Stenogramă plen

Lordul Robertson s-a nãscut în 1946 la Port Ellen Ñ Scoþia ºi a urmat cursurile ªcolii ”DunoonÒ ale Universitãþii din Dundee. În 1968 a absolvit cursurile de master (cu onoruri) în economie.

A fost numit secretar parlamentar privat al secretarului de stat pentru servicii sociale în 1979.

Dupã alegerile din 1979 a fost numit purtãtor de cuvânt al opoziþiei, la început pentru afacerile interne ale Scoþiei, apoi pentru apãrare, iar din 1982 pânã în 1993, pentru afaceri externe.

A devenit purtãtor de cuvânt adjunct al opoziþiei în Foreign Office-ul britanic, purtãtor de cuvânt-ºef pentru Europa în 1983. A servit, ca purtãtor de cuvânt principal al opoziþiei pentru Scoþia, în ”Cabinetul din umbrãÒ în perioada 1983Ñ1997.

Dupã alegerile generale din 1997, primul-ministru Tony Blair l-a numit secretar al Apãrãrii Marii Britanii, poziþie pe care a deþinut-o pânã în octombrie 1999.

În august 1999 a fost ales cel de-al zecelea secretar general al NATO, urmându-i lui Javier Solana.

La 24 august a fost înnobilat pe viaþã ºi a primit titlul de ”Lord Robertson de Port EllenÒ.

Este unul din foºtii preºedinþi ai Partidului Laburist Scoþian.

A fost vicepreºedinte al Fundaþiei pentru Democraþie ”WestminsterÒ, a servit ca vicepreºedinte al Consiliului Britanic timp de nouã ani ºi a fost vicepreºedinte al Centrului Britania-Rusia.

A fost pentru ºapte ani membru al Consiliului Institutului Regal pentru Afaceri Internaþionale, al cãrui preºedinte este în prezent. Este guvernatorul Fundaþiei ”DitchleyÒ. A fost distins cu ”Marea Cruce a Ordinului german de meritÒ de cãtre preºedintele Republicii Federale Germania, în 1991, ºi cu Marea Cruce a Ordinului ”Steaua RomânieiÒ, în 2000, ºi a fost numit parlamentarul anului 1993 pentru ambele Camere ale Parlamentului datoritã rolului sãu în ratificarea Tratatului de la Maastricht.

Este colonel onorific de regiment al Voluntarilor Scoþieni Londonezi, i-a fost acordat titlul de ”Doctor de onoareÒ al Universitãþilor din Dundee ºi Bradford, al Universitãþii Grandfield Ñ Colegiul Militar Regal de ªtiinþã ºi al Universitãþii de stat Baku Ñ Azerbaidjan. Este membru al Royal Society of Art. A fost numit membru al Consiliului Special al Majestãþii Sale în mai 1997.

Distinºi colegi, În calitatea sa de secretar general al NATO, Lordul Robertson a avut o contribuþie însemnatã în transformarea Alianþei într-un organism complex, politico-militar, capabil sã-ºi asume sarcina asigurãrii pãcii ºi stabilitãþii în condiþiile noilor riscuri ºi ameninþãri de la începutul noului mileniu.

Nu mai puþin însemnatã este contribuþia sa la concretizarea ideii lansate la Varºovia încã din vara anului 2001 de preºedintele Statelor Unite, George W. Bush, privind o lãrgire robustã a NATO, de la Marea Balticã la Marea Neagrã.

Ne reamintim cu plãcere mesajul încurajator lansat de Lordul Robertson cu prilejul manifestãrii ”Primãvara noilor aliaþiÒ de la Bucureºti.

Pentru noi, românii, rãmâne memorabilã dimineaþa zilei de 21 noiembrie 2002 când Lordul Robertson anunþa la Praga decizia ºefilor de state ºi de guverne ale membrilor NATO de a invita România, împreunã cu alte ºase state sã se alãture unei familii cãreia i-a aparþinut dintotdeauna din punct de vedere cultural ºi spiritual.

Acesta a fost momentul istoric care pentru România însemna un nou început ºi ancorarea sa definitivã la spaþiul euroatlantic.

