Stenogramă plen

Interpelare

Maricel Popa

Statistica ne spune numărul de copii, cadre didactice și auxiliare infectate cu virusul COVID-19

Astăzi voi avea o întrebare adresată domnului ministru Sorin Mihai Cîmpeanu, ministrul educației. „Statistica ne spune numărul de copii, cadre didactice și auxiliare infectate cu virusul COVID-19” Stimate domnule ministru, Pandemia de COVID-19 pare să fi intrat pe o zonă descendentă, numărul de cazuri noi scăzând considerabil în ultimele zile. Cele cinci valuri pandemice au creat și în România foarte multe probleme, obligând autoritățile să implementeze măsuri nepopulare, în dorința de a reduce răspândirea comunitară a virusului. Și în zona sistemului educațional au fost impuse o serie de reglementări, unele foarte contestate, care au presupus metode de învățământ alternativ, cum ar fi modalitatea de învățare online, pentru a proteja sănătatea copiilor și a cadrelor didactice. Cu toate acestea, ultimele luni au adus o altă abordare și viziune asupra restricțiilor din sistemul educațional, fapt care a permis desfășurarea orelor de curs în format fizic, cu puține excepții. Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra modului în care pandemia a afectat sistemul educațional din România, vă rog să formulați răspuns la următoarele întrebări: 1. Care este numărul total de cazuri de infectări cu COVID-19 în sistemul educațional din România (elevi, cadre didactice, cadre auxiliare) de la începutul pandemiei și până în prezent? Care este procentul de infectare în aceste segmente sociale raportat la numărul total de subiecți? 2. Care este numărul total de infectări cu COVID-19 în sistemul educațional din județul Iași (elevi, cadre didactice, cadre auxiliare) de la începutul pandemiei și până în prezent? Care este procentul de infectare în aceste segmente sociale raportat la numărul total de subiecți? 3. Câte clase au desfășurat ore în sistemul online în valul cinci, comparativ cu valul patru pandemic, la nivelul județului Iași?

Interpelare

Dănuț Bica

Regularizarea râului Argeș între acumularea Bascov și acumularea Pitești, județul Argeș

Întrebare adresată domnului Barna Tánczos, ministrul mediului, apelor și pădurilor. Obiectul întrebării: „Regularizarea râului Argeș între acumularea Bascov și acumularea Pitești, județul Argeș”. Stimate domnule ministru, Regularizarea râului Argeș între acumularea Bascov și acumularea Pitești reprezintă una dintre urgențele investiționale din domeniul hidrografic la nivelul județului Argeș, cu impact major în ceea ce privește protecția construcțiilor și terenurilor agricole și siguranța populației din zona respectivă. În consecință, având în vedere importanța deosebită a obiectivului de investiții menționat anterior, vă rog ca, în completare la răspunsurile pe care le-am primit din partea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor la întrebările mele pe aceeași temă din ultimii 5 ani, să-mi comunicați care este stadiul execuției lucrărilor, raportat la calendarul asumat, din ce motive a fost întârziată realizarea acestora și care este termenul prevăzut pentru finalizarea proiectului.

Interpelare

Gheorghe-Adrian Cătană

Acțiunile UDMR contra siguranței naționale a României

Întrebare adresată domnului Eduard Raul Hellvig, directorul Serviciului Român de Informații. Obiectul întrebării: „Acțiunile UDMR contra siguranței naționale a României”. Domnule director, În prezent, UDMR...

Interpelare

Călin-Gheorghe Matieș

Nemarcarea municipiului Alba Iulia la nodul rutier A1–A10 Sebeș

Întrebarea mea de astăzi este adresată domnului Pistol Cristian-Ovidiu-Cătălin, directorul general al Companiei Naționale pentru Administrarea Infrastructurii Rutiere. Obiectul întrebării: ceea ce observă toți locuitorii din Alba Iulia observă și locuitorii din județ: „Nemarcarea municipiului Alba Iulia la nodul rutier A1–A10 Sebeș”. Stimate domnule director, La nodul rutier de la Sebeș, care face trecerea de pe A1 pe A10, respectiv pe indicatoarele aflate la aceste coordonate nu se menționează municipiul Alba Iulia. Capitala de suflet a românilor nu este menționată. Conducătorii auto sunt în eroare și sunt determinați să evite sau să nici nu observe că Alba Iulia este la o aruncătură de băț, de pe autostradă. Având în vedere importanța turistică și istorică a municipiului Alba Iulia, apreciez că ar fi importantă marcarea corespunzătoare a municipiului Alba Iulia, chiar cu indicatoare care arată drumul către Alba Iulia. Vedem peste tot în Europa, dacă există două ziduri de cetate, ele sunt indicate pe autostradă. Alba Iulia, un oraș extraordinar de frumos, un oraș cu poveste și cu o istorie extraordinară, nici măcar nu este pusă pe semnele autostrăzii. În temeiul art. 12 din Constituția României, republicată, și art. 173 alin. (1) din Regulamentul Senatului, vă solicit să-mi răspundeți în scris la următoarele întrebări: Veți crește numărul de indicatoare cu municipiul Alba Iulia, respectiv numărul de indicatoare turistice cu municipiul Alba Iulia la intrările și ieșirile de pe A1 și A10? În cât timp veți dispune această măsură? Mulțumesc din suflet. Vă rog, răspuns pe adresa de e-mail matiescalin@ yahoo.ro și pe adresa Grupului parlamentar PSD. Domnule președinte, Stimați colegi, Interpelarea mea de astăzi este adresată domnului Adrian-Ionuț Chesnoiu, ministrul agriculturii și dezvoltării rurale. Obiectul interpelării: „Achiziționarea de terenuri agricole de către entități ale statului maghiar”. Domnule ministru, Mai anul trecut sesizam toate autoritățile statului că județul Alba a pierdut niște monumente istorice de secol XI, din incompetența președintelui consiliului județean, Ion Dumitrel, pentru că acesta a refuzat să facă..., să ceară dreptul de preempțiune și am pierdut niște monumente istorice – fiind cumpărate de Guvernul maghiar monumentele noastre. Ceea ce vă semnalez astăzi, domnule ministru, este ceea ce a venit la biroul meu parlamentar în audiență. Mai mulți fermieri din județul Alba mi-au sesizat, conform anexelor care sunt puse aici, la această interpelare, că cetățeni finanțați de organizații neguvernamentale și guvernamentale ale statului maghiar achiziționează terenuri agricole la prețuri peste prețul pieței, dezechilibrând piața și afectând dezvoltarea agricolă a cetățenilor români. Este deja cunoscut că Eximbank Ungaria a înființat, în aprilie 2021, Fondul privat pentru industria agrară și alimentară, cu un capital de aproximativ 57 de milioane de euro, cu scopul de a investi în afaceri agrare interne sau regionale. În același timp, ministrul de externe Szijjártó Péter a înființat, în luna noiembrie 2021, Fondul privat al terenurilor agricole, cu un capital de pornire de 400 de milioane de euro – 400 de milioane de euro! –, cu scopul primordial de a achiziționa terenuri agricole și ferme din statele vecine, necesare afacerilor agricole și industriei alimentare din Ungaria. Deja există chiar societăți comerciale specializate care intermediază achiziționarea de terenuri agricole în Transilvania de către cetățeni maghiari sau entități maghiare. Deja am adus în atenția prim-ministrului, ministrului afacerilor externe și Serviciului Român de Informații faptul că Ungaria achiziționează, prin diferite fundații și asociații culturale, bunuri din patrimoniul cultural național, aceste entități fiind finanțate din Fondul „Bethlen Gábor”. Apreciez că activitățile desfășurate de unele organizații guvernamentale și neguvernamentale maghiare – desfășurate pe teritoriul României – asupra terenurilor agricole, monumentelor aflate în patrimoniu se circumscriu activităților prevăzute la art. 3 lit. a), f), m) din Legea nr. 51/ʼ91, respectiv pct. 149 și pct. 179 din Strategia națională de apărare a țării 2020–2024, fiind considerate amenințări la adresa securității naționale a României. Pe cale de consecință, se impun măsuri urgente diplomatice și politice, în vederea prevenirii și combaterii acțiunilor desfășurate de organizațiile maghiare mai sus amintite. Aici avem și anexele. Domnule ministru, vă rog să îmi răspundeți: 1. Dacă Ministerul Agriculturii are cunoștință de situația descrisă mai sus. 2. Dacă Ministerul Agriculturii a informat autoritățile publice cu atribuții în domeniul securității naționale, precum Ministerul Afacerilor Externe, despre informațiile deținute. 3. Câți proprietari de terenuri de etnie maghiară sau cetățeni maghiari sunt în prezent în România? 4. Câți proprietari de terenuri persoane juridice de cetățenie ungară sunt în prezent în România? 5. Care este suprafața totală de teren agricol deținută de persoane fizice de cetățenie ungară și de persoane juridice ungare în România? 6. Ce măsuri va lua Ministerul Agriculturii de descurajare a achiziționării terenurilor agricole la prețuri peste cel al pieței de către cetățenii maghiari? 7. Cum îi va ajuta Ministerul Agriculturii pe fermierii din județul Alba, care sunt dezavantajați economic de cetățenii maghiari finanțați de statul ungar, să cumpere terenuri agricole la suprapreț? Vă mulțumesc din suflet. Răspunsul îl aștept pe adresa de e-mail matiescalin@yahoo.ro și la Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat. Mulțumesc din suflet.

