Stenogramă plen

Stenogramă plen · Senatul · 27 septembrie 2007 · monitorul.ai

## **Domnul Cristian Diaconescu:**

Domnilor președinți, Domnule prim-ministru, Stimați membri ai Cabinetului, Distinși colegi,

După 3 ani de la preluarea puterii de către alianța portocalie și la 6 luni de la instalarea Guvernului Tăriceanu II, suntem, astăzi, în fața unei opțiuni de conștiință: demitem, prin vot, acest Guvern incompetent, lipsit de sprijin politic în Parlament și deschidem calea spre o nouă formulă de guvernare, cu un nou program care să răspundă nevoilor României, susținută de o majoritate parlamentară transparentă, sau încurajăm, iresponsabil și cu grave consecințe asupra dezvoltării României, mersul către un model de societate neeuropean, către o societate profund divizată și polarizată?

Dorim să aducem stabilitate în țară și să punem capăt celor 3 ani de conflicte politice succesive care au generat ineficiență guvernamentală și neliniște socială sau dorim să păstrăm un Guvern de amatori, incapabil să găsească soluții pentru principalele probleme ale românilor?

La 3 aprilie 2007, în momentul prezentării în Parlament a Guvernului restructurat, am insistat asupra faptului că votul Partidului Social Democrat nu este „sub nicio formă un vot de încredere în noul Guvern Tăriceanu sau un cec în alb pentru politicile pe care ni le propune”. Atunci, am spus că „nu facem decât să punem puțin nisip sub roțile Guvernului care patinează” și că „ne păstrăm întreaga independență de vot și de acțiune politică în Parlamentul României”.

După 6 luni de guvernare dezamăgitoare, constatăm că Guvernul nu mai patinează, ci se scufundă. În această situație, avertismentul nostru dat în Parlament pe data de 3 aprilie — „până la urmă, singura soluție va fi o mașină nouă” — se concretizează prin această moțiune de cenzură.

Criza politică profundă în care ne găsim astăzi este rezultatul incompetenței guvernării de dreapta din ultimii 3 ani de zile. Pensionarii au reale probleme să supraviețuiască din cauza creșterii prețurilor atât la alimente, cât și la utilități, agricultorii încă nu și-au revenit după proasta gestionare a crizelor datorate secetei și inundațiilor, profesorii și cadrele medicale au, în continuare, salarii care nu le asigură un trai decent, școlile și spitalele sunt într-o stare avansată de degradare, tinerii nu au cum să-și cumpere o casă și fug din țară. După 7 ani de creștere economică, familiile cu venituri reduse nu resimt în propriile lor case această bunăstare.

Avem bani mai mulți la bugetul de stat, dar nu avem o politică de redistribuire echitabilă și coerentă, ceea ce a condus la polarizarea puternică a veniturilor și a consumului. Și încă două mari așa zise „performanțe” ale guvernării de dreapta: 0% absorbție a fondurilor europene și zero kilometri de autostradă.

Pentru toate aceste greșeli grave, care costă România și pe fiecare dintre cetățenii țării, Guvernul Tăriceanu trebuie să plece!

Majoritatea artificială, impusă împotriva voinței electoratului în 2004 de către președintele Băsescu, s-a destrămat, Alianța P.N.L.-P.D. a murit, iar Guvernul ultraminoritar P.N.L.-U.D.M.R. a rămas fără majoritate de susținere. Prin urmare, nu mai reprezintă voința majorității alegătorilor, Guvernul actual și-a pierdut încrederea majorității populației.

Prin votul dat de dumneavoastră acestei moțiuni de cenzură puteți reda speranța și încrederea oamenilor că adevăratele lor priorități vor fi îndeplinite, că tranziția spre bunăstare are loc și în viața lor, nu doar în a celor 10% care au beneficiat până acum de rezultatele politicii de dreapta, că munca cinstită, acasă, în România, poate fi suficientă pentru asigurarea unui nivel decent de bunăstare pentru fiecare, că Europa nu este doar un spațiu unde găsești de muncă în străinătate, ea poate fi construită aici, în țară, regăsind-o în salariile și pensiile noastre, în bursele și alocațiile pentru copiii și tinerii noștri, în infrastructuri de calitate, în școli și spitale, într-o economie competitivă, într-un mediu înconjurător sănătos.

## Doamnelor și domnilor parlamentari,

În ultimii 3 ani, România s-a îndreptat într-o direcție greșită. Creșterea economică înregistrată nu este rezultatul unei dezvoltări sănătoase, iar bunăstarea rezultată nu este împărțită echitabil. Ea nu se regăsește în viața de zi cu zi a majorității cetățenilor țării, iar plusul de bogăție creat se distribuie vădit inegal în societate.

Practic, România a evoluat în ultimii ani către un model de societate neeuropean, în care rezultatele dezvoltării sunt însușite exclusiv de către o minoritate de 10% din populație, privilegiată de guvernele dreptei, care se manifestă tot mai agresiv, în disprețul legii, atât în obținerea bunurilor publice, cât și în utilizarea lor.

Prin această moțiune, P.S.D. își face datoria de partid responsabil de opoziție și exprimă îngrijorarea majoră a peste 90% din românii sub ochii cărora se nasc două Românii opuse și ireconciliabile: o Românie a opulenței și a disprețului social și o Românie a sărăciei umilitoare și a frustrărilor sociale de tot felul; o Românie a celor 200.000 de bogați care pot cumpăra „dreptate”, „sănătate”, „educație”, „cultură”, servicii de calitate, statut social, iar la polul opus o altă Românie, cea a unei largi majorități de excluși care se chinuie să supraviețuiască în sărăcie, chiar având un loc de muncă.

Dacă nu vom pune capăt guvernării de dreapta în cel mai scurt timp, prăpastia dintre cele două Românii se va adânci.

Trebuie să înțelegem mai repede că modelul social european spre care trebuie să tindem este unul care utilizează beneficiile creșterii economice pentru a reduce polarizarea socială, și nu pentru mărirea decalajelor.

Iată de ce este nevoie de politici de redistribuire a ceea ce se produce în societate în favoarea pensionarilor, agricultorilor, profesorilor, cadrelor medicale, tinerilor și familiilor cu venituri modeste.

Concluzia este una singură: starea precară în care se găsește majoritatea populației din România nu este conjuncturală, ci, dimpotrivă, este o acțiune programată, asumată și urmărită cu perseverență de actuala putere de dreapta.

