Ședință comună a Camerelor

Suntem astăzi în derularea unui program fără precedent ca dimensiune financiară și consecințe economice și sociale.

De asemenea, aș vrea să menționez faptul că domnul Dominique Strauss-Kahn a reușit, în această perioadă, să asigure un răspuns pe care Uniunea Europeană și Comisia Europeană l-au căutat pentru a-și proteja țările membre din zona euro și din zona noneuro, iar implicarea Fondului Monetar, pe lângă un efort special din partea Uniunii Europene în sprijinul Greciei, reprezintă o reconfirmare a rolului important și uneori indispensabil al Fondului Monetar într-o astfel de situație.

Aș dori, de asemenea, să salut prezența în plenul nostru a domnului guvernator al Băncii Naționale a României, domnul Mugur Isărescu, care a reprezentat, în această perioadă grea, un punct de sprijin și aș vrea să recunoaștem contribuția Băncii Centrale a țării noastre.

În aceste condiții, într-un moment social, politic și economic în continuare foarte complex, într-o serie de condiționalități care sunt de foarte multe ori constrângătoare, doresc să salut în numele meu și în numele nostru, împreună cu doamna președinte Roberta Anastase, prezența unui lider care influențează această perioadă și care pentru noi, pentru români, indiferent de preferințele politice, reprezintă un punct de sprijin și un punct de neocolit.

În aceste condiții, doresc să vă încurajez să-l primim cu căldură pe domnul Dominique Strauss-Kahn, directorul general al Fondului Monetar Internațional, și să-l invit, în numele dumneavoastră și al nostru, să se adreseze plenului reunit al celor două Camere ale Parlamentului României.

## Domnule director general,

Vă invit să vă adresați Parlamentului României. _(Invitație adresată în limba franceză.)(Aplauze.)_

## **Domnul Dominique Strauss-Kahn** – _directorul general_

_al Fondului Monetar Internațional_ **:**

## Domnule președinte,

Onorați membri ai Parlamentului României,

Este o plăcere și o onoare de a avea șansa în această zi să adresez câteva cuvinte Parlamentului.

Însă, înainte de a o face, vreau să-mi cer scuze, din două motive.

Primul, pentru că nu pot să țin acest discurs în limba română. Îmi pare rău, dar româna mea nu e deloc bună.

Al doilea motiv. Intenționasem să petrec mai mult timp cu dumneavoastră și doream inițial să plec din România mâine, ceea ce-mi dădea mai mult timp să vă răspund la întrebări, însă au apărut două probleme. Prima: faptul că, după ce am hotărât organizarea acestei întâlniri, s-a hotărât ca, la New York, mâine, să aibă loc o întâlnire foarte importantă, și este vorba despre contribuția comunității internaționale pentru Haiti, și trebuie neapărat să ajung la această întâlnire. Apoi, m-am

gândit că este posibil să plec cu avionul de la ora 5 și iată că astăzi se întâmplă ca British Airways să fie în grevă, așa că trebuie să plec mai devreme.

Deci, una peste alta, toate aceste motive fac ca timpul petrecut cu dumneavoastră să fie scurt, așa că n-o să am ocazia să ascult remarcile dumneavoastră. Îmi cer scuze, însă nu pot să îmi gestionez timpul altcumva.

Azi-dimineață, m-am întâlnit și am fost onorat să mă întâlnesc cu domnul președinte Băsescu, cu domnul primministru Boc și cu ministrul de finanțe Sebastian Vlădescu și, de asemenea, cu guvernatorul Băncii Naționale, domnul Mugur Isărescu.

Dar, în afară de aceasta, am avut șansa să mă întâlnesc cu tineri, cu studenți de la Academia de Studii Economice, și cred că a fost o întâlnire foarte utilă, cel puțin din punctul meu de vedere, nu știu care-i părerea lor, pentru că acești tineri reprezintă viitorii lideri ai țării dumneavoastră. Am încercat să le explic cu ce ne ocupăm noi și să ascult întrebările lor.

