Ședință comună a Camerelor

Ședință comună a Camerelor · Camera Deputaților · 15 septembrie 2009 · monitorul.ai

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Domnul prim-ministru m-a asigurat că se va încadra în sfertul de oră rămas până la ora 18.00. Din acest punct de vedere, cred că nu sunt probleme.

Vă supun la vot ordinea de zi și după aceea vom discuta despre programul de lucru.

Voturi pentru? Voturi împotrivă? 7 voturi împotrivă. Abțineri? O abținere. Vă mulțumesc. Cu majoritate de voturi, ordinea de zi a fost aprobată. În legătură cu programul de lucru, am reținut punctul de vedere al domnului Márton Árpád.

Vă supun la vot și programul de lucru. Cine este pentru?

Voturi împotrivă? 4 voturi împotrivă. Abțineri? O abținere. Vă mulțumesc.

Cu majoritate de voturi, programul de lucru a fost aprobat. Pe ordinea de zi avem angajarea răspunderii Guvernului asupra Proiectului de lege-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Acest proiect de lege a fost depus la Parlament în data de 7 septembrie 2009.

Îi dau cuvântul domnului prim-ministru Emil Boc pentru prezentarea proiectului de lege.

Domnule prim-ministru, aveți cuvântul.

## **Domnul Emil Boc** _– prim-ministrul Guvernului României_ **:**

Doamna președinte al Camerei Deputaților, Distinși membri ai Guvernului, Doamnelor și domnilor parlamentari, Doamnelor și domnilor,

Guvernul își asumă răspunderea pentru un proiect de lege care vizează salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și care va pune pentru prima dată ordine și echitate în sistemul de salarizare bugetară din România.

Această lege va duce la eliminarea decalajelor nejustificate și, în multe cazuri, imorale dintre nivelurile de salarizare ale diferitelor categorii socioprofesionale din sectorul public.

Legea salarizării unitare va aduce ordine și echitate atât pe orizontală, între profesii, cât și pe verticală, prin reducerea diferenței dintre salariul minim și cel maxim. Legea se referă la un număr mare de salariați. Astăzi, sistemul public numără peste un milion trei sute de mii de angajați, adică un sfert din numărul celor care activează în economie. S-a ajuns în această situație ca urmare a creșterii necontrolate a aparatului administrativ.

Măsurile luate de fosta guvernare au dus la o sporire fără precedent a cheltuielilor de personal ale sectorului public în ponderea bugetului. Astăzi, avem aproape 9,4% din PIB, mai exact 46 de miliarde de lei, ceea ce, practic, este produsul ultimilor ani ai fostei guvernări.

În elaborarea proiectului, am avut în vedere tendința firească de aliniere a salariilor la nivelul celor din Uniunea Europeană. Nu trebuie să uităm că evoluția acestor salarii nu poate fi ruptă de cea a productivității muncii specifice României.

Am plecat și de la obiectivul reducerii polarizării sociale. Actualul sistem de salarizare haotic, discriminatoriu și discreționar a creat uneori categorii de privilegiați și, din nefericire, de defavorizați.

Inexistența unei legi unitare a salarizării a făcut posibilă apariția unor „legi speciale”, mai avantajoase pentru o anumită categorie socioprofesională. Pe această cale, legile speciale au creat discriminări și inegalități pe care statul le-a promovat în decursul timpului. Acum este timpul să luăm o decizie care să aducă echitatea în sistemul de salarizare public din România.

Spuneam că avem legi speciale. Astăzi, în România, sunt 39 de legi care vizează salarizarea personalului bugetar, în funcție de modul în care în ultimii douăzeci de ani s-a reușit,

prin diverse mijloace și modalități, să se instituie drepturi și privilegii salariale pentru diverse categorii socioprofesionale. Nu este vina lor, este vina noastră, a clasei politice, pentru că am permis ca în ultimii douăzeci de ani să apară 39 de reglementări distincte pentru aceleași categorii de personal: personalul bugetar. Acum vom avea o singură lege a salarizării personalului bugetar, a persoanelor plătite din fonduri publice în România.