Interpelare

Evdochia Aelenei

Răpirea și vânzarea copiilor români

Interpelarea mea se adresează ministrului justiției, Marian-Cătălin Predoiu, și are ca titlu „Răpirea și vânzarea copiilor români”. Stimate domnule Cătălin Predoiu, Vin către dumneavoastră cu un caz bine cunoscut de toată lumea, și anume cazul „Caracal”, fenomenul răpirii și vânzării copiilor români. Procesele în desfășurare ale acestei cauze se țin cu ușile închise, fără accesul presei. Cum se explică de ce de 3 ani nu s-a primit un răspuns cu privire la dispariția celor două minore Luiza și Alexandra, caz petrecut în anul 2019 în orașul Caracal. Am anexat aici o scrisoare primită la cabinetul meu parlamentar de la bunicul Luizei, care spune așa: „Scrisoarea mea este, de fapt, strigătul meu de disperare adresat, prin dumneavoastră, poporului și Parlamentului român. Cunoașteți, desigur, cazul «Caracal» și, bineînțeles, fenomenul copiilor răpiți din acest județ. Sunt bunicul Luizei – nepoata mea –, răpită și vândută la data de 14 aprilie 2019 de către clanuri aflate sub protecția anumitor sus-puși, cumpărați, desigur, cu sume imense. Altfel nu se explică de ce de 3 ani familia mea, care așteaptă un răspuns, este supusă, ca și opinia publică, unor diversiuni și minciuni colosale. Asistăm la un simulacru de proces, ținut cu ușile închise, fără accesul presei și unde numai adevărul nu se vrea să se afle. În disperare de cauză, mă adresez, prin dumneavoastră, tuturor parlamentarilor care au familii și copii să pledeze de urgență pentru deschiderea ușilor acestui proces și implicarea presei și a mai multor avocați de bună-credință, pentru aflarea adevărului asupra cazului deja cunoscut al Luizei și, respectiv, Alexandrei, caz petrecut în anul 2019 în orașul Caracal. Vă implor, vă implor, stimați parlamentari, ajutați-ne!” Aceasta a fost scrisoarea trimisă de bunicul Luizei. Sper să aibă răsunet. Vă mulțumesc.

Interpelare

Maricel Popa

Codrii Iașilor

Declarația mea politică de astăzi din plenul Senatului se referă la „Parcul Natural «Codrii Iașilor», o moștenire minunată pentru copiii și nepoții noștri!”. Intervenția mea de astăzi are în prim-plan o acțiune civică extrem de importantă: salvarea și protejarea unei păduri de la sud de Iași. Vitală pentru Iași, vitală pentru ieșeni, vitală pentru faună și floră, vitală pentru ea însăși, această pădure, adevărat monument al naturii, poate fi considerată plămânul Iașiului. Am avut și voi avea curând întâlniri cu grupul de inițiativă „Codrii Iașilor – cunoaștem, prețuim, păstrăm”. Din postura în care mă aflu, de senator al Iașiului, dar și din cea de președinte al Partidului Social Democrat de Iași, organizație care are un secretar de stat, Bogdan Balanișcu, la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, voi face toate demersurile necesare pentru a susține proiectul grupului de inițiativă. Așa cum a reieșit din discuțiile cu reprezentanții acestuia, trei ar fi obiectivele pe termen scurt și mediu în această chestiune: 1. În ultimii ani, organizațiile civice și presa locală au semnalat mai multe tăieri de arbori în această zonă împădurită, Bârnova–Dobrovăț. Mai exact, după ce a ajuns Costel Alexe ministrul mediului. De multe ori s-a vorbit despre defrișări și acțiuni la limita legii. Din punctul meu de vedere, stoparea tăierilor ilegale sau a celor care poartă doar o aparență de legalitate reprezintă prioritatea numărul unu. De aceea, voi solicita o situație exactă, o analiză rapidă a tot ceea ce înseamnă tăieri de arbori în pădurea de lângă Iași și, în cazul în care va fi nevoie, luarea de măsuri urgente pentru punerea în siguranță a acestui fond forestier atât de prețios. 2. Promovarea în Parlament a unui proiect de lege care va conduce la stoparea tăierilor celor mai valoroase exemplare. Acest act normativ ar urma să protejeze „pădurile seculare”, pădurile lui Ștefan cel Mare, sintagmă prin care se înțelege securizarea parcelelor cu arbori care au o vârstă medie de 140-200 de ani. Mulți dintre ei, trei-patru sute de ani. A fost dezbaterea publică, asociațiile de mediu au amendat proiectul. Înainte de a intra la vot, voi propune o analiză clară, limpede, pe fiecare amendament în parte, în așa fel încât forma finală să fie cât mai aproape de ceea ce ne dorim cu toții: o protecție cât mai eficientă a acestei parcele. 3. Înființarea Parcului Natural „Codrii Iașilor”, inițiativă care a întrunit sufragiile a zeci de mii de ieșeni. Au semnat peste 30.000 de ieșeni. Acesta ar urma să cuprindă pădurile aflate la sud de municipiul Iași, pe raza localităților Bârnova, Poieni, Comarna, Dobrovăț și Pădureni. Prin realizarea acestui obiectiv, protecția „Codrilor Iașilor” va trece de la cuvânt la faptă. Un aer mai curat, conservarea biodiversității, cu specii protejate și unice, dar și realizarea de activități recreative responsabile cu mediul sunt beneficiile indubitabile ale cetățenilor, ale ieșenilor. Pe scurt, o moștenire minunată pentru copiii și nepoții noștri. Dragi colegi, Stejarii care l-au văzut și l-au salutat pe Ștefan cel Mare nu mai sunt. Am mai multe exemple, s-au tăiat în continuare. Aceasta este o crimă. De ce un om vremelnic, care a ocupat o funcție în Ministerul Mediului, a decis să taie acești copaci, care au rezistat trei-patru sute de ani? S-a hotărât deodată să taie copacii. De ce? Pentru interese private. Domnule Costel Alexe, Ceea ce ați făcut este o crimă! Acești stejari au rezistat 500 de ani, acești stejari sunt emblema Iașiului, ai „Codrilor Iașilor”. Pentru aceste trei deziderate, zilele următoare voi demara o serie de întruniri, atât cu factorii de răspundere de la nivel local (ONG-uri, prefect, primari ai localităților pe raza cărora se află această pădure, direcția silvică), cât și cu actori de la nivel național (Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, miniștri, secretari de stat și parlamentari). Cu deosebită stimă, senator de Iași Maricel Popa. Vă mulțumesc.

