Traian Băsescu

Voi veni la Comisia de la Veneția, care, în cazul unui proces Lüvik-Estonia, stabilește dimensiunile și contextul abuzului în serviciu. Sigur, Estonia nu este departe de noi. Estonia a utilizat și ea în această definiție tot definiția din timpul Uniunii Sovietice, pe care am utilizat-o și noi.

Și Comisia de la Veneția – probabil știți că unele dintre cele mai sclipitoare minți juridice din Europa sunt sau fac parte din aceste comisii –, Comisia de la Veneția spune așa, când este vorba de abuzul în serviciu: „Comisia susține că asemenea prevederi penale generale sunt foarte problematice, atât cu privire la cerințele calitative, cât și la alte cerințe fundamentale, conform principiului suveranității legislative, precum previzibilitatea și acuratețea juridică.” Și încheie acest paragraf Comisia de la Veneția spunând: „Pe această bază, Comisia de la Veneția consideră prevederile penale naționale cu privire la abuzul în serviciu să fie invocate numai în cazuri în care fapta este de natură gravă, cum ar fi, spre exemplu: infracțiuni grave împotriva proceselor democratice naționale, încălcarea drepturilor fundamentale...”, iar noi am creat o lege prin care se încalcă drepturile fundamentale, „...subminarea imparțialității administrației publice...” și așa mai departe.

Am vrut doar să subliniez că, dincolo de decizia Curții Constituționale, trebuie să ne aflăm într-o zonă a definițiilor democratice. V-aș da un element care pe mine mă preocupă. Și ați văzut frecvente luări de poziție începând din 2015. Aflam din declarațiile doamnei procuror-șef al DNA – nu-i rostesc numele, să nu ceară drept la replică –, deci aflam din declarațiile dânsei că DNA-ul are în lucru 2.700 de dosare de abuz în serviciu, în afară de ceea ce este deja în instanță, de cei care sunt condamnați și așa mai departe.

Știți ce înseamnă asta? Însumați abuzul de putere și abuzul în serviciu din toate statele Uniunii Europene și nu știu dacă veți găsi o sută de astfel de dosare în instanțe.