Aº vrea sã mai reamintesc cã, în eforturile de integrare deplinã în NATO, România a beneficiat ºi sperã sã beneficieze în continuare de sprijinul constant al tuturor statelor membre ale Alianþei, dar ºi de ajutorul unor prieteni exigenþi, cum este Lordul Robertson, care a probat pentru noi proverbul românesc ”Prietenul la nevoie se cunoaºteÒ.

Aceastã scurtã evocare contureazã profilul complex al personalitãþii Lordului Robertson, de numele ºi de contribuþia cãruia se leagã gestiunea unora dintre cele mai complexe probleme ale evoluþiei contemporane, ale scenei politice mondiale.

Pentru aceste motive aºteptãm cu un deosebit interes alocuþiunea Domniei sale, în condiþiile în care România s-a remarcat în ultimii ani ca un partener activ ºi loial al Alianþei Nord-Atlantice ºi, în general, al forþelor democratice din întreaga lume.

Daþi-mi voie sã-l invit acum pe distinsul nostru oaspete sã se adreseze Camerelor reunite ale Parlamentului României.

Excelenþã, aveþi cuvântul.

## **Lordul George Robertson** Ñ _secretar general al NATO_ **:**

Bunã ziua!

Distinºi miniºtri, Membri ai Parlamentului,

Excelenþelor,

Doamnelor ºi domnilor,

Este atât o onoare, cât ºi un privilegiu pentru mine, în calitate de secretar general al NATO, sã mã aflu astãzi la Bucureºti ºi sã mã adresez Parlamentului uneia dintre cele ºapte þãri care au fost invitate sã adere la alianþa noastrã anul trecut.

Ultima datã când m-am aflat aici, la Bucureºti, a fost la sfârºitul anului 2001. De atunci, bineînþeles, s-au întâmplat foarte multe. NATO a trecut prin modificãri semnificative ºi acelaºi lucru s-a întâmplat ºi cu România. Decizia pe care au luat-o ºefii de state ºi de Guvern ai NATO la Praga, anul trecut, de a invita þara dumneavoastrã sã adere la Alianþã, aratã cât de mult valorile noastre, principiile ºi interesele noastre converg.

Pentru România aderarea la NATO va fi împlinirea unei aspiraþii puternice, precum ºi punctul culminant al multor ani de muncã grea.

Ca prima þarã care a aderat la Parteneriatul pentru Pace al NATO, în ianuarie 1994, România s-a pregãtit cu eficienþã pentru a deveni membru al NATO, de un deceniu.

În tot acest timp, prin implementarea unor reforme politice militare ºi a altor reforme, precum ºi prin demonstrarea unui angajament internaþional puternic, România s-a apropiat din ce în ce mai mult de Alianþã ºi când România va adera într-adevãr la NATO, anul viitor, un obiectiv de politicã externã va fi îndeplinit.

Astãzi, în faþa Camerelor reunite ale Parlamentului aº vrea sã salut ºi sã-i felicit pe toþi cei care s-au angajat ºi care au depus eforturi enorme ºi îi felicit pe cei care au fost activi la nivel politic, pentru cã în spectrul acesta politic-naþional au sprijinit aderarea la NATO ºi reformele necesare pentru a atinge acest obiectiv. De asemenea, îi felicit ºi pe cei care au lucrat din greu pentru a implementa modificãrile de politicã pentru modernizarea structurilor ºi procedurilor ºi pentru a îndeplini standardele NATO în diferite domenii.

Summit-ul NATO de la Praga a fost un moment foarte important pentru România, a fost o rãscruce pentru integrarea în familia NATO. Pentru NATO în sine, invitaþia a ºapte þãri a reprezentat un pas important cãtre îndeplinirea unui obiectiv strategic, ºi anume acela de a crea o Europã liberã, unitã în pace, democraþie ºi valori comune, care se întinde de la Marea Balticã, acolo unde m-am aflat la sfârºitul sãptãmânii trecute, pânã la Marea Neagrã, aici, în România.