Interpelare

Eugen-Remus Negoi

Ministrul sănătății, Alexandru Rafila – un politruc de duzină

„Ministrul sănătății, Alexandru Rafila – un politruc de duzină” Când PSD era în opoziție, actualul ministru al sănătății, Alexandru Rafila, era văzut ca acel specialist care ar avea un cuvânt de spus în gestionarea pandemiei de COVID. Surpriză sau nu, nu a avut niciun cuvânt de spus. A tăcut complice permanent, a dat răspunsuri evazive mereu, ca să scape din punct de vedere politic. A văzut în această pandemie doar o oportunitate politică. Mai mult, propulsat în funcția de ministru al sănătății, a făcut, în foarte scurt timp, acțiuni zero. Iată câteva: 1. A făcut afirmații de un cinism greu de egalat. „Am trecut cu bine de acest val, a fost o abordare corectă din punctul de vedere al sănătății publice”, spune cel care nu a mișcat niciun deget când era cea mai mare nevoie de opinii ferme ale unor specialiști. Cum poate fi corectă trecerea de acest val când pentru precedentul nu ai ridicat niciun deget, te-ai ascuns după declarații ambigue? Cum poți spune, ca ministru al sănătății, că „e stabil numărul de pacienți în ATI, în jur de 1.100 de pacienți”, când același număr de pacienți, în perioada miniștrilor USR, era de groază? Domnule Rafila, un minister nu se conduce prin declarații politice la televizor, ci prin muncă și asumare. Puneți umărul la muncă, lăsați basmele! 2. O altă acțiune: minciuni pe care ministrul Rafila le spune fără să clipească. Alexandru Rafila recunoaște că are bani de spitale prin PNRR, negociat de miniștrii USR Cristian Ghinea, Vlad Voiculescu și Ioana Mihăilă. Sunt 1,7 miliarde de euro pentru 25 de spitale. Nu a fost ușor să convingem Comisia Europeană că România poate folosi acești bani. Tot ce trebuie să facă actualul guvern, inclusiv ministrul Rafila, e să se apuce de treabă. Adică să înființeze ANDIS – Agenția pentru Investiții în Sănătate, care ar trebui să înlocuiască două direcții din Ministerul Sănătății, adică tocmai acele direcții care au ratat construcția de spitale, inclusiv cele opt spitale regionale cu care se lăuda PSD-ul domnului Rafila. Ministerul are fonduri din PNRR să facă funcțională agenția și să se apuce de construit spitale. Pentru ANDIS se face un concurs de selecție pentru manageri – da, și acesta e în PNRR –, dar suferă directorii din direcțiile vizate ale ministerului, că rămân fără fotolii. Pentru aceste lucruri, ministrul Rafila a informat Comisia Europeană că nu vrea ANDIS la Ministerul Sănătății, ci vrea să fie mutat la Secretariatul General al Guvernului, adică să se spele pe mâini, știind că nu trebuie să muncească pentru a construi spitale. Aceasta ar fi o modificare a PNRR pe care Comisia Europeană nu ne-a cerut-o, ba dimpotrivă. Și lucrul acesta s-ar putea să ne coste neconstruirea celor 25 de spitale. Domnule Rafila, aveți totul mură în gură și de la USR, dar trebuie să părăsiți fotoliul și să munciți. Atât. Fără să dați vina pe USR pentru închipuiri de-ale dumneavoastră. 3. Vizite de dragul de a se plimba prin țară. Spitalul Municipal Constanța și constănțenii au trecut, în octombrie anul trecut, printr-o tragedie inimaginabilă, soldată cu dezafectarea Spitalului de Boli Infecțioase și pierderea de vieți omenești. Am vizitat spitalul cu colegii mei consilieri locali. Era nevoie de sprijin extraordinar pentru ca acel spital să-și reia activitatea, mai ales că a ars în plin val patru pandemic. Domnul Rafila a vizitat, pare-se doar din curtoazie, spitalul. Atât și nimic mai mult. Pentru că nu s-a întâmplat nimic nici înainte de vizita dumnealui, nici după. Ministrul doar și-a bifat o vizită electorală sau de imagine. Dar bineînțeles că ministrul o să dea vina pe cineva. Poate pe Vlad Voiculescu, ministrul USR care nu mai e în funcție de un an. Pentru că așa fac cei ca domnul Rafila, care nu vor să muncească: oricine altcineva este de vină numai domnul Rafila nu. Sper ca ministrul Alexandru Rafila să se trezească și să pună umărul la treabă. Mulțumesc. Remus Negoi, senator USR de Constanța.

Interpelare

Costel Vicol

Viitorul României sacrificat, un efect secundar al eșecului din învățământ. Ce aveți de gând? Priviți pasivi cum se golește țara?

„Viitorul României sacrificat, un efect secundar al eșecului din învățământ. Ce aveți de gând? Priviți pasivi cum se golește țara?”. Ce se întâmplă în realitatea României de astăzi este prăbușirea sistemului de învățământ și, implicit, a speranței generațiilor viitoare, private de educație de 30 de ani încoace, ca urmare a unui proces decizional și politic în continuă degradare. Din păcate, în loc să vorbim de performanțele și rezultatele elevilor români la orice nivel, vorbim despre analiza unui eșec: nu al elevilor, ci al guvernanților. Și, da, există un singur pierzător pe termen scurt, mediu și lung – România. O Românie în care dreptul la educație s-a transformat în direcționarea către incompetență. Cum? De exemplu, prin alocarea unui buget de austeritate în 2022 pentru o educație condamnată. Elevi împovărați și descurajați de o cantitate enormă de informații inutile pe care sunt obligați să o memoreze, fără a avea parte de dezvoltarea calităților, abilităților sau de activități practice care i-ar pregăti cu adevărat pentru viață. Sunt multe deficiențe pentru care familiile acestor copii aleg să părăsească țara, profesori buni să se reprofileze. Toți fug cu disperare de acest sistem de învățământ bolnav, în stadiu terminal. Care vă este scopul, stimați guvernanți? Care vă este scopul, domnule Președinte al României educate spre pieire? Sau ascundeți sub spectrul sistemului educațional o școală orientată către a produce inculți ușor de manevrat? Pentru cine goliți țara? Pentru cine faceți loc gonindu-ne pe noi, cei care căutăm cu disperare un viitor pentru copiii noștri? Țara este oricum vândută bucată cu bucată: terenuri, clădiri, păduri, munți. Da, aceeași țară pentru care Mihai Viteazu, Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Brâncoveanu Constantin au luptat cu viața și s-au sacrificat pe ei și copiii lor. Tot ei au luptat să pună bazele educației românești, deși traversau vremuri grele și obstacole multe, doar ca să aveți voi ce distruge astăzi. Semnalul de alarmă este tras de mult. Românii pleacă în valuri de ani de zile, românii pleacă chiar acum. S-a plecat de foame, s-a plecat din umilință și din lipsa locurilor de muncă, s-a plecat pentru alte perspective în carieră. Acum se pleacă fiindcă nu mai avem școli. Hilar este că nu vă pasă. Deși Constituția, garantul drepturilor fundamentale pentru noi, toți românii, ne asigură aceste drepturi, pe care voi le încălcați cu bună știință, și spune: „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.” „Dreptul la învățătură este asigurat prin învățământul general obligatoriu, prin învățământul liceal și prin cel profesional, prin învățământul superior, precum și prin alte forme de instrucție și de perfecționare.” „Statul trebuie să asigure păstrarea identității spirituale, sprijinirea culturii naționale, stimularea artelor, protejarea și conservarea moștenirii culturale, dezvoltarea creativității contemporane, promovarea valorilor culturale și artistice ale României în lume”, asta spune Constituția. Avem cu toții cunoscuți în jurul nostru, familii care vor cu disperare o educație corectă pentru copiii lor, dar pentru că văd că sunt lipsiți de șanse în țara lor o abandonează. O abandonează cu tristețe în suflet, pentru că aici sunt rădăcinile, familiile și prietenii lor. O abandonează cu ajutorul vostru, cu lipsa voastră de implicare și reacție. Potrivit unor date publicate pe site-ul Ministerului Educației, conform raportului pe 2020, abandonul școlar a crescut la toate nivelurile de învățământ, din școala primară până la universitate. România deține locul III în Uniunea Europeană la abandonul școlar. Dacă în celelalte state UE abandonul școlar a scăzut, în România, alături de Cehia și Slovacia, a crescut. În celelalte state este deja un obiectiv național scăderea procentului de abandon. În România, bugetul alocat în 2022 arată doar nepăsare. ## Dragi guvernanți, Aveți multe privilegii, aveți multe drepturi, aveți avantaje, dar nu uitați că aveți și obligații. Sunteți în slujba poporului român, nu îl distrugeți. Nu distrugeți învățământul, nu distrugeți elevii, nu distrugeți viitorul! Faceți ceva! Colapsul este aproape, iar efectele sunt pe termen lung și ne vor costa pe noi toți. Avem mare nevoie ca acești români devotați, dedicați, care s-au implicat din toată inima, care au ieșit la proteste, au luptat pentru o viață mai bună, pentru un mediu mai curat în comunicare, educație, parenting și multe alte domenii, să rămână în țară. Da, noi, USR, ne simțim mult mai săraci prin plecările masive, noi simțim că pierdem ceva. Voi nu? Stă în puterea Guvernului să facă schimbările necesare, ați fost învestiți cu aceste atribuții, aveți modele eficiente din alte țări în care sistemul de învățământ este un real succes. Și, da, ne exprimăm îngrijorarea cu speranța că veți simți nevoia să luați măsuri rapide și concrete pentru a salva sistemul de învățământ românesc și pentru a stopa plecările masive din țară. Senator USR de Tulcea, Costel Vicol. Vă mulțumesc.

