Dorel Covaci

„Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice”

De curând, mai precis pe data de 1 octombrie, s-a serbat Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice. Din păcate, se întâmplă frecvent ca statul, societatea, și chiar familia să-i trateze cu lipsă de recunoștință și respect pe acești bătrâni, ba să îi mai și arunce în mizerie și uitare, ca pe niște piese uzate, la groapa de gunoi.

De multe ori, pe un pat zdrențuit de spital își trăiește ultimele suferințe un om care, în tinerețe, a fost stâlpul casei și un vârf al societății, a ridicat familia la rang de onoare și și-a servit țara cu devotament și pasiune, prin munca sa.

În jungla socială, bătrânețea este veriga slabă: neputință, boală, tânguire, durere, inutilitate. Trist este că, pentru a nu mai fi o povară, de multe ori bătrânii aleg ei înșiși să trăiască această ultimă parte a vieții singuri, izolați de copii și nepoți, de parcă ar fi loviți de o molimă contagioasă.

Bătrânețea poate fi și frumoasă atunci când familia le este alături, îi integrează, îi înțelege, îi ajută să trăiască demni, să se simtă împliniți și să-și găsească menirea. Porunca lui Dumnezeu spune: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l va da ție” (Ies. 20, 12). Așadar, respectul și purtarea de grijă pentru bătrâni se află printre elementele care ne definesc nu numai moral, ci și spiritual, în calitate de creștini.

O vorbă strămoșească spune „Cine nu are un bătrân să-și cumpere!”. Prin urmare, vechea înțelepciune a omenirii ne

trimite să preluăm din experiența de viață a celor vârstnici, pentru a depăși cu mai multă ușurință asperitățile vieții și pentru a evolua pe calea aleasă.

Fiecare om, indiferent de vârstă, are destinul și rolul său pe pământ. Un bătrân ne poate da sfaturi prețioase, dacă avem încredere și răbdare să-l ascultăm. În arborele genealogic al unei familii, cei în etate sunt rădăcinile din care urmașii își trag seva vieții, forța și înțelepciunea, care se transmit ca o moștenire intergenerațională. Bătrânii sunt și cei care au luptat în războaiele pentru eliberarea neamului, pentru unire și pentru o viață mai bună a urmașilor lor, adică noi. Lor le datorăm ceea ce suntem astăzi, dragostei, povețelor, sacrificiilor și muncii lor neobosite pentru împlinirea noastră ca oameni.

Propunerea PDL de impozitare inclusiv a pensiilor mici este exact semnalul politic de dispreț și nepăsare pentru beneficiarii pensionari săraci, și așa loviți de greutăți, care abia își mai pot duce traiul de pe o zi pe alta. Altfel, cei de la guvernare își mai amintesc de ei doar în preajma alegerilor, când le aruncă un kil de făină și un litru de ulei – plata votului atât de necesar pentru a-și întregi numărul.

Oglinda unei societăți stă în copiii și bătrânii săi, în oportunitățile care se oferă generației tinere și în grija acordată celor vârstnici, iar bătrânii din România zilelor noastre stau umiliți la cozi interminabile pentru ajutoare în alimente, caută în gunoaie hrană alterată sau cerșesc banii de pâine la colț de stradă. Aceste imagini sunt edificatoare pentru starea societății noastre, în raport cu altele, care sunt normale, sănătoase, bine organizate.