Cristian Rădulescu

Voi încerca, domnule președinte, deși situația în care suntem acum este destul de delicată. Este clar că primordial este faptul că această lege trebuie să existe. Este amânată de prea mult timp. Am discutat și cu reprezentanții Ministerului de Externe. Poate este mai bine să existe o lege slabă, decât să nu existe deloc și, după aceea, prin consensul grupurilor parlamentare, să-i aducem unele amendamente... vitaminizante, ca să spun așa.

În momentul de față, însă, cel puțin noi, Grupul parlamentar al P.D., suntem în dilema dintre a vota pentru sau contra din cauză că sunt multe chestiuni în această lege care nu sunt tocmai constituționale. Cred că ceea ce a vrut să transmită președintele Băsescu în mesajul lui n-a fost chiar bine înțeles. Cred că această definire a numelor sub care ar fi cunoscute unele comunități românești din afara granițelor nu este chiar cel mai bine-venit lucru. Definirea unor minorități se face conform convenției-cadru și Constituției României, prin cele patru elemente — de tradiție, de limbă, de religie, de cultură —, iar introducerea unui alt element, al cincilea, și anume, denumirea, nu este un lucru potrivit, ci mai degrabă este limitativ.

N-am fi de acord cu acest amendament și, când ajungem la dezbaterea respectivă, o să milităm să-l scoatem. Dacă el va fi scos, atunci am putea vota legea așa cum rămâne în formula ei, urmând ca, după aceea, s-o mai vitaminizăm.

După aceea, nu suntem de acord cu instituția sub care a fost pus Congresul Românilor de Pretutindeni. Credem că, așa cum în Constituție scrie că Președintele României este acela care reprezintă statul în ceea ce privește chestiunile constituționale, nu comerciale sau altele, și aici — când este vorba de românii de pretutindeni —, trebuie ca acest congres să fie sub egida Președinției României — și la această chestiune chiar ținem.

După aceea, credem că sunt excesive prevederile proiectului referitoare la acele adeverințe, să le zicem, la patalamaua care trebuie dată românilor de pretutindeni pentru a putea beneficia de drepturile date de această lege, și așa puține.

Vă atrag atenția că există prevederi în Convenția-cadru referitoare la minoritățile naționale încheiată la Strasbourg, în 1995, prin care se recomandă să nu se facă astfel de evidențe referitoare la apartenența la o anumită minoritate, tocmai pentru faptul că istoria, chiar cea mai veche, a arătat cum pot fi folosite nociv astfel de evidențe.

Deci nu suntem de acord nici cu această chestiune, a eliberării unor adeverințe referitoare la apartenența la o anumită minoritate.

Una peste alta, sigur că acestea sunt chestiuni care pot fi corectate. Noi am vrea, totuși, ca acea enumerare care n-a fost bine înțeleasă să fie scoasă din lege. Este un amendament introdus de comisie, deci ne putem referi la el, procedural.

Cealaltă chestiune, la care ținem mult, ca acel Congres al Românilor de Pretutindeni să fie sub egida Președinției, a fost deja tranșată de comisie și, procedural, nu prea mai avem ce face.