Interpelare

Diana Iovanovici-Șoșoacă

Superficialitatea și mediocritatea parlamentarismului românesc, jaful parlamentarilor români

Declarația mea politică se intitulează „Superficialitatea și mediocritatea parlamentarismului românesc, jaful parlamentarilor români”. Stimați colegi senatori, Spectacolul jalnic al parlamentarismului românesc se desfășoară de ani de zile, dar mai pregnant în ultimul an, când cei care se află de 32 de ani la putere, schimbându-și doar numele din când în când și aducându-și membri noi, submediocri și cu același nărav de jaf și cotropire în numele străinilor, fac pe lupii moraliști la tribunele Camerelor Parlamentului și în fața televizoarelor, șpăguite tot de ei, pentru ca manipularea să fie desăvârșită. Toți scrobiți, la patru ace, cu un aer de intelectual rasat, folosind un limbaj rudimentar, dar asezonat cu neologisme pe care nici ei nu le înțeleg, dar dau bine la publicul deja aplatizat, apar și fac pe doamnele și domnii și se declară deranjați de unii nou-veniți care schimbă regulile din Parlament, arată poporului cât de furat și prostit a fost și este de clasa politică scrobită, putregaiul politicii românești, hoțiile și nesimțirea cu care se votează fără a ști ce, doar pentru că primesc comanda de vot „pentru” sau „contra”, în interesul altor state, altor companii străine, așa cum au făcut 32 de ani. Acești devalizatori de țară își doresc să se reîntoarcă la ședințele plictisitoare unde nu-i deranja nimeni, nu se uita nimeni la ei și puteau distruge România pas cu pas, fără ca cineva să-i urmărească, la momentele când Casa Poporului era, de fapt, casa exclusivă a politicianului hoț și mincinos, unde nu intra nimeni decât dacă, în mărinimia lui, vreun politician se îndura să permită accesul bietului muritor de rând care venea cu o jalbă, iar asta doar pentru că plăcerea diabolică a politicianului era să vadă ploconirea amărâților în fața lui, cel adus prin votul poporului obidit, cu ajutorul serviciilor secrete române, aservite puterilor străine. Abuzul de putere se exercită de către întreaga clasă politică, care se crede stăpâna absolută a României, fără să se întrebe: care Românie? România pe care ei cred că o conduc aproape a dispărut în neantul privatizărilor cu „băieți deștepți”, tot de-ai lor, prin care și-au împărțit bănuțul lăsat de devalizatori cu titlu de șpagă, ca acum să se erijeze în mari naționaliști și patrioți. „Patrihoți”, da! Acești incapabili care au pus mâna pe hățurile României nu realizează, pentru că nu-i duce mintea, că doar străinii nu puneau niște oameni deștepți să devalizeze România, ci săraci cu duhul, care pot fi manipulați, că România nu prea mai are din ce să existe, că odată cu falimentul CSM Reșița s-a terminat cu Hidroelectrica, iar cotarea la bursă a celei din urmă este exact planul perfect pentru ca ultimul bastion al independenței energetice românești să clacheze în mâinile cotropitorilor. V-ați întrebat vreodată ce veți mai conduce? Nu că ați fi condus vreodată ceva. Osul aruncat de străini vouă, vânzătorilor și trădătorilor de neam și țară, la un moment dat se va opri și veți fi aruncați la gunoiul istoriei, dar România nu va mai fi. „În politică, prostia nu e un handicap”, spunea Napoleon Bonaparte. Nu v-am văzut oripilați de faptul că vă trădați frații români din Ucraina și faceți pact exact cu opresorii lor. Nu v-ați întrebat de ce suntem unica țară din lume care acordă atâtea drepturi minorităților, în condițiile în care Ucraina este dușmanul românilor, pe care îi calcă în picioare cu acceptul statului român eșuat. Nu vă luptați pentru românii din afara granițelor țării, pentru drepturile lor încălcate de statele pentru care muncesc și le dezvoltă, pentru drepturile lor..., nu vă răzvrătiți când copiii românilor sunt furați de autoritățile statelor unde locuiesc. Ici-colo câte un parlamentar ia atitudine, dar degeaba, pentru că nu-l ajută legislația și nici colegii lui uzurpatori, iar poziția ghiocelului în fața statelor europene nu vă permite să faceți pași diplomatici, cum îi numiți voi, să vă ajutați conaționalii. Nu vă este rușine că din cauza voastră acești oameni au fost nevoiți să plece? Și aveți aroganța să apăreți la televiziunile șpăguite de voi să mințiți poporul încă o dată! Nu v-am văzut că vă rățoiți la puterile străine care ne dau lecții în propria țară, încălcând toate regulile diplomatice, și care se implică în problemele interne, mai ales de justiție. În schimb, am văzut prostia și sclavia unor miniștri și prim-miniștri care-și cer scuze de la statele străine pentru că tot ele și-au bătut joc de români. Sincer: chiar nu vă este rușine vouă, tuturor, mai ales foștilor și actualilor miniștri și prim-miniștri, președinți de stat, directorași și funcționărași, să mai scoateți capul și să vorbiți după ce ați furat România și ați devalizat-o?! Domnilor procurori, dacă v-ați îndeplini atribuțiile, nu am avea pușcării în care să-i depozităm pe acești trădători de țară, iar valorificarea averilor acestor venetici ar salva ce a mai rămas din România și ar putea revigora economia, putând să ne revenim, cu greu, dar sigur, din falimentul statului român. Dar sunteți toți în același grup infracțional organizat și scheletele din dulap vă arată un deget amenințător. Și, dacă adăugăm la acest spectacol jalnic și grotesc serviciile române, care au contribuit major la devalizarea statului român, avem tabloul complet al dispariției României în scurt timp. Ce face poporul în acest timp? Se complace în manifestații aranjate cu o lună înainte, că nu e în stare să se răscoale și să-și preia hățurile pentru a se salva. Adormiți în fruntea țării, adormiți îngenuncheați în țară, complici la desființarea statului român, dar foarte activi la înjurături, discriminări și atacuri mizerabile când unul dintre ei se ridică și le arată complicitatea prin care s-a anihilat România și le spune să lupte. O mână de români mai salvează onoarea României. Rușine vouă, tuturor care acceptați să fiți șterși de pe harta istoriei, acolo unde ne-au pus niște strămoși pentru care „iubirea de moșie e un zid, care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!”; dacă vă mai aduceți aminte. „Baiazid” sunt toate statele acestea ce sfâșie România, iar voi, ce trădați inclusiv prin nepăsare și lipsă de implicare, sunteți boierii ce au trădat mereu și au spoliat tot ce avea poporul, inclusiv drepturile și libertățile cetățenești. Mai grav este că poporul este complice, o mare parte a lui. Platon spunea: „Una din pedepsele pentru refuzul de a participa la viața politică este aceea că vei ajunge condus de inferiorii tăi.” Vă mulțumesc. Senator neafiliat Diana Iovanovici-Șoșoacă.

Interpelare

Liliana Sbîrnea

Să le explicăm și celor care se încăpățânează în eroare de ce creșterea speranței de viață în România este vitală, iar vârsta de pensionare la 70 de ani nu trebuie să fie nici obligatorie și nici măcar opțională!

