Ședință comună a Camerelor

Ședință comună a Camerelor · Camera Deputaților · 23 aprilie 2012 · monitorul.ai

Moțiunea de cenzură pe care astăzi Uniunea SocialLiberală o prezintă în fața dumneavoastră, a plenului reunit al celor două Camere, are următorul titlu: „Opriți Guvernul șantajabil! Așa nu, niciodată!”

Domnule președinte al Senatului,

Doamnă președinte al Camerei Deputaților,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

În numai două luni, Guvernul a ratat majoritatea obiectivelor pe care și le-a propus și a devenit o amenințare la adresa românilor.

Prin politicile pe care le susține, în loc să fie un Guvern care să schimbe direcția greșită imprimată de cabinetele Boc, actualul Guvern a devenit un cabinet șantajat, captiv, care acționează împotriva intereselor cetățenilor României.

Din opoziție, am atras atenția, prin moțiuni simple și de cenzură, asupra înrăutățirii permanente a situației sociale și economice, de fiecare dată cu speranța că cei care guvernează vor înceta politicile care sărăcesc românii, care lovesc din plin economia și subminează instituțiile și vor opri îmbogățirea prin fraudă a clientelei politice.

Instalarea Guvernului Ungureanu putea să fie o cotitură în abordarea guvernării, dar a eșuat în numai două luni.

Regretabil, nu s-a schimbat nimic, demersurile sunt la fel de neprofesioniste și păguboase pentru România și pentru majoritatea românilor.

Această moțiune constată șantajul la care este supus Guvernul României care, prin deciziile sale, afectează largi categorii sociale, precum și stabilitatea economică și socială a țării. Șantajul este unul triplu, pe zone ușor de constatat de către oamenii obișnuiți:

– Guvernul a cedat șantajului unor grupuri de interese, privatizând companii de stat și acordând licențe de exploatare pentru resurse importante, fără dezbatere publică, fără transparență și cu încălcarea legii;

– Guvernul, de asemenea, a cedat șantajului PDL, alocând clientelei de partid fonduri importante de la buget, înaintea alegerilor locale;

– Guvernul a cedat șantajului UDMR și a încălcat principiul autonomiei universitare în cazul Universității de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș – o decizie care readuce în România teme și probleme ale trecutului.

Fiecare dintre promisiunile actualului premier s-a transformat, pe rând, într-un eșec:

– CAS-ul nu a scăzut, iar premierul a anunțat deja că acesta a fost doar „un mesaj de încurajare către mediul privat”;

– salariile nu revin la nivelul de dinainte de 6 mai 2010, pentru că veniturile bugetare nu s-au colectat în ritmul anticipat, iar fraudarea fondurilor publice și evaziunea fiscală sunt continue;

– creșterea absorbției de fonduri europene a fost una dintre cele mai mari minciuni ale acestui început de an, cu doar 194 de milioane de euro atrase în trei luni de zile, față de 875 de milioane de euro, cât ar fi fost necesar pentru atingerea țintei propuse;

– IMM-urile nu au fost deloc susținute, deși acestea – în opinia noastră și funcționarea lor – sunt cheia relansării economiei naționale;

– deciziile acestui Guvern nu sunt transparente, iar dezbaterile publice promise pentru legi importante lipsesc cu desăvârșire. Așa a fost cazul Tratatului fiscal european, al Legii ACTA, al Legii sănătății, al noilor privatizări;

– prefecți incompetenți sau care au încălcat legea au fost menținuți în funcții de înalți funcționari publici. Același lucru este valabil și în cazul fostului șef ANAF, Sorin Blejnar, care a ratat absolut total toate obiectivele propuse ca teme și, de asemenea, a ratat lupta cu evaziunea fiscală din România;

– interesul investitorilor străini în România și pentru România nu a sporit odată cu apariția proaspătului Guvern.

Din cauza deciziilor acestui Guvern și ale celui care l-a precedat, România nu are astăzi o strategie de dezvoltare a țării, cu excepția acordurilor cu finanțatorii externi ai țării noastre. Executivul nu știe ce are de făcut până la momentul alegerilor, când va trebui să predea gestiunea unei țări unui nou Guvern, legitimat de votul oamenilor. Singura sa strategie pare să fie aceea a vânzării frenetice a resurselor, a alocării de fonduri către clienții politici și a instigării românilor unii împotriva celorlalți. Acest Guvern nu a învățat, din păcate, nimic din protestele lunii ianuarie a acestui an, continuând să ia decizii împotriva românilor, fără consultarea lor, cu o aroganță care amenință democrația. Deciziile privind alocarea de fonduri către administrația locală, privind implicarea politicului în mediul universitar sau privatizarea companiilor de stat se iau fără transparență, fără explicații clare și într-un total dezacord cu legile țării, generând, la rândul lor, nedumeriri și proteste.

