Gabriel Andronache

## „Ziua Drapelului”

Constituția consacră drept simboluri naționale ale României: Ziua Națională a României – la 1 Decembrie, „Deșteaptă-te, române!” – ca Imnul național al României, stema țării și sigiliul statului – care sunt stabilite prin legi organice – și Drapelul României, care este alcătuit din culorile albastru, la lance, urmat de galben și roșu, așezate vertical.

Istoria drapelului național începe din negura vremurilor poporului nostru. Începutul secolului al XIX-lea, tumultuosul an al Revoluției din 1848, actul Unirii Principatelor, din ianuarie 1859, și mai apoi Constituția din 1866 consacră existența _de facto_ și _de jure_ a steagului național.

Oștirea românească a fost, de asemenea, călăuzită de farul victorios al drapelului național. Pentru acest stindard suprem, țărâna patriei este plină de oasele și sângele eroilor cunoscuți, dar și necunoscuți.

Sub faldurile ciuruite de gloanțe ne-am câștigat independența, în urma războiului din 1877–1878, iar la 1 decembrie 1918, după o teribilă conflagrație, România Mare s-a înfăptuit tot în jurul drapelului național; roșu, galben și albastru fiind cele trei culori sub care s-a cerut Unirea.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, tricolorul românesc s-a aflat atât pe frontul din est, cât și pe frontul de vest, fiind martor al pierderilor incomensurabile umane și materiale.

Luptătorii anticomuniști și cei care au pierit în temnițele comuniste au luptat pentru păstrarea identității și tradiției naționale românești, animați și de iubirea pentru tricolor și neam.

„Vom muri și vom fi liberi!” a fost strigătul disperat al tinerilor care s-au jertfit în Revoluția din 1989, când tricolorul le-a fost singurul scut împotriva gloanțelor. Azi, drapelul românesc însoțește bravii noștri soldați în lupta contra terorismului, în toate colțurile lumii.

Tricolorul este stindardul pentru care fiecare român, de la mic la mare, tresare cu emoție atunci când acesta este înălțat.

Această zi națională ne apropie și mai mult de valorile și de tradițiile românești, de jertfa înaintașilor, dar ne și responsabilizează mai mult pentru generațiile viitoare.