Viorel Cărare

Voi enunța o temă care parafrazează rezistența din munți, de după Al Doilea Război Mondial, când unii români curajoși și devotați democrației s-au opus instaurării comunismului: vă prezint „rezistența din birouri”.

Am fost amenințați, imediat după luarea măsurii antipopuliste de reducere a numărului bugetarilor și veniturilor acestora, că administrația se va goli de oamenii săi cei mai valoroși, că vom rămâne fără funcționari publici, că sistemul birocratic se va sufoca de lucrări care rămân în sarcină atâtor de puțini oameni.

După aproape 18 luni, constatăm pe cifre, dar și pe viu, la ghișee, că niciunul dintre fenomene nu s-a produs. Oamenii nu și-au dat demisia în bloc. Cei nemulțumiți de eliminarea sporurilor nu au plecat ca să-și deschidă propriile afaceri de consultanță și asistență profesională, nu au migrat în sectorul privat decât în număr foarte mic. Oamenii s-au mulțumit să protesteze în felul lor binecunoscut, după ce valul de panică privind concedierea a trecut.

Amabilitatea funcționarilor din scurta perioadă când erau scrutați de ochii șefilor în vederea selecției disponibilizaților a trecut. A trecut perioadă de vendetă și acum colectivele din administrație sunt mai unite, mai polarizate. Am văzut cum un director a fost cel care a antamat autocarul ca sindicaliștii din subordinea lui să meargă la protestul de la București. Ce măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare va lua acel director? Niciuna. Pentru că el este unul dintre locotenenții mișcării „Rezistența din birouri”. El va căuta justificări pentru a menține colectivul, se va uita în altă parte când unul din subordonații săi:

– nu se ridică de la birou pentru a servi vreun petent;

– nu dă informații din proprie inițiativă, sau complete, utile, ca să nu fii nevoit să revii sau să te plimbi de la un ghișeu la altul;

– nu sare peste nicio formalitate, instituită de regulă tot de ei, ca interpretare la norme și reglementări bune pe fond, dar pe formă trebuie să le omoare!; – nu preia sarcinile colegului absent, motivat sau nemotivat, pentru a soluționa prompt cererile cetățenilor;

– stă la birou jumătate din program și restul „pe teren” sau în alte birouri, povestind chestiuni personale;

– se substituie cu încăpățânare sistemului informatic, care dacă ar avea o singură bază de date comună, ar soluționa de la un ghișeu unic tot ceea ce ține de un CNP sau sediu etc.;

– în ultima vreme, chiar refuză cu obrăznicie să soluționeze cererile cetățenilor, pe motiv că este prost plătit și suprasolicitat.

Doresc să transmit Domniilor Voastre că am din teritoriu din ce în ce multe semnale, numărul nu a scăzut, deși prin forța lucrurilor activitatea s-a redus mult, iar calitatea prestațiilor acestora este spre sancționabilă. Dar cine să-i sancționeze, când șefii dumnealor sunt funcționari publici, cărora Guvernul Boc le-a luat privilegiile de a câștiga sporuri fabuloase în raport cu sectorul privat, cărora Guvernul Boc a avut tupeul să le reducă o serie de cheltuieli căpușate?