Privatizări din care nu câștigă nici statul, nici economia, doar clientela politică

## Stimați colegi,

În 20 martie anul curent Guvernul a aprobat trei hotărâri de guvern prin care se încheiau acorduri petroliere de concesiune către compania americană „Chevron” pentru explorare-dezvoltare-exploatare a gazelor de șist din Dobrogea.

Prima întrebare care se pune este: de ce Guvernul a aprobat acorduri petroliere cu o singură companie, deși mai existau și alte companii care ar fi dorit să încheie astfel de acorduri petroliere cu autoritățile române?

A doua întrebare este: care e nivelul de secretizare pentru fiecare acord dintre cele menționate și prin ce act a fost secretizat fiecare acord?

Am atras atenția și noi, Uniunea Social-Liberală, și societatea civilă asupra faptului că în legislația privitoare la protecția informațiilor clasificate se interzice expres secretizarea în bloc a contractelor sau acordurilor.

Compania americană „Chevron” a primit dreptul de a explora și exploata gaze de șist pe trei perimetre, toate aflându-se în județul Constanța, în suprafață totală de aproximativ 300.000 de hectare. Cele trei perimetre se află în zonele Vama Veche, Adamclisi și Costinești. „Chevron” mai deține licențe de explorare și exploatare și în zona Bârladului.

De ce au fost aprobate acordurile ce permit „Chevron” exploatarea gazelor de șist, în condițiile în care nu existau studii, și nici cadrul legislativ specific care să reglementeze condițiile tehnice de explorare-exploatare care să evite riscurile geologice, de mediu, de poluare a apelor freatice?

În cazul reactoarelor de la Cernavodă s-a cerut acceptul locuitorilor orașului și a existat permanent un program finanțat de statul român pentru cetățenii din Cernavodă. Ce consultări au avut loc cu locuitorii din Bârlad ori cu cei de pe litoral? De altfel, protestele locuitorilor din aceste zone, la care s-au alăturat și reprezentanți ai administrației locale, ne dau răspunsul la această întrebare.

Secretomania guvernamentală a primit o palmă usturătoare de la firma „Chevron”, care a declarat că nu a dorit secretizarea contractelor. Reprezentanții Guvernului spun că această obligație le revine ca o consecință a respectării Legii petrolului. Nevoia de transparență însă, în cazul unei decizii atât de importante și angajante și în condițiile în care investitorul extern este de acord, impune însă de urgență desecretizarea acestor contracte. Această moțiune dorește să sancționeze în primul rând, în acest caz, lipsa totală de transparență a acestui proiect.

## Stimați colegi,

O altă temă pe care dorim să o abordăm se referă la privatizarea societății SC „Cupru Min” – SA Abrud. Eșecul acestei privatizări nu exonerează cu nimic Guvernul de erorile comise în procesul de privatizare, ci, dimpotrivă, este încă o dovadă că iresponsabilitatea cu care Executivul abordează chestiunea privatizării resurselor pământului românesc este la ea acasă. SC „Cupru Min” – SA Abrud este singura societate care mai funcționează și produce în mineritul de neferoase din România. Toate celelalte societăți miniere au fost lichidate și dezafectate.

Cu rezerve exploatabile de 1,25 milioane de tone, SC „Cupru Min” – SA Abrud administrează circa 60% din rezervele de cupru ale României. Societatea are 470 de angajați, iar bilanțul societății se prezintă astfel: în 2010 – 19 milioane de lei profit; în 2011 – 41 de milioane de lei profit. Ce înseamnă asta? Înseamnă că societatea produce, că poate să-și susțină locurile de muncă, că își poate plăti eșalonat datoriile de 64 de milioane de lei pe care le are.

În aceste condiții, când societatea este pe profit, ce a făcut Guvernul României? A acționat ca și cum și-ar fi propus să pună această companie în dificultate. Concret, a impus taxe de drum la transportul din carieră, iar energia electrică de care se folosește i-a fost vândută la cel mai mare preț de pe piață.

Mai mult, Asociației de Salariați „Cupru Min” – SA Abrud i s-a refuzat cererea legală de atribuire a unui pachet de acțiuni sau asocierea în participațiune cu statul pentru exploatarea zăcământului.

Așa se face că „Roman Copper Corp.”, o companie din Toronto, înființată – atenție! – în noiembrie 2011 de către firma de investiții „Bayfront Capital Partners” din aceeași localitate, a câștigat licitația desfășurată de stat pentru privatizarea „Cupru Min”. Firma canadiană urma să plătească pentru pachetul de 100% din acțiunile producătorului de cupru suma de 200,8 milioane de euro, adică de 3,5 ori mai mult decât prețul de pornire a licitației, care era de 57,4 milioane de euro.

