Ședință comună a Camerelor

## **Domnul Herman Van Rompuy** _– președintele_

## _Consiliului European_ **:**

## Domnule președinte, Onorabili membri,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați, Doamnelor și domnilor,

Este un privilegiu, o onoare și o plăcere să mă adresez acestei instituții. Un Parlament în care au loc atât de multe dezbateri și în care se fac auzite atât de multe voci. Voci care, astăzi, provin din întregul spectru al societății românești. Și vă mulțumesc pentru această invitație de a-mi alătura vocea, o voce europeană, acestui cor în prima mea alocuțiune publică în România.

Se întâmplă că ne întâlnim astăzi la exact 7 ani după ce România, Bulgaria și cele 25 de țări membre au semnat intrarea României în Uniunea Europeană la 25 aprilie 2005, la Luxemburg.

Mi-ați oferit o bucurie foarte mare să pot să vă felicit pentru cei cinci ani în calitate de membri și pentru toți anii de pregătire, care au schimbat țara dumneavoastră într-un stadiu în care este greu să recunoaștem situația dinainte, chiar dacă România aparținea de mult familiei europene. Pentru majoritatea națiunilor din Uniune acest lucru este evident. Țara dumneavoastră a aderat doar acum cinci ani, dar deja nu ne putem imagina o Uniune Europeană astăzi fără România.

V-am vizitat țara pentru prima oară în 1974, împreună cu o delegație de politicieni tineri din partidul meu. Aveam 26 de ani pe atunci, chiar dacă mi-am spus că n-o să vizitez nicio țară comunistă, aceasta a fost singura excepție pe care am făcut-o până în 1989. Fără să intru în amănunte, a fost o călătorie intrigantă atunci, în 1974. Am avut niște discuții oficiale – oficiale, subliniez – cu tineri români și am înțeles și din ce nu se spunea, la fel de mult cât și din cele spuse.

Dragi colegi,

Eram mult prea sincer pentru gazdele mele, astfel încât vizita oficială s-a încheiat după două zile, când eu am fost exilat la Marea Neagră, într-o stațiune, departe de București, dar aproape de locul în care poetul Ovidiu a fost exilat acum 2.000 de ani.

M-am întors în 1990, ca observator al primelor alegeri prezidențiale libere. Am fost uimit de entuziasmul pentru libertate, dar și de evidenta sărăcie extremă. Țara dumneavoastră a ocupat un loc foarte important pe harta mea mentală a Europei, aflându-vă la întretăierea dintre diverse influențe culturale, dintre est, vest și Balcani, iar mai demult la întretăierea dintre Imperiile Austriac, Rus și Otoman, și fiind o țară unică în regiune, prin moștenirea lăsată de Roma antică, nu în ultimul rând, în limba dumneavoastră.

În tinerețe am citit cartea faimoasă a lui Virgil Gheorghiu „Ora 25” care m-a impresionat foarte profund. De fapt, am citit în limba franceză această carte care descria cruzimea primei jumătăți a secolului, când valoarea individului nu mai însemna nimic în fața marilor forțe ale istoriei. Această carte a fost publicată în 1949. Tocmai lumea nemiloasă descrisă în romanul lui Gheorghiu era cea căreia întemeietorii Europei voiau să îi pună capăt.

Aventura a început în 1950, cu oameni de stat din șase țări din Europa de Vest. Fiecare avea o altă cultură, o altă viziune asupra politicii, vorbeau limbi diferite. Și totuși aveau în comun ceva esențial: proiectul european s-a născut din ideea că nu vom fi prizonieri ai istoriei noastre, ci vom putea să o depășim și, împreună, să construim un nou viitor.

Să facem pace ca să construim viitorul – iată ce au început, acum trei generații, Franța, Germania și alte țări. Să înlocuim câmpul de luptă însângerat cu sălile de negociere de la Bruxelles. Să lăsăm la o parte vechile rivalități cu privire

la frontiere sau la minorități și să le înlocuim cu voința de a trăi împreună, de a simți că aparținem unii altora.

Aceste valori sunt în continuare miezul uniunii noastre, ele formează în continuare o forță puternică a schimbării, și astăzi ne amintesc determinarea unor țări precum Croația și Serbia de a abandona umbrele trecutului și de a trăi la înălțimea vocației lor europene. Țara dumneavoastră a beneficiat în mod considerabil de pe urma aderării la Uniunea Europeană, astfel încât în cadrul celor 27 de țări membre există dorința de a continua acest proces cu țările care îndeplinesc criteriile necesare aderării. Trebuie să punem capăt dezbinărilor care au mai rămas în Europa, în special în Balcanii de Vest. Am încredere că orice chestiuni bilaterale pot fi soluționate în spiritul cooperării și al bunei vecinătăți. În acest sens, acordul la care ați ajuns acum două luni cu Serbia a constituit un început.