De asemenea, astăzi, raportul dintre salariul minim și cel mai mare este de 1 la 29. Era mult mai mare dacă la 1 ianuarie nu am fi eliminat salariile de 30 de mii de euro, de 40 de mii de euro, de 50 de mii de euro la șefii de agenții guvernamentale. După eliminarea acestora, avem încă în sistem un raport de 1 la 29 și care, prin adoptarea acestei legi, va fi de 1 la 12. Asta înseamnă inevitabil două lucruri: că cei cu salarii mai mari vor avea creșteri foarte mici sau deloc, iar cei cu salarii mai mici vor avea o creștere accelerată în perioada de implementare în totalitate a legii 2010–2015. Este un principiu care cred eu că readuce echilibrul, echitatea în sistem, atât pe orizontală, cât și pe verticală, între diversele categorii socioprofesionale, pe de o parte, și în interiorul profesiei, între diferitele gradații care există.

Acest proiect de lege are trei obiective: echitate, transparență și sustenabilitate – subliniez „sustenabilitate” – pentru că este important să știm că această lege are acoperire dincolo de această clădire a Parlamentului și de declarația pe care o fac de la această tribună, adică acei bani și acele resurse financiare pe care le punem în lege au acoperire în viața economică de zi cu zi din această țară, iar această lege ține cont de acest lucru și fundamentează clar și explicit salariile care sunt plătite din fondurile publice în perioada 2010–2015.

La baza elaborării acestei legi stau mai multe principii care au fost stabilite încă din anul 2008, dar nu s-a ajuns pentru că vechiul Guvern n-a avut voința politică și forța unei coaliții care să susțină un asemenea proiect de lege. De ce credeți că nu s-a adoptat în ultimii douăzeci de ani acest proiect de lege? Pentru asta era nevoie de un guvern care să se bazeze pe un sprijin parlamentar solid și pe un parteneriat coerent, pentru că acest proiect de lege îi nemulțumește pe unii, pentru că se pierd privilegii – și știm bine că, atunci când se taie bani, oamenii nu sunt fericiți.

Dar știm la fel de bine că această lege trebuie să fie pentru 22 de milioane de români și trebuie să fie făcută astfel încât pentru fiecare profesie, în funcție de importanța muncii pe care o prestează – pregătirea profesională și celelalte criterii avute în lege – legea să fie corectă cu toți, și nu doar corectă, așa cum a fost, din punctul unora de vedere, cu unii până în momentul de față.

Evident că niciodată resursele financiare nu sunt suficiente și va fi nevoie de mai mulți bani, dar va depinde de noi dacă introducem ordinea în această țară sub aspectul reglementărilor, inclusiv din punct de vedere salarial, dar și cu continuarea celorlalte reforme ale statului. Să fim siguri că banii se utilizează corect, cu eficiență, productivitate și atunci vom avea salarii în continuare mai bune în România.

Vreau să știți că acum, lucrând la această reformă a statului împreună cu colegii mei – cărora iarăși public le mulțumesc – din Guvern, și nu numai din Guvern, avem o poză exactă a statului român în anul 2009, a modului cum, din nefericire, după 1989, trecând la un alt sistem de la cel comunist, neexistând legi foarte clare și specifice care să spună cât se consumă în fiecare domeniu, ce serviciu trebuie să presteze fiecare autoritate pentru cetățean, cum trebuie s-o plătim, s-a ajuns la foarte multe derapaje. Acum încercăm să punem ordine prin reforma statului începând cu această lege a salarizării personalului bugetar.

Spuneam că imaginea pe care o avem este următoarea: să ne imaginăm simbolic că avem un atelier auto, care are ca obiectiv evident repararea mașinilor, și sunt zece angajați. Din cei zece angajați de la service, doar trei sunt de specialitate, se ocupă cu aspectele care vizează efectiv service-ul auto. Ceilalți șapte sunt șefi, femei de serviciu, portari, paznici și șefi care poartă geanta sau subșefi care poartă geanta la șefi.

Într-o formulă, repet, simbolică – repet și îmi asum ceea ce spun –, astăzi statul român funcționează după aproximativ aceeași paradigmă. În loc ca în instituțiile statului majoritatea să fie ocupată de cei care au atribuții specifice pentru prestarea serviciilor pentru cetățeni, de cele mai multe ori cei care se ocupă cu geanta și cu dusul genții sunt mai mulți decât cei care fac treabă. Trebuie să inversăm acest raport și, dacă luăm exemplul service-ului auto, îl explicăm. În service-ul auto trebuie să fie șapte care fac treabă de specialitate și trei, cel mult, care conduc și fac ordine și asigură partea de întreținere.