Întrebarea e: cum a putut „Bayfront Capital Partners”, o firmă de investiții cu câteva birouri închiriate, să preia, practic, cel mai mare producător de cupru din România, care administrează rezerve de cupru evaluate, de asemenea, în prezent la 5,6 miliarde de euro (7,5 miliarde de dolari), fiind limpede că firma canadiană nu avea capacitatea tehnică, financiară, și nici resursa umană necesară.

Dat fiind profilul de activitate al „Bayfront Capital Partners”, care dispune de o mână de oameni, este greu de crezut că a cumpărat „Cupru Min” în nume propriu. Există suspiciunea că „Roman Copper Corp.” voia să cumpere „Cupru Min” pentru a o vinde ulterior unui terț, la o sumă de câteva ori mai mare. Refuzul firmei canadiene de a depune garanțiile este o dovadă a afirmației noastre.

Cum s-au putut întâmpla toate astea? În mod normal, Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie ar fi trebuit să se asigure, prin caietul de sarcini, că știe cine este în spatele firmelor, până la ultimul acționar. De asemenea, Consiliul Concurenței ar fi trebuit implicat în această tranzacție strategică pentru țara noastră.

Având în vedere că Guvernul României și-a reafirmat dorința de a privatiza „Cupru Min”, așadar nu și-a asumat greșelile pe care le-a comis în precedentul proces de privatizare, rămân anumite întrebări la care premierul și ministrul economiei, comerțului și mediului de afaceri trebuie să ne răspundă nouă, în Parlament, dar și cetățenilor României:

– S-a căutat o formă de asociere care să permită păstrarea de către statul român a licenței de exploatare? Și dacă da, care a fost aceasta?

– Ce a fost avut în vedere la calculul de evaluare a licenței de exploatare: activele, arieratele, zăcămintele sau ce?

– Care este evoluția conținutului de cupru, de argint și de aur odată cu creșterea adâncimii zăcământului?

– Care este volumul de cupru din actualele halde de minereu sărac procesabil din perimetrul avut în vedere?

– De ce nu s-a procedat la restructurarea datoriilor „Cupru Min” în același mod în care s-a decis același lucru pentru CFR Marfă?

– De ce caietul de sarcini nu a inclus nicio obligație pentru participanții la licitație privind investițiile ulterioare?

– De ce firma care a evaluat SC „Cupru Min” – SA Abrud nu a fost autorizată de Agenția Națională pentru Resurse Minerale să calculeze și să evalueze rezerve minerale?

– S-a avut în vedere că fiecare tonă de concentrat de cupru conține circa 10–12 grame de aur, respectiv 50 de grame de argint?

– S-au solicitat informații, prin Serviciul de Informații Externe, privind bonitatea participanților la licitație?

– De ce Guvernul nu a luat în seamă semnalele opoziției și ale opiniei publice privind erorile comise, expunând astfel statul român la această țeapă rușinoasă?

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Faptul că românii nu primesc informațiile necesare privind modul în care este gospodărită avuția noastră națională se asociază cu alte informații trunchiate, distorsionate ori reinterpretate, pe care însă le primesc cu nemiluita. Felul în care Guvernul ia drept mari izbânzi rezultate care ar trebui, mai degrabă, să-l pună pe gânduri este edificator în această privință. Cu cât Guvernul se laudă mai tare, cu atât ar trebui să fim mai îngrijorați.

Iată, de pildă, noua ofertă publică la „Transelectrica”. Declarația prim-ministrului: „Împreună cu câțiva colegi din Guvern, am urmărit cu sufletul la gură felul în care s-a făcut subscrierea pe bursă a acțiunilor și am văzut cum trece de cele mai optimiste așteptări ale noastre. (...) Cu 37,6 milioane luate în beneficiul țării, iar estimările noastre erau infinit mai mici decât atât”.

Nu știm exact ce înseamnă infinit mai puțin decât 37,6 milioane de euro. Știm însă ce înseamnă cel mai puțin. Intervalul de ofertă a fost între 14,9 lei/acțiune și 19,2 lei/acțiune. Știți cu cât s-au vândut acțiunile către marii investitori? Exact cu 14,9 lei/acțiune. Adică a vinde la prețul cel mai mic înseamnă, așadar, pentru prim-ministru și pentru Guvernul României întrecerea celor mai optimiste așteptări?!

