Florin Costin Pâslaru

„Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeii”

În fiecare an, la 25 noiembrie, este marcată, în întreaga lume, Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeii.

În 1979 a fost adoptată Convenția ONU pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, principalul instrument internațional al drepturilor femeilor și fetelor. Convenția, alături de alte instrumente legale cu rezultate negociate în cadrul conferințelor internaționale, statuează drepturile femeilor și fetelor la o viață fără violență.

Activiștii pentru drepturile femeii sărbătoresc Ziua împotriva violenței începând cu 1981. Această dată comemorează asasinarea, în 1961, la ordinele președintelui Rafael Trujillo (1930–1961), a celor trei surori Mirabal, activiste din Republica Dominicană. Alianțele secrete ale generalului Leónidas Trujillo cu biserica, aristocrația, intelectualii și presa au stat la baza controlului său absolut. În timpul regimului său mai mult de 30.000 de persoane au fost executate.

Adunarea Generală a ONU a stabilit, prin Rezoluția nr. 54/134 din 17 decembrie 1999, data de 25 noiembrie drept Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeilor și a invitat guvernele, organizațiile internaționale și neguvernamentale să organizeze activități menite să trezească conștiința publică în fața acestor probleme.

Violența împotriva femeilor și fetelor este tot mai mult recunoscută ca fiind una dintre cele mai serioase și urgente probleme ale tuturor timpurilor. În fiecare colț al lumii, efectul real și dăunător pe care violența îl are asupra femeilor împiedică drumul spre dezvoltare, pace și egalitatea de șanse. Acest fenomen, din păcate, este des întâlnit în societatea contemporană în ultimul timp, fiind una dintre problemele cele mai grave. Este un fenomen social care ridică foarte multe probleme la ora actuală și pe care îl întâlnim la nivelul tuturor claselor sociale, fără excepție. Copiii, precum și femeile sunt partea vulnerabilă în cadrul familiei, devenind victime ale agresiunii din partea părinților, a membrilor unei familii, simțindu-se lipsiți de speranță și fără valoare, tinzând să creadă că nu pot face decât foarte puțin pentru a schimba multe din aspectele importante ale vieții.

Din studiile realizate, s-a constatat că de vină ar fi situația economică a familiilor în care copiii și femeile sunt supuși unor dure tratamente fizice. Sărăcia reprezintă cel mai grav factor la acest nivel, ajungându-se la concluzia că familiile care au venituri reduse nu pot asigura un trai bun membrilor lor. Aceste familii sărace sunt expuse la acte de violență din cauza stresului economic, a dificultăților materiale cu care se confruntă. De asemenea, se observă că în familiile dezorganizate și în cele cu un număr mare de copii rata creșterii abuzului împotriva minorilor și a femeilor este ridicată.

În România, în spatele ușilor închise, o familie din trei se confruntă cu situații de violență domestică, alături de abuzurile față de copii, o dată la trei zile o femeie fiind ucisă în bătaie. Deși violența domestică este una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă societatea contemporană, există multe lacune instituționale pentru sprijinirea victimelor directe, femei și copii, și foarte puține resurse alocate pentru asigurarea unor servicii primare de asistență și suport.