În viziunea Partidului Social Democrat, situația politică și situația socială trebuie schimbate urgent.

Miza acestei moțiuni de cenzură nu este doar înlocuirea actualului Guvern, ci schimbarea direcției de evoluție a României, de la capitalismul oligarhic și exclusivist la un model european de organizare a societății.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Încercăm să impunem o dezbatere de substanță în Parlamentul țării într-un moment în care România încheie o etapă de dezvoltare, tranziția postcomunistă, și începe o alta, cea a integrării propriu-zise în Uniunea Europeană. Acest moment presupune, în viziunea noastră, clarificări și regândiri atât în privința obiectivelor de atins, a opțiunilor de dezvoltare, a modelului economic și social adecvat realităților noastre, cât și a instrumentelor și a politicilor celor mai potrivite pentru atingerea acestor obiective.

Constatăm că actuala guvernare de dreapta dorește un stat slab, absent din viața economică și socială a țării, bazându-se doar pe așa-zisele virtuți reglatoare ale pieței.

După 3 ani de guvernare haotică, trebuie să recunoaștem că, fără reglementări adecvate din partea statului, piața nu va conduce, prin ea însăși, la eficiență economică și la bunăstare pentru toți.

În viziunea noastră, o dezvoltare de succes înseamnă o dezvoltare sustenabilă, echitabilă și democratică, o dezvoltare care se focalizează pe creșterea standardelor de viață, și nu numai pe măsurarea statistică a creșterii economice și a P.I.B.-ului țării.

Așadar, modelul social și economic pe care îl propunem este modelul social european care îmbină creșterea economică, eficiența și flexibilitatea cu egalitatea șanselor, echitatea și securitatea socială a populației.

P.S.D. are răspunsuri clare la problemele reale cu care se confruntă populația. Vrem să punem capăt confuziei, bâjbâielii, improvizației și senzației de neputință pe care guvernarea le generează.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

În 2006, mii de pensionari au ieșit în stradă să atragă atenția asupra sărăciei severe în care trăiau. În ciuda protestelor, Guvernul a rămas surd la cerințele lor.

Inițiativa P.S.D. de creștere a pensiilor a fost respinsă în 2006 atât de Guvern, cât și de Parlament. Doar insistența parlamentarilor P.S.D. a făcut ca actuala creștere a pensiilor să fie votată în Parlament. Pentru a reuși acest lucru, P.S.D. a trebuit să înfrângă atât rezistența premierului Tăriceanu, cât și pe cea a președintelui Traian Băsescu. Îmbunătățirea nivelului de trai al pensionarilor nu a fost niciodată o prioritate pentru Guvernul Tăriceanu. În ultimii 3 ani, creșterea prețurilor nu a fost însoțită de creșterea proporțională a salariilor și a pensiilor. În timp ce pensia medie lunară a crescut cu 36%, prețurile la energia termică au crescut cu 37,7%, la apă, canal, salubritate cu 54,6%, iar la gazele naturale cu 83,5%. În același timp, salariul mediu brut a crescut cu doar 34%.

În 2007, 51% din gospodării nu pot face față cheltuielilor pentru satisfacerea nevoilor de consum, iar 44,3% din gospodăriile din mediul urban nu și-au putut plăti la timp facturile la utilități în 2006.

Nu există nicio intenție de majorare a alocațiilor pentru copii, în funcție de veniturile familiilor din care provin, nu există niciun program coerent de acordare a unor burse sociale pe perioada școlarizării. Atunci, nu trebuie să ne mirăm că marea majoritate a românilor nu cred că au un trai mai bun.

România se află pe ultimele locuri în U.E. în ceea ce privește salariul minim. Numărul salariaților cu salarii mai mici decât pragul de risc de sărăcie depășește 1,5 milioane, aproape 40% din totalul salariaților. În timp ce 95% — aproape 4 milioane de persoane — din angajați au salarii brute de bază mai mici de 2.000 RON, doar 5%, aproximativ 200.000, au salarii peste această valoare.

În lipsa unor politici coerente de redistribuire a bunăstării, Guvernul Tăriceanu a încurajat polarizarea gravă a veniturilor. În plus, introducerea cotei unice a avut și ea o contribuție importantă la polarizarea veniturilor. 85% din salariați — 4,2 milioane de persoane — au primit sume în plus între 1–5 euro lunar, în timp ce numai 15% din salariați — 0,76 milioane de persoane — au primit sume între 20 și 220 de euro lunar.

Veniturile și consumul celor mai săraci 20% din români au scăzut de la 11,24% din P.I.B. în 2004 la numai 10,66% în 2005 și, respectiv, la 10,11% în 2006, în timp ce veniturile și consumul celor mai bogați 20% din români au crescut de la 36,6% din P.I.B. în 2004 la 37,32% în 2005 și, respectiv, 38,03% în 2006.

Polarizarea proprietății reprezintă, la rândul său, una dintre marile mutații survenite în societatea românească în ultimii ani. Asupra consecințelor ei nefaste P.S.D. a atras atenția prin moțiunea de cenzură din mai 2005.

Restituind integral proprietățile unui grup restrâns de cetățeni — la nivelul începutului de an 2006 aproximativ 210.000 de persoane —, dreapta politică a spulberat înțelegerea anterioară dintre partidele parlamentare cu privire la o necesară limitare în timp a restituirilor, luându-se ca an de referință anul 1945, dar și la o limitare a suprafeței de restituit, nu mai mult de 50 de hectare de pădure sau de teren.

Sunt revendicate, astăzi, sute de mii de hectare de pădure și pământ, munți întregi, teritoriile unor orașe, parcuri, școli, spitale, grădinițe, case de cultură, biblioteci, unități economice sub privirile uluite ale majorității populației care trăiește de pe o zi pe alta dintr-un salariu.

O asemenea reformă, făcută în disprețul unui popor întreg, nu poate să rămână nesancționată, ea contând greu

în evaluarea critică a acestor ultimi trei ani de guvernare de dreapta din România.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Agricultura românească a fost adusă la sapă de lemn de cele două Guverne Tăriceanu în doar 1.000 de zile de gestiune liberală.

Ponderea sectorului agricol în P.I.B. a scăzut de la 12,8% în 2004 la 8,5% în 2005 și 8,1% în 2006, iar în acest an se prefigurează un recul și mai mare, situația agriculturii urmând să afecteze semnificativ indicatorii macroeconomici.

