Octavian Marius Popa

„Ziua Dobrogei”

În calitatea mea de parlamentar al Tulcei, așadar al Dobrogei, trebuie să aduc în atenția dumneavoastră un fapt istoric de o importanță crucială pentru țara noastră: unirea Dobrogei cu statul român modern, la 14 noiembrie 1878.

Pentru a înțelege mai bine acest eveniment istoric, trebuie să rememorăm câteva elemente esențiale ale devenirii spațiului dobrogean. Pe parcursul celor 2.500 de ani de când a fost documentată istoric Dobrogea, aceasta a cunoscut perioade extrem de tulburi și de dure. Acest strămoșesc pământ românesc, locuit de triburi geto-dace, cu deschidere la Marea Neagră, a fost râvnit de-a lungul timpului atât de diverși coloniști care au înființat cetăți-porturi, cât și de diverși stăpânitori ai vremii, care l-au ocupat în diverse perioade ale istoriei sale. A căzut de mai multe ori sub ocupație otomană, revenind, pentru scurt timp, la Țara Românească.

Anul în care s-au unit Principatele Române, 1859, punându-se fundamentul României moderne, a reprezentat o piatră de temelie în eforturile luptei naționale pentru independență. În urma participării României la războaiele balcanice, prin Tratatul de Pace de la Berlin, Delta Dunării, Insula Șerpilor și Dobrogea au intrat în granițele României, căreia i se recunoscuse independența.

Prin mari sacrificii ale soldaților români pe câmpul de luptă, aspirația dobrogenilor de unire cu patria-mamă a cunoscut înfăptuire. Principele României, Carol I de Hohenzollern, în ziua de 14 noiembrie 1878, a proclamat revenirea Dobrogei în granițele României: „Locuitori de orice naționalitate și religie, Dobrogea – vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrân – de astăzi face parte din România. Voi de acum atârnați de un stat unde nu voința arbitrară, ci numai legea dezbătută și încuviințată de națiune hotărăște și ocârmuiește.” Nu trebuie să uităm că ziua unirii Dobrogei cu patria-mamă se găsește la mijlocul triadei unității naționale, încheiată la 1 Decembrie 1918.

Nu trebuie să uităm că este o obligație a noastră, ca români, să rememorăm și să aniversăm acest decisiv eveniment istoric, pentru că el nu are importanță doar pentru Dobrogea, ci este definitoriu pentru întreg teritoriul național.

*

„15 noiembrie 1987 – zi de demnitate națională”

Se împlinesc săptămâna aceasta, pe 15 noiembrie, 26 de ani – deci mai bine de un sfert de secol – de la revolta sacrificială a muncitorilor brașoveni. Într-o țară absorbită complet de noaptea totalitară, de capriciile și paranoia ceaușistă, în care omul reprezenta doar o rotiță amorfă în angrenajul social-economic, reacția de protest a muncitorilor a reprezentat echivalentul unei lovituri de șoc aplicată concepției și ideologiei comuniste, impregnată cu atâta migală și atrocitate în țesutul social al României după sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial.

Din 1982, când Nicolae Ceaușescu decide ca datoria externă a României să fie plătită în cel mai scurt timp posibil, țara a intrat în epoca raționalizărilor. Efectul colapsului economic nu a întârziat să apară: duritatea inumană a traiului de zi cu zi, transformat într-o luptă acerbă, abrutizantă, pentru cele mai elementare produse, cozile la magazine, care reprezentau un element definitoriu pentru geografia orașelor.