Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·21 mai 2013
Dezbatere proiect de lege · Trimis la votul final
Manuela Mitrea
Discurs
„Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți”
Povestea declarării zilei de 25 mai ca Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți este una cât se poate de tristă, fiind vorba despre dispariția unui copil în vârstă de numai 6 ani din New York, care în dimineața zilei de 25 mai 1979 a dispărut în drum spre școală și de atunci nimeni nu l-a mai văzut. Această poveste a zguduit întreaga opinie publică americană și a fost lansată cea mai amplă campanie de căutare a vreunei persoane dispărute. După multe demersuri eșuate de găsire a acestui copil, la data de 25 mai 1983, președintele Ronald Reagan a declarat ziua de 25 mai Ziua Națională a Copiilor Dispăruți. Ulterior, mai multe state europene au luat aceeași decizie, astfel că 25 mai a devenit Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți.
Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți este marcată în 15 țări membre ale Federației Europene pentru Copii Dispăruți și Exploatați. România este una dintre țările care aniversează această zi și în care disparițiile de copii reprezintă o problemă ce nu trebuie ignorată.
De la an la an, statisticile referitoare la dispariția copiilor sunt tot mai îngrijorătoare, deoarece, deși se fac toate demersurile pentru recuperarea acestora, numărul copiilor dispăruți de lângă familiile lor este din ce în ce mai mare. Potrivit statisticilor poliției, în România dispar anual peste 3.000 de copii, iar în unele cazuri aceștia nu se vor mai întoarce niciodată lângă familiile lor.
Dincolo de faptul că pentru părinți și pentru cei care îl iubesc dispariția unui copil reprezintă o tragedie, pentru copilul ce s-a pierdut șocul psihic este imens, iar dacă nu este găsit, există posibilitatea ca această experiență să îi distrugă viața complet.
Un copil dispărut poate ajunge pe mâna unor rețele care îl vor exploata prin muncă forțată, sexual sau, în cazurile extreme, îl pot folosi pentru trafic de organe.
Pentru stoparea acestui fenomen, începând cu 25 mai 2009, în 10 state membre ale Uniunii Europene, printre care se numără și România, a fost lansat un număr de telefon gratuit operațional non-stop. Acesta vine în întâmpinarea părinților ce doresc să sesizeze dispariția unui copil, a publicului ce dorește să furnizeze informații despre disparițiile copiilor, iar pentru copii, să găsească mai ușor drumul către casă. Apelul este preluat local de către personalul specializat al organizației din țara respectivă, cooperând la nivel național și internațional cu poliția și cu alte organizații similare, cu scopul dedicat de a găsi copiii dispăruți.
În societatea actuală, dispariția copiilor este o problemă globală ce necesită o rezolvare de aceeași anvergură. De aceea, cred că este datoria noastră, a parlamentarilor din întreaga Europă, dar și a europarlamentarilor, să căutăm cele mai bune soluții astfel încât copiii să nu fie rupți de familiile lor.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). .