E nevoie să ne plecăm urechea către membrii noștri, și nu doar către liderii politici, nu numai către mediul de afaceri, ci să îi ascultăm și pe tineri.

E nevoie să înțelegem mai bine cum se simt acești tineri, ce cred ei despre susținerea FMI-ului pentru țări ca a dumneavoastră.

Așa că voi încerca să abordez trei probleme în fața dumneavoastră. Prima privește situația curentă în criza economică financiară globală. Apoi, care sunt pașii ce trebuie făcuți în continuare, inclusiv pentru România, și apoi câteva cuvinte despre rolul FMI.

Să începem cu situația în care ne aflăm aici, acum. Știți datele. Sunt semnele unei reveniri, o revenire care apare mai curând decât ne așteptam, și asta este vestea cea bună. Vestea cea rea este că această revenire este o revenire pe mai multe paliere. În anumite părți ale lumii, cum ar fi Asia, revenirea e mai rapidă, Statele Unite se află undeva la jumătate, și avem nevoie de date suplimentare, datele din trimestrul I al acestui an, și Europa, care rămâne în urmă. Revenirea se întâmplă și în Europa, însă ritmul nu este foarte rapid.

Noi credem că, în Europa, va exista o creștere de 1-2% în 2010, ceea ce nu reprezintă suficient de mult.

Primul lucru pe care vreau să-l subliniem este faptul că, indiferent că revine această creștere economică, nu trebuie să ne culcăm pe lauri. Acesta ar fi primul lucru.

Al doilea: știți foarte bine că rata șomajului este încă foarte ridicată și că urmează să se ridice în lunile ce urmează. Există o întârziere, un decalaj între reluarea creșterii economice și vârful șomajului. Uneori, acest decalaj durează între șase și opt luni sau chiar mai mult. Ce înseamnă acest lucru? Chiar dacă avem de-a face cu creșterea economică, vor exista încă oameni care-și vor pierde slujbele în lunile ce vor veni și înțeleg foarte bine cât de dificil este să explici poporului că lucrurile se îmbunătățesc, ceea ce este real și trebuie să construim încrederea, și, pe de altă parte, să explici oamenilor că își pierd slujba sau și-o vor pierde în zilele ce vor veni.

Sunt lucruri greu de înțeles de oameni și este dificil și din punctul dumneavoastră de vedere, ca aleși, dar aceasta este realitatea. Dar asta înseamnă că vom susține diversele economii până când mediul va fi suficient de sigur pentru a ști că nu ne vom întoarce în recesiune.

Al doilea motiv pentru care nu trebuie să ne culcăm pe lauri este, așa cum știe toată lumea, că această criză a început în Statele Unite și dintre multele învățăminte ale crizei unul important este faptul că avem nevoie de reglementare, de supraveghere a sistemului financiar. S-au făcut multe, experții, băncile centrale, naționale lucrează împreună la aceste reglementări.

Însă iarăși apare o contradicție, aproape la fel precum cea legată de șomaj. Contradicția înseamnă că e nevoie de timp pentru noi reglementări. Vorbim despre Basel II, care reprezintă de fapt un set de norme pentru sectorul bancar. Însă a durat 12 ani pentru a se construi acest Basel II.

Or, noi n-avem la dispoziție 12 ani. Oamenii din diverse țări, inclusiv din România, cer ca ritmul acesta să se accelereze, cer guvernelor să reglementeze mai bine sectorul financiar și nu doresc să aștepte prea multă vreme.

Care este consecința? În multe țări – inclusiv în Statele Unite, ați văzut propunerile Guvernului american –, guvernul propune diverse lucruri care sunt logice, însă Uniunea Europeană propune altceva, și asta e logic. Problema este că aceste două sisteme nu se potrivesc între ele și asta creează provocări la nivel global. Dacă provocările sunt globale, și răspunsurile trebuie să fie globale.

