La inițiativa Comitetului Internațional al Monumentelor și Siturilor, pe 18 aprilie s-a sărbătorit Ziua internațională a monumentelor și siturilor. Comitetul Internațional al Monumentelor și Siturilor a făcut această propunere în 18 aprilie 1982, ea fiind apoi aprobată la Conferința Generală UNESCO din 1983.
Ziua internațională a monumentelor și siturilor oferă posibilitatea întregii omeniri să conștientizeze diversitatea patrimoniului la nivel mondial, dar și vulnerabilitatea acestuia și, în consecință, eforturile necesare pentru protecția și conservarea sa.
România se bucură de un patrimoniu imens de situri, clădiri sau grupuri de clădiri care sunt recunoscute ca având valoare istorică sau artistică, dar care necesită o mai mare atenție din partea autorităților.
Multe dintre aceste valori sunt într-un mare pericol, iar eu voi aminti numai câteva dintre ele. Bisericile de cretă de la Murfatlar, județul Constanța, obiectiv unic la nivel european, oferind sute de dovezi ale civilizației umane de acum o mie de ani, se află în pericol, structurile ridicate în urmă cu aproape patruzeci de ani pentru protejarea și conservarea ansamblului rupestru fiind serios afectate.
Într-o situație chiar mai gravă se află sistemul de fortificații ale dacilor din Munții Orăștiei, care sunt jefuite de căutătorii de aur, sub ochii nepăsători ai autorităților.
Alte monumente și situri sunt în pericol de a fi distruse pentru că se află în calea unor interese economice. Astfel, situația de la Roșia Montană, unde vestigii vechi de mii de ani au fost pe cale de a dispărea, iar în locul lor să apară mari lacuri de cianuri, sau peștera Movile din județul Constanța, o rezervație speologică unică în lume ce ar fi putut fi distrusă prin extracția gazelor de șist.
Imensele bogății culturale moștenite de la strămoși sau primite în dar de la natură au fost ani la rând furate sau distruse sub ochii dezinteresați sau complici ai autorităților. Această situație trebuie să înceteze și este datoria noastră să o stopăm.
*
„Să ne asumăm trecutul și să învățăm din greșeli!”
Săptămâna trecută, în statul Israel s-a marcat comemorarea Zilei Holocaustului. Din păcate însă, antisemitismul nu ține doar de domeniul trecutului.
În anul 2014 au fost semnalate un număr alarmant de incidente antisemite în întreaga lume. Astfel, salut organizarea în luna mai a Forumului Global de Combatere a Antisemitismului – o coaliție activă de personalități publice, lideri politici, clerici, jurnaliști, diplomați și profesori dedicați combaterii antisemitismului și altor forme de ură rasială și etnică.
La nivel de țară, fiecare popor își stabilește prin legi penale și civile, deci prin justiție, ceea ce este tolerat și ceea ce nu este tolerat. Toate faptele care nu sunt tolerate intră în incidența justiției, care îi sancționează pe cei care nu se pot adapta regulilor. Atunci când ne raportăm însă la una din cele mai negre pagini ale istoriei contemporane, Holocaustul, participarea și responsabilitatea autorităților în exterminarea evreilor au constituit subiect intens mediatizat în ultima perioadă. Vorbim și în acest context de ideea de toleranță, de înțelegere și de aplicare a ei.
Campania de conștientizare a Holocaustului și a variatelor responsabilități în acest proces, în general, a produs rezultate, dar și anumite efecte nedorite, cum ar fi creșterea taberei celor care tind să fie de acord cu teze de factură antisemită, fără a înțelege imperios nevoia toleranței, dincolo de concept.
Trebuie să tolerăm, ca să fim tolerați, trebuie să respectăm, ca să fim respectați, trebuie să oferim libertate, ca să fim liberi. Cu alte cuvinte, toate acestea stau la baza toleranței. Toleranța trebuie privită ca o virtute, și nu ca o obligație.
Ziua Holocaustului este o zi în care durerea unește și antisemitismul rămâne o rușine. Nimicirea unor oameni doar pentru că erau evrei, la ordinul unor puteri ce se doreau divine, reprezintă un păcat fără de margini. Justificările nu își mai au rostul. Faptele reprobabile rămân, chiar dacă unii spun că „Europa se afla, ce-i drept, în vâltoarea războiului”.
Intoleranța, excluderea și discriminarea sunt la fel de rele precum lipsa de credință și necinstea față de părinți. În acest context, dincolo de evidența faptelor reprobabile amintite, comemorarea victimelor Holocaustului semnifică neuitare și îndeamnă pe fiecare dintre noi la un moment de profundă reflecție.
modelul Franței, Olandei sau al SUA, acceptând de altfel și recomandările primite din partea experților acestor țări și colaborând excelent cu aceștia.
Cred că sunteți în asentimentul meu că este imperios necesară crearea acestei structuri speciale care să se ocupe de recuperarea bunurilor constatate ca fiind prejudicii în cadrul proceselor penale în cel mai scurt timp. Datorită faptului că nivelul actual de valorificare este extrem de scăzut, s-a simțit nevoia unui organism care să se ocupe la modul profesional de recuperarea acestor bunuri confiscate. Intenția imediată a Guvernului Ponta este de a crește gradul de valorificare a creanțelor provenite din infracțiuni la cel puțin 25% față de nivelul actual de valorificare, care este aproape invizibil.
