Ședință comună a Camerelor

Pe procedură înțeleg că există o solicitare din partea domnului senator Crin Antonescu.

Domnule senator, vă rog.

## **Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:**

Domnule președinte al Senatului, Doamnă președinte al Camerei,

Domnule prim-ministru, Doamnelor și domnilor parlamentari, Domnilor miniștri,

Programul de lucru este la fel de bun ca și Programul de guvernare și ar fi trebuit să înceapă acum aproape o oră programul de lucru.

Permiteți-mi însă o intervenție pe procedură, în cadrul căreia doresc să vă aduc la cunoștință, în numele parlamentarilor liberali, următoarele.

Având în vedere că Guvernul intenționează, în cadrul acestei ședințe, să angajeze răspunderea nu așa cum prevede Constituția și cum permite Constituția, pe un proiect de lege, ci pe trei pachete de legi, reglementând, legiferând în trei domenii diferite, având în vedere faptul că noi am cerut, în toată această perioadă, dezbatere parlamentară, și nu procedura asumării răspunderii și, de asemenea, am cerut retragerea acestor proiecte în urma reacțiilor sociale pe care le-am constatat împreună, sper, în ultimele zile, având în vedere că, din punctul nostru de vedere, în momentul în care ai 70% majoritate și nu accepți o dezbatere parlamentară asupra unor chestiuni esențiale privind domenii-cheie ale vieții publice și sociale înseamnă că nu mai accepți, în spiritul lor, cel puțin, regulile democratice, vă aduc la cunoștință că parlamentarii național-liberali nu vor participa la această ședință.

Senatorii și deputații liberali se află în Parlament și lucrează la textul unei moțiuni de cenzură, în cazul în care, până la urmă, vă hotărâți să vă asumați răspunderea, și lucrează și la aspectele privitoare la sesizarea Curții Constituționale.

Îmi pare rău, domnule prim-ministru, domnule președinte al Senatului, stimați colegi, îmi pare rău că este o tristă coincidență între faptul că azi, 15 septembrie, sub egida Organizației Națiunilor Unite, se celebrează Ziua Democrației și, în aceeași zi, în România anului 2009, faceți un gest politic prin care Parlamentul democratic al acestei țări rămâne deocamdată doar o amintire.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc domnului senator Antonescu.

La ordinea de zi aprobată de majoritatea senatorilor și deputaților prezenți, avem angajarea răspunderii Guvernului asupra Proiectului legii educației naționale.

Vă reamintesc faptul că acest proiect de lege a fost depus la Parlament pe data de 7 septembrie 2009.

Birourile permanente ale celor două Camere, cu participarea liderilor parlamentari, au stabilit termenul pentru depunerea amendamentelor vineri, 11 septembrie, și transmiterea acestora la Guvern, urmând ca Guvernul să stabilească asupra amendamentelor și să prezinte Parlamentului proiectul de lege asupra căruia își angajează răspunderea.

Înțeleg că acest lucru s-a produs în cursul zilei de astăzi.

Cu aceste precizări, conform regulamentului nostru, al sesiunii ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului României, îl invit pe domnul Emil Boc, primul-ministru, pentru prezentarea proiectului de lege pentru care Guvernul își angajează răspunderea în fața Parlamentului României.

Domnule prim-ministru, aveți cuvântul.

**Domnul Emil Boc** _**–** prim-ministrul Guvernului României_ **:**

Domnule președinte al Senatului,

Doamnă președinte al Camerei Deputaților, Doamnelor și domnilor miniștri, Doamnelor și domnilor parlamentari,

Doamnelor și domnilor,

Guvernul PSD–PD-L, pe care îl reprezint, a fost format în baza Parteneriatului pentru România încheiat între PD-L și PSD.

Cele două partide componente ale Parteneriatului pentru România și-au asumat cel puțin două obiective fundamentale, în momentul în care au decis formarea acestui Guvern.

Cele două obiective fundamentale sunt următoarele: unu – depășirea efectelor crizei economice, cu consecințe cât mai puțin grave pentru cetățeni și doi – realizarea reformei statului român, adică adoptarea acelor legi care vor moderniza statul român, acele legi care nu au fost adoptate până acum, din cauza faptului că vechile coaliții, vechile guverne nu au avut curajul să ia decizii majore în aceste domenii, în ultimii 20 de ani. Fie că vorbim despre salarizare unică, fie că vorbim despre restructurarea aparatului de stat și desființarea agențiilor, fie că vorbim despre o lege a educației naționale care să schimbe structural sistemul de învățământ, sunt lucruri asupra cărora acest Guvern și-a asumat răspunderea și astăzi vine în fața dumneavoastră cu proiectele finalizate.

