Ovidiu Cristian Iane

„Votul prin corespondență, monedă de schimb pentru următoarele alegeri?”

Un pas înainte, doi pași înapoi este ceea ce explică cel mai bine traseul parcurs de inițiativa național-liberalilor privind votul pentru comunitățile din diaspora. Acest „cha-cha” legislativ creat prin elaborarea unui proiect, consultări cu președintele, consultări cu asociațiile și comunitățile de români din afara țării, reelaborarea proiectului de lege, repetarea consultărilor cu președintele pe aceeași temă de încă două ori și multele declarații de presă arată fățărnicia noului PNL în ceea ce privește intențiile lor față de românii din străinătate.

La fel ca și în 2011, când PDL promitea să își „asume politic” votul prin corespondență, asistăm și astăzi la aceeași punere în scenă și prefăcătorie, doar-doar de o mușca momeala, încă o dată, credulul public român.

Proiectul depus în batjocură de către PDL-iști, noii PNL-iști, are la bază o serie de condiții neserioase și, pe alocuri, discriminatorii pentru românii din diaspora. Succint, acest proiect de lege presupune preînregistrarea alegătorilor pentru scrutinul electoral, fapt ce cauzează o serie de inadvertențe prin prisma faptului că există mai mulți români care nu au o reședință oficială în țara-gazdă. PNL le refuză, așadar, acestor români dreptul de a vota și îi supune unui tratament discriminatoriu. Ce să le recomandăm acestor români puși în această situație? Să vină acasă pentru a putea vota?

O altă prevedere prost reglementată și în bătaie de joc explicată este cea vizând expedierea documentelor prin intermediul Poștei Române. Această modalitate de transport a buletinelor de vot poate cauza, așa cum și parlamentarii PNL bine au sesizat, întârzieri de până la 10, 20 sau chiar 30 de ani. Însă care este soluția oferită de PDL-iștii ascunși sub sigla național-liberală? Ei bine, ea nu există. Noul PNL ne propune să „sperăm că poșta funcționează bine în perioade electorale”.

O a treia chestiune și cea care face subiectul central al acestei declarații este corectitudinea realizării votului prin corespondență. Poate PNL să ne garanteze nouă, celor care vrem să votăm un astfel de proiect, de la cine vin aceste plicuri? Poate să ne spună cu exactitate cine a votat, cine a pus ștampila sau autocolantul pe numele candidatului dorit? Poate noul PNL să ne asigure că alegătorul a votat candidatul din proprie voință, că nu a fost influențat sau, mai rău, intimidat pentru a vota într-o anumită manieră?

Nu, nu poate. Și acest lucru se întâmplă din cauza faptului că PNL a elaborat un proiect de mântuială, doar pentru a pretinde în fața românilor din diaspora că își vor ține promisiunea și doar pentru a le arunca praf în ochi, așa cum au făcut și în 2011.

Adevărul este că PNL folosește un dublu limbaj atunci când afirmă cu tărie că întreprinde toate demersurile necesare pentru reușita acestui proiect, întrucât dorința acestora este aceea de a nu reglementa votul prin corespondență și de a folosi acest subiect și la alegerile următoare.