Momentan, Oficiul Național de Prevenire a Criminalității și Cooperare pentru Recuperarea Creanțelor provenite din Infracțiuni este structura cu atribuții în acest domeniu, funcționând în cadrul Ministerului Justiției. În ultimii ani, procentul de recuperare efectivă a sumelor de bani provenind din activitatea de punere în executare a ordinelor de confiscare emise de instanțele de judecată a înregistrat o scădere accentuată, iar acest fapt a fost remarcat și de către Comisia Europeană, prin Mecanismul său de Cooperare și Verificare, constatându-se astfel că există multe dificultăți în activitatea de valorificare a bunurilor confiscate, datorită faptului că mai multe autorități decid asupra bunurilor sechestrate.
Ca să revin la gradul scăzut de recuperare a creanțelor provenite din infracțiuni, în anul 2013, conform unor statistici ale Oficiului Național de Prevenire a Criminalității și Cooperare pentru Recuperarea Creanțelor provenite din Infracțiuni, valoarea bunurilor sechestrate a depășit 434 milioane de euro, dar cea a bunurilor efectiv confiscate conform notificărilor ANAF a fost de doar 7,6 milioane de euro.
Decizia premierului de a prezenta acest proiect pentru înființarea Agenției Naționale de Identificare a Bunurilor Indisponibilizate cât mai curând, avansând și un termen în acest sens până la finalul lunii aprilie, nu poate decât să ne bucure, fiind un alt pas făcut în lupta anticorupție. Doar pedeapsa penală nu este suficientă, iar, din punctul de vedere al rezultatului social, pedeapsa penală e insuficientă dacă nu sunt recuperate și prejudiciile produse.
Astfel, salut decizia înființării și implementării acestui sistem, care sper că se va concretiza în termenul anunțat, fiind necesar ca acesta să înceapă să funcționeze în cadrul legal și să asistăm la o normalizare în ceea ce privește pedeapsa penală, completată, cum e firesc, și de confiscarea bunurilor aflate în discuție.
*
*
„Înființarea Agenției Naționale de Identificare a Bunurilor Indisponibilizate, o necesitate în lupta împotriva corupției”
Săptămâna trecută, Guvernul României a anunțat înființarea unei noi structuri – Agenția Națională de Identificare a Bunurilor Indisponibilizate – ce va apărea în baza unui proiect de lege transmis de către Guvern Parlamentului spre dezbatere în regim de urgență. Prim-ministrul Victor Ponta a participat la sfârșitul lunii martie la lansarea dezbaterii publice pentru Proiectul de lege privind înființarea Agenției Naționale de Identificare a Bunurilor Indisponibilizate. Aceasta se va subordona direct Ministerului Justiției, care a și redactat proiectul, inspirându-se după
## „Să ne protejăm pe noi și generațiile viitoare!”
Nu este o noutate pentru nimeni faptul că principalele cauze de deces din România sunt reprezentate de boli cauzate sau agravate de fumat: bolile cardiovasculare (60% dintre decesele anuale, față de 48% media Comunității Europene), cancerul (la bărbați cel mai frecvent cancer este cel pulmonar, iar la femei acest tip de cancer este în continuă creștere) și bolile respiratorii cronice.
Astfel, România se numără printre cele cinci țări europene, alături de Cehia, Grecia, Austria și Slovacia, care nu-și protejează cetățenii de fumatul pasiv, deși, așa cum precizam, principalele cauze de deces în țara noastră sunt
cauzate sau agravate de fumat: bolile cardiovasculare, cancerul și afecțiunile respiratorii cronice.
Un raport european arată că în România legislația antifumat este incompletă sau pur și simplu nu se aplică, în timp ce țări precum Irlanda sau Marea Britanie au implementat cu succes politici antifumat cu rezultate vizibile în privința sănătății cetățenilor și care n-au afectat afacerile. Statul român, care încasează anual 1,3 miliarde de lei din taxa pe viciu, nu s-a raliat legislației internaționale, în ciuda presiunilor societății civile, în timp ce companiile de tutun de pe piața locală susțin că o lege antifumat ar conduce la creșterea șomajului și la falimente în lanț. Astfel, din nefericire, România este codașă în ceea ce privește măsurile luate prin lege pentru a proteja nefumătorii. Legislația în acest sens este slabă, interpretată după bunul-plac și, de cele mai multe ori, nerespectată. Nefumătorii sunt marginalizați, proprietarilor le lipsește curajul de a schimba ceva, iar industria tutunului este extrem de puternică, ținând cont de faptul că este al doilea mare contribuabil la bugetul de stat al țării noastre.
La începutul acestei luni a fost publicat la Bruxelles un raport care se referă la combaterea fumatului pasiv. Organizația Smoke Free Partnership (SFP), cea care a întocmit raportul, afirmă că la noi în țară legislația antifumat este incompletă sau nu se aplică.
