Manuela Mitrea

„Ziua mondială pentru combaterea deșertificării și secetei” 17 iunie – Ziua mondială pentru combaterea deșertificării și a secetei a fost proclamată de către Adunarea Generală în 1994 (Rezoluția 49/115).

Deșertificarea este procesul de degradare a terenurilor, provocată de variațiile de climă și din cauza acțiunilor negative ale oamenilor. Ea afectează în mod special terenurile uscate care sunt deja fragile din punct de vedere ecologic. Deșertificarea se produce în zonele de uscat în care pământul este deosebit de fragil, unde precipitațiile sunt rare și climatul aspru. Rezultatul este distrugerea stratului fertil, urmată de pierderea capacității solului de a susține recolte agricole, pășuni. Cele mai evidente efecte ale deșertificării sunt degradarea pădurilor și scăderea producției de alimente.

Conform datelor statistice, aproape 3,6 miliarde din cele 5,2 miliarde hectare de uscat arabil din lume au suferit de eroziune și degradare a solului. Această suprafață reprezintă un sfert din terenurile din întreaga lume – o suprafață de trei ori mai mare decât Europa.

Schimbările climatice pot precipita procesul de deșertificare, însă activitățile umane reprezintă cauza principală și cea mai frecventă. Supracultivarea epuizează solul. Despăduririle înlătură copacii care susțin solul fertil. Suprapășunarea terenurilor dezgolește pământul de iarbă.

Convenția ONU privind Combaterea Deșertificării – UNCCD – lansată la Paris în 1994, a fost semnată de Guvernul României și ratificată de Parlament prin Legea nr. 629/1997, dar, din păcate, semnarea acesteia nu a atras după sine și măsurile necesare pentru controlul acestui fenomen.

Interesul României în această problemă rezultă din faptul ca o treime din teritoriul țării (7 milioane hectare) și circa 40% din suprafața agricolă sunt situate în zone cu risc de deșertificare, respectiv cu un raport precipitații/ evapotranspirație egal sau mai mic de 0,65. Regiunile cele mai expuse din țara noastră sunt Dobrogea, sudul Moldovei și sudul Câmpiei Române.

În condițiile în care există riscul unei posibile crize mondiale a alimentelor, România trebuie să întreprindă măsuri energice pentru protejarea terenurilor agricole împotriva deșertificării, pentru a fi capabilă să facă față unei asemenea amenințări.

De asemenea, avem nevoie ca oamenii, în general, și copiii, în special, să fie instruiți și atrași într-un demers atât de important, pentru că, protejând pământul care ne hrănește, ne protejăm viitorul.