Dar, dincolo de faptul cã am convenit asupra celei mai mari extinderi a Alianþei din întreaga sa istorie, Praga a reprezentat un summit transformaþional din multe alte privinþe, punând Alianþa pe calea cea bunã pentru a face faþã provocãrilor de securitate ale secolului XXI. Nu numai cã vom face acest lucru cu noii membri, dar vom înfrunta secolul XXI cu noi politici, noi capabilitãþi ºi noi modalitãþi de a face afaceri.

Trei schimbãri de politicã definesc Alianþa de dupã Praga. În primul rând, NATO este hotãrâtã sã se ocupe de terorism ºi sã continue sã facã acest lucru.

Importanþa rolului NATO este foarte clarã pentru cã alianþa noastrã este mult mai mult decât o organizaþie militarã. Ea leagã Europa ºi America de Nord în aceastã luptã comunã pe termen lung ºi poate sã impulsioneze democraþiile politice ºi militare din zona euroatlanticã, aliaþi ºi parteneri pentru a învinge terorismul.

A doua modificare politicã pe care am realizat-o este cã ne apãrãm mai bine împotriva armelor de distrugere în masã. Reþeaua teroristã Al Qaeda a demonstrat cã existã persoane care vor utiliza aceste arme îngrozitoare dacã ar intra în posesia lor ºi, de la 11 septembrie 2001, am vãzut foarte multe exemple de proliferare a acestor arme. Criza, care continuã în ceea ce priveºte dezarmarea Irakului, demonstreazã cât de importantã a devenit aceastã chestiune pentru securitatea noastrã ºi pentru stabilitatea internaþionalã.

De aceea, NATO, ca organizaþie de securitate principalã din zona euroatlanticã, trebuie sã fie angajatã ºi se va angaja, într-adevãr, în aceastã luptã.

Desfãºurarea în Turcia a bateriilor de rachete ”PatriotÒ pentru a învinge armele lui Saddam Hussein de distrugere în masã este o dovadã clarã a hotãrârii noastre de a face acest lucru.

O a treia modificare de politicã dupã Praga este la fel de importantã în ghidarea NATO cãtre viitor.

Am convenit cã forþele NATO trebuie sã fie pregãtite pentru a merge acolo unde este nevoie de ele ºi sã apere împotriva ameninþãrilor, de oriunde ar veni acestea.

Aceasta este o rupturã realã faþã de trecut, sfârºitul deceniilor de discuþii, dacã NATO ar putea sau ar trebui sã funcþioneze în afara zonei sale, ºi o decizie de la summit a fost cã noi putem sã acþionãm imediat ºi sã furnizãm sprijin forþei de asistenþã pentru securitatea internaþionalã din Afganistan.

În acest moment aliaþii lucreazã din greu pentru a implementa toate modificãrile de politicã asupra cãrora au convenit la Praga ºi, în special, pentru a dezvolta capacitãþile de care este nevoie pentru a face faþã provocãrilor de securitate de astãzi.

Acum, instituim o nouã forþã de rãspuns, de reacþie a NATO. Planul este de a pune împreunã cele mai bune forþe din Alianþã de ambele pãrþi ale Atlanticului, de a le combina într-o forþã de elitã, de reacþie rapidã, o forþã în cadrul cãreia România va putea sã contribuie dupã ce va adera la Alianþã anul viitor.

Scopul nostru este de a avea o capacitate iniþialã de operare anul viitor sau poate chiar mai devreme.

În paralel, fiecare dintre cele 19 þãri membre ale Alianþei lucreazã cu privire la o îmbunãtãþire specificã a capacitãþii în una sau mai multe dintre cele patru zone importante ale operaþiunilor militare, ºi anume interoperabilitate, transport strategic, tehnologie de vârf ºi protecþie împotriva armelor de distrugere în masã ºi, în acest domeniu, NATO trebuie sã facã îmbunãtãþiri imediate, ºi angajamentul nostru de la Praga stabileºte o schiþã realistã pentru acest efort. Pentru a atinge acest obiectiv, aliaþii europeni depun un efort concentrat pentru a obþine mai mult din banii pentru care-i cheltuiesc pentru apãrare.