Organizația Parteneriatul Antifumat a publicat raportul în urma desfășurării unei analize asupra normelor legislative care au ca obiect interdicția de a fuma. Au fost analizate 32 de țări europene (28 de țări membre ale Uniunii Europene, iar din afara sa: Norvegia, Turcia, Islanda și Elveția), urmărindu-se trei zone principale: locurile de muncă, baruri și restaurante și transportul public.
Astfel, în urma publicării acestui raport, există țări, precum Irlanda, Marea Britanie, Spania, Ungaria, Letonia, Islanda, Lituania, Malta, Norvegia și Turcia, care au avut rezultate bune în implementarea acestor politici antifumat, urmărindu-se în principal ocrotirea sănătății cetățenilor lor, și care, în același timp, n-au afectat afacerile. Aceste țări dispun de o legislație puternică de interzicere a fumatului în spațiile interioare – locuri de muncă sau spații publice –, baruri, localuri și restaurante. În ceea ce privește aplicarea acestor legi, raportul Organizației Smoke Free Partnership a constatat că ele sunt bine aplicate și se bucură de un nivel ridicat de sprijin din partea populației.
În acest sens, prin modificarea Legii nr. 349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun, la care s-au adus 107 amendamente, susțin, alături de colegii mei, interzicerea completă a fumatului în toate spațiile publice închise, în spațiile de la locul de muncă și în cele destinate prin excelență copiilor și adolescenților. Primim semnale pozitive din zona societății civile și salut astfel inițiativa Coaliției România Respiră de a derula o campanie antifumat, 200 de organizații și experți în domeniu semnând un manifest împotriva fumatului.
Prin această propunere legislativă îmi exprim convingerea că este în interesul întregii societăți ca tânăra generație să crească într-un mediu mai sănătos, iar România să se alinieze standardelor europene în privința prevenirii și combaterii efectelor consumului produselor din tutun și ale fumatului pasiv.
## „Calitatea vieții”
Ziua Pământului a avut un rol foarte important în mediatizarea problemelor climaterice ale Pământului. Ea a dat naștere unei organizații (Earth Day Organization) cu filiale în peste 170 de țări și rezultate notabile în conștientizarea omenirii asupra problemelor de mediu, efectelor poluării și multor alte ecoprobleme globale.
Sărbătorirea Pământului, ca o casă a tuturor vietăților de pe această planetă, are ca scop semnalarea principalelor probleme cu care se confruntă planeta noastră: reducerea numărului viețuitoarelor de pe Pământ, micșorarea resurselor forestiere și de apă, ploile acide tot mai frecvente, poluarea apelor și aerului, deșertificarea pământului, distrugerea stratului de ozon, încălzirea climatului în toate colțurile lumii, ridicarea nivelului mării și multe alte probleme care i-au îngrijorat pe oamenii de știință. Toate acestea nu numai că limitează dezvoltarea omenirii, dar s-au transformat în pericole la adresa existenței omului.
Problemele de protecție a mediului se pun tot mai acut în țara noastră, ca urmare a poluării locale produse în diverse sectoare economice, cum sunt: industria petrolieră, minieră, termoenergetică, chimică, de prelucrare a lemnului, metalurgică, siderurgică, industria construcțiilor de mașini, cimentului, transporturi, agricultură și gospodărirea deșeurilor.
Industriile emană în atmosferă milioane de tone de oxizi de sulf, oxizi de azot, hidrocarburi și particule în suspensii. Un mediu înconjurător sănătos reprezintă o condiție esențială pentru calitatea vieții pe termen lung.
Ca multe alte țări din Europa Centrală și de Est, România a moștenit din perioada comunistă grave probleme de mediu, cauzate de politica industrială bazată pe o productivitate ridicată, care nu a ținut cont de impactul asupra mediului și sănătății oamenilor. Cele mai grave probleme se întâlnesc în următoarele sectoare: calitatea apei, gestionarea deșeurilor și poluarea aerului și a solului. Poluarea aerului are, de asemenea, efecte nocive asupra agriculturii, pădurilor, resurselor de apă și construcțiilor.
Ziua Pământului trebuie acum sărbătorită pe plan internațional ca o expresie comună, ca o dorință publică de a construi o societate stabilă, unind cetățenii-activiști. Această zi educă și mobilizează oamenii din întreaga lume pentru a proteja mediul înconjurător, inspiră necesitatea de a acționa la nivel personal, comunitar, național și internațional.
Astfel, protecția mediului în România ar trebui să constituie o prioritate, iar pe termen scurt este necesară concentrarea activității în domeniul mediului pe următoarele direcții: elaborarea și finalizarea strategiilor sectoriale de armonizare legislativă, precum și aplicarea și integrarea acestora într-o strategie globală de armonizare în domeniul protecției mediului; accesul la informație, protecția naturii și calitatea apei; pregătirea și promovarea legislației-cadru privind managementul deșeurilor și calitatea aerului; pregătirea unei strategii financiare, precum și a unor planuri detaliate de finanțare; consolidarea capacității instituționale, atât la nivel național, cât și local, pentru implementarea efectivă a legislației transpuse.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.