În anul 2006, 10% din acțiuni s-au vândut, atât pentru micii, cât și pentru marii investitori, cu 16,8 lei/acțiune. În anul 2012, cu un leu depreciat față de 2006 cu aproape 40%, acțiunile s-au vândut cu 14,9 lei/acțiune pentru marii investitori și cu 15,7 lei/acțiune pentru micii investitori.

Dacă ar fi menținut prețul din 2006, măcar în valori nominale, subscrierile ar fi fost la nivelul de 0,8% (ați auzit bine – 0,8%!) pentru marii investitori și de 6,9% pentru micii investitori. Bine, în acest caz ni se va spune: dar condițiile economice sunt altele, nu sunt aceleași. De acord, dar dacă condițiile economice nu sunt aceleași, de ce totuși privatizăm în pierdere?

În ciuda acestei situații, care ridică numeroase semne de întrebare, Guvernul dorește să continue vânzarea unor pachete de acțiuni la companii extrem de importante pentru patrimoniul național, dar mai ales pentru siguranța și securitatea națională. Vorbim aici de „Hidroeletrica”, „Nuclearelectrica”, „Romgaz” și „Transgaz”, iar această vânzare se face, deși nu a fost rezolvată în sectorul energetic grava problemă a contractelor cu intermediarii, cea a „băieților deștepți”, care cumpără energia ieftină de la companiile de stat, într-un adevărat proces de căpușare a acestor companii, și vând mai departe scump. De asemenea, în ciuda promisiunilor făcute de Guvern, pare că asistăm la o strategie deliberată a Guvernului de a menține managementul în aceste companii controlate politic.

A doua parte a moțiunii: sunt bani pentru clientela PDL Banii publici ai României sunt folosiți de domnul Mihai Răzvan Ungureanu cu încălcarea legii, pentru a cumpăra sprijinul unor președinți de consilii județene, al unor primari ai PDL-ului, UDMR-ului, UNPR-ului prin plată directă, asumată prin hotărâre de guvern.

După două trimestre de scădere a produsului intern brut, când economia se află în recesiune – fapt recunoscut chiar de către ministrul finanțelor publice –, într-un context financiar turbulent pe plan internațional și cu numai două luni înainte de alegerile locale, Guvernul recent instalat dă dovada iresponsabilității bugetare, în disprețul cetățenilor cărora le cere să facă sacrificii și în divorț față de propriile sale angajamente în fața organismelor financiare internaționale, respectiv a Fondului Monetar Internațional și a Comisiei Europene.

Hotărârea Guvernului României privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pentru anul 2012, pentru unele unități administrativ-teritoriale, publicată în Monitorul Oficial din 6 aprilie 2012, este una ilegală și imorală, iar toate acestea din următoarele motive:

1. Guvernul alocă 648 de milioane de lei (circa 150 de milioane de euro) dintr-un fond de rezervă care cuprinde, așa cum a fost prevăzut în bugetul de stat pentru anul 2012, doar 224,9 milioane de lei (circa 52 de milioane de euro). Aceasta înseamnă că Guvernul cheltuiește doar în luna aprilie 2012, din Fondul de rezervă, de 3 ori mai mulți bani decât sunt prevăzuți prin lege pentru întreg anul 2012. Cum este oare posibil? În spiritul și în litera legii, dar și în limita bunului-simț, acest lucru nu este posibil. Evident, indiferent de artificiile și chichițele bugetare și jongleriile cu legislația (cu două zile înainte de publicarea acestei hotărâri în Monitorul Oficial al României a apărut o ordonanță de urgență, Ordonanța de urgență nr. 8/2012, care – atenție! – suspendă până la sfârșitul anului 2012 câteva articole care îl incomodau pe prim-ministru să livreze prin plată directă acești bani către clientela PDL-ului)...

Un articol este următorul: art. 14 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare.

În toate acestea se precizează că: „Nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată sau plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare”.

Mai mult, art. 4 alin. (2) al Legii nr. 500/2002 prevede că „Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite”. La art. 4 alin. (3) aceeași lege prevede că: „Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate”. Or, Guvernul, prin această hotărâre de guvern, a angajat cheltuieli din Fondul de rezervă în exces față de limita aprobată prin Legea bugetului de stat. Încălcarea prevederilor art. 4 alin. (2) și art. 4 alin. (3) reprezintă infracțiune și se sancționează potrivit legii.

Cuprins

Stenograma

Domnul senator Ioan Sbîrciu informează plenul Camerelor reunite că revine asupra demisiei sale din Grupul parlamentar al PDL, anunțată în ședința Senatului din 23 aprilie a.c.

Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru

Prezentarea Moțiunii de cenzură intitulate „Opriți Guvernul șantajabil! Așa nu, niciodată!”, inițiată de 116 senatori și deputați