Radu Alexandru Feldman

Ziua Independenței a fost evocată. Istoricul Puiu Hașotti face o precizare pentru care îi mulțumesc, și așa mai departe, dar 10 mai, Ziua Victoriei, este ziua în care lumea liberă a întors o pagină esențială, a ieșit din beznă și a intrat într-o lume a speranței.

Mulțumesc foarte mult.

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Vinovăție și rușine”. Vă mărturisesc că, din ziua în care PNL și UDMR și-au anunțat intenția de a iniția o moțiune de cenzură, am consumat o bună bucată de vreme încercând să găsesc rostul unui asemenea demers. Și asta nu pentru că aș pune în discuție legalitatea procedurii, ci doar pentru a găsi un răspuns plauzibil la o întrebare esențială: _Cui prodest?_

E limpede că foștii parteneri de guvernare nu-și pot face iluzii legate de șansele ca moțiunea să treacă, pentru că textul supus dezbaterii nu are nicio legătură cu ce s-ar putea numi o opoziție constructivă – impresia artistică rămâne singura explicație care stă în picioare, mai direct spus, impactul electoral pe care un astfel de produs se speră să-l aibă asupra alegătorului.

Nu este o premieră. Tertipuri de felul acesta se practică în mod curent, cu atât mai mult în deschiderea unei campanii pentru Parlamentul European și în plină încălzire pentru alegerile prezidențiale.

Ce dă o notă cu totul aparte demersului PNL–UDMR este timpul în care se produce: criza profundă cu care ne confruntăm. Într-un asemenea moment, peste tot în lume oamenii se luptă cu probleme dintre cele mai grave, stresul cotidian ajunge la cote fără precedent. Solidaritatea, căutarea în comun a unor soluții eficiente, responsabilitatea pentru declarațiile făcute și pentru deciziile luate sunt semnele inconfundabile ale unei clase politice cu adevărat legate și interesate de soarta celor în numele cărora pretinde că vorbește.

Din păcate, niciuna dintre aceste calități nu sunt recognoscibile în atitudinea celor două partide care au inițiat moțiunea de cenzură împotriva unui guvern care gestionează treburile țării doar de cinci luni înainte să fi avut cinstea să fi rostit cuvântul de iertare pentru gravele erori și pentru minciunile pe care ni le-au băgat pe gât timp de patru ani de zile.

Ați mințit, domnilor foști guvernanți, spunând că economia duduie, când, de fapt, horcăia, dovadă deficitul de 5,4% din PIB, pentru care, acum, Comisia Europeană ne sancționează.

În 2008 România a înregistrat al treilea nivel al deficitului dintre toate statele membre ale Uniunii Europene și azi o țară întreagă plătește proasta voastră guvernare.

Ați mințit asupra veniturilor publice, pe care nu ați fost în stare să le estimați corect: 32,2% din PIB, în loc de 37,2%, cât ați programat, deși, încă din toamna lui 2008, un raport al Băncii Europene, pe care l-ați ținut la sertar, vă avertiza asupra politicii de cheltuieli, o creștere de 30% față de 2007, și vă atenționa că ați atras din fondurile europene doar