Mai multe abordãri sunt explorate, cum ar fi preocuparea comunã pentru a cumpãra mai mult la preþuri mai scãzute, ºi anume punerea împreunã a activelor-cheie, cum ar fi transporturile, avioanele ºi tancurile, precum ºi specializarea rolului pentru a dezvolta capabilitãþi.

Toate acestea sunt abordãri inovatoare care au ca scop furnizarea unei apãrãri eficiente într-un mod în care sã ne putem permite, ºi acest lucru este valabil atât pentru membrii actuali ai NATO, cât ºi pentru membrii viitori ai Alianþei. În pregãtirea pentru aderare la Alianþã, anul viitor, toate cele ºapte þãri invitate trebuie sã facã faþã unei duble provocãri: trebuie sã continuaþi ºi sã intensificaþi reformele politice ºi militare pe care le-aþi întreprins ºi, bineînþeles, trebuie sã fiþi pregãtiþi sã vã urcaþi într-un tren în mers pentru cã transformarea Alianþei este atât fundamentalã, cât ºi foarte rapidã.

Dumneavoastrã ºtiþi cã în România aveþi un bilet pentru trenul NATO, ºtiþi cã vã place securitatea pe care o oferã ºi vã place direcþia în care merge.

Noi ºtim cã sunteþi dornici sã ajungeþi în garantarea de securitate a NATO, aceastã secþiune a tratatului care spune cã, dacã o þarã este atacatã, atunci toate þãrile sunt considerate sub atac. Noi toþi ºtim cã înþelegeþi ºi doriþi sã întãriþi securitatea euroatlanticã mult mai mult ºi sunteþi determinaþi sã contribuiþi din punct de vedere politic ºi militar în eforturile Alianþei pentru acest lucru.

Pentru a face toate acestea posibile, România ºi cele ºase þãri invitate vor continua sã lucreze în planul de aderare ºi veþi beneficia de suportul Alianþei ºi ghidarea sa pentru reforme-cheie în zone-cheie.

Veþi înfrunta reformele, veþi merge mai departe ºi veþi fi siguri cã puteþi face o contribuþie beneficã Alianþei când veþi intra în Alianþã.

România a fãcut un progres impresionant ºi a implementat reforme politice, economice ºi militare, dar în acest proces de pregãtire permanentã sunt multe zone în care România trebuie sã continue sã-ºi focalizeze eforturile sale. Unele dintre aceste zone sunt reformele militare. Orice þarã care este interesatã în mod concret în securitate, în Alianþã ºi în zona euroatlanticã trebuie sã aibã forþe disponibile moderne ºi, pentru România, o prioritatecheie este sã modifice forþele armate pentru a mãri capacitãþile sale operaþionale.

O altã cerinþã-cheie pentru o cooperare-cheie în Alianþã este sã garanteze securitatea informaþiilor clasificate, sã se asigure cã oamenii care lucreazã cu acele informaþii sunt capabili sã facã aceste lucruri. ªtiu cã o muncã importantã a fost efectuatã în cadrul legal pentru securitatea informaþiei ºi încurajez eforturile adiþionale pentru a ajunge la cerinþele NATO.

Alte zone pe care aliaþii noºtri le-au urmãrit îndeaproape sunt reforma judiciarã ºi a administraþiei publice, efortul continuu pentru a face faþã corupþiei ºi subiectul corupþiei. ªtiu, cadrul legal este bine stabilit împreunã cu procurori speciali, fãrã discriminare ºi fãrã privilegii speciale, altfel democraþia însãºi va fi subminatã ºi România, cu credibilitatea sa, ca viitor membru al NATO, va fi subminatã ºi afectatã.

Pacea socialã este, de asemenea, importantã în orice þarã ºi aici, în România, aþi fãcut un progres considerabil în integrarea României ºi pentru a îmbunãtãþi situaþia copiilor în þarã Ñ bineînþeles, problema nu este specificã României, are o ramificaþie internaþionalã largã Ñ ºi trebuie sã continue cu o atenþie foarte mare din partea Guvernului României, dar ºi a dumneavoastrã, a Parlamentului României, ºi în final trebuie sã continue ceea ce s-a început ºi, mult mai important, va fi esenþialã o reformã economicã pentru stabilitatea þãrii, precum ºi abilitatea pe termen lung pentru a furniza resurse pentru apãrare.