Toate sensibilitățile legate de trecut le cunoaștem cu toții, dar, lăsând toate aceste sensibilități la o parte, intrarea Balcanilor de Vest în Uniunea Europeană va pune definitiv capăt istoriei îndelungate de conflicte. Uniunea Europeană este o uniune de drepturi și de valori. Numai prin respect mutual și prin toleranță putem să păstrăm acest sentiment, această convingere că noi, ca europeni, în diversitatea noastră, împărtășim un destin comun. Toleranța și respectul între țări și în cadrul țărilor sunt datoria fiecărui guvern, este datoria fiecărui guvern ca nicio minoritate sau niciun grup să nu fie tratat ca cetățeni de rangul al doilea.

În mod regretabil, curentele populismului afectează procesul de integrare europeană, libera circulație a persoanelor, respectând condițiile. Știu că mulți români dau o importanță foarte mare acestui lucru, și sunt de acord. Libertatea de mișcare, libertatea de acces la servicii și muncă sunt valori de bază ale Uniunii Europene și ale statului de drept, un semn al civilizației. Iar în acest spațiu nu există loc pentru stigmatizare, așa cum se întâmplă în unele țări în zilele noastre.

Intrarea României în zona Schengen este una dintre aceste probleme. Am discutat azi-dimineață din nou cu președintele Băsescu despre acest lucru. De fapt, toți liderii europeni au subliniat nu o dată în reuniunile noastre că condițiile legale pentru accederea României la Spațiul Schengen au fost îndeplinite. Ultima întrunire a fost în martie, iar discutând cu miniștrii de interne s-a pus problema accederii României și Bulgariei în septembrie. Și mă bucur că România are încredere și ia măsuri la problemele de graniță și de coordonare a poliției de graniță. În aceste condiții, România devine un punct de intrare sigur în Spațiul Schengen. Sunt convins că controlul frontalier este o problemă care pune și probleme bugetare, dar aceste opțiuni sunt necesare pentru a se ajunge la înălțimea standardelor și pentru ca o țară să își asume responsabilitatea de membru al Uniunii Europene.

Domnule președinte, Doamnă președinte, Doamnelor și domnilor,

Dați-mi voie să spun câteva cuvinte despre criza economică și financiară, despre munca pe care am făcut-o în Europa pentru a depăși acest lucru, dar și despre impactul crizei asupra imaginii Uniunii Europene. De la declanșarea sa, acum doi ani, această criză a determinat o activitate foarte intensă în Uniunea Europeană. Prioritatea noastră a fost dublă, de a depăși criza, prin măsuri de urgență, prin punerea la dispoziție a unor fonduri de salvare, dar și, pas cu pas, de a pune la punct o guvernare economică pentru evitarea unor probleme viitoare.

Această criză în zona euro a revelat un proces accelerat. Puse în fața unor probleme fără precedent, țările au decis, cu responsabilitate și cu un simț al solidarității, să ia măsuri, și în aceasta și România și-a jucat rolul său, rămânând unită cu ceilalți membri ai Uniunii Europene, făcând față responsabilităților sale și pe plan intern, astfel încât, în linie cu tratatele europene, euro va deveni și moneda dumneavoastră. România a semnat un alt tratat, pentru o mai bună disciplină fiscală. Participarea României în acest sens este foarte apreciată, ca semn al încrederii și ca un vot de încredere pentru viitor.

O ratificare rapidă este crucială acum și contez și pe acest Parlament în acest sens. Tratatul va contribui la prevenirea unor crize de datorii viitoare și demonstrează determinarea noastră politică de a depăși criza curentă.

Azi-dimineață, președintele Băsescu mi-a prezentat măsurile pe care le-a luat România pentru a face față crizei, deciziile dificile pentru a restaura încrederea în piață, bugetul și reformele structurale. Aceste decizii produc deja rezultate. După o recesiune profundă, creșterea a revenit și se preconizează că va continua anul acesta și anul viitor. Un aspect extrem de important este faptul că șomajul a scăzut.

