Oana Mioara Bîzgan-Gayral

Ziua copilului este motiv de bucurie, în mod normal, pentru cele aproximativ 4 milioane de copii din România. Am folosit sintagma „în mod normal”, pentru că avem 55.000 de copii care se află în sistemul de protecție specială, în care condițiile nu sunt tocmai prielnice. Alți copii, deși trăiesc în familiile de origine și am crede că sunt mai protejați, sunt supuși diferitelor forme de violență: abuz fizic; abuz emoțional; abuz sexual; neglijare; exploatare ș.a.m.d.

În România, în urma cazurilor raportate, constatăm că în fiecare oră doi copii sunt victime ale violenței. Dar dacă le-am include și pe cele neraportate? Cu siguranță cifra ar fi mult mai alarmantă. În 2016 s-au înregistrat 14.323 de cazuri de abuz, neglijare și exploatare a copiilor, iar în prima jumătate a anului 2017 cifrele au preconizat o creștere a acestor situații. În perioada ianuarie–iunie 2017 s-au raportat 7.622 de cazuri, dintre care s-au închis puțin peste jumătate și doar pentru 6,6% dintre ele s-a început urmărirea penală a agresorului.

De asemenea, din totalul de cazuri raportate în prima parte a anului 2017, în peste 90% dintre situații agresorul a fost un membru al familiei. Anual numărul victimelor în rândul copiilor crește cu aproximativ 1.000.

Violența, sub toate formele ei, are consecințe grave asupra copiilor noștri și vă amintesc aici doar câteva dintre ele: depresie, tulburări de stres traumatic, anxietate, ADHD, delincvență, consum de droguri, suicid. Copiii de azi vor fi adulții de mâine și nu ne putem aștepta ca în viitor comportamentul lor să fie benefic pentru societate, dacă noi permitem acum să fie supuși unor astfel de traume.

Trebuie să avem _#0TolerațăPentruViolență_ și vă rog să susținem orice proiect care are ca scop protejarea interesului superior al copilului!