Constantin Mazilu

„Zăpada, o binecuvântare sau încă un motiv de isterie generală?!”

2013 a fost un an propice, din punct de vedere meteorologic, producției agricole Și asta s-a reflectat pozitiv în economie. Regimul termic deosebit de cald al sfârșitului lui 2013, precum și cantitatea minimă de precipitații ne-au aruncat în ghearele disperării în privința șanselor recoltei din anul în curs. Din fericire, Dumnezeu a fost îngăduitor cu noi, românii, și ne-a trimis multă zăpadă. Specialiștii se antepronunță și dau asigurări că ninsoarea a sosit la timp și că nu vor fi probleme în agricultură nici anul acesta.

Probabil doar agricultorii și copiii s-au bucurat de venirea zăpezii și în România. Majoritatea autorităților s-au trezit iar luate prin surprindere de viscol, deși ne aflăm în plină iarnă. La fel și mulți dintre concetățenii noștri, care s-au baricadat în case, sub troiene, așteptând să fie scoși dintre nămeți de altcineva. De presă, de politicieni, de orice autoritate cu sau fără vreo obligație, conform fișei postului, în mânuirea spornică a lopeții.

Cu părere de rău, trebuie să subliniez faptul că mulți dintre români încă așteaptă de la oricine altcineva să dea la lopată în locul lor și să le deszăpezească bătăturile. Nu

vorbesc aici de bătrânii singuri, de cei izolați pe dealuri sau de cei neputincioși, ci despre cei cărora le lipsește responsabilitatea și spiritul civic. Și sper să nu se generalizeze acest aspect, pentru că știm prea bine că răul se lipește mult mai repede de om...

De-a lungul vieții, am prins multe zăpezi mari și vreau să vă spun că erau adevărate prilejuri de bucurie pentru toată lumea și nu „vreun mic sfârșit al lumii” ca acum. Nimeni nu fugea de cozile lopeților. Din contră, vecinii se ajutau între ei și ajutau autoritățile competente sau armata, care interveneau mult mai greu și mai târziu decât acum la deszăpezirea drumurilor.

În prezent, dăm dovadă că ne-am obișnuit să facă alții pentru noi ceea ce ar fi trebuit să facem noi înșine. Este adevărat că plătim prea mult pentru deszăpezire, iar utilajele sunt puține, raportate la banii dați. Este la fel de adevărat și că autoritățile iau uneori decizii mai puțin inspirate, care dau apă la moară comentariilor, uneori de-a dreptul isterice, făcute de la televizor sau din fața acestuia. Dar asta nu înseamnă că blocajele pe drumuri sau în orașe nu apar oriunde în lume atunci când e viscol.

Felicit autoritățile locale care și-au făcut datoria bine în această privință, la fel cum țin să-i felicit și pe toți românii care au ieșit cu lopata proprie să-și dea zăpada la o parte de pe trotuare și nu au așteptat să vină cineva să facă asta în locul lor.

Îmi pare rău, dar nu pot fi de acord cu cei care se isterizează gratuit și, de cele mai multe ori, în repetate rânduri, pentru că n-a venit nimeni să le deszăpezească, rapid, aleile ca să-și scoată mașina din parcare pentru o plimbărică până la mall. Vă rog să mă iertați și pentru faptul că nu înțeleg de ce unii nu iau în considerare avertizările lansate din timp de autorități privind viscolul și se avântă să plece la drum, prin mijlocul urgiei. Poate femeile însărcinate și cei grav bolnavi au o situație mai deosebită, însă nu cred că e chiar atât de greu să-ți pregătești corespunzător mașina dacă se impune cu adevărat să faci o deplasare în condițiile meteo deosebit de vitrege. La fel de greu îmi este să înțeleg și de ce autoritățile nu instalează suficiente parazăpezi din timp și de ce acelea deja montate se fură de pe câmp, iar în scurt timp localitățile din vecinătate rămân izolate în zăpadă.