Ioan Sorin Roman

## „Vreau ca România să ajungă ca Grecia”

Auzim de câteva zile că România ar putea ajunge ca Grecia, că în România oamenii ar putea ajunge în situația în care vor fi nevoiți să suporte sacrificiile la care poporul grec este supus. Se creează impresia că noi suntem încă pe val, în vreme ce Grecia a ajuns în ultimul hal, a ajuns în situația în care nu mai au nicio șansă, niciun viitor, sunt terminați, înrobiți pentru o sută de ani. Și cine încearcă să inducă acest sentiment? Cine ne îndeamnă la sacrificii pentru a nu ajunge ca Grecia? Cel ce e în fruntea țării de șase ani, cel ce ne anunța în urmă cu câteva luni la postul public de televiziune că am ieșit din criză, cel ce se declara ca fiind primul adversar al unui împrumut de la FMI.

Cred că este de datoria noastră să explicăm cetățenilor României, oamenilor din colegiile pe care le reprezentăm, care este situația reală. Să le spunem faptul că sunt slabe șanse să ajungem în situația Greciei pentru că acolo cetățenilor li s-au redus al 13-lea și al 14-lea salariu, nu li s-a redus venitul cu 25%, pentru că în situația Greciei vorbim de un salariu mediu de 2.000 de euro, de venituri pe care un român de rând nici nu îndrăznește să le viseze.

Sincer să fiu, m-am săturat de atâta minciună, de această manipulare ieftină, de batjocorirea românilor de rând. Poate

mă veți acuza de atitudine populistă apreciind că dincolo de modul în care este prezentată situația României pe plan intern sacrificiile trebuie să existe, trebuie făcute de noi, de toți, pentru a trece peste această criză: am luat niște bani, că ne place ori nu, trebuie să-i dăm înapoi, iar dacă FMI ne cere sacrificii, trebuie să le facem.

Înainte de a încheia vreau să vă spun un lucru. Nu mă pricep la economie, nici nu am pretenția că ceea ce spun eu este bine. Am însă un principiu în viață: apreciez și îl voi aprecia pe cel ce stăpânește o știință, oricare ar fi ea, iar dacă eu am nevoie de un sfat, am să încerc să-l obțin de la cel mai bun în domeniu respectiv (din câți cunosc eu). Vreau să-l citez pe Joseph Stiglitz – laureat al Premiului Nobel pentru economie: „Când programele FMI sunt excesiv de severe, pot împinge o țară într-o spirală a datoriilor”.

*

## „Nu mai vrem boci, vrem copaci”

În afară de interjecție și nume de prim-ministru, „boc” înseamnă în unele părți din Ardeal și acea bucată de lemn necrăpată ce va sfârși cu siguranță în foc pentru că nu e destul de nobilă pentru a fi șlefuită și nici suficient de mare pentru a folosi la diverse amenajări făcute în gospodărie. Un boc este deci ceva inferior, o bucată de lemn care, dacă ar avea conștiință, ar putea doar să viseze că face parte dintr-o lucrare de dulgherie, că ar putea deveni o bucată dintr-un scaun sau o masă, ori măcar un stâlp ce susține un gard, dar nu se poate, e un boc și atât. Totuși, trebuie să-i apreciem valoarea, până la urmă ne încălzește, își dovedește utilitatea, dar e doar un boc și nimic mai mult, are limitele lui pe care, dacă ar avea conștiință, ar trebui să și le cunoască și să conștientizeze faptul că e mult prea mic, iar un om gospodar își dorește un copac, nu un boc.