N-o să mă refer la primul obiectiv, de data aceasta, cel cu privire la gestionarea crizei economice pentru ca impactul ei asupra oamenilor din această țară să fie cât mai mic.

Pot să spun însă, totuși, că prin ceea ce am făcut în cele aproape nouă luni de guvernare, Guvernul PSD–PD-L a reușit, în condiții dificile din punct de vedere economic, pe de o parte, să păstreze cota unică de impozitare de 16%, să mențină același nivel al TVA-ului, de 19%, să păstreze un curs echilibrat între euro și leu și să poată asigura plata salariilor, a pensiilor și a alocațiilor sociale, ca obligații fundamentale ale statului pentru cetățeni, să instituie pensia socială minimă de 350 de lei, începând cu 1 octombrie, să poată da un mic spor la pensii pentru cei care sunt cei mai vulnerabili în societate și sunt afectați de efectele crizei, să păstreze o rată a șomajului de 6,3%, care este una dintre cele mai mici din Uniunea Europeană. Cu alte cuvinte, să încercăm, prin îmbinarea măsurilor economice cu cele de protecție socială, să păstrăm echilibrul în societate.

Poate este un succes al acestui Guvern că a reușit până în acest moment, în aceste condiții, să găsească echilibrul prin susținerea mediului de afaceri, dar și prin protejarea categoriilor defavorizate, pentru ca efectele crizei să fie diminuate atât cât a fost posibil.

O să vorbim altă dată despre alte măsuri, deși astăzi avem o măsură – și mă refer aici la neimpozitarea profitului reinvestit – care se va aplica de la 1 octombrie și care vine în continuarea celor precizate.

Reforma sistemului educațional face parte din angajamentul de reformă a statului român.

Anul acesta se împlinesc 20 de ani de când ne-am câștigat și recâștigat libertatea. România este o țară europeană liberă. Am scăpat de statul opresiv comunist, dar statul de azi i-a moștenit destule metehne, și vom face astăzi referire și la salarizarea unică, și la agențiile guvernamentale apărute ca ciupercile după ploaie în sistemul nostru instituțional și care, practic, au paralizat, în multe domenii, funcționarea statului.

Statul român de azi nu este nici suficient de european și nici îndeajuns de folositor cetățenilor săi. Statul, și nu cetățeanul, a fost marele beneficiar al ultimilor 20 de ani.

Statul român, astăzi, este puțin pentru foarte mulți și este foarte mult pentru puțini. Statul a lucrat mai mult în favoarea lui, decât în slujba cetățeanului.

Am auzit, după 1989, foarte multe guverne, foarte mulți oameni politici care au spus ceea ce spunem și noi: statul român trebuie reformat. Din nefericire, aceste cuvinte, în decursul timpului, nu au schimbat lucrurile în fond și pe fond, în România. Acum nu mai putem amâna, 20 de ani au fost de ajuns! Acum este timpul faptelor!

De aceea, Guvernul pe care îl reprezint nu mai vorbește despre lucruri abstracte, nu vine în fața Parlamentului să facă declarații de intenții. Vine în fața dumneavoastră cu trei proiecte majore de reformare a statului român și pentru care vă cerem astăzi încrederea.

Aceste proiecte fundamentale de lege – că vorbim despre educație națională, despre salarizare unică, despre restructurarea aparatului de stat – sunt trei legi care afectează viața românilor și o vor schimba în bine prin faptul că statul român se va schimba, chiar dacă asta presupune luarea unor măsuri mai dure, dar corecte pentru cele 22 de milioane de români. Și poate, repet, încă o dată spun, doar un asemenea Guvern, care s-a format în baza Parteneriatului pentru România, poate realiza aceste lucruri, că, dacă aceste lucruri nu le face, cu adevărat existența lui cu greu se poate justifica.

Legea educației naționale este proiectul pe care îl voi prezenta în cele ce urmează și asupra căruia Guvernul își va angaja răspunderea, în temeiul articolului 114 din Constituție.

La baza realizării proiectului de lege care vizează educația națională stau Pactul Național pentru Educație și Strategia „Educație și Cercetare pentru Societatea Cunoașterii”, ambele documente asumate în cadrul Programului de guvernare. Poate este un caz unic când, cu privire la un domeniu, există un consens politic cu privire la ceea ce avem de făcut, și anume consensul politic a fost câștigat în 2008, când s-a semnat Pactul Național pentru Educație de către toate partidele parlamentare.

Programul de guvernare se subsumează și include Pactul Național pentru Educație, iar Legea educației naționale, cu care venim în fața dumneavoastră, este o aplicare a ceea ce noi am decis, am convenit, a ceea ce noi – partidele politice parlamentare, dar și organizații sindicale și ONG-uri – anul trecut, în 2008, am căzut de acord că trebuie făcut pentru reformarea sistemului educațional.