La fel trebuie să facem și în statul român: să stabilim foarte clar care sunt autoritățile care prestează servicii pentru cetățeni, ce servicii prestează ele, care este calitatea acestora pentru cetățeni și cum îi plătim. În unele locuri avem aparat supradimensionat, în altele se muncește pe brânci pentru că este subdimensionat. Această operație chirurgicală trebuie făcută. Tăiem acolo unde este aparatul supradimensionat, îmbunătățim acolo unde este subdimensionat și îl plătim cum trebuie. Asta, repet, va crea din nou nemulțumiri și va presupune o decizie fermă a Guvernului, dar vă asigur că aceste decizii sunt corecte și pentru România, și pentru cei 22 de milioane de români. Salarizarea unitară face o breșă și constituie un prim pas într-un asemenea domeniu.

Spuneam că prin aplicarea acestei legi înghețăm ceea ce este foarte mare și mare, creștem foarte puțin salariile din vârful piramidei, în perioada 2010–2015, și le creștem în regim accelerat pe cele existente. Dar am conservat un principiu foarte sănătos și vreau iarăși să-l repet, să-l audă toți românii, să eliminăm orice ambiguitate și confuzie care există în legătură cu acest subiect. Prin trecerea de la actualul sistem de salarizare, cu 39 de legi, la noul sistem de salarizare, cu o singură lege, nicio persoană nu înregistrează o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări. Ca să fiu și mai explicit, și mai convingător, vă citesc articolul 7 alineatul 2 din lege, așa cum a fost el formulat: „Realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.”

Este un principiu, repet, pe care îl avem asumat încă din anul 2008 și care ține cont de actualele realități instituționale și de actualele realități bugetare din România.

Când spuneam că în cazul unor categorii profesionale vom avea creșteri mai mari, în cadrul altor categorii profesionale creșteri salariale mai mici, spun asta în contextul în care, în perioada 2010–2015, media creșterilor salariale va fi de 56%. Asta ce înseamnă? Că la unii va fi mai mare de 56%, la alții va fi mai mică de 56% și o să vă dau câteva exemple în acest sens pentru a explica câteva dintre elementele legii.

În ceea ce privește învățământul preuniversitar, creșterea salarială medie în această perioadă va fi de 78%, deci peste media din sistem de 56%. Pentru sănătate, creșterea va fi de 76%, deci peste media de 56%, cât este în sistem. Pentru funcționarii publici, creșterea va fi de 70%, deci peste creșterea medie de 56% din sistem. Pentru personalul contractual, creșterea va fi de 62%, deci peste media de 56% din sistem. Și în cadrul acestor categorii profesionale unele vor avea o creștere mai mare, altele o creștere mai mică. O să luăm câteva exemple pentru a veni în fața dumneavoastră: profesorul din învățământul preuniversitar, grad didactic I, vechime 35–40 de ani, în acest moment, practic, acestui profesor pot să-i spun că, prin aplicarea prezentei legi, în perioada 2010–2015 salariul îi va crește cu 75%. Pentru profesor grad didactic I, vechime 20-25 de ani, 95%. Pentru profesorul debutant, creșterea va fi de 128%.

În general, această lege a încurajat intrările în sistem și i-a finanțat suplimentar, dacă mă pot exprima plastic, pe cei care intră în sistem, pentru a-i încuraja să intre și în învățământ, și în sănătate, repet, cu aceste creșteri salariale despre care am vorbit.

Sau, la un învățător debutant, iarăși, creșterea va fi de 82%. La învățător grad I didactic, vechime 10–14 ani, creșterea este de 83% în această perioadă de implementare a legii.

În sistemul universitar, la fel, în timp ce profesorii universitari vor avea o creștere mult mai mică, pentru că ei deja sunt poziționați destul de sus, vom avea o creștere mai mare la asistenți. De exemplu, la un asistent universitar cu vechime în învățământ de 2–6 ani creșterea va fi de 70%, deci peste media de 56% din sistem, dar la profesorul universitar va fi sub 30% creșterea în perioada 2010–2015, sub media de 56%, cât este în sistem în momentul de față.

