Stenogramă plen

Interpelare

Maricel Popa

Situația centralizatoare a Consiliului Județean Iași, a aparatului administrativ

...Costel Alexe, președintele Consiliului Județean Iași. „Situația centralizatoare a Consiliului Județean Iași, a aparatului administrativ” Domnule președinte, Una din promisiunile dumneavoastră din campania electorală din 2020 și apoi imediat după preluarea mandatului la Consiliul Județean Iași a fost că veți reduce costurile cu personalul instituției și, implicit, veți recurge la reducerea numărului de angajați pentru a obține un aparat administrativ mai suplu, mai eficient și mai orientat spre proiecte, așa cum este la Oradea. Cu partea de proiecte ne-am lămurit în cei 3 ani de administrație județeană liberală, în sensul în care, în proporție covârșitoare, sunt continuate proiectele și investițiile rămase din perioada social-democrată de la Consiliul Județean Iași. Reducerea organigramei și, implicit, a aparatului de specialitate județean din subordine ar fi trebuit să conducă la scăderea costurilor cu personalul angajat și efectuarea unor economii substanțiale în cei aproximativ 3 ani de mandat. Dar în cei 3 ani de mandat, din păcate, s-au angajat numai cumetri, amante, prieteni de partid, nași, fini, peste 40 la număr. Pe cale de consecință, vă rog să prezentați o situație statistică cu numărul de angajați din aparatul de specialitate al Consiliului Județean Iași din noiembrie 2020 comparativ cu cea din luna mai a acestui an. De asemenea, vă rog să precizați care este suma economisită de Consiliul Județean Iași în perioada de după reducerea organigramei și a numărului de angajați din instituție, precum și modul în care a fost utilizată această sumă – mă refer aici la „reducerea” organigramei în ghilimele. Vă mulțumesc.

Interpelare

Liliana Sbîrnea

Diferențe salariale între directorii caselor teritoriale de pensii

Obiectul... De fapt, e interpelare. Obiectul interpelării: „Diferențe salariale între directorii caselor teritoriale de pensii”. ## Stimate domnule ministru, În cadrul instituțiilor subordonate Casei Naționale de Pensii Publice, și anume casele teritoriale de pensii, există diferențe salariale între funcțiile de conducere similare, între directori executivi, respectiv directori executivi adjuncți. În legătură cu această problemă, vă rog să-mi precizați următoarele: Directorii executivi sau directorii executivi adjuncți ai caselor teritoriale de pensii sunt într-adevăr remunerați în mod diferit? Dacă există aceste diferențe salariale, vă rog să justificați aceste diferențe, să specificați de unde provin și de ce nu s-a efectuat egalizarea salariilor acestora conform Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Cu respect deosebit, senator Liliana Sbîrnea, Circumscripția electorală nr. 10 Buzău. Mulțumesc frumos.

Interpelare

Anca Dana Dragu

Și o întrebare, dacă... Se poate? Acum?

Interpelare

Anca Dana Dragu

Masa caldă în școli

Stimată doamnă ministră, Avantajele unei mese calde oferite elevilor în timpul programului școlar în incinta unităților de învățământ sunt incontestabile. Servirea unei mese calde, masă de bază la prânz, în cadrul unităților de învățământ asigură o alimentație pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor și contribuie la scăderea abandonului școlar. Programul „Masa caldă” funcționează în toate țările europene, și nu numai, chiar de peste 70 de ani în unele țări, iar rezultatele sunt clare, în beneficiul copiilor și al procesului educațional. Am inițiat acest program care acordă copiilor din România o masă caldă prin OUG nr. 72/2016 privind aprobarea Programului-pilot de acordare a unui suport alimentar pentru preșcolarii și elevii din 50 de unități de învățământ preuniversitar de stat. Scopul era de a extinde acest program gradual, într-un orizont de circa 7 ani, în toate școlile din România, către toți elevii din România. Din păcate, după 7 ani, numărul acestor școli este de nici 5% din totalul acestora, iar programul a rămas la faza de pilot, ceea ce împiedică funcționarea și finanțarea coerentă chiar și în puținele școli în care funcționează. Ritmul actual de extindere ar face ca toate școlile și liceele din România și toți elevii să beneficieze de program în circa 150 de ani. Stimată doamnă ministră, vă rog să ne spuneți următoarele: În câte unități școlare este implementat și funcțional programul „Masa caldă”? De asemenea, solicit lista acestor unități de învățământ. Câți copii beneficiază în prezent de programul „Masa caldă”? Și vă rog, de asemenea, să ne transmiteți eventuale evaluări ale acestui program. Mulțumesc. Cu deosebit respect, Anca Dana Dragu, senator de București.

