Raluca Surdu

Vreau să vă aduc astăzi în atenție problema lipsei unei viziuni de ansamblu și a evaluării adecvate a contribuției personale a fiecărui angajat în parte, atunci când se face referire la salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Această lipsă de viziune generează în România situații absurde în aplicarea Legii salarizării pentru cei remunerați de la bugetul de stat.

O să vă dau câteva exemple în cele ce urmează, pentru a percepe împreună lacunele majore din sistem. O să încep cu un caz simplu, întâlnit, nu o dată, în instituțiile publice: salariul funcționarului public debutant este egal cu cel al femeii de serviciu. Mai mult, dacă aceasta din urmă are vechime suficientă în muncă, venitul său poate chiar să îl depășească pe cel al funcționarului, dată fiind diferența de ani petrecuți în serviciu.

Vă mai pot exemplifica cu încă un caz: creșterea salariului minim pe economie a dus, în mod normal, și la creșterea salariului unui muncitor necalificat. Foarte bine! Însă, cu tot cu creșterea salariului, în cazul unui funcționar public debutant, salariul de încadrare rămâne tot în zona a 1.000 de lei.

Și, în final, să vorbim și despre cifre, concret. Vă voi pune la dispoziție câteva date cu privire la încadrările din primării. Un salariu de încadrare pentru un inspector grad principal (studii superioare) în decembrie 2014 este de 925 lei; un salariu de încadrare pentru inspector grad superior (studii superioare, vechime peste 15 ani) este 1.246 lei. În cazul remunerației profesorilor ne confruntăm cu o situație asemănătoare. Un profesor cu mai puțin de doi ani vechime are un salariu de încadrare de 1.139 lei; pentru cei cu mai puțin de șase ani vechime salariul este de 1.148 lei. În sfârșit, pentru cei care au vechimea cuprinsă între șase și zece ani salariul de încadrare este de 1.271 lei.

Pentru a fi foarte bine înțeleasă, vă spun că nu consider o problemă faptul că o femeie de serviciu sau un muncitor calificat beneficiază de creșteri salariale, dar consider o problemă faptul că nu se face o evaluare a activităților și nu se iau niște decizii adaptate fiecărei categorii profesionale în parte în ceea ce privește salarizarea celor care sunt plătiți din fonduri publice. Nu este normal, nu este moral, până la urmă, ca un om care se ocupă de educația celor care reprezintă România de mâine să aibă un salariu foarte apropiat de cel de subzistență. Sau ca un funcționar public debutant, pe care ni-l dorim perfect, eficient și incoruptibil, să aibă același salariu precum cel al unei femei de serviciu sau chiar mai mic.

O să închei prin a transmite reprezentanților ministerului de resort că aș vrea să știu, alături de colegii mei din Partidul Național Liberal, ce măsuri vor fi luate pentru a corecta astfel de anomalii și, în același timp, cum se va aplica Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și coeficienții de stabilire a salariilor personalului plătit din fonduri publice.