Ion Spânu

„Ziua internațională a conservării stratului de ozon”

În 1994, cea de-a 49-a sesiune a Adunării Generale ONU, prin Rezoluția nr. 49/114, s-a proclamat ziua de 16 septembrie drept Ziua internațională pentru protecția stratului de ozon, marcând astfel semnarea în 1987 a Protocolului de la Montreal privind interzicerea substanțelor care diminuează stratul de ozon, se arată pe site-ul oficial al ONU.

Fenomenul epuizării stratului de ozon duce la scăderea eficacității sistemului imunitar, cu apariția infecțiilor, cancerului de piele, cataractelor și orbirii, arsuri grave în zonele expuse la soare, reducerea culturilor și, implicit, a cantității de hrană, distrugerea vieții marine, a planctonului, plante și animale microscopice care trăiesc în suspensie aproape de suprafața apei, cu care se hrănesc animalele marine, reducându-se prin aceasta cantitatea de pește comestibil.

În 1974, doi oameni de știință americani au descoperit că substanțele chimice numite clorofluorocarburi, CFC, pot distruge molecula de ozon. În ultimele decenii, stratul de ozon a avut de suferit, mai ales din cauza creșterii cantității de clorofluorcarburi și bromofluorcarburi emise de om.

CFC scapă din sistemele de răcire ale frigiderelor și ale aparatelor de aer condiționat, din spray-uri, din procesele de fabricație a spumelor industriale și din procesele de spălare a metalelor și a componentelor electronice. Apoi, ele urcă în straturile superioare ale atmosferei. În stratosferă, acești compuși, sub acțiunea radiației ultraviolete, pierd atomii de clor și de brom.

Un astfel de atom eliberat se atașează unei molecule de ozon, legându-se de unul dintre atomii de oxigen ai acesteia, pe care îl desface, lăsând în urma sa o moleculă obișnuită, cu doi atomi de oxigen. Pe de altă parte, compusul clor-oxigen, monoxid de clor, este instabil chimic și se desface rapid. Atomul de clor liber rămâne în atmosferă și se atașează altor molecule de ozon, continuând acțiunea de distrugere.

Ca urmare a acestui proces, nivelul de ozon din emisfera nordică a scăzut cu 4% pe deceniu. Deasupra a 5% din suprafața Pământului, în jurul Polului Sud și Polului Nord, au fost observate diminuări ale stratului de ozon.

De-a lungul anilor, guvernele au întreprins o serie de acțiuni pentru a întări protocolul prin amendamente. Implementarea protocolului a dus la o „cădere semnificativă a consumului substanțelor chimice dăunătoare ozonului în ultima decadă”. Oamenii de știință prezic că stratul de ozon va începe să se refacă în câțiva ani și că va fi complet refăcut până în anul 2050, dacă se continuă implementarea protocolului.

România a ratificat Convenția privind protecția stratului de ozon, adoptată la Viena în 1985, Protocolul privind substanțele care epuizează stratul de ozon, adoptat la Montreal în 1987, și amendamentele la protocol, adoptate la Londra în 1983, Copenhaga în 2001 și Montreal în 2001.