Sunt multe lucruri de fãcut pânã ca România sã intre în NATO anul viitor, aºa cã aceste provocãri vor avea nevoie de atenþie ºi în anii urmãtori. Ca ºi ºefii statelor membre NATO, întâlniþi la Praga anul trecut, sunt ºi eu convins cã România va înfrunta toate provocãrile pe care le va avea ºi sunt sigur, deoarece am vãzut progresul realizat deja de România ºi de celelalte ºase þãri invitate.

Cu zece ani în urmã nimeni, dar nimeni nu ºi-ar fi imaginat cã o asemenea reformã economicã, politicã ºi militarã va fi efectuatã, dar acest efort a livrat rezultate enorme cãtre þãrile candidate ºi NATO însãºi. Aceste lucruri încurajeazã progresul viitor.

Sunt, de asemenea, sigur de determinarea puternicã a României ºi de capacitatea ei de a avea o contribuþie esenþialã în securitatea internaþionalã.

Prietenii mei români sunt foarte mândri sã spunã cã _de facto_ s-au comportat ca aliaþi ai NATO de mulþi ani ºi, cu siguranþã, acesta a fost un element foarte puternic ºi a avut un sâmbure de adevãr.

Preºedinþia deþinutã de România la OSCE în anul 2001 a avut o apreciere foarte puternicã a complexitãþilor securitãþii euroatlantice.

Prietenul meu, domnul ministru de externe Geoanã, este aici, noi ne-am întâlnit adesea cu Javier Solana ºi cu ceilalþi reprezentanþi ai þãrilor aliate ºi noi am încercat sã aducem pace ºi acest lucru a demonstrat efortul nostru de a încerca sã aducem pacea ºi stabilitatea în lume.

România a demonstrat un angajament puternic cãtre Europa de Sud-Est ºi a contribuit în mod semnificativ la eforturile Alianþei de a aduce pace ºi stabilitate în întreaga regiune.

De asemenea, dumneavoastrã sunteþi conºtienþi de atitudinea criticã a Rusiei ºi a Ucrainei ºi, ca membru al NATO, veþi fi capabili sã jucaþi un rol semnificativ în apropierea acestor þãri de Vest, în general, ºi de Alianþa noastrã, în special.

În ultimul an, forþele armate ale României au lucrat îndeaproape cu forþele membrilor NATO în Afganistan pentru a lupta împotriva terorismului, pentru a crea ºi restaura condiþiile pentru stabilitate în aceastã þarã.

Acest lucru aratã cã dumneavoastrã, în aceastã þarã, înþelegeþi clar noile ameninþãri care sunt la adresa securitãþii noastre comune ºi demonstraþi voinþa ºi capacitatea de a ne ajuta sã facem faþã acestor ameninþãri ºi, bineînþeles, acest lucru este un semn bun pentru viitorul dumneavoastrã ca membru cu drepturi depline al NATO. Doamnelor ºi domnilor,

Dezbaterile recente din cadrul NATO cu privire la acordarea sprijinului pentru Turcia nu au rãmas neobservate în aceastã þarã ºi sunt sigur cã unii observatori ºi analiºti de aici au fãcut predicþii, previziuni referitoare la implicaþiile acestei dezbateri pentru NATO, referitoare ºi la aderarea þãrii dumneavoastrã.

De aceea, vreau sã vã asigur cã dezbaterea din cadrul NATO nu s-a referit la faptul dacã Alianþa ar trebui sã sprijine Turcia în faþa riscului din ce în ce mai mare al acþiunii militare din Irak. Toþi aliaþii ºi-au fãcut foarte clar angajamentul de a apãra un membru NATO care se aflã în situaþie de risc. Chestiunea a fost când sã începem sã planificãm acest lucru. Deci nu era ”dacãÒ sã planificãm, ci ”cândÒ sã planificãm, ºi dupã numai 11 zile de negocieri intensive foarte mediatizate ºi dupã ºase întruniri ale ambasadorilor am ajuns la un consens în cadrul comitetului de planificare pentru apãrare în care Franþa se autoexclude ºi am ajuns la concluzia cã a venit momentul sã începem procesul de planificare.

