Gheorghe Dragomir

„Votul uninominal versus referendum”

Principala modificare în sistemul politic românesc postdecembrist o constituie cu siguranță votul uninominal. Prin acesta se înțelege un mod de alegere directă a unor candidați individuali, și nu desemnarea în bloc a unei liste, întocmite pe baza unor criterii mai mult sau mai puțin transparente, de către un partid. Se dorește o personalizare mai mare a votului, astfel încât alegătorii să opteze între candidaturi nominale, și nu între liste. Asta ar vrea președintele Băsescu să înțeleagă alegătorii propunând un referendum radical în problema votului uninominal. Dar situația este oare așa?

Avem oare nevoie de un sistem de vot radical, menit să distrugă structura partidelor din România? Eu cred că nu.

Inițiativa legislativă a Asociației „Pro-Democrația”, susținută de Partidul Național Liberal și implicit de Guvern, prevede ca alegerea senatorilor și deputaților să se facă în sistem uninominal mixt prin compensare, mandatele urmând să fie redistribuite candidaților care au obținut locurile doi și trei în colegiile uninominale, în funcție de ponderea partidelor la nivel național. Proiectul mai prevede că, în cazul în care un partid obține jumătate plus unu din colegiile uninominale, atunci redistribuirea se va face pe liste de partid, pe o așa-numită listă de rezervă. La acest proiect se adaugă amendamentele depuse, și anume P.S.D. – 74 de amendamente, P.C. – 26, U.D.M.R. – 7, iar reprezentanții minorităților naționale – 6.

După discuții intense, după asumarea răspunderii de către Guvern, după introducerea și discutarea amendamentelor, mă întreb acum de ce mai este nevoie de un referendum?