În data de 22 martie sărbătorim Ziua mondială a apei, o zi în care se atrage atenția, la nivel mondial, și asupra populației care suferă de lipsa apei.
Conferința Națiunilor Unite asupra mediului înconjurător, de la Rio de Janeiro, a adoptat, la 22 decembrie 1992, hotărârea prin care ziua de 22 martie devenea Ziua mondială a apei (World Water Day), Rezoluția 47/193.
Obiectivul marcării acestei zile este de a sensibiliza populația atât în privința potențialului pentru o cooperare extinsă, cât și asupra răspunsurilor la provocările cu care se confruntă managementul resurselor de apă, având în vedere creșterea cererii de acces la apă și la serviciile în domeniu.
Sărbătoarea este de o reală importanță, mai ales pentru că apa este una din resursele indispensabile pentru viața omenirii. De asemenea, această festivitate mondială este un bun prilej de a reaminti cât de periculoasă este absența sau poluarea apei.
În prezent, Ziua mondială a apei este sărbătorită în întreaga lume în fiecare an, aducând în centrul atenției diferite aspecte. Tema pentru 2015 este „Apa și dezvoltarea durabilă”. Potrivit www.unwater.org, apa este la baza dezvoltării durabile.
Trebuie să devenim cu toții conștienți că resursele de apă și gama de servicii pe care le furnizează susțin creșterea
economică, reducerea sărăciei și durabilitatea mediului. De la securitatea alimentară și energetică până la sănătatea umană și a mediului, apa contribuie la îmbunătățirea bunăstării sociale.
Astfel, apa este esențială pentru sănătate. Organismul uman poate rezista câteva săptămâni fără mâncare, dar doar câteva zile fără apă. Apa este esențială pentru supraviețuirea noastră. Spălarea regulată a mâinilor este, de exemplu, unul dintre cele mai bune moduri de a evita îmbolnăvirea și de a preveni răspândirea germenilor.
Corpul uman, în medie, este alcătuit din 50-65% apă. În fiecare zi, fiecare persoană are nevoie de acces la apă pentru băut, gătit și igienă personală. Organizația Mondială a Sănătății recomandă 7,5 litri pe cap de locuitor pe zi, pentru a îndeplini cerințele minime ale oamenilor. O cantitate de aproximativ 20 de litri pe cap de locuitor pe zi va asigura nevoile de igienă personală și igiena produselor alimentare de bază.
În ciuda realizărilor impresionante din ultimul deceniu, 748 de milioane de oameni încă nu au acces la surse sigure de apă potabilă și 2,5 miliarde de persoane nu au acces la facilități privind salubritatea. De resursele de apă depinde funcționarea ecosistemelor și circuitul apei este esențial pentru realizarea gestionării durabile a apei.
Fiecare produs fabricat are nevoie de apă. Unele industrii consumă mai multă apă decât altele. Spre exemplu, pentru a produce o coală de hârtie, sunt necesari 10 litri de apă, iar pentru fabricarea a 500 de grame de plastic e nevoie de 91 de litri de apă. Se estimează ca cererea de apă la nivel global pentru procesul de fabricație din industrie să crească din 2000 până în 2050 cu 400%, ceea ce reprezintă foarte mult comparativ cu alte sectoare economice.
„Ziua internațională pentru eliminarea discriminării rasiale” În data de 21 martie am sărbătorit Ziua internațională pentru eliminarea discriminării rasiale.
Consider că diversitatea și multiculturalismul fac lumea de astăzi mai bogată, iar renunțarea la prejudecăți face societatea mai solidă.
Am văzut și în mesajul domnului președinte Iohannis că în data de 21 martie a adus „un omagiu tuturor celor care au luptat și luptă pentru o lume a toleranței, a egalității de șanse și dreptății. Păstrarea memoriei istorice cu privire la formele de discriminare rasială care au marcat atât de grav umanitatea este o datorie a prezentului și o necesitate pentru progresul oricărei societăți. Doar prin cunoașterea și înțelegerea tragediilor istorice devenim conștienți de impactul devastator pe care îl poate avea discriminarea. Să nu uităm că pentru libertatea de astăzi s-a luptat cu prețul vieții, iar noi suntem datori să protejăm și să apărăm drepturile fundamentale ale omului, pentru ca nedreptățile să rămână lecții ale trecutului, și nu actualități”, a spus președintele.