Aș dori să încurajez eforturile viitoare ale Guvernului român pentru a depăși această criză și sper ca Parlamentul să sprijine acest efort.

Românii au acceptat cu stoicism eforturile solicitate de UE și de FMI. Există însă și nemulțumire profundă, și frustare, iar acest lucru este de înțeles. De aceea, este important să lucrăm cu onestitate și cu un spirit al corectitudinii.

Situația economică în întreaga Europă este foarte diferită. Totuși, trebuie să ne adaptăm modelele acestei economii în schimbare. De aceea, în cadrul Consiliului European am prioritizat creșterea structurală și ocuparea forței de muncă. Nu există soluții simple. Din cauza faptului că situația bugetară în multe țări membre este foarte strânsă, nu este o soluție să intrăm în deficit bugetar. Putem totuși să încurajăm reformele structurale în fiecare țară membră, dar asemenea reforme durează. Totuși, ele pot da roade impresionante, în final.

Vă putem asigura că bugetele naționale și europene pun ca prioritate cheltuielile care duc la creșterea economică. De pildă, investițiile în conectivitate și energie, în telecomunicații și transporturi – și facem acest lucru. România este angajată activ pentru a pune aceste priorități pe agenda sa, iar la nivelul Europei facem acest lucru, de asemenea. Este una dintre cheile viitoarelor negocieri în ce privește bugetul central al UE pentru perioada 2014–2020.

Aici și România are o provocare foarte mare, o utilizare bună a fondurilor europene. Este un factor-cheie, astfel încât să se poată utiliza și procesa fondurile disponibile, să se rezolve slăbiciunile, mai ales în ce privește eficacitatea Guvernului și reforma vechilor întreprinderi publice. Bineînțeles, continuarea luptei împotriva corupției nu e numai o nevoie economică. Ceva trebuie făcut pentru a spori competitivitatea și pentru a atrage investitori, pentru societate în ansamblul său, pentru o sporire a sentimentului de justiție și de corectitudine.

## Doamnelor și domnilor,

Am convingerea fermă că, dacă în fiecare țară membră aceste probleme se rezolvă pe plan intern, Europa va fi cel mai atractiv continent în care oamenii să trăiască și să lucreze, să creeze bunăstare și s-o cheltuiască într-o societate democratică pentru toți cetățenii. Dar noi, politicienii, trebuie să lucrăm din răsputeri pentru a-i convinge pe cetățeni că aceste lucruri sunt posibile chiar și într-o lume în rapidă schimbare. Nu e vorba numai despre măsuri și reforme în sine, ci e vorba de a obține sprijinul publicului, de a-i atrage pe cetățeni de partea noastră. În întreaga Europă toate sondajele confirmă acest lucru.

Mișcările naționaliste și extremiste sunt în creștere, iar multe dintre ele dau vina numai pe „Bruxelles” pentru veștile proaste. Există o singură soluție, să spunem adevărul, să spunem lucrurilor pe nume, așa cum sunt ele. Acest lucru este singura opțiune pentru a rămâne credibili.

Peste tot în Europa există oameni care cred că țara lor poate să supraviețuiască singură într-o economie globalizată. Este mai mult decât o iluzie, este o minciună! Politica nu se face din sloganuri, din exploatarea fricii. Niciodată nu s-a putut clădi ceva pe frică. Azi, mai mult decât oricând, trebuie să transformăm frica în speranță. Speranță pentru noua generație, o speranță într-un viitor mai bun. Depășirea crizei va da oamenilor o perspectivă mai luminoasă și va dezlănțui o energie pozitivă. Politicienii trebuie să conducă, să deschidă calea pentru binele public, pe termen lung. Să ne gândim nu numai la viitoarele alegeri, ci și la locul pe care acestea îl vor ocupa în cărțile de istorie și la impactul acțiunilor pe care le vom întreprinde – sau nu – asupra generațiilor viitoare.

## Doamnelor și domnilor,

## Dragi colegi,

Timp de decenii cuvântul _Europa_ a însemnat speranță. A fost un sinonim al păcii și al prosperității. În ciuda dificultăților, trebuie să păstrăm această ecuație. Este sarcina generației noastre de lideri politici să facem ca Europa să redevină o sursă de speranță, să fim fideli Imnului Uniunii Europene, „Oda bucuriei” de Beethoven.

A fost un privilegiu să vă adresez acest mesaj aici în această dimineață, în acest Parlament, în București.

Vă mulțumesc foarte mult. ( _Aplauze._ )