Când se va scrie istoria acestor vremuri, una dintre trăsăturile fundamentale, sunt sigur, va fi să se spună așa: a fost o cooperare fără egal între țări și de aceea am evitat o criză care putea să fie la fel de adâncă ca marea perioadă de depresiune economică.

Însă forța politică a existat până anul trecut, forța aceasta a colaborării, în care toți liderii, începând cu China, până la Angela Merkel, până la Barack Obama, au conlucrat, fiindcă toată lumea a înțeles că nu exista o altă cale, nu puteam avea fiecare soluția noastră la criză.

Însă ne interesează o soluție comună, acest moment cu recuperarea iată că se pierde și este un risc important, pentru

că rezolvarea problemelor din sectorul financiar are nevoie de consens politic, un consens politic care să fie cel puțin la fel de important ca cel pe care l-am atins în punctul maxim al crizei. Deci din cauza creșterii șomajului, datorită faptului că avem nevoie de consens politic, din nou nu e cazul să ne culcăm pe lauri.

Bineînțeles, în diverse țări criza a fost suportată în diverse moduri: în Europa Centrală, începând cu Polonia, pe de o parte, care a fost aproape imună la această criză, mergând până în Țările Baltice, Ungaria, România, unde criza a avut un impact important asupra majorității oamenilor. De unde vine diferența? De ce între țări care arată aproximativ la fel, ca Polonia, România, Ungaria și altele, de ce există aceste diferențe majore? Mai ales pentru că politicile economice dinainte de criză și instituțiile care puteau să rezolve criza nu au aceeași calitate.

Aceasta este o nouă învățătură a crizei, și anume că politicile contează, că ceea ce facem nu reprezintă o evitare a crizei, dar ne ajută să atenuăm efectele unei crize.

Însă, să privim lucrurile la un nivel mai larg, la nivel european. Acolo este o altă învățătură și aș vrea să insist asupra acestuia câteva minute, pentru că dumneavoastră sunteți cei care creează legile, și nu doar legile pentru România, ci și cei care influențează legea la nivel european. Cealaltă învățătură pe care am tras-o este aceea că atunci când ești în ape liniștite, instituțiile europene funcționează, dar când apele sunt tulburi atunci, evident, apar slăbiciunile instituțiilor europene la lumină, iar cadrul în care conlucrați cu toții nu este astăzi suficient de puternic pentru a face față unei crize ca aceasta.

De aceea, dacă am un singur mesaj, ca director general FMI, pentru țările care sunt membre ale FMI-ului și pentru dumneavoastră, acest mesaj este că a venit timpul să folosim această criză pentru a remodela instituțiile europene. Și, pentru a face acest lucru, există trei priorități, după părerea mea. Prima este chiar evidentă: avem nevoie de o transformare totală a arhitecturii financiare europene. Comisia, Parlamentul European lucrează în acest moment pe noi reglementări și pe un nou nivel de supraveghere.

După părerea mea însă nu e suficient. Nu e suficient pentru că trebuie să și prevenim, și prevenirea unei crize, evident, este utilă, însă avem nevoie de instrumente pentru a gestiona o criză și a rezolva o criză în momentul în care apare o criză, indiferent cât de preventiv ai acționat.

Evident, niciunul dintre dumneavoastră nu ar putea spune că nu va mai exista o criză financiară. Indiferent de supraveghere, de reglementare, de măsurile preventive care există pentru a aborda problemele din sectorul financiar, peste trei ani, peste cinci ani, peste zece ani va exista o altă criză financiară.

Așa că la nivel european e nevoie de mai mult decât de reglementare și supraveghere, e nevoie de o autoritate de decizie europeană. Înțeleg că e foarte dificil, e o provocare majoră din punct de vedere tehnic și politic, însă e ceva fezabil. După părerea mea este absolut necesar să existe un astfel de organism în cadrul Uniunii Europene. Aceasta a fost prima prioritate.