Ziua internațională pentru eliminarea discriminării rasiale a fost proclamată de Adunarea Generală a ONU în anul 1966, când a fost aleasă data de 21 martie pentru a sărbători memoria celor 69 de persoane ucise de poliție în 1990 în Sharpeville, Africa de Sud, în timpul unei demonstrații pașnice împotriva legilor care justificau apartheidul, politica de segregație rasială practicată până în anul 1991 de Guvernul Republicii Sud-Africane.
Tema ediției de anul acesta a Zilei internaționale pentru eliminarea discriminării rasiale a fost „Învățând din tragediile istorice pentru a combate discriminarea rasială de azi”.
Sper ca și România să învețe din tragediile istorice, dacă le putem numi astfel, îndreptate împotriva persoanelor de etnie romă.
Cunosc faptul că la începutul acestui an a fost adoptată Strategia de incluziune a cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2015–2020.
Totuși, incluziunea socială presupune o abordare integrată, un proces planificat și, mai ales, acțiuni conjugate, urmate de adoptarea și implementarea de politici publice, programe și proiecte specifice.
De vorbe și lucruri scrise pe hârtie suntem cu toții sătui. Aștept actualmente să văd și lucruri concrete făcute de actuala guvernare cu privire la această minoritate, mai ales pentru a combate discriminarea rasială cu care și astăzi această minoritate se confruntă. *
## „Ziua internațională a francofoniei”
În data de 20 martie am sărbătorit Ziua internațională a francofoniei, o zi dedicată milioanelor de oameni din întreaga lume care vorbesc sau folosesc în mod regulat limba franceză.
Termenul „francofonie” desemnează oamenii și țările vorbitoare de limbă franceză. Cuvântul a fost creat de eseistul francez Onésime Reclus, în 1880, pentru regiunile geografice în care se comunică permanent în limba franceză.
În 1970, la Niamey (Niger) a fost creată Agenția de Cooperare Culturală și Tehnică (ACCT), astăzi Organizația Internațională a Francofoniei (OIF). Instituită în 1998, de Organizația Internațională a Francofoniei (OIF), Ziua francofoniei a fost sărbătorită prima dată de 49 de țări francofone membre.
În prezent, Organizația Internațională a Francofoniei cuprinde 80 de state și guverne (57 de state membre și 23 de țări cu statut de observator), care reprezintă împreună mai mult de o treime din statele membre ale Națiunilor Unite, cu o populație de peste 890 de milioane de persoane, inclusiv 220 de milioane de vorbitori de limba franceză.
România este stat membru al OIF din anul 1993. Evenimentul este marcat anual, atât pe plan intern, cât și pe plan extern, prin intermediul misiunilor diplomatice ale României peste hotare, printr-o serie de manifestări culturale și de diplomație publică care se desfășoară în luna martie.
Manifestările trebuie să aibă drept scop promovarea imaginii României, în contextul diversității și valorilor francofone, în mediul diplomatic, academic, mass-media și al publicului larg.
Deși eram obișnuiți ca și la nivelul Parlamentului să vedem un eveniment legat de această zi internațională, anul acesta am avut surpriza ca astfel de evenimente să se desfășoare în afara acestuia.
Înființarea în anul 2014 a Biroului Regional pentru Europa Centrală și de Est al OIF la București reprezintă respectul pe care țara noastră și l-a obținut datorită respectării valorilor și influenței limbii franceze asupra noastră, fiindcă totuși trebuie să recunoaștem că România este o țară francofonă datorită istoriei limbii noastre, prin tradiție, francofonă.
Faptul că suntem o țară prin tradiție francofonă este dovedit prin încheierea și semnarea între Ministerul Educației și Institutul Francez din România a unui Protocol de cooperare pentru reglementarea desfășurării orelor de limbă franceză în cadrul școlilor din România.
Totuși, mă bucur că măcar Ministerul de Externe al României și-a adus aminte de această zi importantă și, la nivel guvernamental, am văzut organizat un astfel de eveniment de promovare a valorilor românești, în contextul diversității și valorilor francofone, în mediul diplomatic, academic, mass-media și al publicului larg.
