Dan Ștefan Motreanu

„Votul împotriva bugetului, un vot împotriva cetățeanului!”

Nu este niciun secret pentru nimeni – cifrele nu pot fi contrazise –, bugetul de stat pe anul 2008, proiectat de Guvernul Tăriceanu, este cel mai generos din întreaga perioadă postdecembristă. Cu toate acestea, proiectul de

buget este atacat din toate părțile, iar amenințările că nu va fi votat curg aproape zilnic.

Președintele Partidului Democrat, domnul Emil Boc, a anunțat încă de la începutul lunii octombrie, cu ceva timp înainte ca proiectul să ajungă la Parlament, că senatorii și deputații acestei formațiuni politice nu vor vota bugetul. Mai mult, reprezentanții Partidului Democrat au refuzat și participarea la un dialog pe tema bugetului. „Sunt convins că, împreună cu P.C., P.R.M., U.D.M.R. și neocomuniștii din jurul lui Ion Iliescu, Tăriceanu poate să-și facă o majoritate să treacă bugetul de stat”, a afirmat tot atunci Emil Boc. De atunci și până astăzi nu am remarcat vreo schimbare de optică din partea liderilor P.D. Ce denotă un astfel de comportament? Nimic altceva decât o linie politicianistă ieftină. Bugetul nu este nici al Guvernului, nici al premierului Tăriceanu, nici al P.N.L. – bugetul este al României. Or, adoptând o linie negativist-politicianistă, liderii P.D. nu sancționează un adversar politic (care de fapt continuă programul elaborat cândva împreună cu P.D.), ci sancționează cetățenii României.

În nu mai știu câte ieșiri publice, președintele P.S.D., domnul Mircea Geoană, referindu-se la proiectul de buget, folosea următoarea formulă-șablon: dacă Guvernul nu acceptă amendamentele noastre sociale, bugetul nu trece. Sincer, nu cunosc decât o parte din propunerile „sociale” ale P.S.D. Cunosc un singur lucru: dacă la Palatul Victoria s-ar fi aflat P.S.D., cu siguranță premierul și miniștrii socialdemocrați nu ar fi avut curajul să aloce procentele ridicate alocate în mai multe domenii de Cabinetul Tăriceanu.

Nu în ultimul rând, la rampă au ieșit și liderii sindicali. Nu contest doleanțele privind creșterile salariale, dar sindicatele trebuie să țină cont că totuși bugetul nu este un corn al abundenței.

Există voci atât din zona opoziției, cât și a unor analiști care consideră votul pentru bugetul pe 2008 ca fiind „adevărata moțiune de cenzură împotriva Cabinetului Tăriceanu”. Țin să-i dezamăgesc pe acești prezumtivi ciocli, care au șomat și vor șoma și în continuare. Căderea la vot a unui buget nu înseamnă și demiterea sau demisia unui guvern, înseamnă că în anul următor va fi în vigoare tot bugetul din anul precedent, și acest lucru va avea consecințe negative în mai multe domenii, din care enumăr doar trei:

– majorarea pensiilor care a început să curgă de la 1 noiembrie va fi blocată;

– investițiile preconizate pentru sistemul sanitar nu vor mai putea fi efectuate;

– fără procentele în plus prevăzute pentru învățământ, și aici investițiile majore vor fi blocate.