A doua prioritate: este clar că foarte mulți ani ați putut să economisiți, totuși nu s-au făcut destule. Uniunea Europeană trebuie să lucreze cu dumneavoastră mai îndeaproape, dar nu sunt suficiente o singură monedă și o singură bancă centrală, trebuie și coordonare economică. Asta este foarte clar astăzi, și probleme precum cele din Grecia, care cred eu că vor fi depășite cu ajutorul Uniunii Europene, ei bine, aceste probleme provin din faptul că există o monedă unică în 16 țări, dar nu există o politică economică unică și ele nu se coordonează în cadrul politicilor lor economice și nici nu există o modalitate de a ne aștepta ca o monedă unică să funcționeze în toate statele membre dacă nu avem o politică economică consecventă.

Ideea este să evităm producerea altor crize în Europa, în zona euro, și cum facem acest lucru? Printr-o politică coordonată într-un mod mult mai bun. Deci este foarte ușor de construit o astfel de uniune monetară, dar trebuie să avem în vedere și viitorul.

Pe termen scurt, problema este aceea de a combate șomajul și de a restimula creșterea, dar, pe termen lung, problema adevărată este aceea a competitivității. Știți foarte bine că acum eu ocup un loc unde obțin informații, întâlnesc oameni din toată lumea și ceea ce mi se pare ciudat este că, deși mă simt european, există riscul ca Uniunea Europeană și orice membru al acestei uniuni în 10 ani de acum înainte, sau poate chiar în 20 de ani, să existe o luptă, o competiție, o concurență adevărată, precum și o inovație sporită, o creștere sporită în Asia, în America, în America Latină, iar riscul este ca Uniunea Europeană să fie dată la o parte, să nu mai poată să țină pasul cu aceste evoluții. Dar noi putem să schimbăm lucrurile împreună, putem să facem ceva.

Riscul ca Europa să fie marginalizată în următorii 20 de ani este un risc adevărat. Se scriu foarte multe în ziare, se scriu foarte multe lucrări, profesorii universitari scriu foarte multe lucrări despre cum vor evolua lucrurile, despre cum va evolua China, despre cum va fi concurența economică, însă realitatea este cu totul alta. Ce vrem noi să facem? Noi, ca Uniune Europeană, vrem să facem parte din acest joc în 10-20 de ani sau ne propunem să acceptăm că acest joc va

implica o trenare a lucrurilor în această parte a lumii, adică în Europa. Uniunea Europeană trebuie să stea la masă cu ceilalți jucători, dar trebuie să aducă și o miză, trebuie să sporească rolul și greutatea instituțiilor europene. Trebuie să ne reîntoarcem la competitivitate și trebuie să ne reîntoarcem până la urmă la creștere, ceea ce nu este tocmai ce vedem în urma acestei crize. Deci cum se aplică toate aceste idei României? În marea majoritate a țărilor din această zonă, guvernele au luat hotărâri dure, ceea ce se aplică și României, iar Parlamentul României a luat niște decizii dure.

Țara dumneavoastră, practic, a înregistrat niște progrese remarcabile, economice, sociale în ultimii 20 de ani, creșterea și-a luat avânt, s-au înregistrat evoluții pozitive în multe alte domenii și toate aceste elemente combinate au dus la creșterea venitului pe cap de locuitor. A crescut standardul de viață al majorității românilor. A crescut foarte mult acest standard de viață, dar apoi a venit criza. A venit criza și bineînțeles că această criză are mare nevoie de finanțare externă pentru a putea să fie depășită, nu numai în România, dar și în alte țări din Europa Centrală și de Est.

Ei bine, în momentul în care te bazezi foarte mult pe influxul de capital și îți vine o criză atunci ai probleme. Aceasta a fost situația cu multe alte țări aflate în curs de dezvoltare, pentru că atunci când te bazezi pe influxul de capital sau pe bani care vin din alte surse, te expui unor riscuri. Ce faci dacă acest flux se oprește? Și de multe ori acest flux de capital se oprește foarte brusc și atunci te expui, cu adevărat, unui mare risc.

