Mihai Niță

„Ziua internațională de comemorare a victimelor Holocaustului”

În ziua de 9 noiembrie 1938, conducerea nazistă a Germaniei a dat frâu liber la crimă tuturor demenților setoși de violență să-și exprime frustrările prin batjocură, tâlhărie, viol și asasinate, asmuțiți fiind de agenții Gestapo împotriva populației germane de origine evreiască. Valul nenorocirilor s-a extins imediat în Austria, după anexarea acestui stat, sub pretextul eliberării și al unificării. Noaptea acelei zile, o noapte a minții, cunoscută în istorie ca „Noaptea de cristal”, a marcat începutul Holocaustului, care a culminat cu exterminări în masă, prin gazare și incinerare. Gropile comune ajunseseră ineficiente pentru ritmul execuțiilor. Cele mai recente estimări arată că aproape 20 de milioane de oameni au fost asasinați în perioada regimului nazist. Dezastrul care a cuprins surprinzător de repede întreaga Europă a fost posibil din cauza lipsei de reacție, de vigilență și de clarviziune a marilor puteri europene.

Marcarea acelei zile terifiante este necesară pentru ca ororile petrecute atunci să rămână vii în memoria omenirii și să nu se mai repete. De atunci, societatea a cunoscut o evoluție diferită, în special în ultimele decenii ale mileniului trecut. Unele popoare aflate sub un regim despotic și-au recăpătat dreptul la emancipare politică, economică, socială. În contrapondere, în țările sărace stările conflictuale au proliferat, ajungându-se adesea la război civil. Una dintre consecințele provocate de ororile războiului este imigrarea în masă a populației civile, în căutarea unor zone mai sigure și a traiului civilizat. Acest exod continuu duce invariabil la întâlnirea pe un spațiu comun și inevitabil la confruntare între civilizații, mentalități, religii sau rase umane. Iată, așadar, un motiv de îngrijorare cu privire la declanșarea unor fenomene de intoleranță, de xenofobie, de incitare la dezordine, apoi la violență, care, la rându-i, naște violență.

„Munca te face liber”. Acesta era sloganul cinic, scris cu litere de fier forjat, deasupra intrării în lagărul morții de la Auschwitz. Dar „câte crime n-au fost săvârșite în numele libertății”, după cum opina scriitorul și politicianul francez Lamartine. Numai că „Libertatea înseamnă dreptul de a face tot ceea ce legile îngăduiesc” – preciza conaționalul său, celebrul Montesquieu.

Epurările etnice din perioada Holocaustului n-au început dintr-o dată. Greșeala a constat în lipsa de reacție la primele cazuri primejdioase, după care crima a devenit pentru organizațiile naziste un _modus vivendi_ . Este bine de luat aminte și este mult mai ușor de intervenit pentru asigurarea unui climat de normalitate acum, când mai avem posibilitatea dialogului constructiv.

„Mulți indivizi din societatea modernă sunt ca barcagiii: trag la vâsle, dar stau cu spatele la viitor” – spunea savantul român Henri Coandă. Poate că n-ar fi rău să luăm aminte la cuvintele sale pline de miez. Facem mereu apel la unitate, la umanism, la democrație, dar noi, politicienii, săvârșim greșeala de a nu fi oferit poporului un țel, o cauză comună capabilă să catalizeze atitudinea celor mulți. Eșecul înregistrat la recentul plebiscit trebuie să constituie un exemplu. Consider că acesta nu poate fi atribuit poporului, ci conducătorilor săi, care n-au fost suficient de convingători. Invocata lipsă de implicare civică nu este altceva decât rodul educației deficitare, singura pârghie care poate adapta mentalitatea românilor, pentru a reuși să edificăm o societate civilizată, conștientă de propriile îndatoriri și libertăți.