În perioada 2005–2006, veniturile gospodăriilor din mediul rural au scăzut permanent, veniturile obținute din agricultură reprezentând numai 23% din total. 51% din produsele agricole au fost consumate în propria gospodărie, menținând starea de subzistență a acestora. Principalii perdanți sunt cei care dețin exploatații agricole cu o suprafață mai mică de un hectar sau cei care cresc animale fără a avea pământ. 3,5 milioane de gospodării țărănești au fost afectate direct, ca urmare a incompetenței gestiunii în agricultură.

Creșterea permanentă a prețului energiei și combustibilului, a taxelor și impozitelor locale a decapitalizat și mai mult agricultorii: motorina a depășit 1 euro/litru, și, în această primăvară, ajutorul pentru motorină s-a acordat prea târziu. Guvernul nu a respectat promisiunile privind acordarea subvențiilor pentru motorină pe o suprafață de 5,4 milioane de hectare, în realitate fiind acordată motorină pentru numai 2,3 milioane de hectare.

Situația cea mai condamnabilă și de nejustificat rămâne însă cea legată de lipsa de preocupare privind pregătirea pentru accesarea fondurilor europene.

Planul Național de Dezvoltare Rurală se află tot în stadiul de analiză, când, de fapt, ar fi trebuit să fie deja aprobat.

Sunt întârzieri semnificative în organizarea instituțională și acreditarea de către organismele abilitate ale Comisiei Europene a celor două agenții de plăți.

Zero domină întreaga gestiune ministerială a activității din agricultură.

Zero sume accesate până în prezent din Fondul European pentru Dezvoltare Rurală, sume prevăzute pentru 2007 la 577 de milioane de euro.

Zero sume accesate până în prezent din cele 202 milioane de euro prevăzute pentru perioada 2007–2013 din Fondul European de Pescuit.

Zero sume accesate până în prezent din cele 272 de milioane de euro prevăzute pentru aplicarea măsurilor de piață pe acest an.

Există serioase riscuri în ceea ce privește blocarea sau amânarea fondurilor pentru plățile directe de la Uniunea Europeană pentru anul 2007 dacă nu se acreditează Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Și încă un aspect deosebit de grav în contextul actual în care România se confruntă cu cea mai mare secetă din ultimii 60 de ani: față de suprafața de 1,5 milioane de hectare pregătită pentru irigații de Guvernul P.S.D., anul acesta au fost irigate doar câteva zeci de mii de hectare.

Din cele peste 2,6 milioane de hectare afectate de secetă în acest an s-au acordat despăgubiri doar pentru o suprafață sub 500.000 de hectare, iar pentru culturile de primăvară, distruse în proporție de 80%, legume, pomicultură și vii, nu s-a stabilit nicio despăgubire.

Am ajuns, în 2007, să importăm produse agroalimentare mai mult decât exportăm. Deficitul comercial cu produse agroalimentare crește într-un ritm alarmant, ajungând la 2 miliarde de euro, aproape dublu față de 2004.

Incompetență, jaf și dispreț față de interesul național și față de problemele reale ale agricultorilor, iată ce a produs această guvernare în domeniul agriculturii!

Zero fonduri europene atrase pentru agricultură reprezintă un record trist și costisitor pentru milioane de agricultori români, forțați să înfrunte concurența agricultorilor europeni fără niciun fel de sprijin.

## Stimați colegi,

Nu trece o zi fără să auzim marile fapte economice ale Guvernului de dreapta. Totuși, există două perioade pe care trebuie să ni le reamintim: perioada dintre 1996 și 2000, când economia a fost distrusă de guvernarea de dreapta — inflație astronomică, risc de intrare în incapacitate de plată, venituri la buget în descreștere, taxe și impozite aberante, instabilitate legislativă și putem continua cu foarte multe exemple — și perioada 2001–2004, când au fost realizate stabilitate economică, stabilitate legislativă prin Codul fiscal, investiții străine directe, creșterea încrederii băncilor străine și a organismelor financiare internaționale.

Motivul pentru care economia merge bine acum este că P.S.D. a asigurat toate premisele în acest sens.

Bugetul de stat are bani tocmai pentru că a existat o perioadă continuă de șapte ani de zile de creștere economică. Din păcate, două treimi din familiile cu venituri reduse nu simt acasă acest lucru, pentru că Guvernul nu s-a preocupat de soarta lor.

În ciuda unor progrese normale, economia românească este astăzi mai vulnerabilă decât era în urmă cu 3 ani. Cu o creștere economică nesustenabilă, cu o politică bugetară inconsecventă, cu un deficit de cont curent care se adâncește îngrijorător și cu investiții care au mărit dramatic datoria externă, derapajele macroeconomice stau să explodeze.

În plus, poziția României de contribuitor net la bugetul U.E., din cauza incapacității Guvernului de a atrage un singur euro din fondurile structurale și de coeziune, mărește decalajele economice și sociale față de țările Uniunii Europene, îndepărtând România de modelul social european.

În țara noastră, beneficiile creșterii economice se redistribuie profund inechitabil, deși România are ritmuri de creștere economică ridicate — 4,2% creștere a P.I.B.-ului în 2005, 7,7% în 2006 și o prognoză de 6% pentru 2007.

Creșterea economică nu este sustenabilă, fiind într-o mare măsură bazată pe importuri. Deficitul de cont curent bate record după record, în sens negativ, fiind prognozat în 2007 la 14% din P.I.B. În primele 6 luni ale acestui an dezechilibrul extern s-a accentuat dramatic, ajungând la recordul istoric de 16,8% din P.I.B. Explozia deficitului comercial îngrijorează, deoarece este însoțită de reducerea

investițiilor străine directe care ar putea finanța, neinflaționist, acest dezechilibru. Dacă anul trecut investițiile străine directe finanțau în proporție de 91% deficitul de cont curent al României, în acest an gradul de acoperire a acestora a fost de numai 38%.

Inconsecvența politicii bugetare caracterizează ultimii ani de guvernare.

Politica bugetară a României continuă să fie inconsistentă, iar sustenabilitatea finanțelor publice, pe termen mediu, este una redusă. Practica unor cheltuieli bugetare masive făcute pe ultima sută de metri nu mai constituie o noutate.

În 2005 și 2006, după 11 luni în care a existat un excedent bugetar, luna decembrie nu numai că a temperat acest excedent, dar l-a și transformat, aproape peste noapte, în deficit.

De exemplu, statul român a cheltuit într-o lună, în decembrie 2006, aproximativ 3 miliarde de euro. Nu se știe cum și pe ce.