*
„Doamna ministru Plumb trebuie să vină cu propunerile pentru Legea salarizării în Parlament, nu să le dezbată de una singură la televizor”
Solicit doamnei ministru Rovana Plumb și Guvernului PSD să trateze cu seriozitate și profesionalism legislația în domeniul salarizării, iar propunerile să fie dezbătute cu Comisia de muncă din Parlament și cu toți actorii interesați de subiect.
Am avut pe ordinea de zi a Comisiei de muncă din Camera Deputaților o nouă Ordonanță a Guvernului, nr. 83/2014, care face un talmeș-balmeș pe mai multe subiecte, iar concluzia este una singură: ipocrizia și incompetența definesc această guvernare. Aruncă cu firimituri către profesori, personalul medical sau pensionari, fără ca acestea să acopere, de fapt, creșterile de taxe și impozite și care au adus o creștere a costurilor pentru utilități și a prețurilor de consum. Nu se găsesc resurse pentru acordarea suplimentului de miere la elevi sau pentru mărirea indemnizațiilor acordate persecutaților etnici din perioada 1940–1945, în schimb instituții acaparate de clientela politică vor beneficia de subvenții mai mari de la bugetul de stat.
Problema salarizării bugetarilor va putea fi soluționată doar prin aplicarea reală a legii salarizării unitare.
Salarizarea unitară reprezintă singura soluție pentru a aduce salariile bugetarilor în limitele echității și pentru stimularea performanței; ea este în continuare tergiversată, deși cadrul există încă din 2010, elaborat și agreat împreună cu partenerii externi: Banca Mondială, FMI, Comisia Europeană.
Acum, doamna ministru găsește ca pretext pentru emisiunile sale televizate prezentarea noilor reguli de salarizare, construite însă netransparent, fără o dezbatere autentică, așa cum ar fi necesar. Nu vom avea cu adevărat o administrație publică eficientă, instituții publice cu resurse umane adaptate atribuțiilor pe care trebuie să le îndeplinească, fără a aplica un sistem de salarizare unitară care să reducă discrepanțele.
Doamna ministru Plumb aruncă informația că salariile vor fi în funcție de studii, dar această informație este insuficientă atât timp cât nu știm cum se va face diferențierea între diferitele domenii, atribuții și responsabilități.
Solicit doamnei ministru și colegilor săi din Guvern să vină cu proiectul legii salarizării unitare în comisia din Parlament, nu să îl dezbată de una singură la televizor. *
## „Ziua mondială a sindromului Langdon Down”
În data de 21 martie sărbătorim Ziua mondială a sindromului Langdon Down, prilej pentru a conștientiza problemele cu care se confruntă cei care suferă de această afecțiune.
Întrucât sunt sigură că mulți dintre dumneavoastră știu foarte puține lucruri legate de acest subiect, îmi voi permite să fac o scurtă prezentare în cadrul acestei declarații politice. Pentru a conștientiza problemele cu care se confruntă cei ce suferă de această afecțiune trebuie, înainte de toate, să cunoaștem această boală, despre care la noi se știu atât de puține lucruri, dar care afectează destule persoane, deopotrivă copii și adulți.
Sindromul Down este o boală genetică cromozomială ce afectează un copil din aproape o mie la nivel mondial. Cel care a descris sindromul pentru prima oară, în anul 1866, a fost medicul britanic John Langdon Down. În 1959, pediatrul și geneticianul francez Jérôme Lejeune a descoperit că sindromul Down era cauzat de prezența unui cromozom 21 suplimentar, rezultând astfel un număr de 47 de cromozomi, față de 46, câți are un om în mod normal.
Astfel, perechea de cromozomi 21 conține unul în plus. Din această cauză, sindromul este cunoscut și sub denumirea de trisomia 21 sau mongolism. Gradul de dizabilitate diferă de la o persoană la alta și este greu de apreciat în momentul nașterii cum va evolua manifestarea acestei boli în viitor.
Persoanele cu sindrom Down au trăsături fizice și caracteristici distincte și, deși sindromul Down este permanent, majoritatea celor afectați, beneficiind de o îngrijire adecvată, pot duce o viață normală și activă.
