Scarlat Iriza

## „Ziua Națională a României”

Ziua de 1 decembrie 1918 reprezintă cel mai important moment al istoriei României. Unirea Transilvaniei, Bucovinei și Basarabiei cu Vechiul Regat nu a fost un act politic rupt din contextul european, ci o consecință logică a luptei românilor pentru unitate națională. Aceasta a început în anul 1600, când Mihai Viteazul a reușit unirea militară a provinciilor, pentru o perioadă scurtă de timp, și a continuat prin unirea Țării Românești cu Moldova, în anul 1859, sub sceptrul lui Alexandru Ioan Cuza.

După încheierea Primului Război Mondial, Conferința de Pace de la Paris a recunoscut, în virtutea principiului naționalităților și al dreptului popoarelor la autodeterminare, actele unioniste românești desfășurate pe parcursul anului 1918. Prin tratatele semnate cu Austria (Saint-Germain-en-Laye, 10 septembrie 1920), cu Bulgaria (Neuilly-sur-Seine, 29 noiembrie 1919) și cu Ungaria (Trianon, 4 iunie 1920) sunt recunoscute de către comunitatea internațională drepturile imprescriptibile ale statului român asupra Bucovinei, Dobrogei întregi și Transilvaniei, iar prin Tratatul de la Sèvres, din 10 august 1920, se fixează granița în Banat. În urma unor încordate negocieri diplomatice, la 28 octombrie 1920, a fost semnat Tratatul de la Paris, conform căruia și Basarabia era recunoscută ca parte integrată a statului român.

În ciuda dorinței unor lideri politici maghiari care consideră că această dată nu reprezintă un motiv de sărbătoare pentru etnia din care fac parte, ci doar pentru poporul român, ziua de 1 decembrie a fost stabilită ca Ziua Națională a României în 1990, prin Legea nr. 10 din 31 iulie.

Față de perioada ocupării maghiare vremelnice în Transilvania, când românii au fost oprimați și privați de drepturi elementare, statul român a manifestat față de toate naționalitățile conlocuitoare o maximă toleranță, respectând toate drepturile fundamentale ale acestora. În ceea ce privește afirmația primarului din municipiul Sfântu Gheorghe, conform căreia nu va participa la manifestațiile prilejuite de ziua națională, deoarece drepturile etniei maghiare nu sunt respectate, aceasta este una extrem de riscantă din perspectivă politică și complet neadevărată. În România, cetățenii de altă etnie decât cea română învață și sunt judecați în limba maternă, există tăblițe bilingve în care toate denumirile sunt traduse, iar exemplele pot continua. Dacă e să spunem adevărul până la capăt, l-aș întreba pe domnul Antal Árpád cât de respectate sunt drepturile românilor din Harghita și Covasna și dacă realizează cât de riscantă este o asemenea incitare, bazată pe un fals.

În toate rapoartele Uniunii Europene și ale altor organisme abilitate s-a constatat o respectare întocmai a drepturilor minorităților în România. La originea micilor divergențe au stat, de fapt, doar declarațiile iresponsabile ale unor lideri politici maghiari fie din România, fie din Ungaria, însă înțelepciunea cetățenilor români de etnie maghiară a fost îndeajuns de mare încât să nu dea curs unor astfel de afirmații fără fundament.