De aceea, în minutele care urmează, voi prezenta, foarte pe scurt, câteva din elementele structurale ale proiectului de lege și care, așa cum am spus, se încadrează în strategia Programului de guvernare.

Cu privire la învățământul preuniversitar și educația permanentă, avem învățământul obligatoriu de 10 clase și obligativitatea grupei pregătitoare.

Studiile arată că educația timpurie, inclusiv cuprinderea unei părți a ei în învățământul obligatoriu, așa cum am făcut, este cea mai eficientă investiție în educație. Grupa pregătitoare obligatorie produce egalitate de șanse și echitatea oportunităților de învățare. Pe de altă parte, optimizează și asigură adaptarea la cerințele școlii și îmbunătățește performanța copiilor în primele clase.

De aceea, Proiectul legii educației naționale încorporează această prevedere, care rezultă din Pactul Național pentru Educație.

Un alt element important vizează centrarea curriculumului pe cele opt competențe-cheie agreate și utilizate în Uniunea Europeană, și aici veți vedea că este iarăși o modificare de structură, de concepție, în raport cu ceea ce învață copiii noștri astăzi.

După intrarea în vigoare a acestei legi, după elaborarea normelor metodologice de către minister, care vor pune în aplicare ceea ce decidem astăzi, copiii noștri vor învăța ce învață toți copiii din Uniunea Europeană. Și cu asta răspund poate și la o critică, venită din partea unora sau altora, că ar trebui să nu adoptăm acum Legea educației naționale, fie că este campanie electorală, fie că este criză economică.

Vreau să știți că această lege, care reformează structural sistemul educațional, va avea nevoie de un interval de timp pentru punerea ei în aplicare, timp în care ministerul să pregătească actele normative care rezultă din aplicarea legii, că o bună parte din aceste prevederi, care înseamnă noi manuale, noi programe de învățământ, noi consilii de administrație, înseamnă modificarea a ceea ce practic copiii noștri vor învăța, înseamnă că lucrurile trebuie pregătite de acum, pentru ca în anul școlar următor ele să intre în vigoare. Ele trebuie pregătite și trebuie pregătiți și profesorii, ca aceste lucruri să fie făcute. Și o să vedeți exemplele. Atât. Și mă refer acum la cele opt competențe-cheie agreate la nivelul Uniunii Europene. Toate analizele de specialitate și cercetările din domeniul științelor învățării spun foarte clar că ceea ce învață copiii noștri trebuie să fie centrat pe competențe mai mult, și mai puțin pe informații.

Din nefericire, toate rezultatele internaționale, toate testările internaționale la care copiii noștri au participat – dar nu am în vedere aici olimpiadele internaționale, care sunt produsul unor copii de excepție sau al unor mobilizări de excepție din partea cadrelor didactice –, cu excepția olimpiadelor, stăm foarte prost la evaluările internaționale în ceea ce privește învățământul din România și răspunsul la întrebarea ce învață elevul. Pentru că ne-am obișnuit – și e mai ușor pentru un cadru didactic – să-i toarne informații în cap elevului și să-l pună să le reproducă la școală și să-i dea o notă. E foarte simplu să faci acest lucru.

Dar când îți pui întrebarea de ce de multe ori școala nu ne învață cum să învățăm și cum să ne descurcăm în viață, ne întrebăm: de ce nu se face acest lucru? Pentru că ceea noi le oferim copiilor prin manualele pe care le avem, prin programele școlare astăzi nu pune accentul pe formarea de competențe, ci pe acumularea de informații.

Informațiile trebuie să rămână, sunt o parte importantă, dar ele acum pot fi luate din foarte multe alte mijloace alternative, de la internet și calculator, prin alte mijloace de informare. Putem apăsa o tastă pe calculator sau pe internet și să obținem informații.

Însă capacitatea de a avea competențe într-un anumit domeniu și abilități... ele trebuie să fie formate de către școală. Iar acelea, repet, sunt preluate din Uniunea Europeană. Și o să vă spun și o să prezint în fața dumneavoastră că aceste competențe, practic, vizează învățarea copiilor noștri să știe să rezolve probleme.

E mare transformare în evoluția sistemului educațional, de a-l obliga în continuare să reproducă informații, sau de a-i da abilități să judece, pe baza datelor pe care i le dăm, și el să ia decizii și să rezolve probleme. Îi vor fi utile și în școală, dar și în viață, după ce părăsește băncile școlii.

Cele opt competențe fundamentale care vor sta la baza a ceea ce vor învăța copiii noștri sunt cele opt competențe-cheie, care sunt și în Uniunea Europeană. Și vi le prezint:

1. comunicarea în limba română, după caz, în limba maternă;