Ca parte a societății noastre, atât copiii, cât și adulții cu sindrom Down, trebuie să fie pe picior de egalitate cu ceilalți membri ai ei, să se bucure de aceleași drepturi, să beneficieze de aceleași oportunități și alegeri.
În 2006, Organizația Internațională a Persoanelor cu Sindromul Down (Down Syndrome International – DSI) a decis marcarea oficială a zilei dedicate sindromului Langdon Down (World Down Syndrome Day/Journée Mondiale de la Trisomie 21) la data de 21 martie. Marcarea acestei zile a fost oficial recunoscută de Organizația Națiunilor Unite, în 2012, ocazie cu care a organizat conferința cu tema „Construindu-ne viitorul”, la sediul său din New York, SUA. Această zi a fost recomandată pentru a fi marcată în toate țările membre ONU.
Anul acesta, Ziua mondială a sindromului Langdon Down s-a aflat la cea de-a X-a ediție și a avut ca temă de dezbatere „Oportunitățile mele, alegerile mele”, temă ce a pus accentul pe importanța drepturilor egale și pe rolul familiilor.
Oamenii cu sindromul Down trebuie, la fel ca toți ceilalți oameni, să beneficieze de drepturi egale, atât în perioada copilăriei, cât și în cea a maturității, să li se ofere aceleași oportunități și să aibă dreptul la propriile alegeri.
La nivel mondial, Organizația Internațională a Persoanelor cu Sindromul Down a insistat asupra importanței mediului familial și a rolului pozitiv pe care aceasta îl are în dezvoltarea și susținerea celor cu sindrom Down.
*
Pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaților avem înscrisă în această săptămână și Propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1.304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul Social European, în ceea ce privește o majorare a sumei prefinanțării inițiale acordate programelor operaționale sprijinite de Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor.
Șomajul în rândul tinerilor se află de doi ani în centrul preocupărilor instituțiilor europene. Acesta nu mai este considerat un subcapitol al politicilor de muncă, ci un obiectiv în sine ocupând în sfârșit locul pe care-l merită în rândul politicilor europene. Reacționând la situația dificilă a tinerilor confruntați cu șomajul, Comisia Europeană a adoptat la data de 5 decembrie 2012 pachetul de măsuri intitulat „Încadrarea în muncă a tinerilor”, care includea o propunere de recomandare a Consiliului privind instituirea unei garanții pentru tineret, un cadru de calitate pentru stagii, anunțarea unei alianțe europene pentru stagiile de ucenicie și propunerea de piste care să reducă obstacolele din calea mobilității tinerilor. Garanția pentru tineret vizează garantarea faptului că toți tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani care nu sunt angajați, nu sunt înscriși la studii sau traininguri de formare profesională să beneficieze de o ofertă de calitate adaptată nevoilor lor, respectiv: contract de muncă, ucenicie, stagiu sau curs de formare continuă în termen de 4 luni de la terminarea studiilor sau de la pierderea locului de muncă. Toate statele membre au depus planuri proprii de implementare a garanției pentru tineret și în prezent instituie
măsuri concrete, Comisia Europeană fiind cea care monitorizează implementarea în cadrul semestrului european.
Sursa principală de finanțare a garanției pentru tineret este Fondul Social European (FSE), care dispune de un buget de 86 de miliarde de euro pentru perioada 2014–2020.
În completarea sumelor provenind din FSE, Consiliul European din 7 și 8 februarie 2013 a aprobat lansarea Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor (YEI), având ca obiectiv accelerarea măsurilor prevăzute în pachetul „Încadrarea în muncă a tinerilor”. YEI se adresează tuturor regiunilor în care rata șomajului în rândul tinerilor depășește 25% și în mod prioritar regiunilor în care rata șomajului în rândul tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează nicio formă de învățământ (NEET) este foarte ridicată. Această inițiativă se înscrie în obiectivele Strategiei Europa 2020, acelea ca 75% din populația cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani să aibă un loc de muncă (în România ținta asumată este de 70% ocupare până în 2020), reducerea sub 10% a ratei de părăsire timpurie a școlii și reducerea cu cel puțin 20 de milioane a numărului persoanelor care suferă sau riscă să sufere de pe urma sărăciei și a excluziunii sociale.