Douã zile mai târziu am fost de acord sã trecem de la planificare la desfãºurare ºi, o sãptãmânã mai târziu, miercurea trecutã, primele forþe, primele avioane de avertizare ºi primele baterii antirachetã ”PatriotÒ au început sã soseascã în Turcia.

Ceea ce am vãzut nu a fost doar o crizã care sã rupã Alianþa, ci procesul unic al NATO de a construi consens în cadrul activitãþii sale. Consensul nostru nu este un proces uºor, nu este întotdeauna uºor sã ajungem la un consens ºi, dacã este privit din afarã, acest proces poate fi confuz ºi uneori poate chiar sã deranjeze, dar acest proces de stabilire a unui consens funcþioneazã întotdeauna, chiar ºi în condiþiile cele mai dificile, ºi este esenþial pentru coeziunea ºi eficienþa NATO.

Capacitatea doveditã a Alianþei de a ajunge la un consens ºi de a întreprinde acþiuni decisive când acestea sunt necesare este un alt element de succes, un element pe care România, de îndatã ce va adera la NATO, anul viitor, va fi, de asemenea, capabilã sã îl întãreascã ºi sunt sigur cã va face acest lucru.

Doamnelor ºi domnilor,

Membri ai Parlamentului,

Aº vrea sã vã mulþumesc pentru cã mi-aþi acordat privilegiul de a mã adresa dumneavoastrã, astãzi, în aceastã clãdire remarcabilã. De 21 de ani sunt membru ales al Camerei Comunelor din Marea Britanie ºi ºtiu cum este sã aveþi o slujbã ca a dumneavoastrã, o carierã politicã ca a dumneavoastrã, care sã fie pusã în pericol o datã la patru-cinci ani, ºtiu cât de sensibil este publicul ºi ºtiu care sunt valurile democraþiei. Acestea pot fi adesea confuze ºi uneori oamenii care voteazã nu sunt întotdeauna la fel de previzibili ca ºi sondajele de opinie sau ca membrii partidelor politice, dar aceasta este una dintre caracteristicile democraþiei.

În Parlament oamenii sunt aleºi pentru a reprezenta punctele de vedere ºi vocea oamenilor de rând din

întreaga þarã ºi, de aceea, Parlamentele din cadrul NATO sunt ca un fel de coloanã vertebralã a NATO. Parlamentele din NATO sunt motivul pentru care NATO este o alianþã militarã, spre deosebire de orice altceva care a existat în istoria lumii, pentru cã aceasta este o alianþã de 19 naþiuni ºi va fi o alianþã de 26 de naþiuni anul viitor, alcãtuitã din þãri în care hotãrârea oamenilor este foarte importantã, în care oamenii trebuie sã vadã cine este în Guvern ºi cine nu este în Guvern, cine este la putere ºi cine nu este la putere, ºi pentru cã am fost 18 ani pe bãncile opoziþiei ºtiu câte ceva despre aceste procese politice, aºa cum ºtiþi ºi dumneavoastrã.

Aceastã trãsãturã a democraþiei, a valorilor comune, a egalitãþii în faþa legilor, a economiilor combinate, a unor locuri libere, acestea sunt standardele care ne unesc în standardele comune, în valorile comune pe noi toþi, ca membri ai alianþei la care veþi adera ºi dumneavoastrã.

Arhitectul acestei clãdiri nu s-ar fi gândit niciodatã la aceastã zi în care secretarul general al NATO va veni aici sã se adreseze unui Parlament liber, dar a venit aceastã zi ºi dumneavoastrã aveþi un Parlament liber. Bineînþeles cã vor exista ºi miºcãri ciudate ale opiniei publice, dar dumneavoastrã veþi contribui la calitatea alianþei la care veþi adera.

În 2004 România va deveni membrã a NATO, nu doar un membru _de facto,_ ci un membru _de iure,_ un membru cu drepturi depline al Alianþei.

Bine aþi venit în familia NATO!

Vã mulþumesc.