Nu a fost introdusă programarea bugetară multianuală, așa cum cere Uniunea Europeană.

Chiar dacă Legea bugetului de stat prevede fonduri în creștere pentru educație, sănătate și agricultură, acești bani nu sunt cheltuiți pentru că nu există proiecte concepute de către ministere.

De exemplu, astăzi, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului are suficienți bani, dar îi folosește, în mare parte, pentru finanțarea cheltuielilor curente, și nu pentru investiții de capital, adică nu construiește școli, nu repară școli și nu dotează școli.

Incompetența Guvernului a condus la o proastă gestionare a fondurilor, și așa insuficiente, la care se adaugă și criteriile politice de alocare a banilor la bugetele locale.

Guvernele de dreapta au condamnat cu bună știință, premeditat, la subdezvoltare acele comunități locale în care există primari P.S.D. Banii au fost alocați strict după criterii politice: ești de la P.N.L. sau P.D., primești bani. Chiar dacă au existat bani alocați pentru comunitățile locale aflate în „stăpânirea” celor două partide, oamenii nu văd școli sau spitale noi sau refăcute pentru că nu există proiecte de dezvoltare. Banii zac, în continuare, la bugetele locale și nu sunt cheltuiți.

Descentralizarea a fost una dintre promisiunile importante ale Alianței P.N.L.-P.D. din campania electorală. Pe parcursul a 3 ani de guvernare, însă, acest deziderat a rămas la stadiul de promisiune. Departe de a descentraliza activitatea în principalele domenii, Guvernul Alianței D.A., prin măsurile luate, nu a făcut decât să centralizeze prin întregul demers legislativ, dar și prin actul de guvernare propriu-zis.

Deteriorarea situației macroeconomice va avea un efect direct asupra mediului de afaceri. O eventuală reinflamare a inflației va avea consecințe negative asupra firmelor care se confruntă deja cu probleme majore: politică fiscală descurajantă, scăderea competitivității și a productivității muncii, imposibilitatea de a angaja personal cu nivel mediu de pregătire. În ultimii 3 ani de zile, Guvernul a modificat Codul fiscal de 4 ori, fără să respecte termenul de 6 luni de anunț prealabil, accentuând instabilitatea legislativă.

Unirea Ministerelor Finanțelor și Economiei într-un singur mamut birocratic nu a determinat creșterea stabilității și a predictibilității politicilor fiscale și bugetare. Comasarea a două instituții cu atribuții diferite, a Ministerului Finanțelor, care are ca principală responsabilitate colectarea, cu Ministerul Economiei, care se ocupă și de alocarea de fonduri, a provocat și mai mult haos în activitatea de reglementare a mediului economic.

Ministrul Vosganian conduce, fără succes, un colos administrativ care nu este în stare să gestioneze eficient și coerent banii contribuabililor.

Lipsa unei strategii energetice sporește declinul de competitivitate a produselor românești, care ajung să nu mai poată fi exportate, și asta în condițiile creșterii deficitului comercial.

Fondul „Proprietatea” nu este funcțional la peste doi ani de la adoptarea legii privind înființarea sa. Între timp, s-au acordat despăgubiri în titluri la Fondul „Proprietatea” de peste 300 de milioane de euro moștenitorilor unor fabrici care fuseseră privatizate pentru o sumă agregată de aproape 100 de ori mai mică. Fondul „Proprietatea”, practic, nu mai are acum legătură cu foștii proprietari, ci servește interesele câtorva grupuri restrânse de a acumula și controla pachete importante de acțiuni la bursă.

Stimați colegi,

Zero la sută grad de absorbție a fondurilor europene, aceasta este una dintre cele mai mari nereușite ale întregii guvernări de după 2004.

Aderarea României la Uniunea Europeană reprezintă rezultatul progreselor semnificative pe care le-am făcut din punct de vedere economic și politic.

A sosit momentul ca toți românii să se bucure de beneficiile reintrării în marea familie europeană!

Incompetența și iresponsabilitatea actualului Guvern au făcut ca majoritatea românilor să nu simtă niciun beneficiu, ci, dimpotrivă, să asiste la creșterea dramatică a prețurilor și a tarifelor la alimente și utilități.

După un prim an ratat, momentul fast al aderării României s-a transformat în cel mai umilitor și costisitor eșec.

Rezultatul a doi ani de pregătire după încheierea negocierilor în 2004...? Nu am reușit să atragem fonduri europene!

Din cauza incompetenței Guvernului, România plătește astăzi 1,2 miliarde la bugetul Uniunii Europene. Mai mult, România pierde oportunitatea de a utiliza cei 2,4 miliarde de euro promiși de Uniunea Europeană țării noastre în acest an. Astfel, România ratează șansa construirii a 300 de kilometri de autostradă, a 100 de spitale noi, a sute de școli și grădinițe noi, a investițiilor în modernizarea satului românesc, în creșterea competitivității firmelor, în protecția mediului.

Raportat la suprafața țării, România are cei mai puțini kilometri de autostradă din Europa, intensitatea energetică a României este de 4 ori mai mare decât media U.E., din 27 de membri.

Doar două persoane din 100 participă la programele de învățare continuă, 66% din gospodăriile din mediul rural iau apă de la fântână, 96% din gospodăriile de la sate nu au acces la canalizare, iar 85% nu au apă caldă.

În loc să beneficiem de avantajele apartenenței la o piață unică europeană pentru a ne crea o economie puternică, în stare de a sprijini familiile cu venituri reduse, noi, toți, din taxele și impozitele pe care le plătim, finanțăm bugetul U.E. cu 1,2 miliarde de euro.

Pentru că nu a reușit să atragă fonduri europene pe care să le dirijeze către investiții în școli, universități, spitale și alte servicii publice, acest Guvern condamnă mulți dintre tinerii României la fugă în străinătate.

România nu-și mai poate permite să rateze al doilea an consecutiv și să compromită iremediabil întreaga perioadă 2007–2013, când ar putea folosi 30 de miliarde de euro pentru a ajuta agricultorii români, construcția de școli și spitale, construcția de autostrăzi.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Sistemul de învățământ românesc deviază puternic de la proiecția modelului european.

Deși alocațiile bugetare au crescut în ultimii doi ani, sistemul educațional continuă să fie discriminatoriu, lipsit de eficiență, cu o infrastructură slabă și cu o vizibilitate internațională redusă.

După preluarea guvernării, nu au existat minime preocupări pentru rezolvarea acestor probleme.