Stimate domnule ministru, Permiteți-mi ca, pe această cale, să vă adresez, în numele tuturor celor pe care îi reprezint în Senatul României, aprecierile cu privire la activitatea dumneavoastră ministerială per ansamblu, precum și pentru eforturile dumneavoastră susținute pentru a soluționa unul dintre aspectele esențiale cu privire la pensionarii români și la cei aflați în apropierea vârstei de pensionare, ce riscă să fie afectați acum de măsurile iresponsabile ale celor care, deși au fost la guvernare, au demonstrat și demonstrează că nu s-au gândit nicio secundă la nevoile și interesele cetățenilor. Spre deosebire de cei care au elaborat PNRR-ul în defavoarea pensionarilor și de cei care nu încetează să susțină și acum măsuri nerealiste și distructive, dumneavoastră, stimate domnule ministru, știți foarte bine cu ce probleme se confruntă pensionarii din România. Așa cum știți foarte bine ce importanță are vârsta de pensionare și ce eforturi trebuie depuse pentru ca, în loc să alegem calea cea mai ușoară, așa cum au făcut ceilalți, să alegem acele măsuri cu adevărat sustenabile și constructive pe termen lung și foarte lung. Iar una dintre acestea, vitală, de altfel, de care vorbiți, este creșterea speranței de viață, care în România, din păcate, a scăzut cu un an și 4 luni. De aceea, pe această cale, vă rog să-mi răspundeți la următoarele întrebări: 1. Care este importanța speranței de viață în calcularea vârstei de pensionare? 2. De ce este important ca, înainte de orice altă măsură, decidenții să se preocupe de creșterea speranței de viață a populației? 3. Care sunt măsurile intenționate pentru creșterea speranței de viață în România? Vă

Interpelare

Liliana Sbîrnea

Măsuri pentru creșterea capacității de producție de energie a României

Este adresată domnului ministru al energiei, Virgil-Daniel Popescu. Obiectul întrebării: „Măsuri pentru creșterea capacității de producție de energie a României”. Stimate domnule ministru, În ciuda măsurilor firave, dacă nu chiar inexistente, pe care le-ați luat pentru soluționarea crizei produse de prețurile uriașe la energie, care a provocat și continuă să provoace situații dramatice pentru toți românii, toate instituțiile de deservire publică ale țării și IMM-uri, sper și cred că sunteți conștient că, așa cum vi s-a tot prezentat cu argumente cât se poate de serioase și valide, una dintre măsurile pe care trebuie să le aveți în vedere pentru stoparea acestei crize este creșterea capacităților de producție, astfel încât România să capete independență energetică – aspect care nu este doar unul opțional, ci și unul absolut obligatoriu pentru ca această criză să nu fie stopată doar pentru o scurtă perioadă, prin soluții cu caracter temporar, obținând mai apoi un efect de bumerang. De altfel, așa cum vi s-a demonstrat de către specialiștii social-democrați în domeniu, creșterea capacităților de producție energetică proprie României este nu doar viabilă, ci și posibilă în câțiva ani. Avem nevoie de soluții, de măsuri pe termen mediu și lung pentru a asigura stabilitate și dezvoltare, iar independența energetică a României este una dintre ele. Însă pentru aceasta este nevoie ca, din acest moment, în calitatea pe care o dețineți, să începeți să acționați. Motiv pentru care vă rog, stimate domnule ministru, să îmi comunicați: 1. Care sunt măsurile cu caracter imediat pe care le veți aplica pentru creșterea capacităților de producție energetică românească? 2. Care sunt măsurile pe care le-ați luat până acum pentru independența energetică a României? În cazul în care acestea lipsesc, vă rog să argumentați. 3. Care sunt planul de acțiuni și calendarul aferent pe care le aveți pentru independența energetică a României?