Economia este supusă unei mari presiuni, ca și toată țara. Deci, practic, trebuie să luăm niște decizii mai dure și sunt sigur că dumneavoastră ați luat deciziile corecte. Nu v-a fost ușor deloc să luați aceste decizii care au impact mare cu privire la costuri, la costurile sociale, dar eu sunt convins că în lipsa acestor decizii situația românilor ar fi mult mai dificilă. Dumneavoastră ați solicitat sprijinul comunității internaționale, inclusiv FMI și Uniunea Europeană, și eu cred că acest ajutor a și venit. Știm cu toții de acel pachet de 20 de miliarde, 13 au venit direct de la FMI, restul de la Uniunea Europeană, Banca Mondială și alte agenții internaționale și cred că a fost foarte înțeleaptă contractarea rapidă a acestor bani. Cu cât vine mai repede sprijinul internațional, cu atât este mai bine, și exemplul Ungariei este foarte clar din acest punct de vedere.

Exemplul României este și el foarte clar, și unii pot să considere că acest gen de sfat este foarte important, și anume, nu e bine să întârzii atunci când ai nevoie de ajutor. Trebuie să profiți imediat de acest ajutor, nu trebuie să aștepți prea mult. Ați fost înțelepți, ați recurs rapid la acest ajutor care sunt sigur că vă va ajuta foarte mult.

Pe de altă parte, ați beneficiat și de alte inițiative, cum ar fi inițiativa de coordonare a Băncii Europene. Dumneavoastră ați fost prima țară aflată în curs de dezvoltare din Europa care ați valorificat această oportunitate.

Deci aș vrea să închei aici cu câteva cuvinte privitoare la rolul FMI.

Ei bine, cu siguranță că aveți și dumneavoastră o opinie personală cu privire la FMI. Unora le place FMI, altora poate nu le place atât de mult această instituție, și eu sunt obișnuit cu acest gen de opinii diferite. Există oameni care chiar au niște păreri foarte proaste despre FMI și poate că au niște motive foarte bune pentru că, ca orice altă instituție, FMI a trebuit să învețe. Și noi am învățat din greșelile pe care le-am făcut în trecut. Pentru acest motiv există, practic, o caricatură a FMI-ului ca o persoană care dă sfaturi proaste, care face niște propuneri dureroase. Această caricatură care a existat este acum de domeniul trecutului. FMI s-a schimbat.

Să nu ne îmbătăm cu apă rece, FMI este încă FMI, dar am revenit pe calea cea bună și la ora actuală, în lume, suntem capabili să facem lucrurile în mod diferit față de cum le făceam în trecut.

În principiu, facem două tipuri de lucruri: oferim consultanță, și cred că este cinstit să recunoaștem că, atunci când FMI a cerut acel stimul fiscal, a făcut-o pentru că am simțit că aveam să ne confruntăm cu această criză, și am fost criticați pentru această solicitare. Ni s-a spus: criza nu va fi atât de profundă, de ce cere FMI stimulente financiare, de ce se solicită restrângerea cheltuielilor, reducerea cheltuielilor? Dar uite că nu am putut să scăpăm de această presiune, de această depresie financiară, și lucrurile ar fi fost mai rele dacă n-ar fi existat anumite măsuri.

Unii dintre dumneavoastră vă puteți aminti de faptul că noi am fost foarte criticați pentru că am fost prea pesimiști, chiar dacă după câteva luni oamenii au fost de acord că am avut niște opțiuni corecte. Am exercitat niște opțiuni corecte și am fost foarte norocoși să putem să reunim toate țările din lume, sau majoritatea acestora, să le ajutăm să înțeleagă importanța stimulentului fiscal și să acționeze toate în mod consecvent. Și acest lucru a fost implementat la nivel global. Este acel stimulent de 2% pe care l-am solicitat, și acesta este unul dintre marile motive, nu singurul, dar unul dintre marile motive pentru care am evitat o recesiune și mai profundă.

Pe de altă parte, noi nu oferim doar consultanță, ci și resurse, 80 de miliarde de dolari, care constituie cel mai mare împrumut pe care l-am oferit vreodată, în special în

această parte a lumii. Dar de ce sunt oameni care au și păreri proaste despre FMI? Din păcate, nu am timp să fac un sondaj în rândul ascultătorilor. Este pentru că toată lumea știe de acele condiționalități, de acele condiții pe care le impune FMI odată cu acordarea împrumuturilor.

Dumneavoastră știți aceste lucruri, legiuitorii dumneavoastră știu aceste lucruri, știm cu toții că aceste condiționalități sunt foarte importante. De ce? Pentru că FMI-ul este un fel de doctor. Când ești bolnav, chemi doctorul. Dar dacă nu ești bolnav, nu chemi doctorul. Și, dacă te simți bine, dacă se simte bine, o țară nu solicită niciodată participarea sau vizita FMI. Dar când venim, în calitate de doctori, într-o țară care nu se simte prea bine, facem două lucruri.

În primul rând, vă dăm un medicament, ca orice doctor, dar, pe de altă parte, ca orice doctor, noi avem și alte instrucțiuni. Medicamentul este banul pe care vi-l dăm. Dar, dacă nu vă schimbați comportamentul, nu vă faceți bine. Așa spunem și noi. Deci nu este suficient numai să vă dăm banii, pentru că dacă cheltuiți acei bani, veți reveni la punctul de plecare, boala nu va trece. Și de aceea sunt necesare schimbări comportamentale, cum ar fi, știu eu, politici fiscale mai bine echilibrate, mai bine gândite. Toată lumea are deficite, probleme fiscale, dar se pot remedia. Deci aceste condiționalități încearcă să vă aducă pe calea cea bună.

Și noi nu suntem niște doctori răi, dar unii așa ne percep, ca pe niște doctori care dau un medicament care să vindece doar simptomul, nu și cauza acestuia. Dar noi facem mai mult de atât. Poate că și dumneavoastră considerați că atunci când noi spunem că atunci când mergem într-o țară nu mergem din proprie inițiativă, nu ciocănim la ușa nimănui, ci așteptăm să fim chemați. Deci venim într-o țară și vedem că aveți un deficit de 10% care nu este sustenabil.

Din cauza istoriei, a competitivității, a vecinătății, a mediului, a economiei, noi facem niște recomandări pentru ca țara respectivă să revină pe calea cea bună. Apoi, este opțiunea țării respective să aleagă măsurile pe care le propunem noi. Acest gen de cheltuială poate să fie scăzută, o altă cheltuială poate să fie crescută, nu sunt opțiunile noastre, sunt opțiunile țărilor unde mergem. Și eu am făcut parte din Guvernul țării mele. Dumneavoastră sunteți acum la conducerea acestei țări, poate veți continua să fiți la conducerea țării, veți merge la televizor și veți spune: va trebui să facem cutare și cutare, chestii care sunt dureroase, dar nu e vina mea, așa ni s-a spus de la FMI.

Suntem obișnuiți cu acest gen de afirmații, fac parte din activitatea noastră, dar nu noi suntem cei care aleg măsurile. Dumneavoastră sunteți cei care le aleg. Măsuri cum ar fi reducerea salariilor în sectorul public sau decizia de a se construi mai puține drumuri și poduri sau de a crește impozitul pe venit, toate astea sunt decizii luate de Guvern. Noi propunem niște măsuri, dar nu impunem nimic, deci glumind se poate spune că FMI-ul ne va da mai puțini bani decât ne-a promis pentru că nu am făcut nu știu ce, dar banii care vin înseamnă că țara respectivă este pe drumul cel bun, implementând niște măsuri care sunt alese până la urmă de guvernul local. Deci nu trebuie ca această responsabilitate a luării acestor măsuri să revină exclusiv FMI.

O altă problemă care a afectat multe țări în cadrul crizei a fost un nou tip de condiționalitate, așa-numita condiționalitate socială. Ei bine, ideea este că atunci când încerci să ieși dintr-o criză, cea mai grea problemă revine celor mai vulnerabili, celor mai săraci oameni. Deci trebuie o așanumită plasă de siguranță, niște măsuri speciale, de natură să-i ajute pe oamenii aceia să reziste crizei. În țări diferite, Ungaria, Pakistan, am spus, ei bine, da, modalitatea corectă de a reveni pe calea cea bună ar fi să avem, de exemplu, la anul, un deficit de 8%. Vom hotărî împreună asupra unui deficit de 8,5%, dar acel 0,5% va fi utilizat special pentru finanțarea programelor dedicate categoriilor vulnerabile. Cam așa facem lucrurile.

Și eu cred că această modalitate de a vedea lucrurile este foarte utilă. Dacă vrem ca programele să fie eficiente, atunci programele trebuie să fie acceptate de populație, asta credem noi, dar ele trebuie să fie și dureroase în același timp. Și cetățenii noștri trebuie să fie practic autorii acestor programe. Și în România, împreună cu Guvernul, am luat diverse măsuri importante pentru reducerea cheltuielilor sociale ale crizei, cum ar fi protejarea celor mai prost plătiți angajați din sectorul public, a pensionarilor cu cele mai mici pensii. Pe de altă parte, am încurajat investițiile în aceste rețele de siguranță de natură să ajute cetățenii. Există și alte măsuri care vor fi implementate mai târziu în cadrul acestui an. Acestea sunt doar câteva exemple.

Noi impunem niște condiții, dar aceste condiții de natură socială sunt până la urmă impuse și implementate de Guvernul țării dumneavoastră.

Și aș vrea să închei cu doar câteva cuvinte acum.

Mesajul meu principal de astăzi, dacă îmi dați voie, este acela că este momentul ca țările europene să se reangajeze pe calea coordonării și integrării. Nu există nicio altă modalitate de a construi viitorul. Poate să existe anumite mici câștiguri în interiorul unor țări, în relațiile dintre țările europene, dar acele câștiguri nu vor oferi ceea ce aveți

dumneavoastră nevoie în viitor și ceea ce va fi necesar generațiilor viitoare.

Trebuie, este necesară o integrare și o integrare superioară, doar așa putem să mergem mai departe cu construirea Uniunii Europene, doar așa putem să evoluăm, trebuie să consolidăm coordonarea politicilor economice. Ce înseamnă asta? Întărirea instituțiilor din domeniu, extinderea beneficiului prosperității și păcii asupra tuturor oamenilor din Uniune, și ăsta este ultimul meu cuvânt.

Această instituție, FMI, a fost înființată în 1944 și cei care au fost fondatorii acestei instituții au avut un singur gând, și anume că dezastrele economice generate de război și de moarte pot să fie evitate. Și putem să consolidăm pacea, dar dacă vrem pace, stabilitatea economică nu este suficientă, este o necesitate.

De aceea a fost creat acest FMI, pentru a asigura binele la nivel mondial, nu numai pentru stabilitatea economică, ci și pentru că în spatele stabilității economice se află pacea și dacă există pace acum în Uniunea Europeană, și dacă a dispărut acest război istoric împotriva Europei, și dacă nici nu ne mai putem imagina că poate să existe un război între europeni se datorează faptului că există această stabilitate economică, această pace care se extinde la nivel global și care a fost construită de această Uniune Europeană. Și noi putem să oferim această stabilitate financiară întemeiată pe pace și care poate să încurajeze pacea. Această instituție este instituția dumneavoastră, dumneavoastră sunteți factorii de interes, dumneavoastră sunteți cei care trebuie să construiți această Uniune Europeană integrată. De aceea, am fost foarte onorat și foarte fericit de faptul că m-am putut adresa dumneavoastră în această dimineață și vreau să vă asigur că FMI va fi întotdeauna alături de dumneavoastră, va încerca întotdeauna să vă ajute să faceți față provocărilor viitorului.

Vă mulțumesc foarte mult. ( _Aplauze.)_