Primul demers guvernamental, derulat într-un timp record, a fost politizarea în masă a sistemului, schimbarea pe criterii politice a inspectorilor generali, a inspectorilor școlari, a directorilor, a funcționarilor publici din minister și din structurile acestuia, având drept efect bulversarea sistemului de învățământ. Schimbările politice, operate cu patimă, au transformat obiectivul depolitizării din Programul de guvernare în politizarea cu performanțe maxime. S-au clamat autonomia și descentralizarea, dar lipsa unei strategii a profesioniștilor care să o aplice a atras după sine stoparea acestora.

De 3 ani de zile auzim de reforme, schimbări, reorganizări, pachete noi de legi, noi miniștri.

Nici noul proiect al Legii învățământului preuniversitar, promovat în dezbatere publică de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, nu oferă o perspectivă clară și coerentă pentru descentralizarea administrativă și creșterea autonomiei școlilor. Autonomia decizională la nivelul școlii, bugetul propriu, alegerea pe bază de competențe a directorului rămân nesoluționate și prin recentul proiect de lege.

În 2007, indicatorii privind sistemul de educație arată discriminare și performanțe reduse. România are cea mai mică rată de cuprindere în învățământ dintre țările U.E. și cea mai mare rată a abandonului școlar. Sistemul de educație din România este discriminatoriu, barierele privind accesul copiilor din mediul rural la educație fiind din ce în ce mai mari. 40% din tinerii din mediul rural în vârstă de 13 ani nu urmează nicio formă de învățământ, 24,5% din elevii din mediul rural ajung să urmeze liceul și doar 2–5% încep studii universitare. România se situează pe ultimul loc în Europa în privința participării la o formă de educație a tinerilor de 15–24 de ani, ceea ce are consecințe catastrofale asupra nivelului de pregătire a forței de muncă și explică starea de criză a acesteia.

Accesul egal la educație este doar un principiu trecut în programele Guvernului Tăriceanu, sistemul educațional fiind din ce în ce mai polarizat. În timp ce olimpicii noștri au rezultate bune mai ales datorită efortului personal și al dascălilor care îi pregătesc, nicidecum datorită stării sistemului, copiii care provin din familii sărace și cei de la sate renunță la studii din cauza lipsurilor materiale. Guvernul nu a reușit să găsească o soluție pentru acei copii care provin din familii unde părinții sunt plecați la muncă în străinătate.

România nu poate avea un învățământ performant atâta timp cât fiecare schimbare de ministru înseamnă noi măsuri haotice de reformă, elevii și profesorii îngheață iarna în școli, iar cadrele didactice trăiesc din salarii mizere.

Ministrul Adomniței a demonstrat că este incapabil să gestioneze fondurile alocate Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului. În primul semestru al anului 2007 au fost cheltuiți doar 22% din banii alocați, marea majoritate pentru finanțarea cheltuielilor curente, și nu pentru școli și grădinițe. Cu doar o lună înainte de începerea școlii, ministrul se ruga de autoritățile locale să cofinanțeze proiectele ministerului, pentru că stă cu banii în conturi. Nu putem avea un ministru al educației care este incapabil să-i învețe pe copii măcar câte stele sunt pe steagul Uniunii Europene!

Puterea de dreapta a câștigat voturile cadrelor didactice cu promisiuni care sunt departe de a fi onorate.

Deși guvernele de după 2004 s-au lăudat cu investiții masive, infrastructura sistemului educațional din România este, în continuare, slab dezvoltată. În realitate, educația nu este considerată nici prioritate și nici măcar investiția cea mai profitabilă. La începutul anului școlar 2006–2007, doar 20% din unitățile de învățământ au primit autorizație de funcționare, iar în acest an numai 58% vor putea începe în bune condiții anul școlar.

Resursa umană din educație și cercetare este îmbătrânită și prost plătită. Dascălii români sunt lipsiți de posibilitatea dezvoltării profesionale. Un profesor din preuniversitar, cu vechime de peste 30 de ani și cu toate gradele, are un salariu de 400 de euro, de 9 ori mai mic decât media din Uniunea Europeană, iar un conferențiar universitar, cu masterat și doctorat, are de 15 ori mai puțin decât media din U.E. Rezultatul? Numai în 2006, peste 9.000 de profesori au renunțat la catedră și s-au îndreptat spre slujbe mai bine plătite.

Învățământul superior și institutele de cercetare au performanțe slabe și o vizibilitate internațională redusă. Universitățile nu au reușit să-și adapteze curricula la necesitățile în schimbare de pe piața muncii, România ajungând să aibă prea mulți șomeri cu diplomă.

Profesionalismul scăzut al miniștrilor de dreapta ai educației a făcut ca, după 2004, P.S.D., și nu Guvernul, să încerce să rezolve problemele structurale ale învățământului românesc. P.S.D. a propus, încă de anul trecut, instituirea

unui Acord politic pentru susținerea Pactului Național pentru Educație și Cercetare și 7% din P.I.B. pentru aceste două domenii prioritare. P.S.D. a obținut, în Parlament, creșteri salariale de peste 33% pentru profesori. Tot P.S.D. a inițiat și promovat Legea privind creșterea siguranței în unitățile de învățământ.

A venit momentul ca banii alocați educației și cercetării să nu mai fie o simplă cheltuială bugetară, ci o investiție fundamentală într-o Românie competitivă.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

În ceea ce privește domeniul sănătății, Ministerul Sănătății Publice este, de departe, cel mai bolnav organism public din România. Lipsurile și debandada din spitale pun în real pericol viețile pacienților.

În 2004, Alianța D.A. a promis că va da oamenilor mai mulți bani pentru medicamente, că va exista o reformă în beneficiul bolnavilor. Astăzi, majoritatea bolnavilor plătesc tot mai mult pentru așa-zisele medicamente gratuite, stau la cozi interminabile, trăind umilințe pe care puțini dintre noi le-au cunoscut.

Guvernul român nu și-a stabilit prioritățile și nu a făcut nimic pentru a modifica anumiți indicatori critici pentru România: speranța de viață, mortalitatea infantilă, mortalitatea maternală. Speranța de viață, în România, este cu 7 ani mai mică pentru bărbați, respectiv cu 10 ani mai mică pentru femei decât media Uniunii Europene. În continuare, ne confruntăm cu un număr prea mare de cazuri de hepatită virală și cu o rată crescută a mortalității cauzate de cancer. Aceste lucruri arată, pe de o parte, standardul scăzut de viață, iar pe de altă parte, calitatea scăzută a serviciilor medicale și a medicinei preventive.