YEI nu este disponibilă tuturor statelor membre, ci doar 20 din cele 28 de state membre sunt eligibile, respectiv cele care se confruntă cu o rată a șomajului mai mare de 25% în cel puțin una din regiuni.
În România există 3 regiuni eligibile pentru a primi alocări financiare suplimentare în cadrul YEI, respectiv Centru, Sud-Est și Sud Muntenia. Pentru a beneficia de finanțarea YEI, statele membre trebuie să prezinte programe operaționale cu obiective clare, concentrate pe acțiuni concrete de investiții eficiente. În momentul actual, deși toate cele 20 de state membre eligibile și-au prezentat programele, doar Franței, Italiei și Lituaniei le-au fost aprobate și le-au fost vărsate primele sume.
Contribuția de 3,2 miliarde de euro care provine dintr-o linie bugetară specifică a UE dedicată YEI nu necesită nicio finanțare națională, cofinanțarea suplimentară fiind lăsată la latitudinea statelor membre. Doar contribuția provenind din FSE trebuie să fie completată financiar de către acestea, rata de cofinanțare ridicându-se la 15% pentru regiunile cele mai sărace și la 45% pentru cele care sunt cel mai bine dezvoltate.
Dezastrul în gestionarea fondurilor europene alocate pentru perioada 2014–2020 este vizibil și pe această temă extrem de importantă. Doamna ministru Plumb se spală pe mâini, pentru că Autoritatea de Management nu mai este în subordinea dumneaei, iar domnul ministru Teodorovici ne anunță pompos că vor urma lansări ale liniilor de finanțare. Chiar dacă la finele anului trecut au fost lansate în consultare ghidurile aferente acestei priorități de combatere a șomajului în rândul tinerilor, nu avem nicio certitudine când vor putea fi depuse primele proiecte și, mai important, când vor începe primele proiecte și când vom avea primii tineri care își găsesc astfel un loc de muncă. Solicit miniștrilor Plumb și Teodorovici să colaboreze pentru a lansa în cel mai scurt timp liniile acestea de finanțare și să publice calendarul implementării proiectelor.
*
„Ziua mondială de combatere a tuberculozei”
La data de 24 martie sărbătorim Ziua mondială de combatere a tuberculozei. Această zi comemorează data la care doctorul Robert Koch, în anul 1882, a descoperit bacilul care provoacă tuberculoza – _Mycobacterium tuberculosis,_ numit și bacilul Koch.
Tuberculoza este o boală infecțioasă, care afectează cel mai frecvent plămânii, dar pot fi atacate și oasele, rinichii, ganglionii limfatici, sistemul nervos central etc. Printre riscurile de infectare, pot fi menționate: contactul cu persoanele infectate la domiciliu, serviciu, școală, grădiniță etc.; îngrijirea persoanelor cu TBC activă netratată.
Cele mai frecvente simptome ale tuberculozei sunt: tusea persistentă mai mult de trei săptămâni; febră; greutate la respirație; oboseală; lipsa poftei de mâncare și scăderea în greutate; transpirații nocturne; expectorații etc. S-a stabilit, de asemenea, că, în peste circa 50% din cazuri, o perioadă lungă de timp boala nu se manifestă prin niciun simptom.
Pentru prevenirea și profilaxia TBC medicii recomandă: vaccinarea nou-născuților la 4-5 zile după naștere; evitarea contactului cu persoane cu tuberculoză activă; a consumului excesiv de alcool și tutun; adoptarea unui stil de viață sănătos și a unui regim alimentar bogat în vitamine.
Ziua de 24 martie constituie o ocazie de a atrage atenția asupra problemelor complexe medicale și sociale provocate de tuberculoză, precum și posibilitatea de a analiza și comunica politica națională de măsuri în vederea prevenirii și combaterii acestei afecțiuni. Așteptăm din partea ministerului și a actualei guvernări să ne prezinte principalele probleme cu care se confruntă în această privință și care sunt principalele strategii naționale cu privire la combaterea și prevenirea acestei boli.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.