Interpelare

Diana Iovanovici-Șoșoacă

UCM Reșița – asasinată economic în democrație

Stimați domni miniștri, Uzina Constructoare de Mașini Reșița, un mamut industrial dezvoltat în aproximativ 250 de ani, a fost spulberată de pe harta industrială a lumii. Aici s-au construit compresoare, motoare navale, motoare de locomotivă, armament, utilaje pentru industria petrolieră, chimică și metalurgică, poduri rulante, construcții metalice de mari dimensiuni, echipament hidro și termoenergetic. Orașul Reșița s-a dezvoltat în jurul și datorită celei mai mari platforme industriale din Estul Europei. Aici este locul unde s-a proiectat și dezvoltat sistemul hidroenergetic românesc, s-au fabricat majoritatea turbinelor și generatoarelor care astăzi produc curent pentru România. Devalizarea UCM Reșița este un atentat la economia națională, iar modul în care acest mamut industrial a fost împins către faliment poate fi trecut oricând într-un manual al asasinatelor economice: politici eronate, oameni de afaceri dubioși, politicieni și infractori, autorități complice, manageri infractori, grup infracțional organizat și mafie transfrontalieră. Această mafie a dus la distrugerea colosului industrial... atentat la sistemul hidroenergetic românesc, depopularea orașului și distrugerea economiei locale, dar și statale. UCM Reșița, ultimul bastion al industriei grele românești. Interese meschine, privatizare lipsită de transparență și ilegală, neconstituțională, interese transnaționale au distrus această uzină după peste 250 de ani de existență marcantă. 3 iulie 1771 – anul înființării acestui colos industrial unde s-a produs oțel înainte de a se înființa Statele Unite ale Americii; s-au făcut peste 250 de locomotive pe abur, aproape toate turbinele de la hidrocentralele din România: Bicaz, Porțile de Fier, Olt etc., flota navală a României (aruncată și ea peste bord de politicienii trădători români), a produs pentru industria metalurgică, chimică, petrolieră, macarale etc. De referință este producția de echipament hidro și termoenergetic – 76% din parcul tehnologic în exploatare la Hidroelectrica. În perioada interbelică, UCM Reșița contribuia cu 10% veniturile statului român. În cei peste 250 de ani de existență, Uzina Constructoare de Mașini Reșița s-a transformat într-un parc industrial de dimensiuni impresionante, întins pe 130 de hectare, cu utilaje unice în sud-estul Europei, unele de 15 metri înălțime, produse în Austria. Doar cu utilajele-mamut, muncitorii de la Reșița au construit piese care cântăreau chiar și 100 de tone. De aici ieșeau motoarele navale cu o capacitate de peste 20.000 de cai putere și reprezentau astfel un pilon important la afacerile societății. De ani buni însă nu s-a mai primit nicio astfel de comandă. După Primul Război Mondial, în 1920, în baza unui decret regal, colosul din Caraș-Severin primește denumirea de Uzinele de Fier și Domeniile Reșița. În 1948, uzina e naționalizată, iar în 1949, ca urmare a armistițiului dintre România și URSS, fabrica devine o societate mixtă, româno-sovietică. Uzina e ruptă în două: Sovrom Metal, ramura metalurgică, și Sovrom Utilaj Petrolier, ramura de construcții de mașini. În 1962, cele două sovromuri sunt unite, iar noua denumire primită este Întreprinderea de Construcții de Mașini Reșița. Numele fabricii e schimbat ultima oară în 1991: UCM Reșița – Uzina Constructoare de Mașini. Înainte de ʼ89, uzina de la Reșița dădea de lucru la peste 14.000 de oameni, însă, odată cu prăbușirea economiei interne de după Revoluție și un management privat care într-un deceniu nu a reușit să o rentabilizeze, în companie mai erau, în 2013, 1.590 de salariați. Uzina începe să acumuleze datorii la bugetul de stat. În 1999 fabrica avea de plătit către furnizori și stat 28 de milioane de euro. Doi ani mai târziu, datoriile ajung la 48 de milioane de euro. În acel an, secții importante (turnătorie, oțelărie, neferoase sau forje) se închid rând pe rând. Constituția României menționează, la art. 136 raportat la art. 35, că proprietatea publică este inalienabilă și nu poate face obiectul înstrăinării. Și totuși a fost vândută. Și totuși, la sfârșitul lui 2003, UCM Reșița a fost privatizată printr-o hotărâre a Guvernului Năstase, la fel ca ARO sau Rodipet, companii ajunse în aceeași zi în mâinile unor dezvoltatori strategici străini, sprijiniți de serviciile secrete române și având complicitatea guvernanților, prim-ministrului și Președintelui României. Pachetul majoritar de acțiuni, de 60,79%, deținut de Autoritatea pentru Administrarea Participațiilor Statului, este cumpărat cu 13 milioane de euro de către un consorțiu format din societatea elvețiană INET AG și Asociația Salariaților UCMR. „INET nu exista, e o invenție, e o cutie poștală.” – spune Remus Borza. În acte, INET AG e deținută de cetățeanul elvețian Beat Eugene Corpataux, un apropiat al controversatului om de afaceri Bogdan Buzăianu. Compania INET AG este administrată de omul de afaceri elvețian Beat Corpataux, asociat cu Bogdan Buzăianu în compania Energy Holding. Puțină lume știe la ora asta în Reșița că, undeva în Elveția, INET AG, care deținea 96,78% din acțiunile UCM Reșița, a cedat întreg pachetul firmei ICESA – SA (fostă ICE – Investing Consulting Engineering – SA), al cărei sediu social este pe Rue du Môle 1, 2000, în Neuchâtel, firmă la care îl regăsim pe Adrian Preda. Prin târgurile din Țara Cantoanelor se vorbește despre prețul ce ar fi fost plătit pe pachetul majoritar de acțiuni la UCM Reșița, unul „fabulos” – 10.000 de franci elvețieni. Bogdan Buzăianu apare în multe afaceri controversate din România. A creat rețeaua „băieților deștepți”, rețea care a corupt majoritatea guvernelor în afaceri cu energie. Prima dată a apărut la Porțile de Fier I, ca intermediar pentru retehnologizarea acesteia prin încredințare directă. Ministrul industriilor, Tăriceanu, a girat apariția în piață a unor noi jucători, sub pretextul că aceștia vor veni și cu finanțarea lucrării, lucru care nu s-a mai întâmplat. Timp de 4 ani, Bogdan Buzăianu a avut un contract cu Hidroelectrica, de la care cumpăra energie extrem de ieftină, care era revândută cu milioane de euro. Controlând UCM Reșița, Bogdan Buzăianu ar fi putut negocia mai bine cu Hidroelectrica, doar uzina din Reșița furnizând piese de schimb pentru funcționarea hidrocentralelor. În perioada 2001–2004, Bogdan Buzăianu, prin firma Energy Holding, cumpără cu prețuri modice aproximativ 60% din energia produsă de Hidroelectrica, energie care ulterior a fost revândută. Odată cu privatizarea UCMR, statul promite că șterge datoriile acumulate de uzină până în acel moment, în valoare de aproape 49 de milioane de euro. Condiția pusă investitorului este ca, după privatizare, UCM Reșița să nu mai facă alte datorii. După privatizare, director și președinte al Consiliului de administrație la UCM Reșița ajunge Adrian Chebuțiu, totodată director operațional al Energy Holding, compania lui Bogdan Buzăianu. În 2004, investitorul elvețian decide să facă restructurări, în încercarea de a reduce pierderile uriașe. În câțiva ani, 10.000 de oameni își pierd locurile de muncă, iar din UCM Reșița se desprind 12 firme și clubul sportiv. Cele 12 firme trebuiau să asigure independent producția de piese turnate, de echipamente electrice, de piese pentru hidrocentrale sau pentru căi ferate. Mai existau fabrici specializate în tâmplăria din lemn, structuri metalice, pază și protecție, farmacie sau producția de biciclete. UCM Reșița rămâne doar cu producția pieselor de mari dimensiuni și cu 1.000 de angajați. Decizia scindării e luată astfel încât fiecare firmă în parte să-și suporte pierderile, iar societățile să participe mai ușor la licitații. Toate cele 12 firme semnează contracte de management cu AC Management, o firmă înființată și controlată de – cine? – Adrian Chebuțiu. Hidroelectrica rămâne în continuare principalul client, însă se redeschid porțile spre export, iar ce rămăsese din UCM Reșița părea să meargă într-o direcție bună. Piese produse aici ajung în India sau Turcia, iar specialiștii de la UCM Reșița oferă suport tehnic inclusiv în Africa. În 2009, cifra de afaceri ajungea la 50 de milioane de euro, o bună parte din producție mergea în afara granițelor, însă, paradoxal, acesta este anul în care uzina ajunge în incapacitate de plată. În decembrie 2009, printr-un ordin emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală, se reactivează datoriile istorice. Suma, care era în 2003, în momentul privatizării, de 49 de milioane de euro, începe să crească, în ciuda prevederilor din contract. Reactivarea datoriilor istorice duce la popriri pe conturi de către ANAF, contracte suspendate și activitate blocată. Ministru al economiei era Adriean Videanu, iar șeful ANAF – Sorin Blejnar. Directorii UCMR sunt Adrian Chebuțiu și Adrian Preda. Statul a întârziat extrem de mult în emiterea unor acte normative care să spună doar atât: o datorie ștearsă nu mai poate înregistra penalități. „Societatea, ca orice contribuabil liber din această țară, a contestat, a pierdut atât la Curtea de Apel, cât și la Înalta Curte de Casație și Justiție.” – spune Sorin Blejnar. Convenabil. Datoriile nu sunt însă singura problemă. În noiembrie 2010, la UCM Reșița descind procurorii DNA. Anchetatorii căutau probe pentru a demonstra o afacere păguboasă pentru statul român. În august 2010, UCM Reșița vânduse fictiv patru motoare vechi pentru suma de 310 milioane de euro către Libarom Agri – SRL, una dintre firmele omului de afaceri libanez Said Baaklini, regele evaziunii fiscale, care avea sprijinul serviciilor secrete române. Acesta ceruse de la stat returnări de TVA în valoare de 60 de milioane de euro pentru contractul cu UCMR. Procurorii afirmă că valoarea reală a motoarelor era de 50 de ori mai mică. Directorii UCM Reșița, Chebuțiu și Preda, sunt acuzați de complicitate la fraudă. Omul de afaceri Said Baaklini este învinuit de restituiri ilegale de TVA, iar directorul Administrației Porturilor Maritime