Deși a beneficiat de cea mai mare creștere în privința finanțării, fondurile alocate fiind de aproape 4 miliarde de euro, situația din sistemul sanitar se înrăutățește de la o zi la alta.

Medicina de familie este subfinanțată, sistemul ambulatoriu este ineficient, medicina preventivă este total dezorganizată, sistemul de ambulanță este echipat necorespunzător, spitalele sunt lipsite de un management performant, în ciuda deciziilor ministrului actual, de schimbare a multor directori de spitale.

Este de notorietate lipsa acută de finanțare pentru anumite perioade a programelor de diabet, transplant, oncologie, ceea ce a determinat oamenii bolnavi să iasă disperați în stradă.

Prin neorganizarea licitațiilor naționale și prin prelungirea contractelor existente cu acte adiționale, numai prin diferența de curs valutar s-a vitregit bugetul sănătății, în decursul ultimilor 3 ani de guvernare, cu circa 40 de milioane de euro, bani ajunși în buzunarele grupurilor de interese ale clientelei politice.

Este o premieră pentru Ministerul Sănătății Publice, după 1989, ca ministrul, în calitate de ordonator principal de credite, să nu fie în stare să cheltuiască circa 70 de milioane de euro, în condițiile subfinanțării diferitelor sectoare medicale, acești bani fiind returnați la bugetul de stat în luna decembrie 2006. Incompetența managementului ministerial a făcut ca Ministerul Sănătății Publice să fie incapabil să atragă fonduri europene, în condițiile nevoii acute de finanțare. Mai mult, Ministerul Sănătății Publice a reușit contraperformanța ca, în 2008 și 2009, să nu mai poată accesa fondurile de finanțare nerambursabile ale Fondului Global al O.N.U. pentru combaterea maladiilor HIV, SIDA și TBC.

Liberalismul aplicat în domeniul sănătății a însemnat politizarea spitalelor, întârzierea sau anularea unor licitații naționale pentru achiziționarea de medicamente pentru bolile grave, inginerii financiare, incompetență managerială, haos legislativ.

Starea de sănătate a poporului român este cea mai precară din Uniunea Europeană. O mare parte a populației rămâne în afara accesului efectiv la serviciile sanitare, din cauza dificultăților financiare. Nu avem încă o Strategie Națională de Sănătate Publică pentru a oferi o perspectivă europeană în acest domeniu.

Această realitate, dublată de inversarea scării valorilor în administrarea actului medical, de dezonorarea cadrelor medicale prin actualul sistem de salarizare, determină un exod fără precedent al personalului medical din țară și pune în dificultate funcționarea și așa precară a sistemului sanitar autohton.

Boala sănătății României poate fi învinsă prin 5 măsuri: buget de 7% pentru sănătate în următorii 5 ani, descentralizarea sistemului prin acordarea, în mod real, a autonomiei decizionale autorităților locale, compensarea cu 90% a medicamentelor pentru categoriile defavorizate, în special pentru pensionari, reinstaurarea demnității și profesionalismului personalului medical și cheltuirea tuturor fondurilor alocate sănătății prin bugetul de stat.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Domeniul justiției este terenul în care relația contorsionată dintre P.N.L. și P.D. a produs poate cel mai mare rău în ultimii ani.

Reformele absolut necesare care să facă justiția mai rapidă, mai eficientă, mai corectă, mai responsabilă nu au fost puse în aplicare. România este departe de practicile europene în materie de justiție. Miniștrii de dreapta ai justiției din ultimii ani au realizat „performanța” de a face din instituțiile independente ale puterii judecătorești adevărate instrumente politice.

Legea A.N.I. a fost folosită permanent ca argument de conflict între Guvern, societate și Parlament. Lipsa de respect pentru procesul legislativ a constituit începutul unei veritabile demonizări a membrilor Parlamentului. În acest context, în care nu adoptarea legii era prioritară, ci adoptarea legii în varianta Macovei, reticența ministrului a pus în pericol respectarea de către România a unor angajamente asumate în plan european.

Discreditarea Consiliului Superior al Magistraturii este o altă realitate flagrantă a guvernării de dreapta în domeniul justiției. Reformarea C.S.M. a fost numai una declarativă. În vreme ce ministrul Monica Macovei s-a grăbit să proclame, în urma adoptării legii, prin asumarea răspunderii

guvernamentale, împlinirea reformei în justiție, _de facto_ rolul C.S.M. a rămas unul redus. Aceasta s-a văzut și din modul în care miniștrii justiției s-au comportat în relațiile lor cu C.S.M. — de la ignorarea la criticarea deschisă a acestuia.

Chiar dacă C.S.M. este, în declarațiile politice, independent și decide în privința magistraților, la rândul lor independenți, Ministerul Justiției rămâne cel care administrează fondurile și numește conducătorii autorității judecătorești. Netemeinicia reglementărilor promovate de Monica Macovei și susținute, astăzi, de Tudor Chiuariu este evidentă. Curtea Constituțională a declarat, la momentul respectiv, neconstituționale mai multe articole din această lege, considerând că se încalcă principiul inamovibilității magistraților. Ministrul Chiuariu a persistat în greșeală, încercând, la rândul său, să promoveze schimbări haotice de personal în sistem.

Unul dintre punctele tari ale reformei Macovei și ale aplicării acesteia de către ministrul Chiuariu a fost reprezentat de problema resubordonării Parchetelor și a D.N.A.-ului față de ministrul justiției.

Caracterul partizan al anchetelor instrumentate de instituții care au devenit, practic, o anexă a Ministerului Justiției a fost consecința imediată și inevitabilă a acestei erori, evident, premeditate. Se atentează, astfel, tocmai la principiul independenței magistraților și la neutralitatea actului de justiție ca puncte fundamentale ale reformei în sistemul judiciar.

Există multe exemple ale intruziunii nefericite a miniștrilor de dreapta în desfășurarea normală a actului de justiție. Între acestea, modificările aduse Codului de procedură penală arată, din nou, diletantismul, reaua-voință și lipsa de experiență a titularilor portofoliului justiției.

Ultimele modificări aduse Codului de procedură penală, introduse de Macovei și susținute de actualul titular al funcției, vizează coborârea vârstei răspunderii penale de la 14 la 13 ani și desființarea prezumției legitimei apărări. Conform acestor modificări, copiii de 13 ani vor putea fi judecați și condamnați în justiție, iar cei care își vor apăra viața vor trebui să facă dovada nevinovăției lor, practici neconforme cu standardele europene în materie.