În sănătate, spuneam că media este de 76%. Și aici avem diverse categorii profesionale, diverse componente ale mediului de sănătate, cu creșteri salariale diferențiate. La medicul stagiar, creșterea va fi de 139%, pentru că sunt salarii mici și, evident, am conceput o creștere accelerată. La asistentul medical debutant, creșterea este de 97%. La asistentul medical, 77%, la medicul specialist, de 72%, la medicul primar, de 39%. În funcție de modul în care sunt plătiți și astăzi, cei care sunt plătiți mai slab evident că au posibilitatea să fie plătiți mai bine în perioada următoare.

În ceea ce privește magistrații, vreau să mă uit în ochii fiecărui magistrat din această țară și să spun foarte clar: această lege aplică pentru toată lumea principiul despre care am vorbit. Nimeni nu suferă o diminuare a salariului brut prin intrarea în vigoare a Legii salarizării unice, nici magistrații. Judecătorii, procurorii sunt tratați cu respectul cuvenit, în concordanță cu locul pe care-l au în statul de drept, și nu vor avea o diminuare a drepturilor salariale începând cu aplicarea, din 2010, a acestei legi. Și vreau ca acest lucru să se înțeleagă, pentru că nu am creat categorii discriminatorii, încercând să se acrediteze ideea cum că magistrații au fost puși la colț. Este fals! Nici poveste! Și ei, la fel ca toți ceilalți bugetari, beneficiază în manieră egală și corectă de prevederile care țin de faptul că nu se diminuează salariile.

Dar, în același timp, trebuie să spun la fel de corect că majorările salariale pentru magistrați, în perioada 2010–2015, nu vor mai fi la fel de mari ca pentru profesori, funcționari publici sau cei din domeniul sănătății, pentru că ei acum sunt spre vârful piramidei și este firesc, pe de altă parte, să fie așa. Sunt categorii sociale, precum magistrații, care nu mai pot presta altceva prin regimul incompatibilităților și e firesc să fie poziționați în sistem ca atare, dar în ceea ce privește evoluția salarială, ea este sub media creșterii pe sistem. De exemplu, un judecător sau un procuror de curte de apel va avea o creștere, respectând ceea ce au în momentul de față, repet, de numai 14% în perioada 2010–2015. Dar, repet, nu pierd nimic din ceea ce au în momentul de față. De aceea vreau să lămurim public și această problemă.

În privința funcționarilor publici, spuneam că media creșterilor salariale pentru funcționarii publici este de 70% și, ca exemplu, pentru un consilier juridic superior treapta a III-a, cu studii superioare, creșterea va fi de 107%, în timp ce pentru un consilier superior treapta I va fi de 70%, sau pentru un referent principal treapta a II-a creșterea va fi chiar de 161%, adică intrările în sistem pentru cei care sunt cu salarii mici presupun o creștere accelerată și care să poată aduce până în 2015, de la 1 la 29, la 1 la 12, cât va fi în acel an, 2015, prin aplicarea consecventă a acestei legi.

Întotdeauna sunt convins că vor fi categorii de salariați care vor spune că munca lor este mai importantă și că merită mai mulți bani decât alții. Face parte din natura umană. De aceea această lege nu a fost adoptată până acum, pentru că nimeni nu a avut curajul s-o promoveze. De aceea, să nu uităm că este pentru prima dată când România va avea o lege unică de salarizare a bugetarilor, că toate guvernările anterioare au fugit de asumarea unei răspunderi pentru această reformă, care este absolut necesară, pentru a pune bazele unei ierarhizări echitabile și coerente a salariilor în sistemul public. Pentru aceasta legea pe care v-o propunem este una fără excepții și fără privilegii și este una singură.

În concluzie, în același temei constituțional al articolului 114, Guvernul își angajează răspunderea pe Proiectul de lege privind salarizarea unitară a personalul plătit din fonduri publice.

Vă mulțumesc.

Cuprins

Stenograma

Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru

Angajarea răspunderii Guvernului asupra Proiectului legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice