Ședință comună a Camerelor · Camera Deputaților · 9 iunie 2010 · monitorul.ai

Ședință comună a Camerelor · Camera Deputaților · 9 iunie 2010 · monitorul.ai

## **Domnul Ioan Oltean:**

Mulțumesc, domnule vicelider.

Prima observație am reținut-o și este deja pusă în aplicare.

Legat de a doua observație făcută de către distinșii noștri colegi...

Dau cuvântul domnului secretar de stat Iliescu, pentru a face o foarte scurtă precizare.

## **Domnul Valentin Adrian Iliescu** – _șeful_

_Departamentului pentru Relația cu Parlamentul_ **:**

Bună dimineața, doamnelor și domnilor senatori și deputați!

Mă bucură foarte mult frământarea dumneavoastră la adresa Guvernului și, din acest motiv, aș dori să vă spun câteva lucruri.

În primul rând, tratăm cu toată seriozitatea moțiunea de cenzură pe care ați depus-o împotriva Guvernului. Din această perspectivă, doresc să vă informez că textul moțiunii de cenzură a fost adus ieri la cunoștința prim-ministrului și a tuturor membrilor Cabinetului.

În al doilea rând, după cum bine știți cei care urmăriți fenomenul politic, de multă vreme ședințele de guvern sunt programate în fiecare zi de miercuri, de la ora 9.00. La această oră când dumneavoastră ați programat – și este dreptul dumneavoastră – această ședință a Camerelor reunite Guvernul este în ședință.

În al treilea rând, pentru că este nevoie să judecăm cu aceleași unități de măsură, îmi aduc aminte că, în urmă cu un an, tot la o moțiune de cenzură, depusă atunci de opoziția formată din PNL și UDMR, aici, la tribuna Guvernului, Guvernul era reprezentat prin persoana unui om pentru care am toată stima, este vorba de domnul deputat Victor Ponta, pe atunci ministru pentru relația cu Parlamentul. Am avut plăcerea să-i fiu alături, eram secretar de stat în Departamentul pentru Relația cu Parlamentul. Astăzi, am venit și mă găsesc în aceeași poziție în care se afla dânsul atunci, cu singura observație că Departamentul pentru Relația cu Parlamentul nu mai are niciun secretar de stat.

Aveți deplina convingere că prezența mea aici este garanția faptului că Guvernul tratează cu toată seriozitatea moțiunea de cenzură pe care ați inițiat-o și că marți, la dezbaterea moțiunii, Guvernul nu va rămâne în niciun fel dator față de toate observațiile pe care le-ați ridicat în textul moțiunii de cenzură.

Vă mulțumesc.

Dan Coman Șova

## **Domnul Dan Coman Șova:**

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Aș vrea să fac o remarcă personală.

Absența Guvernului, astăzi, din băncile care îi sunt destinate în sala de plen a Camerei Deputaților nu reprezintă altceva decât lipsa curajului de a înfrunta o moțiune a adevărului.

Dați-mi voie să vă citesc textul moțiunii intitulate „Opriți genocidul social!”.

Doamnelor și domnilor miniștri, Domnule prim-ministru,

Stimați colegi,

Incoerența și incapacitatea guvernelor conduse de Emil Boc au mai generat și alte moțiuni simple sau de cenzură, care, periodic, au fost supuse atenției publice și dezbaterii parlamentare.

Anul trecut, o moțiune de cenzură a primit, în premieră în istoria recentă a României, suficiente voturi pentru a trece și pentru a demite Guvernul Boc.

De data aceasta însă, Guvernul Boc 3 face ca situația din România să ia o turnură nouă, deosebit de periculoasă. De la aspectele administrării crizei economice și sociale, problema României devine una de agresiune asupra drepturilor și libertăților cetățenești. Agresiunea împotriva democrației este dublată de aruncarea sub limita sărăciei a milioane de cetățeni români, a căror disperare este direct proporțională cu disprețul guvernanților.

Această moțiune de cenzură are ca scop blocarea genocidului social pe care tăierea pensiilor și salariilor îl va produce.

Cei care vor vota această moțiune de cenzură votează împotriva condamnării la sărăcie și la faliment a milioane de români. Cei care nu vor vota această moțiune trebuie să își asume, fiecare în parte, responsabilitatea pentru dezastrul pe care îl vor produce în România.

Nu este o moțiune ideologică și nici derivată dintr-o strategie politică a unui partid. Este o moțiune prin care parlamentarii din opoziție, din toate partidele, se opun unor măsuri absurde, aberante și profund imorale.

Moțiunea de cenzură se întemeiază pe argumente solide, ce îndreptățesc cu putere respingerea prin vot a Proiectului de lege privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar și stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Acest proiect sintetizează multe dintre atributele guvernărilor conduse de Emil Boc: lipsa unui program coerent și eficient anticriză, populismul, demagogia și minciuna, lipsa performanței economice în măsură să scoată România la liman, ignorarea partenerilor sociali, a Parlamentului, a partidelor politice, dar, mai ales, scăderea nivelului de trai și pierderea locurilor de muncă.

Este de necontestat faptul că România este într-o situație gravă. De la începutul crizei și până în prezent, zilnic, circa 800 de români și-au pierdut locul de muncă. Avem un restanțier la fiecare cinci clienți care au luat credite bancare. În ultimul an, în fiecare zi, 250 de români nu și-au mai putut achita rata la bancă. Peste 300.000 de firme sunt afectate grav de criza economică, în fiecare zi, peste 1.800 de firme au fost afectate de criză, însă toate acestea nu justifică restrângerea unor drepturi și libertăți. Dificultățile financiare nu justifică dictatura.

Respingem abordarea actualei puteri, care spune că nu a avut alte soluții. România nu trebuie să aleagă între ieșirea din criza economică și dictatură. România poate ieși din criza economică doar păstrând democrația.

Niciun guvern din Europa nu a îndrăznit să ceară limitarea drepturilor cetățenești pentru asanarea finanțelor publice. Doar în România lui Traian Băsescu, Emil Boc și Elena Udrea tupeul este împins până acolo încât să fie cerută limitarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor pentru diminuări substanțiale de salarii și pensii. Guvernul Emil Boc este la a doua ispravă de acest fel, după ce în septembrie 2009 și-a angajat răspunderea pe proiectul de lege ce a interzis cumulul între salarii și pensii și urmau să fie făcute o serie de alte reduceri în sectorul bugetar.

Când vor fi invocate pentru prima oară siguranța națională și ordinea publică pentru a pune capăt unor manifestații, unor mitinguri sau unor voci din presă care nu convin puterii?

Traian Băsescu spune că pensionarii care protestau în fața Palatului Cotroceni „au fost infiltrați cu grupuri de incitatori la violență” și că liderii sindicali sunt responsabili de corupție, trebuind să renunțe la a mai fi „instigatori la proteste”. Acesta este nu limbajul, ci modul de gândire al unui președinte care, întocmai ca Nicolae Ceaușescu, vede peste tot infiltrați, agitatori, agenturi, dușmani ai poporului.

La o întrebare ce viza explicația măsurilor luate de Guvern pentru restrângerea brutală, prin prezentul proiect de lege, a atâtor drepturi cetățenești fundamentale, Emil Boc a răspuns că „ordinea publică și siguranța națională ne permit să facem acest lucru”.

Lucrurile sunt deja mult prea grave pentru a mai fi tratate într-un registru de simplă dispută politică. Drepturile și libertățile cetățenești reprezintă inima oricărui sistem democratic, constituind valoarea supremă a oricărui stat din comunitatea democratică a lumii. Dacă și acestea sunt suspendate, sub diferite pretexte, înseamnă că întreg organismul social devine inert, statul de drept se prăbușește, iar societatea intră pe o altă orbită a istoriei.

Folosirea siguranței naționale ca pretext de impunere, prin dictat, a unor măsuri antipopulare este un pas politic de o gravitate extremă pentru viitorul democratic al societății românești, iar Traian Băsescu face acest pas, declarând partidului său că „nu mai are ce pierde”. Poate că așa o fi în ceea ce-l privește, dar acest popor are totuși ce pierde, dacă va mai tolera acest mod în care este guvernat.

Cetățenii de azi nu trăiesc bine, sunt speriați de aroganța Guvernului și de lipsa de realism a acestuia, sunt amenințați cu șomajul și suferă din cauza aceasta, și-au pierdut orice încredere în guvernanți și în capacitatea acestora de a limita efectele crizei economice.

Considerăm că este de datoria noastră să arătăm gravele erori ale acestui proiect de lege, precum și consecințele economice și sociale la fel de grave pe care le-ar avea aplicarea respectivelor măsuri.

Măsurile propuse de Guvernul Boc sunt antisociale și neeconomice. Sunt antisociale fiindcă diminuează drepturile salariale, de pensii și de asigurări sociale și vor conduce la scăderea drastică a puterii de cumpărare a salariaților bugetari, a pensionarilor, a șomerilor și a beneficiarilor de drepturi sociale. Cei mai afectați sunt cei cu venituri mici și foarte mici. Reducerea veniturilor pentru aproape 15 milioane de români va conduce la diminuarea consumului și a producției interne de bunuri și servicii. Se vor pierde în continuare locuri de muncă, fapt care va genera descreștere economică și reducerea în continuare a veniturilor bugetare.

Reducerea substanțială a veniturilor cetățenilor nu este numai efectul inevitabil al crizei economice, ci, mai ales, al incapacității de a sprijini și relansa economia românească, astfel încât să crească veniturile încasate la buget.

Guvernul Boc 3 a decis să reducă salariile și pensiile, dar fără să se atingă de alte capitole de cheltuieli publice, și atunci întrebarea care se pune este: ce garanții oferă acest Guvern incompetent, fără performanță în colectarea veniturilor bugetare, că aceste venituri reduse acum cetățenilor vor fi încasate de români în 2011? Niciuna.

Tragedia va fi cu atât mai mare cu cât vorbim de un procent semnificativ de cetățeni care se vor afla, brusc, în situația de a nu-și mai putea achita creditele și cheltuielile curente. Vorbim de peste 15 milioane de oameni care sunt afectați de măsurile preconizate în acest proiect de lege.

Iată cum vor scădea veniturile principalelor categorii profesionale sau sociale, de la caz la caz:

- polițist, astăzi, 2.000 de lei, minus 25%, 1.500 de lei;

- cercetător principal, astăzi, 2.000 de lei, minus 25%,

- 1.500 de lei;

- medic primar, astăzi, 1.600 de lei, minus 25%, 1.125 de lei;

– profesor, astăzi, 1.400 de lei, minus 25%, 1.050 de lei; – pensionar, astăzi, 678 de lei, minus 15%, 576 de lei; – șomer, astăzi, 450 de lei, minus 15%, 382 de lei.

Aceste măsuri sunt ineficiente și imorale. Prin efectul de domino social vor accentua criza, și nu o vor stopa. Astfel:

– România are o economie în care ponderea salariilor în venitul total este mai mare decât ponderea profiturilor în venitul total;

– în consecință, reducerea salariilor va duce la scăderea consumului;

– ponderea în consum a familiilor cu cel puțin un angajat bugetar este de circa 30%, iar ponderea consumului în produsul intern brut este de circa 60%;

– rezultă astfel o scădere a consumului familial cu 15%, ceea ce are un efect de scădere cu 4,5% în consumul total analizat, care se reflectă într-o contracție de 1,6% a produsului intern brut pe ultimele 7 luni ale anului;

– la aceste scăderi se adaugă și impactul scăderii cu 15% a pensiilor. Pensionarii nu au, de obicei, economii care să joace rol de tampon. Prin urmare, la o scădere cu 15% a pensiilor, se va înregistra o scădere cu 15% a consumului acestora. Este frecventă situația familiilor cu 2 pensionari, deci 15% va fi reducerea consumului pe familie, neexistând niciun alt factor compensator.

Cumulat, efectul scăderii salariilor și pensiilor asupra scăderii cererii agregate va conduce la reducerea produsului intern brut între 2% și 4% până la sfârșitul anului 2010.

Astfel, recesiunea nu va putea fi evitată în anul 2010 și ea se va situa de la 3% până la 5,5%, având ca reper evoluția PIB-ului pe trimestrul I și în absența măsurilor reale de reducere a cheltuielilor. Aceasta se va repercuta și asupra veniturilor bugetare.

Având în vedere datele execuției bugetare în anul 2009 și cunoscând efectul direct al scăderii salariilor cu 25% asupra veniturilor bugetare, la o pondere de 38% a salariilor bugetare în total salarii din economie, putem spune că Guvernul a subestimat impactul negativ asupra veniturilor bugetare și asupra scăderii economiei.

Veniturile din impozitul pe salarii și din CAS scad direct proporțional cu scăderea salariilor, 25%, iar încasările din taxa pe valoarea adăugată scad proporțional cu scăderea consumului, adică 15%, într-un scenariu median.

Impactul bugetar al reducerii salariilor cu 25% arată că economia totală va fi una de circa 0,7–1,2% din produsul intern brut, într-o evaluare anualizată, cifrele variază în funcție de metodologia de calcul folosită. Câtă vreme cheltuielile cu personalul pe primul trimestru au fost de doar 2,2% din produsul intern brut, deci mai mici, extrapolate pentru tot anul, este evident că procentul de reducere este relativ mic, iar economiile bugetare nu se compară cu efortul pe care îl vor face familiile afectate.

În ceea ce privește nivelul de trai, în prezent, din familiile în care cel puțin un membru lucrează la stat, circa 75% își pot satisface nevoile de consum curent cu veniturile din salarii. O scădere a salariilor cu 25% duce la scăderea drastică a acestei ponderi de la 75% la 30%. Dacă scăderea este de doar 15% per familie – doar unul dintre soți lucrează la stat și îi scade cu 25% salariul, celălalt rămâne cu salariul constant de la privat –, procentul ar fi cam de 40%. Rezultă că între 60% și 70% din familiile în care cel puțin un membru lucrează la stat vor intra în situația în care nu își vor putea acoperi nevoile de consum curent, față de doar 25% în prezent.

În aceste condiții, este evident că decizia de scădere a salariilor, pensiilor și altor drepturi bănești nu este adecvată, iar măsurile alternative propuse de președintele Traian Băsescu – fie reducerea salariilor bugetarilor cu 25%, a pensiilor din sistemul public cu 15% și a altor drepturi și indemnizații, fie creșterea taxelor și impozitelor – nu pot asigura relansarea economiei românești.

Neacoperirea nevoilor de consum direct va avea un efect de domino în plan economic și social. Cheltuielile bugetare au o componentă inerțială, nu pot fi reduse brusc, în special cele de personal. Nu trebuie să oprim brutal consumul și să scădem brutal cheltuielile, când economia încetinește oricum:

– în primul rând, cu plata facturilor la utilități;

– nu pot fi reduse salariile și pensiile și, în paralel, majorate prețurile la utilități;

– operatorii de distribuție gaze naturale solicită majorarea cu 15–18% a tarifului de distribuție gaze, atenționând asupra creanțelor de ordinul a zeci de milioane de euro pentru fiecare producător de energie termică din marile orașe;

– de asemenea, Societatea Națională de Transport Gaze Naturale solicită o majorare cu 10% a tarifului de transport gaze naturale;

– OMV Petrom solicită o majorare a prețului gazelor naturale din producția internă, după ce în primul trimestru gazele naturale din producția internă au înregistrat o creștere cu 10%. De asemenea, solicită și accelerarea lucrărilor de interconectare a Sistemului Național de Transport cu cel al Ungariei și Bulgariei pentru a exporta gaze naturale din România, fapt ce va genera o creștere bruscă a prețului la consumatorul final;

– totodată, furnizorii de energie electrică solicită Guvernului plata restanței de 320 milioane de euro pentru energie electrică furnizată Societății Naționale de Căi Ferate Române, precum și a restanței de circa 20 de milioane de euro pentru energie electrică furnizată în anul 2009 pentru activitatea de irigații;

– peste toate acestea, anularea subvenției pentru încălzire va genera o creștere a prețului la factura pentru căldură și apă caldă pentru iarna viitoare cu 200%–300%;

– producătorii de energie termică nu au programul de iarnă aprobat de Guvern, nu au subvenție. Statul are restanțe la acești producători încă din vara anului 2008, fapt ce le-a generat pierderi de mii de miliarde lunar, înglodându-i în datorii de la 1.500 miliarde de lei vechi, până la 7.000 de miliarde de lei vechi;

– în aceste condiții, putem spune că la iarnă va crește numărul restanțierilor la plata facturilor la încălzire, precum și numărul deconectărilor de la sistemul centralizat de alimentare cu agent termic și apă caldă, aplicându-i-se astfel ultima lovitură, respectiv lovitura de grație, cu care vom compromite definitiv orice șansă pentru sistemul centralizat de alimentare cu apă caldă și căldură, cu atât mai mult promovarea tehnologiei de cogenerare de înaltă eficiență;

– producătorii agricoli nu pot încheia contractele de alimentare cu energie electrică pentru irigații, pentru că statul nu a plătit restanța pentru anul 2009, chiar dacă în acest an nu se mai asigură niciun leu în acest sens;

– implicațiile se vor regăsi asupra producției agricole, cu atât mai mult dacă se confirmă prognoza unei veri toride și secetoase.

În condițiile în care bugetarii sunt blocați în credite bancare de 4,8 miliarde de euro, iar ponderea în produsul intern brut a creditelor neperformante continuă să crească, este greu de crezut că bugetarii și pensionarii vor mai putea lua credite pentru a-și plăti facturile ca în anii anteriori. Odată

cu tăierea salariilor, pensiilor și a ajutorului de șomaj, vânzarea alimentelor va scădea în acest an cu cel puțin 10%–15% față de anul trecut.

Cine stabilește care este „soluția corectă”?

Prima eroare politică a prezentului proiect de lege constă în afirmația autorilor lui că aceasta ar fi „soluția corectă”. Această soluție – dictată, în direct și la oră de vârf, în seara zilei de 6 mai 2010 – a luat prin surprindere nu numai delegația Fondului Monetar Internațional, a Băncii Mondiale și a Comisiei Europene, ci chiar și pe miniștrii Guvernului României.

Timp de aproape o lună, toată strădania guvernanților a fost să demonstreze că acesta este răul cel mai mic dintre două posibile: ori tăierea salariilor și pensiilor, ori majorarea TVA și a impozitului pe venit și profit. Nimic mai fals!

În realitate, între cele două variante se întinde o plajă largă de alte soluții. Acestea au fost prezentate în mod repetat și public în ultima perioadă.

Există soluții formulate de sindicate. Există soluții ale specialiștilor din diverse domenii, ale cercetătorilor și institutelor cu profil economico-social. Există soluții prezentate de partidele politice din opoziție. Partidele din opoziție, Partidul Social Democrat, Partidul Național Liberal, Partidul Conservator, au elaborat propriile lor pachete de soluții alternative, menite nu numai să reducă deficitul bugetar, ci și să relanseze creșterea economică, să mărească veniturile la buget, dar nimeni de la putere n-a vrut să vadă și n-a vrut să audă altceva decât „soluția corectă” dictată de la Cotroceni.

Aici nu discutăm despre antinomia dintre cota unică și impozitarea progresivă. În prezent, apărătorii cotei unice știu foarte bine că ea nici măcar nu mai există, după măsurile Guvernului Boc. Aici discutăm despre existența unui plan coerent, bazat pe solidaritate, și nu pe austeritate, de ieșire din criză. Este nevoie de altceva decât doar soluția tăierilor și a retragerii statului din fața responsabilității sale față de bunăstarea pensionarilor, a salariaților și a celorlalți cetățeni. Există, în prezent, alternative la soluția „fiecare pe cont propriu”, pe care o propune actuala putere. Există alternative complexe, care pun pe primul plan salvarea locurilor de muncă, salvarea clasei de mijloc, salvarea bugetelor publice, salvarea politicilor sociale.

Acest Guvern trebuie să plece, în primul rând, pentru a lăsa loc liber construirii unui mix de soluții, indiferent de paternitatea lor, dar selectate după un singur criteriu: al convergenței spre sacrificii sociale cât mai mici și spre reluarea creșterii economice.

În perioada creșterii economice, profitul din economie a fost privatizat, iar acum, în recesiune, pierderile din economie încep să fie naționalizate pe pielea celor săraci. Faimoasa „solidaritate”, atât de mult invocată, nu înseamnă deloc privatizarea câștigurilor și naționalizarea pierderilor. Împărtășim pe deplin punctul de vedere al sindicatelor privind nevoia de repartizare echilibrată și echitabilă a costurilor crizei.

S-a tot spus că mediul privat a suportat deja costurile crizei, acum este rândul sectorului bugetar. Manipularea este vădită. Suportarea de către mediul privat a șocurilor crizei de anul trecut a însemnat, în esență, trimiterea salariaților în șomaj, restrângerea activității firmelor, diminuarea câștigurilor de natură salarială ale angajaților rămași, deci și în mediul privat tot oamenii simpli, în carne și oase, au avut de suferit.

Aplicarea măsurilor propuse acum se va propaga și asupra mediului privat, pentru că scăderea puterii de cumpărare a celor din sistemul public se va reflecta în scăderea cifrei de afaceri tot a celor din mediul privat. În plus, toți cei care aparțin mediului privat – patroni și angajați, deopotrivă – au nevoie și au dreptul să pretindă servicii publice, fără de care nu pot trăi; au nevoie de medici și spitale; au nevoie de școli și profesori pentru copiii sau nepoții lor; au nevoie de polițiști și gardieni publici care să le apere liniștea și proprietățile; au nevoie de magistrați la care să-și caute și să-și obțină dreptatea.

Or, cine poate crede, chiar din mediul privat fiind, că recentele amputări de venituri ale salariaților din sistemul bugetar nu se vor reflecta într-o scădere a nivelului acestor servicii publice, în creșterea tentației spre corupție, în blocaje birocratice și administrative pe la diverse instituții, în amplificarea infracționalității și tâlhăriei la drumul mare?

Stimați colegi, „Cancerul bugetar” este clientela portocalie.

Financiar, miza acestor două măsuri radicale referitoare la salarii și pensii o constituie o sumă de circa 3 miliarde de euro. Nu intrăm aici în calcule și detalii, dar atât reprezintă diferența de 2,3% din PIB dintre un deficit prognozat de 9,1%, față de unul acceptat de 6,8%.

Nu credem că suma în sine reprezintă o dificultate atât de mare pentru o țară ca România, încât trebuie să impunem cele mai drastice tăieri din Europa. Această sumă a fost doar pretextul pentru Traian Băsescu de a opera ceea ce el a numit „cancerul din buget”. În viziunea lui antisocială, antipopulară și, deloc în ultimul rând, antinațională, salariile profesorilor, medicilor, militarilor, polițiștilor, ca și pensiile muncite ale oamenilor, reprezintă un „cancer pe buget”.

Această viziune trebuie respinsă categoric prin votul nostru, al parlamentarilor României. Asemenea costuri n-au cum să reprezinte un „cancer bugetar”. Cancerul bugetar se află în cu totul altă parte, se află în jaful de la Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței, despre care vorbea deunăzi doamna ministru Udrea, se află în prețurile pe kilometru de drum asfaltat pe care le plătește domnul ministru Berceanu, de 4-5 ori mai mari în comparație cu alte țări, se află în toate achizițiile publice încredințate soțiilor de primari PDL ori mamelor octogenare de senatori PDL.

Despre acest adevărat cancer al bugetului pe care-l reprezintă achizițiile publice, Guvernul tace mâlc în proiectul său de lege dintr-un motiv simplu, acela de a nu deranja interesele, portofelele și „tabla împărțirii” pe care o practică clientela politică a actualilor guvernanți.

Autorul real și moral al acestui proiect de lege, Traian Băsescu, vorbea despre „stat clientelar”, aruncând anatema asupra persoanelor care s-au pensionat anticipat sau pe caz de boală. Încă o încercare de ostilizare a unor oameni împotriva altora. Este evident că oamenii aflați în această situație nu pot să fie considerați „clienții propriilor bani”, ai contribuțiilor sociale plătite din buzunarul lor, o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, pentru asigurarea de sănătate și pentru pensii.

Pensionarii n-au cum să devină „clienții” propriilor contribuții bănești. Oamenii au dreptul să decidă, conform propriilor lor voințe sau stări de sănătate, când anume încetează să mai fie activi în câmpul muncii și să se pensioneze. Din acel moment, ei nu pretind decât să primească de la stat pensia cuvenită, mai mare sau mai mică, potrivit contribuțiilor pe care le-au plătit sau potrivit legii în baza căreia s-au pensionat.

Nu statul, ca instituție și subiect de drept, este clientelar, după cum nici Constituția în sine nu poate fi clientelară. Clientelar poate fi doar un regim politic care administrează treburile statului, cum este cazul actualului regim politic din

România. Aici se află localizată tumoarea malignă care secătuiește vlaga bugetului, în regimul politic clientelar care căpușează veniturile bugetare.

Dan Coman Șova

## **Domnul Dan Coman Șova:**

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

O să încerc să rezum în câteva idei, pentru a da posibilitatea domnului președinte Jerzy Buzek să-și susțină alocuțiunea, mai ales că moțiunea va fi recitită în cursul zilei de marți, deci o să aduc în fața Domniilor Voastre câteva idei care sintetizează cele rămase până la sfârșitul moțiunii.

Semnalăm că invocarea art. 53 este făcută pentru a doua oară în opt luni pentru a justifica restrângerea dreptului la muncă, restrângerea drepturilor obținute din muncă și reducerea pensiilor, dar vă semnalăm, de asemenea, că Decizia Curții Constituționale nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 circumstanțiază foarte clar în ce condiții poate fi folosit art. 53 și, în mod hilar, profesorul de drept constituțional Emil Boc confundă noțiunea de „siguranță națională” cu aceea de „securitate națională”.

Legea propusă de Guvernul Boc 3 este nu numai injustă, dar și distructivă pentru societatea românească pe termen lung, pentru că, ani de zile, s-au făcut eforturi ca în administrația publică să fie cooptați tineri cu studii de specialitate. Ani de zile, s-a urmărit profesionalizarea angajaților bugetari și s-au derulat programe pentru creșterea productivității muncii. În cadrul acestor măsuri, s-a avut în vedere inclusiv acordarea unor salarizări corespunzătoare calității muncii.

Guvernul Boc vine astăzi să distrugă o muncă începută în anul 2001, odată cu Guvernul Adrian Năstase. Procedura de adoptare a acestei legi este nu numai nelegală, dar și neconstituțională.

Nu voi insista acum asupra celor șapte argumente, pe care le vom reitera în cursul zilei de marți.

Stimați colegi,

Dacă raportăm prestația politică, în ansamblu, a actualului Executiv și performanța individuală a fiecărui ministru în domeniul politicilor publice la timpul scurs de la instalarea la putere, dar, mai ales, la promisiunile și angajamentele făcute de Partidul Democrat Liberal în fața națiunii în decembrie 2009, împreună cu Traian Băsescu, concluzia este una singură: avem de-a face cu cel mai incompetent și neperformant guvern pe care l-a avut România vreodată!

Criza economică, despre care se știa încă de la finele lui 2008, nu a fost în niciun fel contracarată prin măsuri guvernamentale care să-i sprijine pe cei loviți.

Criza socială, generată de măsuri de austeritate luate haotic, condamnă categoriile cu venituri mici și foarte mici la o luptă pentru supraviețuire, la care nu au fost forțate nici chiar în timp de război.

Criza politică a atins apogeul spre sfârșitul anului trecut, când goana după găsirea celei mai bune căi de fraudare a alegerilor prezidențiale a devenit singura prioritate a Guvernului. Partidul-stat PDL a subordonat întreaga activitate din administrație, inclusiv pe plan extern, obiectivului realegerii lui Traian Băsescu.

Criza morală este, cu siguranță, cel mai cumplit efect care a lovit populația României în urma guvernării Băsescu–Boc. Până acum, cetățeanul român mai avea o speranță: indiferent de cât de greu i-ar fi fost din punct de vedere economic, indiferent de cât de scârbit ar fi fost de scandalurile politice, știa că este protejat de legile unui sistem democratic. Astăzi, invocând în mod aberant art. 53 din Constituție, renunțăm la protecția democratică prin lege a cetățenilor României.

Încrederea națiunii în Guvern a dispărut.

Acest proiect de lege este justificat de Guvern ca făcând parte din birul moral pe care guvernanții l-au angajat în fața Fondului Monetar Internațional, dar trebuie să amintim că nu Fondul Monetar Internațional a propus aceste măsuri. Fondul Monetar Internațional a fixat doar o țintă de reducere a deficitului bugetar și a pretins ca toate măsurile respective să fie cu adevărat întemeiate și acceptate de către beneficiarii lor. Or, decizia asumării răspunderii pentru această lege a fost luată chiar dacă proiectul a generat ample proteste la nivelul tuturor categoriilor socioprofesionale de bugetari.

Măsurile de austeritate decise de Guvern nu sunt măsuri anticriză, ba, așa cum sunt concepute, pot accentua recesiunea și chiar stopa o redresare de durată și solidă a statului român. Economiști de reputație internațională,

practicieni în politicile globale au avertizat însă că astfel de măsuri, care lovesc în puterea de cumpărare, ar putea accentua recesiunea economică.

Reducerea salariilor pentru 1,4 milioane de bugetari cu 25%, începând cu luna iunie, este neconstituțională, pentru că drepturile salariale sunt stabilite prin legi și ca urmare a negocierilor libere, democratice și concretizate în contractele colective de muncă.

În acest sens, Partidul Social Democrat va formula obiecțiuni de neconstituționalitate la Curtea Constituțională, pentru a aduce în fața magistraților constituționali toate nelegalitățile și toate textele anticonstituționale propuse de Guvernul Boc.

România se află astăzi în fața unei opțiuni majore: fie este aruncată într-o criză socială și economică și mai profundă, prin adoptarea legilor propuse de Guvern, fie Cabinetul Emil Boc este demis, deschizându-se calea pentru găsirea altor soluții politice, economice și sociale. Alegerea este clară, chiar dacă ea poate fi dificilă pentru parlamentarii care compun arcul guvernamental.

Vă cerem, așadar, stimați colegi, să votați împotriva acestor tăieri și pentru o nouă șansă pentru România. Vă mulțumesc.

Dan Coman Șova

## _Textul integral al moțiunii de cenzură intitulate „Opriți genocidul social!”:_

- „Azi, când fraza lustruită nu ne poate înșela,

Astăzi, alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa?” (Mihai Eminescu)

- Doamnelor și domnilor miniștri,

- Domnule prim-ministru,

- Stimați colegi,

Incoerența și incapacitatea guvernelor conduse de Emil Boc au mai generat și alte moțiuni simple sau de cenzură, care, periodic, au fost supuse atenției publice și dezbaterii parlamentare. Anul trecut, o moțiune de cenzură a primit, în premieră în istoria recentă a României, suficiente voturi pentru a trece și pentru a demite Guvernul Boc.

De data aceasta însă, Guvernul Boc 3 face ca situația din România să ia o turnură nouă, deosebit de periculoasă. De la aspectele administrării crizei economice și sociale, problema României devine una de agresiune asupra drepturilor și libertăților cetățenești. Agresiunea împotriva democrației este dublată de aruncarea sub limita sărăciei a milioane de cetățeni români, a căror disperare este direct proporțională cu disprețul guvernanților.

Această moțiune de cenzură are ca scop blocarea genocidului social pe care tăierea pensiilor și salariilor îl va produce. Cei care vor vota această moțiune de cenzură votează împotriva condamnării la sărăcie și la faliment a milioane de români. Cei care nu vor vota această moțiune trebuie să își asume, fiecare în parte, responsabilitatea pentru dezastrul pe care îl vor produce în România.

