Florica Cherecheș

„Vrem o reformă reală a învățământului românesc sau doar să mai aruncăm niște bani pe fereastră?”

Săptămâna trecută, pe site-ul Ministerului Educației și Cercetării Științifice a fost publicat spre dezbatere Proiectul de hotărâre de guvern privind aprobarea Programului național „Sprijin la bacalaureat, acces la facultate”, prin care se doresc:

a) reducerea ratei de abandon școlar în licee, respectiv reducerea ratei de abandon a studiilor universitare;

b) creșterea ratei de absolvire și îmbunătățirea promovabilității la examenul de bacalaureat;

c) creșterea ratei de înscriere în învățământul superior.

Programul se va desfășura timp de 7 ani, începând cu septembrie 2015, cu finanțare acordată de Ministerul Educației către liceele și universitățile de stat care se califică la competiții de acordare de granturi. Guvernul a adoptat deja acest program și a semnat, în acest sens, cu Banca Mondială un contract de împrumut de 200 de milioane de euro. Cele șase articole ale hotărârii nu ne lămuresc ce anume se dorește în cadrul acestui program, urmând ca metodologia să apară mai târziu.

În condițiile în care rata de absolvire cu diplomă de bacalaureat a elevilor în vârstă de 18 ani s-a diminuat în ultimii ani de la 63,4% la 39,2%, iar rata de absolvire la bacalaureat a scăzut de la 78%, în 2009, la 58%, în 2013, sunt de acord că trebuie să luăm măsuri pentru a nu mai pierde sute de mii de tineri în continuare.

Am însă o serie de nedumeriri și întrebări cu privire la succesul acestui program costisitor, pentru că eu cred că intervenția ar trebui făcută mult mai devreme. Din bugetul de stat se cheltuiesc anual sume considerabile, dar totuși insuficiente, pentru educație, succesul bacalaureatului fiind asigurat doar de pregătirea temeinică și riguroasă pe parcursul celor 12 ani de școală, și nu de intervenții punctuale făcute în ultimul ceas.

Pe de altă parte, programul se bazează pe prezumția că toți copiii din România trebuie să termine un liceu, să ia bacalaureatul, să intre la o facultate și apoi să își ia examenul de licență. Și apoi ce? Unde să își găsească un loc de muncă toți absolvenții care au o pregătire practică insuficientă și neadecvată cerințelor angajatorilor?

Ce-ar fi să investim acești bani în orientarea școlară și profesională a elevilor din ciclul gimnazial, astfel încât să aleagă, bazat pe abilitățile și înclinația lor, fie a urma un liceu și apoi o facultate, fie a urma o școală profesională, care poate fi apoi continuată cu studii universitare de către cei care doresc specializarea într-un anumit domeniu? O parte din bani s-ar putea folosi pentru modernizarea și dotarea atelierelor școlare, în care elevii fac practică pentru a-și însuși o meserie. Aceasta e nevoia percepută de foarte mulți investitori în țara noastră, căreia actualul sistem de învățământ nu îi răspunde pe măsură. În toate țările în care s-a dezvoltat învățământul profesional rata de abandon școlar a scăzut, iar șomajul în rândul tinerilor, de asemenea.