitate. Și ați văzut că, în avizul final, comisia nu a mai făcut referire la așa ceva, înțelegând faptul că nu a fost un element de noutate.