Ultimele desfășurări de forțe în domeniul justiției, legate de anchetarea unor miniștri ai Guvernului Tăriceanu, sunt o confirmare elocventă a descompunerii puterii de dreapta. Este o luptă deschisă între centrele principale de putere care folosesc discreționar, abuziv pârghiile de forță ale statului român, în special justiția, Parchetele și Departamentul Național Anticorupție.

De ce ministrul începe să vorbească despre nereguli, complicități și șantaje politice abia atunci când sunt atacați membri ai actualului Guvern? Cum să mai aibă oamenii încredere în justiție când dreptatea, în România, se negociază politic?

Cu ce obraz mai poate veni puterea de dreapta în fața cetățenilor să spună că ea luptă împotriva corupției când corupția, în România, a crescut masiv în ultimii 3 ani, lucru confirmat de organisme internaționale independente, cum este „Transparency International”?

Astăzi, România este cea mai coruptă țară din Uniunea Europeană!

Este nevoie de un sistem al justiției puternic și echilibrat, capabil să asigure o împărțire echitabilă a dreptății pentru toți românii, independent de politica zilei. Pentru aceasta este nevoie de un alt guvern, capabil să facă aceste lucruri.

Și mai avem nevoie de un alt guvern care să facă ceea ce promite că va face și dintr-o altă perspectivă, cea a eliminării unui paradox periculos pentru societatea noastră.

Pe măsură ce statul devine unul tot mai polițienesc, în care asistăm la remilitarizarea Poliției și la o recentralizare masivă, creșterea violenței și a infracționalității în general, a celei juvenile și a celei din mediul rural în special sunt fără precedent, cum să mai vorbim despre protecția și siguranța cetățeanului când politiști și jandarmi asistă pasiv în vreme ce școlile sunt pline de acte de violență la adresa profesorilor, de trafic și consum de droguri?

Din acest punct de vedere, ministrul de interne Cristian David are responsabilități directe și imediate. Alături de ministrul justiției, ministrul de interne se dovedește un adversar al creării unei justiții și a unei poliții europene.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Politica externă a României s-a dovedit, în ultimii ani, corolarul de incompetență al politicii interne românești. România este azi izolată, o țară de mâna a doua în dialogul internațional. Orice observator de bun-simț poate spune că vizitele oficialilor străini la București sunt, de doi ani încoace, strict protocolare, decurgând din statutul României de membră a NATO și a Uniunii Europene. Discuțiile nu sunt bazate pe inițiative și proiecte concrete, și ele nu produc beneficii pentru România.

Guvernul nu a făcut nimic pentru a corecta, în plan extern, inițiativele personale ale președintelui Traian Băsescu cu grave consecințe asupra țării și a imaginii ei. Guvernul nu s-a dovedit în stare să aplice Constituția și prevederile ei în ceea ce privește politica externă.

România are astăzi o dublă politică externă, exercitată, pe de o parte, de un președinte impredictibil, iar, pe de altă parte, de un Guvern incapabil să formuleze o strategie coerentă de politică externă. Suntem întrebați, adesea, în cancelariile occidentale care este realitatea constituțională din România, ce caută Traian Băsescu la negocierea Tratatului European și care mai este rolul Guvernului român din această perspectivă.

Ministrul liberal s-a dovedit un performer al gafelor diplomatice, producând cotidian daune și accentuând lipsa de credibilitate și profesionalism a demersurilor de politică externă.

Relațiile cu toți vecinii sunt proaste sau, în cel mai bun caz, reci, ceea ce marchează eșecul diplomației guvernamentale românești din această perspectivă și, deopotrivă, eșecul diplomației personalizate a lui Traian Băsescu.

Pentru ca tabloul incompetenței să fie complet, Guvernul se gândește să lanseze o nouă Strategie de politică externă,

document care este mărturia utilizării abuzive a cuvântului „strategie” în discursul politic românesc. O strategie presupune definirea unor obiective ultime care descriu direcțiile principale de acțiune, se bucură de o minimă stabilitate în timp și implică o planificare minimă.

Care sunt așa-zisele obiective ale strategiei ce ni se propune acum? Să avem un cuvânt mai greu de spus în Uniunea Europeană? Să nu contrapunem relației cu Uniunea Europeană relația cu S.U.A.? Să relansăm relația româno–rusă în afara oricăror clișee?

Cum putem vorbi, oare, serios despre întărirea influenței României în Uniunea Europeană când nu avem nicio viziune proprie în ceea ce privește Europa politică — frontiere, competențe, instituții, modalități de luare a deciziei?

Cum să ținem în echilibru relația transatlantică când Palatul Victoria și Palatul Cotroceni au făcut din ea terenul unei lupte interne orientate de interese?

Cum să însănătoșim relația cu Rusia atunci când ea este, în același timp, supraîncălzită ocult, în plan economic, de entuziasmul unor grupuri oligarhice transnaționale și compromisă public, în plan politic, de retorica populistă a unui șef de stat care stimulează rusofobia?

Așa-zisa nouă strategie de politică externă nu este decât o poveste mediocră pentru mediul internațional care arată, de fapt, lipsa de imaginație a guvernanților.

România nu are, astăzi, o politică externă pe măsura statutului ei de al șaptelea stat ca mărime, membru al Uniunii Europene, o țară care să propună decizii și să participe la decizii. Este nevoie de o schimbare radicală a modului de abordare a politicii externe românești, redefinit de profesionalism, atașament față de interesul național și responsabilitate pentru drumul european al țării.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Avem un capitalism care, în loc să producă resursele necesare dezvoltării, mai degrabă dirijează aceste resurse către o minoritate ignorantă social. Avem nevoie de un alt fel de capitalism, care să-și asume mai multe responsabilități sociale, care să nu mai facă din maximizarea, cu orice preț, a profitului singura miză economică și socială.

Opțiunea P.S.D. este pentru modelul social european care a reușit să armonizeze interesele legate de competitivitate, de productivitate și profitabilitate ale capitalului cu nevoile unei reale protecții sociale și ale unui climat politic social stabil. Orice reformă trebuie să răspundă unor cerințe minime de echitate, de calitate, de sustenabilitate așteptărilor și nevoilor populației, arbitrul suprem al oricărei reforme.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Această moțiune deschide o dezbatere responsabilă asupra direcției de dezvoltare a societății românești.