Nu este o moțiune ideologică și nici derivată dintr-o strategie politică a unui partid. Este o moțiune prin care parlamentarii din opoziție, din toate partidele, se opun unor măsuri absurde, aberante și profund imorale. Moțiunea de cenzură se întemeiază pe argumente solide, ce îndreptățesc cu putere respingerea prin vot a Proiectului de lege privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar și stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Acest proiect sintetizează multe dintre atributele guvernărilor conduse de Emil Boc: lipsa unui program coerent și eficient anticriză, populismul, demagogia și minciuna, lipsa performanței economice în măsură să scoată România la liman, ignorarea partenerilor sociali, a Parlamentului, a partidelor politice, dar, mai ales, scăderea nivelului de trai și pierderea locurilor de muncă.

Este de necontestat faptul că România este într-o situație gravă. De la începutul crizei și până în prezent, zilnic, circa 800 de români și-au pierdut locul de muncă. Avem un restanțier la fiecare cinci clienți care au luat credite bancare. În ultimul an, în fiecare zi, 250 de români nu și-au mai putut achita rata la bancă. Peste 300.000 de firme sunt afectate grav de criza economică, în fiecare zi, peste 1.800 de firme au fost afectate de criză, însă toate acestea nu justifică restrângerea unor drepturi și libertăți. Dificultățile financiare nu justifică dictatura.

Respingem abordarea actualei puteri, care spune că nu a avut alte soluții. România nu trebuie să aleagă între ieșirea din criza economică și dictatură. România poate ieși din criza economică doar păstrând democrația.

Niciun guvern din Europa nu a îndrăznit să ceară limitarea drepturilor cetățenești pentru asanarea finanțelor publice. Doar în România lui Traian Băsescu, Emil Boc și Elena Udrea tupeul este împins până acolo încât să fie cerută limitarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor pentru diminuări substanțiale de salarii și pensii. Guvernul Emil Boc este la a doua ispravă de acest fel, după ce în septembrie 2009 și-a angajat răspunderea pe proiectul de lege ce a interzis cumulul între salarii și pensii și urmau să fie făcute o serie de alte reduceri în sectorul bugetar.

Când vor fi invocate pentru prima oară siguranța națională și ordinea publică pentru a pune capăt unor manifestații, unor mitinguri sau unor voci din presă care nu convin puterii?

Traian Băsescu spune că pensionarii care protestau în fața Palatului Cotroceni „au fost infiltrați cu grupuri de incitatori la violență” și că liderii sindicali sunt responsabili de corupție, trebuind să renunțe la a mai fi „instigatori la proteste”. Acesta este nu limbajul, ci modul de gândire al unui președinte care, întocmai ca Nicolae Ceaușescu, vede peste tot infiltrați, agitatori, agenturi, dușmani ai poporului.

La o întrebare ce viza explicația măsurilor luate de Guvern pentru restrângerea brutală, prin prezentul proiect de lege, a atâtor drepturi cetățenești fundamentale, Emil Boc a răspuns că „ordinea publică și siguranța națională ne permit să facem acest lucru”.

Lucrurile sunt deja mult prea grave pentru a mai fi tratate într-un registru de simplă dispută politică. Drepturile și libertățile cetățenești reprezintă inima oricărui sistem democratic, constituind valoarea supremă a oricărui stat din comunitatea democratică a lumii. Dacă și acestea sunt suspendate, sub diferite pretexte, înseamnă că întreg organismul social devine inert, statul de drept se prăbușește, iar societatea intră pe o altă orbită a istoriei.

Folosirea siguranței naționale ca pretext de impunere, prin dictat, a unor măsuri antipopulare este un pas politic de o gravitate extremă pentru viitorul democratic al societății românești, iar Traian Băsescu face acest pas, declarând partidului său că „nu mai are ce pierde”. Poate că așa o fi în ceea ce-l privește, dar acest popor are totuși ce pierde, dacă va mai tolera acest mod în care este guvernat.

Cetățenii de azi nu trăiesc bine, sunt speriați de aroganța Guvernului și de lipsa de realism a acestuia, sunt amenințați cu șomajul și suferă din cauza aceasta, și-au pierdut orice încredere în guvernanți și în capacitatea acestora de a limita efectele crizei economice.

Considerăm că este de datoria noastră să arătăm gravele erori ale acestui proiect de lege, precum și consecințele economice și sociale la fel de grave pe care le-ar avea aplicarea respectivelor măsuri.

Măsurile propuse de Guvernul Boc sunt antisociale și neeconomice. Sunt antisociale fiindcă diminuează drepturile salariale, de pensii și de asigurări sociale și vor conduce la scăderea drastică a puterii de cumpărare a salariaților bugetari, a pensionarilor, a șomerilor și a beneficiarilor de drepturi sociale. Cei mai afectați sunt cei cu venituri mici și foarte mici. Reducerea veniturilor pentru aproape 15 milioane de români va conduce la diminuarea consumului și a producției interne de bunuri și servicii. Se vor pierde în continuare locuri de muncă, fapt care va genera descreștere economică și reducerea în continuare a veniturilor bugetare.

Reducerea substanțială a veniturilor cetățenilor nu este numai efectul inevitabil al crizei economice, ci, mai ales, al incapacității de a sprijini și relansa economia românească, astfel încât să crească veniturile încasate la buget. Guvernul Boc 3 a decis să reducă salariile și pensiile, dar fără să se atingă de alte capitole ale cheltuielilor publice, și atunci întrebarea care se pune este: ce garanții oferă acest Guvern incompetent, fără performanță în colectarea veniturilor bugetare, că aceste venituri reduse acum cetățenilor vor fi încasate de români în 2011? Niciuna.

