Laurențiu Nistor

„Zi-i Băsescu și...”

Tare mânios ieșit-a prezidentul Băsescu în public anunțând în gura mare „urbi et orbi” (adică, mai pe înțelesul băsiștilor: pentru urbea orbilor, căci nimeni nu-i mai orb decât cel ce nu vrea să vadă...) că Sfinția Sa, mărețul Zeus, cel ce cu Constituția pre Constituție călcând, e apolitic, independent, bla-bla, da’l vrea pe Boc președintele PDL, iar Blaga e câh, e căprar și se leapădă de el ca de Satana! Ba cred c-a zis-o chiar și de vreo trei ori... C-așa-i în democrația prezidențială băsistă: independent-independent, apoliticapolitic, da’ până când, că d-aia-i președinte-jucător confirmat ca atare de marea înțelepciune a unor constituționaliști și spre întoarcerea privirilor unei Europe plictisite de atâta tupeu și vanitate?

„Eu vreau democrație și egalitate, da’ asta doar când vreau eu, cum vreau eu, cu cine vreau eu și întotdeauna trebuie să fiu mai egal decât ceilalți egali”, iată motto-ul politic băsescian care cutremură un întreg PDL paralizat de frică. Înfricoșat atât de tare, încât nu-l mai țin picioarele nici măcar să-și exercite nu dreptul, ci obligația de reprezentare a alegătorilor lor, care acum își dau cu pumnii în cap că au votat „la mișto”, „negativ” sau pe-o amărâtă de găleată, ori pe-un mic și-o bere, în loc să deschidă bine ochii, plătind acum zilnic micul, berea și găleata pe care le-au primit cu ani în urmă, azi la preț dublu și doar din jumătatea salariului avut la plantarea lui Băsescu la Cotroceni!

A vrut inimioara lui Băsescu partid prezidențial, ca și Putin, care să-i asigure o majoritate ce să-i permită să facă doar ce vor mușchii lui pentru tot restul vieții? I s-a oferit! I-a dorit inimioara lui Băsescu să se joace de-a dictatorașul, cam ca Putin? Gata, șefu’, s-a făcut! I s-a oferit pe o tipsie de argint până și însăși Curtea Constituțională! A vrut să hăhăie el la Bruxelles, să se închipuie mare conducător mondial, să fie apelat cu „Excelența Sa” și să fie deținător al unei hălci de putere din umbră? Mai că s-a rezolvat: e atât de în umbră, de nu-l mai vede nimeni prin Europa sau aiurea, pe glob, l-a văzut mai îndeaproape doar Gaddafi, și mai că pleacă de la putere, săracu’, numai să nu mai dea peste Băsescu, pe undeva...

Ce nu știe însă Băsescu este că, nefiind de talia lui Putin, e doar ceva substanțial mai mic decât pilotul KGB-ist deținător de centură neagră, curentul politic pe care l-a conceput în România portocalizată se numește, inclusiv din cauza premierului Boc, liliputinism, și nu e nimic de laudă ori mândrie patriotică să aderi la acest... curent politic!

Era de așteptat de către un om normal ca prezidentuljucăuș (că jucător ar fi dacă ar respecta regulile jocului) să realizeze că nu e la timona unui galoș ruginit, ci a unei țări alcătuite din oameni. S-a dovedit că e greu să realizeze acest lucru și se comportă de parcă ar fi un mecanic care mai schimbă o garnitură, mai aruncă un șurub defect, mai taie o tablă... Ghinionul lui: conduce niște oameni care, sătui de o astfel de conducere, au început să iasă în stradă. Nu poți să te porți cu oamenii precum cu niște animale – mai devreme sau mai târziu, cizma de pe gât nu mai poate fi suportată!