Sensul moțiunii de cenzură este clar: România are nevoie de un nou guvern, pentru că Guvernul liberal și politicile sale falimentare nu au adus nimic bun pentru majoritatea românilor.

Avem nevoie de un guvern capabil să funcționeze din punct de vedere politic, juridic și practic, un guvern responsabil social, în stare să aducă bunăstarea în viața majorității familiilor de români. Situația penibilă și contraproductivă în care ne aflăm ne va face să ratăm și al doilea an de după aderarea la Uniunea Europeană.

Moțiunea de cenzură nu este un demers distructiv, ea este o acțiune constructivă de îndreptare a unor politici eșuate de dreapta care au menținut majoritatea familiilor din România în sărăcie.

Dintre europeni, românii plătesc printre cele mai mari și mai multe taxe, dar, cu toate acestea, românii care muncesc nu au primit mai nimic înapoi din partea Guvernului. Majoritatea oamenilor văd în jurul lor că în România există bani, dar această bogăție nu a intrat în casele lor. Cei mulți au fost uitați, pentru că o mână de guvernanți și-a pus în cap să ia decizii, să facă legi și să împartă bogăția doar pentru un grup restrâns de privilegiați.

Aici stă marele pericol pe care trebuie să-l înlăturăm prin moțiunea de cenzură, ca România să fie ruptă definitiv în două între o minoritate care are de toate, bucurându-se de o viață civilizată, și majoritatea care, deși muncește, se chinuie pentru o mâncare mai bună.

Această moțiune de cenzură este șansa unui nou început. Riscul de a mai pierde un an în haos și de a rata și anul al doilea al integrării este prea mare.

Indiferent de rezolvarea politică a acestei situații, un lucru este sigur: românii merită mai mult și o pot duce mai bine. Integrarea în Uniunea Europeană este o șansă istorică pe care nu o vom rata, chiar dacă unii se străduiesc să o confiște în folos personal.

Dacă după moțiunea de cenzură, prin dialog sau prin alegeri, românilor le va fi mai ușor, pentru că vor avea un guvern mai bun, atunci este foarte bine. Un guvern dedicat familiilor care muncesc în România și care vor să fie mai bine și în casele lor este un guvern al României. Indiferent de

minciuni și intoxicări, căderea actualului Guvern va însemna o șansă pentru cei mai mulți și săraci de a fi tratați la fel de bine cum au fost tratați cei puțini și bogați de guvernarea de dreapta.

Doamnelor si domnilor colegi,

Noi, cei din P.S.D., dorim o schimbare de direcție, de la capitalismul oligarhic la modelul social european, de la exclusivismul celor puțini și privilegiați la solidaritatea socială față de cei mulți.

Acordați, prin votul dumneavoastră, șansa unui nou început României europene și dreptul la o viață mai bună pentru toți cei care cred în solidaritate și în destinul european al acestei țări!

Vă mulțumesc.

Prețurile includ T.V.A. 9%.

#58881

**Abonamentele la publicațiile Regiei Autonome „Monitorul Oficial“ se pot efectua prin următoarele societăți de distribuție:**

- COMPANIA NAȚIONALĂ „POȘTA ROMÂNĂ“ — S.A. — prin oficiile sale poștale

- � RODIPET — S.A. — prin toate filialele

- prin toate filialele

- ACTA LEGIS — S.R.L.

- București, Str. Lirei nr. 11, parter, ap. 1, (telefon/fax: 411.91.79)

- INFO EUROTRADING — S.A.

- București, Splaiul Independenței nr. 202A (telefon: 316.30.57, fax: 316.30.58)

- INTERPRESS SPORT — S.R.L. — București, Piața Presei Libere nr. 1, corp B, et. 2, camerele 256—259, OP 33 (telefon/fax: 313.85.07; 313.85.08; 313.85.09)

- � MEDIA PRESS ABONAMENTE — S.R.L. — București, str. Izvor nr. 78, et. 2 (telefon: 311.97.84, fax: 311.97.85)

- � M.T. PRESS IMPEX — S.R.L. — București, bd. Basarabia nr. 256 (telefon/fax: 255.48.15; 255.48.16)

- � PRESS EXPRES — S.R.L. — Otopeni, str. Flori de Câmp nr. 9 (telefon/fax: 221.05.37; 0745.133.712)

- � ZIRKON MEDIA — S.R.L. — București, str. Pictor Dimitrie Hârlescu nr. 6, sector 2 (telefon: 255.18.00, fax: 255.18.66)

- � ART ADVERTISING — S.R.L. — Râmnicu Vâlcea, str. Regina Maria nr. 7, bl. C1, sc. C, mezanin II (telefon: 0250/73.54.75, 0744.509.044)

- � CALLIOPE — S.R.L. — Ploiești, str. Candiano Popescu nr. 36 (telefon/fax: 0244/51.40.52, 0244/51.48.01)

- � CARTEXIM — S.R.L. — Slobozia, bd. Matei Basarab, bl. A2, sc. B, ap. 15, parter (telefon/fax: 0243/22.06.95)

- � CURIER PRESS — S.A. — Brașov, str. Traian Grozăvescu nr. 7 (telefon/fax: 0268/47.05.96)

- � MIMPEX — S.R.L. — Hunedoara, str. Ion Creangă nr. 2, bl. 2, ap. 1 (telefon/fax: 0254/71.92.43)

- � ROESTA — S.R.L. — Curtea de Argeș, str. Valea Iașului, bl. P10, sc. B, ap. 18 (telefon/fax: 0248/72.11.43)

- � VIAȚA LIBERĂ — S.A. — Galați, Str. Domnească nr. 68 (telefon: 0236/46.06.20, fax: 0236/46.08.75)

- � UNITATEA — S.R.L. — Alba Iulia, str. Traian nr. 26 (telefon: 0258/81.16.31, fax: 0258/81.28.43)

**EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR**

„Monitorul Oficial“ R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea“ București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 318.51.29/150, fax 318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru vânzări și relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 411.58.33 și 410.47.30, fax 410.77.36 și 410.47.23 Tiparul: „Monitorul Oficial“ R.A.

&JUYDGY|202429]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 129/8.X.2007 conține 12 pagini.**

Prețul: 3,00 lei

Cuprins

Stenograma

Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru

Adoptarea Propunerii legislative pentru modificarea art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor

Prezentarea moțiunii de cenzură „1.000 de zile de haos. Sfârșitul guvernării de dreapta”