Constanța, Eugen Bogatu, este acuzat de favorizarea infractorului. Toți ajung în arest preventiv. În decembrie 2013, Said Baaklini este condamnat de Judecătoria Sectorului 1 la 7 ani de închisoare, Adrian Chebuțiu și Adrian Preda primesc pedepse de 5 ani de închisoare, iar Eugen Bogatu – doi ani și jumătate de închisoare cu suspendare. Decizia nu este definitivă și a fost atacată la Tribunalul București. Imediat după scandalul din 2010, directorul general Adrian Chebuțiu demisionează din funcție. La șefia UCM Reșița revine cel care a fost destituit imediat după privatizare, Dan Obădău, unul dintre cei mai vechi angajați ai combinatului. A început ca muncitor, a fost avansat la șef de secție, iar ulterior numit director. El este cel care, la sfârșitul anului 2011, deschide procedura de insolvență a uzinei. Cert este că imediat după ce fabrica intră în procedură specială Dan Obădău se pensionează. Locul este luat de Cosmin Ursoniu, până în acel moment director adjunct. În raportul de insolvență, cei doi directori demisionari, Adrian Preda și Adrian Chebuțiu, sunt acuzați că ar fi lăsat societatea fără o bună parte din active, care ar fi ajuns la firme controlate de ei. Raportul de insolvență arată că UCM Reșița nu achită facturile către AC Management, firma care se ocupa de contabilitatea fabricii, controlată de fostul director Adrian Chebuțiu. Ca atare, în schimbul datoriilor, AC Management primește trei vile și un debarcader pe lacul Văliug. În lupta cu insolvența, cu lipsa comenzilor și având un singur client constant, UCMR mai primește o lovitură: intrarea în insolvență a Hidroelectrica, singura companie care mai făcea comenzi. Se întâmpla în 2012. În timp ce UCMR se bate să evite falimentul, procurorii DNA mai fac un dosar penal. Noi descinderi au loc la locuințele lui Adrian Chebuțiu și Adrian Preda, care sunt cercetați pentru evaziune fiscală, abuz în serviciu, spălare de bani și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. Acuzațiile vizau devalizarea uzinei în perioada în care cei doi se aflau la cârmă. Prejudiciul în dosar depășește, spun procurorii, 10 milioane de euro. Adrian Chebuțiu și Adrian Preda sunt arestați pentru 29 de zile. Procurorii DNA spun că AC Management – SRL, firma care administra cele 12 societăți desprinse din UCM Reșița, a prejudiciat uzina. Procurorii DNA spun că studiile care au fost comandate de cei doi directori, în urma unei ședințe a consiliului de conducere al UCM Reșița, nu aveau legătură cu activitatea fabricii. AC Management – SRL, firma care se ocupa de administrarea fabricii, a fost cea care a întocmit studiile și a încasat banii. Cei doi rămân în arest până pe 7 februarie 2014, atunci când sunt eliberați în urma unei decizii a judecătorilor Curții de Apel din Timișoara. Cu datorii enorme, fără bani pentru retehnologizare, dar cu concurență puternică de peste graniță, conducerea găsește soluții alternative pentru modernizarea a opt dintre utilajele-mastodont – păstrează partea mecanică și modernizează doar sistemul electronic. Lichidatorul judiciar spune că închiderea UCM Reșița ar putea destabiliza și alte industrii. Ca să evite falimente succesive, statul ar trebui să transforme cele 200 de milioane de euro datorii în acțiuni și să redevină acționar majoritar. Autoritatea de Administrare a Activelor Statului a preluat deja datoriile uzinei, dar lipsește votul membrilor Guvernului. „Înainte de 1989, compania exporta până la 15% din producție către țări precum Turcia, țările arabe sau China. Astăzi foarte puține componente mai merg la export, iar compania se sprijină pe comenzile de la Hidroelectrica, și ea, de asemenea, cu probleme, fiind până în iunie în insolvență. Înainte de 1989 se făceau motoare navale de 20.000 de cai putere. Acum nu se mai fac, pentru că se făceau după licență. Se livrau la Navrom și alte companii, dar acum mai există nave în România? Fabrica de motoare diesel este, practic, închisă. Se fabricau pentru toată metalurgia și toate termocentralele din România motoare de la 5 KW la 10 MW la curent continuu, curent alternativ, tot ce vreți. Totul s-a dus de pomană.” – spune Verdeț. Intrată în insolvență la sfârșitul anului 2021, UCM Reșița continuă să piardă bani, iar în primele 6 luni ale acestui an a însemnat... 2021 a însemnat o pierdere netă de 14,8 milioane de lei raportat la aceeași perioadă a anului 2020, când s-a înregistrat o pierdere netă de 14,7 milioane de lei. O parte din motivul nerealizării e cauzată de consorțiul Romelectro–Litostroj, semnatarul contractului de retehnologizare CHE Stejaru, care nu a reușit să rezolve blocajele apărute în derularea contractului. UCM Reșița, în calitate de subcontractant al Romelectro, se află în continuare în imposibilitatea de a livra reperele realizate conform graficului asumat, ceea ce s-a reflectat în nerealizarea cifrei de afaceri bugetate. Anul trecut s-a aflat că Ceetrus, dezvoltator deținut de familia Mulliez, a cumpărat o parte din platformele industriale ale fabricii reșițene și alte terenuri, de circa 36 de hectare, pe care vrea să ridice, în mai multe faze, un mall de 35.000 de metri pătrați, un magazin DIY de 9.000 de metri pătrați, un aquapark de 4 hectare, un hotel de 150 de camere și o clădire de birouri de 4.000 de metri pătrați. Ceetrus a luat ființă în ianuarie 2012, ca Immochan, și administrează un portofoliu de 23 de centre comerciale la nivel național. În 2016, Ceetrus și-a lărgit sfera de activitate pe noi segmente de business, prin proiectul mixt „Cartier Coresi”: cel rezidențial, prin dezvoltarea Coresi Avantgarden (în parteneriat cu Kasper Development), și office, prin Coresi Business Campus (în parteneriat cu Ascenta Management). Recent, Ceetrus, Auchan, Leroy Merlin sau Décathlon fuzionează cu Nodi, la nici 3 ani de la schimbarea identității. Noua companie – Nhood, are planuri mai mari în imobiliare și își dorește să se concentreze pe proiecte de regenerare urbană. Un miliard de euro este bugetul alocat pentru investiții în nouă țări, până în 2023. Biroul de presă al UCM Reșița informează că, în urma unei hotărâri definitive a Tribunalului București din 27 octombrie 2021, Consorțiul de administratori judiciari a fost obligat să convoace la data de 15 decembrie Adunarea generală extraordinară a acționarilor pentru schimbarea administratorilor speciali ai UCM Reșița – SA, conform solicitării formulate de către noul acționar majoritar în urmă cu 15 luni, la data de 7 septembrie 2020. Noii administratori speciali urmează să propună planuri de reorganizare, pentru a evita intrarea societății în faliment. Având în vedere cele menționate, vă solicit să-mi răspundeți la următoarele întrebări: 1. Vă solicit să îmi puneți la dispoziție contractele de privatizare UCM Reșița în integralitate, inclusiv clauzele care nu sunt publice, precum și actele care au stat la baza întocmirii contractelor de privatizare. 2. Vă solicit să-mi comunicați echipa de juriști care a redactat aceste contracte, precum și echipa de negociatori din partea României și a cumpărătorilor, precum și motivul pentru care Guvernul Năstase a vândut UCM Reșița unei căsuțe poștale. 3. Vă solicit să-mi comunicați baza legală și constituțională care a fost avută în vedere la momentul privatizării UCM Reșița. 4. Având în vedere faptele penale care s-au săvârșit cu privire la distrugerea UCMR, vă solicit să-mi comunicați care au fost demersurile efectuate de Guvern, ministere, instituțiile implicate pentru cercetarea faptelor penale și tragerea la răspundere a celor care se fac vinovați de distrugerea avutului statului. Câți politicieni au fost anchetați și condamnați în acest caz? Au fost anchetați prim-ministrul Adrian Năstase, precum și Guvernul CDR? 5. Ce vă reține să demarați și acum cercetări cu privire la privatizarea ilegală și neconstituțională a UCMR? 6. Vă solicit să îmi comunicați de ce nu ați gândit să dezvoltați fabrica UCMR, având în vedere că aveți un plan de redresare – PNRR, iar bani sunt, iar o astfel de investiție ar fi fost profitabilă și ar fi ajutat și Hidroelectrica. În loc să plătiți 25 de milioane de euro pe consultanță, nu credeți că ar fi fost mai profitabil să fi redresat industria grea a României, după ce tot partidele dumneavoastră au distrus-o? 7. Care este motivul pentru care ANAF-ul a dat o lovitură-cheie acestei întreprinderi, în condițiile în care, pentru alte societăți, ANAF-ul nu a acționat niciodată pentru recuperarea datoriilor, și mai ales istorice? 8. De ce nu ați transformat datoriile în acțiuni, în condițiile în care ați avut majoritate parlamentară și guverne care ar fi putut să realizeze această transformare prin ajustarea legislației, astfel încât să fie salvată economia României? Care este planul dumneavoastră acum pentru această societate strategică? 9. De ce nu ați naționalizat industria metalurgică, astfel încât să rămână în proprietatea statului, fiind de importanță strategică? 10. De ce ați sistat programul de investiții al Hidroelectrica, astfel că tot ceea ce a produs UCMR pentru aceasta nu a mai putut fi plătit și ați dus în colaps un asemenea colos industrial de importanță strategică națională? 11. Cum este posibil ca Serviciul Român de Informații să fie implicat în distrugerea economiei naționale? Câți dintre cei care au condus serviciile de informații ale României, precum și angajații acestora au fost deferiți justiției? Cum aveți de gând să restructurați serviciile secrete, astfel încât să nu mai trădeze România? Ce au făcut serviciile secrete române pentru a apăra avutul statului român și a salva industria României? 12. Vă solicit să îmi comunicați care sunt soluțiile la care v-ați gândit pentru a ne recupera bogățiile țării și a repara și recupera jaful celor 32 de ani ai politicienilor hoți și trădători, legea trebuind aplicată, evident cu aplicarea principiului legii penale mai favorabile, astfel încât să fie respectată Constituția României cu privire la traiul decent pe care statul trebuie să-l asigure cetățenilor români. Vă mulțumesc.