Tragedia va fi cu atât mai mare cu cât vorbim de un procent semnificativ de cetățeni, care se vor afla, brusc, în situația de a nu-și mai putea achita creditele și cheltuielile curente. Vorbim de peste 15 milioane de oameni care sunt afectați de măsurile preconizate în acest proiect de lege.

Iată cum vor scădea veniturile principalelor categorii profesionale sau sociale, de la caz la caz:

- polițist: 2.000 de lei – 25% = 1.500 de lei;

- cercetător principal: 2.000 de lei – 25% = 1.500 de lei;

- medic primar: 1.600 de lei – 25% = 1.125 de lei;

- profesor: 1.400 de lei – 25% = 1.050 de lei;

- pensionar: 678 de lei – 15% = 576 de lei;

- șomer: 450 de lei – 15% = 382 de lei.

- Aceste măsuri sunt ineficiente și imorale. Prin efectul de

- domino social vor accentua criza, și nu o vor stopa. Astfel:

– România are o economie în care ponderea salariilor în venitul total este mai mare decât ponderea profiturilor în venitul total;

– în consecință, reducerea salariilor va duce la scăderea consumului;

– ponderea în consum a familiilor cu cel puțin un angajat bugetar este de circa 30%, iar ponderea consumului în PIB de circa 60%;

– rezultă astfel o scădere a consumului familial cu 15%, ceea ce are un efect de scădere cu 4,5% în consumul total analizat, care se reflectă într-o contracție a PIB pe ultimele 7 luni ale anului de 1,6%;

– la aceste scăderi se adaugă și impactul scăderii cu 15% a pensiilor. Pensionarii nu au, de obicei, economii care să joace rol de tampon. Prin urmare, la o scădere cu 15% a pensiilor, se va înregistra o scădere cu 15% a consumului acestora. Este frecventă situația familiilor cu doi pensionari, deci 15% va fi reducerea consumului pe familie, neexistând niciun alt factor compensator.

Cumulat, efectul scăderii salariilor și pensiilor asupra scăderii cererii agregate va conduce la reducerea PIB între 2% și 4% până la sfârșitul anului 2010.

Astfel, recesiunea nu va putea fi evitată în 2010 și ea se va situa de la 3% până în 5,5%, având ca reper evoluția PIB pe trimestrul I și în absența măsurilor reale de reducere a cheltuielilor. Aceasta se va repercuta și asupra veniturilor bugetare. Având în vedere datele execuției bugetare în anul 2009 și cunoscând efectul direct al scăderii salariilor cu 25% asupra veniturilor bugetare, la o pondere de 38% a salariilor bugetare în total salarii din economie, putem spune că Guvernul a subestimat impactul negativ asupra veniturilor bugetare și asupra scăderii economiei.

Veniturile din impozitul pe salarii și din CAS scad direct proporțional cu scăderea salariilor (25%), iar încasările din TVA scad proporțional cu scăderea consumului (15%, în scenariul median).

Impactul bugetar al reducerii salariilor cu 25% arată că economia totală va fi una de circa 0,7–1,2% din PIB, într-o evaluare anualizată (cifrele variază în funcție de metodologia de calcul folosită).

Câtă vreme cheltuielile cu personalul pe primul trimestru au fost de doar 2,2% din PIB, deci mai mici, extrapolate pentru tot anul, este evident că procentul de reducere este relativ mic, iar economiile bugetare nu se compară cu efortul pe care îl vor face familiile afectate.

În ceea ce privește nivelul de trai, în prezent, din familiile în care cel puțin un membru lucrează la stat, circa 75% își pot satisface nevoile de consum curent cu veniturile din salarii. O scădere a salariilor cu 25% duce la scăderea drastică a acestei ponderi de la 75% la 30%. Dacă scăderea este de doar 15% per familie – doar unul dintre soți lucrează la stat și îi scade cu 25% salariul, celălalt rămâne cu salariul constant de la privat –, procentul ar fi cam de 40%. Rezultă că între 60% și 70% din familiile în care cel puțin un membru lucrează la stat vor intra în situația în care nu își vor putea acoperi nevoile de consum curent, față de 25% în prezent.

În aceste condiții, este evident că decizia de scădere a salariilor, pensiilor și a altor drepturi bănești nu este adecvată, iar măsurile alternative propuse de președintele Traian Băsescu – fie reducerea salariilor bugetarilor cu 25%, a pensiilor din sistemul public cu 15% și a altor drepturi și indemnizații, fie creșterea taxelor și impozitelor – nu pot asigura relansarea economiei românești.

Neacoperirea nevoilor de consum direct va avea un efect de domino în plan economic și social. Cheltuielile bugetare au o componentă inerțială, nu pot fi reduse brusc, în special cele de personal. Nu trebuie să oprim brutal consumul și să scădem brutal cheltuielile, când economia încetinește oricum:

1. În primul rând, cu plata facturilor la utilități.

03 · Dezbatere proiect de lege

Dezbaterea și adoptarea Proiectului de hotărâre pentru modificarea art. 9 din Hotărârea Parlamentului nr. 9/2009 privind înființarea unei Comisii speciale comune pentru dezbaterea în fond, în procedură de urgență, a Codului penal, a Codului de procedură penală, a Codului civil și a Codului de procedură civilă

3 discursuri