Andrei Răzvan Condurățeanu

Voi începe prin a vă prezenta unele date statistice privitoare la șomajul la nivel național. Ele sunt preluate chiar din comunicatul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă.

La sfârșitul lunii decembrie 2012, rata șomajului înregistrat la nivel național a fost de 5,59%, cu 0,19 puncte procentuale mai mare decât cea din luna noiembrie 2012 și cu 0,47 puncte procentuale mai mare față de cea din luna decembrie a anului 2011.

Numărul total de șomeri la finele lunii decembrie, de 493.775 persoane, a crescut cu 17.454 persoane față de cel de la finele lunii anterioare.

Din totalul șomerilor înregistrați, 194.473 au fost șomeri indemnizați și 299.302 neindemnizați. Numărul șomerilor indemnizați a crescut cu 19.528 de persoane, iar numărul șomerilor neindemnizați a scăzut cu 2.074 de persoane față de luna precedentă.

În afară de observația că toate aceste „creșteri” reprezintă de fapt o majorare evidentă a șomajului, vreau să remarc faptul că în perioada septembrie 2009–decembrie 2012, numărul locurilor de muncă din România a scăzut cu 523.000, de la 4.834.000,6 la 4.311.000,6 mii. Numai în luna decembrie 2012 numărul salariaților a scăzut cu 10.000.

Este evident că singura soluție de asigurare a unei vieți decente pentru populația României este creșterea substanțială a numărului de locuri de muncă.

De altfel, USL a avut ca obiectiv prioritar creșterea cu un milion a numărului de locuri de muncă. Din păcate, statisticile arată o scădere a locurilor de muncă, scădere ce ar putea fi accentuată de măsurile de reducere a personalului bugetar, anunțate de unii membri ai Guvernului. Din păcate, măsurile vizează și un sector care, și cu personalul existent, funcționează defectuos – la sectorul de sănătate mă refer aici.

De aceea, consider că este absolut necesar să fie luate, pe de o parte, o serie de măsuri de stopare a fenomenului de șomaj, prin adoptarea de reglementări pentru stimularea angajatorilor în vederea creării de noi locuri de muncă, iar pe de altă parte, de asigurare a unui trai decent al persoanelor care, din nefericire, sunt atinse de fenomenul șomajului.

Țin să remarc inițiativa legislativă de modificare a Legii nr. 76/2002 privind introducerea sau ameliorarea unor măsuri active în domeniul ocupării, inițiativă care face obiectul discuțiilor în comisia de specialitate a Camerei Deputaților și care acordă unele avantaje angajatorilor care angajează tineri sau șomeri de lungă durată.

Consider însă că pot fi avute în vedere și măsuri de suportare de la bugetul de stat a CAS-ului datorat de angajatorii care creează noi locuri de muncă.

Având în vedere că indicatorul social de referință nu a mai fost actualizat încă de la stabilirea lui inițială, în anul 2008, consider că se impune și actualizarea lui cu cel puțin 20%, la un nivel care să corespundă cu majorarea prețurilor față de perioada de referință. Acesta ar trebui să ajungă la valoarea de 600 lei, valoare ce ar corespunde mai bine nu numai nevoilor actuale ale șomerilor, dar și nevoilor altor categorii foarte defavorizate, cum ar fi beneficiarii de alocație de stat pentru copii, mame care îngrijesc copii până la vârsta de 2 ani sau beneficiari de venit minim garantat.