Interpelare

Diana Iovanovici-Șoșoacă

Interpelare

Ionela-Cristina Breahnă-Pravăț

Solicitare privind stadiul implementării Planului național de redresare și reziliență

Cu permisiunea dumneavoastră, voi da citire la două sau trei interpelări, destul de succinte, spun eu. Prima dintre ele este adresată domnului ministru Dan Vîlceanu, ministrul investițiilor și proiectelor europene, și vizează o „Solicitare privind stadiul implementării Planului național de redresare și reziliență”. Concret, domnule ministru, vă rog să-mi transmiteți un raport detaliat, la data prezentei solicitări, care să includă stadiul implementării Planului național de redresare și reziliență, ce progrese au fost înregistrate pentru fiecare domeniu guvernamental și pentru fiecare proiect asumat. În încheiere, vă solicit să-mi transmiteți răspunsul în scris, atât pe adresa de e-mail personală, cât și pe adresa Grupului senatorial al Partidului Social Democrat. A doua interpelare este adresată domnului Virgil Popescu, ministrul energiei. Ea are ca obiect „Starea sistemului energetic național”. Domnule ministru, Având în vedere situația în care se regăsește sistemul energetic românesc și modul în care lipsa investițiilor și a unei viziuni guvernamentale și-a pus amprenta asupra consecințelor liberalizării pieței energiei – care a fost elaborată sub atenta dumneavoastră îndrumare –, vă rog să-mi răspundeți la următoarele solicitări: 1. Care este situația rezervelor naționale de gaze naturale? 2. Când preconizați că va începe exploatarea gazelor din Marea Neagră și, concret, ce măsuri ați întreprins pentru a accelera acest proces? 3. Cum va influența conflictul din Ucraina extracția gazelor naturale din Marea Neagră? 4. În ce sens ați fost implicat în negocierile europene privind importurile de gaze naturale din afara Uniunii Europene? Care a fost punctul dumneavoastră de vedere privind accesul statelor membre la un astfel de contract-cadru european? De asemenea, vă solicit, domnule ministru, să-mi răspundeți în scris, atât pe adresa de e-mail personală, cât și pe cea a Grupului senatorial PSD. Și ultima interpelare căreia îi voi da citire se adresează sau este adresată domnului Carol-Eduard Novák, ministrul sportului. Obiectul acesteia vizează „Rezultatele delegației României la Olimpiada de Iarnă de la Beijing”. Domnule ministru, Olimpiada de Iarnă de la Beijing tocmai s-a încheiat, iar pentru sportul românesc acest lucru a reprezentat, într-o formulă metaforică, un adevărat duș rece. Declinul investițiilor din sport, lipsa unei viziuni care să susțină dezvoltarea unitară atât la nivel local, cât și la nivel central, precum și lipsa promovării unui stil de viață sănătos prin sport ne-au adus în pragul unui dezastru național, în care fiecare ramură sportivă este în acest moment într-un adevărat colaps. Pornind de la cele mai îndrăgite sporturi, precum fotbalul, handbalul, tenisul sau gimnastica, toate disciplinele sportive sunt în pragul desființării, sportul românesc riscând să coboare în clasamentele internaționale la nivelul statelor din „lumea a treia”. Având în vedere acest dezastru extins, vă rog, stimate domnule ministru, să-mi transmiteți ce proiecte, ce strategii și ce măsuri ați cuprins în Planul național de redresare și reziliență, astfel încât sportul să fie revitalizat atât la nivel național, cât și la nivel local, acolo unde regăsim, de fapt, întotdeauna cea mai importantă bază de selecție. În încheiere, vă solicit să-mi răspundeți în scris, atât pe adresa de e-mail personală, cât și pe cea a Grupului senatorial al Partidului Social Democrat. Vă mulțumesc. Cu deosebită considerație, Cristina Breahnă-Pravăț, senator PSD de Bacău.

Interpelare

Ionela-Cristina Breahnă-Pravăț

România Educată

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „231 de zile fără niciun rezultat de la marea lansare a proiectului «România Educată»” și, dacă nu ar fi fost pe grabă elevii invitați de doamna senator, m-aș fi bucurat să audă. Dar vor avea posibilitatea să acceseze conținutul declarației, mesajul din conținutul acesteia. Așadar, domnule președinte, domnule secretar, Doamnelor și domnilor senatori, Stimați elevi, profesori și părinți, În urmă cu aproximativ 200 de zile, Administrația Prezidențială lansa în mod triumfător un proiect național care ar fi urmat să reformeze sistemul de învățământ așa cum niciun alt guvern postdecembrist nu a mai făcut-o. Un veritabil proiect de țară, care să redea motivația atât a cadrelor didactice, cât și a elevilor, un proiect care era așteptat într-adevăr de toți actorii implicați în acest domeniu și care, în cele din urmă, au rămas doar dezamăgiți și cu un singur slogan învățat: „România Educată”. Mergând în urmă și raportându-mă la o declarație a domnului președinte din data de 14 iulie 2021, urma ca „în cel mai scurt timp să se constituie un grup de lucru transpartinic pentru a construi cadrul legislativ care să permită implementarea proiectului”. Mai exact, așa cum spuneam, într-o ședință de guvern ce a avut loc în data de 14 iulie, domnul președinte Iohannis le-a spus miniștrilor prezenți la acea întrunire că „românii așteaptă un plan coerent de implementare, cu responsabili și cu termene realiste”. Afirma dumnealui în continuare: „Nu avem timp să irosim potențialul tinerilor noștri, trebuie să acționăm acum!” Însă, în realitate, noua lege a educației bazată pe proiectul prezidențial „România Educată” se lasă așteptată în continuare, deși ultima dată Guvernul României își asumase că va prezenta un proiect de lege până pe data de 31 decembrie, urmând ulterior să aibă loc consultările publice. Încă așteptăm aceste consultări politice și publice. Dar, dacă ne dorim cu adevărat creionarea unui proiect viabil al Legii educației, acesta va trebui să adune în prealabil la masa dezbaterilor reprezentanții, actorii implicați în domeniul învățământului românesc, tot ceea ce reprezintă profesori, asociații de părinți, asociații de elevi, sindicate, evident, partide politice și reprezentanți ai Guvernului. Stimați colegi, Comitetul ministerial pentru monitorizarea implementării acestui proiect, a proiectului „România Educată”, s-a reunit ultima dată acum 5 luni și 20 de zile, acum aproximativ jumătate de an, potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului Educației. De atunci și până astăzi nu s-a mai auzit nimic despre aceste reuniuni, iar celebrul grup transpartinic anunțat de domnul președinte nu s-a reunit în realitate niciodată. În vara anului trecut, Guvernul a aprobat un memorandum, în prezența președintelui Klaus Iohannis, prin care Cabinetul Cîțu și-a asumat termenul de 10 septembrie pentru adoptarea unei hotărâri de guvern privind aprobarea Planului de implementare a proiectului „România Educată” și pentru a definitiva un proiect pentru noua lege a educației până la data de 1 octombrie 2021. Astăzi suntem în 23 februarie 2022. Și, cu permisiunea dumneavoastră, țin să vă mai citesc ceva din discursul domnului președinte rostit în ședința de guvern menționată anterior. „Singurul tren către un viitor mai bun este educația.” – afirma domnul președinte. „Doar astfel putem oferi copiilor și tinerilor din România șansa de a profita pe deplin de oportunitățile pe care le oferă o economie modernă și o societate democratică. România se confruntă cu un declin demografic accentuat.” – se îngrijora domnul președinte. „Nu avem timp să irosim potențialul tinerilor noștri. Nu ne permitem să îi pregătim cu instrumente din trecut pentru nevoile viitorului. Nu avem voie să lăsăm niciun copil în urmă!” Astăzi nu pot decât să-i dau dreptate domnului președinte – asta dacă m-aș raporta _stricto sensu_ la conținutul mesajului discursului dumnealui –, dar, având în vedere că românii au așteptat mai bine de 7 ani să vadă și fapte, nu doar vorbe, mi-e teamă că ultimii doi ani în care s-a tot vorbit despre acest proiect de țară „România Educată” au reprezentat, de fapt, doi ani în care românii și copiii acestora nu au fost lăsați în urmă, ci, mai grav, aceștia au fost cu totul și cu totul uitați. Vă mulțumesc. Cristina Breahnă-Pravăț, senator PSD de Bacău.