Interpelare

Sorin Lavric

Prințul» Alexandru Ghica

Tema declarației mele politice de astăzi este „«Prințul» Alexandru Ghica”. S-a născut la 8 februarie 1903 la Iași. La botez a primit numele bunicului, Alexandru Ghica, fost colonel, ce făcea parte din ramura moldoveană a Ghiculeștilor, fiind fiul lui Grigore Alexandru Ghica, fost domn al Moldovei. Alecu, așa cum era numit în rândul apropiaților, a urmat Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu, apoi a absolvit cursurile Liceului Particular din Iași, unde a intrat în contact cu mișcarea naționalistă. A intrat la Facultatea de Drept în 1926, terminând 4 ani mai târziu. În 1932, având titlul de doctor în drept, a intrat în magistratură în județul Tutova. Din 1933 a făcut parte din Baroul București. În ochii celor apropiați era văzut drept un om demn, credincios, fiind supranumit „prințul”. Era un bărbat cu ochi albaștri, bine proporționat, având o statură de 1,85 m. Suferind pentru situația din țară, în 1937 intră în mișcarea naționalistă din epocă. De aici i se vor trage toate ponoasele. În timpul regimului bicefal Antonescu–Sima va fi numit director general al Siguranței Statului la 16 septembrie 1940. În urma rebeliunii legionare, Alecu Ghica a fost destituit din funcția de director general al Siguranței, fiind condamnat apoi la 15 ani de muncă silnică. Până în 1946 va fi închis la Aiud, apoi va fi închis la penitenciarul din Suceava, unde va sta până în 1948. Dar suferința își va atinge apogeul în timpul regimului comunist, când va fi mutat dintr-un loc de detenție în altul. În 1952 va fi trimis de la Jilava în lagărul de la Ghencea, unde i se va comunica pedeapsa primită: 5 ani de muncă silnică. La 29 iunie 1954 a fost pus în libertate la Pitești, primind domiciliu obligatoriu în comuna Schei, județul Argeș. Întrucât refuza în cursul interogatoriilor să răspundă întrebărilor, avea să mai primească încă o pedeapsă, și anume detenție pe viață. De acum încolo va rămâne între zidurile închisorii Aiud. Fiind hotărât să moară fără a face vreun compromis, a refuzat cu tenacitate reeducarea. Drept care între 1962 și 1964 va face 75 de zile de izolare. I-a avut colegi de suferință pe Bartolomeu Anania, viitor mitropolit al Clujului, și pe Ilie Tudor, tatăl artistului Tudor Gheorghe. Și-a înfruntat torționarii cu demnitate, fără a se abate de la calea lui. L-a înfruntat fățiș pe colonelul Crăciun, directorul penitenciarului Aiud, cu următoarele cuvinte: „(...) ați vândut sufletul neamului! Vă va judeca istoria. Aș vrea să trăiți până atunci, să vedeți cum vă vor blestema fiii și nepoții voștri că ați fost slugile diavolului de la răsărit! Comunismul e o utopie, domnule colonel! E cel mai greu blestem ce a căzut pe neamul românesc! Viitorul o va dovedi. Pe noi o să ne terminați, dar veți fi blestemați, din neam în neam, de copiii și nepoții voștri, cărora le-ați închis ochii de dragul unei idei sortite eșecului! Noi cei de aici vă iertăm, dar istoria nu iartă! Prefer să mor aici decât în libertatea voastră!” Alecu Ghica a fost unul din cei 56 de deținuți care au rezistat reeducării de la Aiud. Din aceeași categorie au făcut parte diaconul Ion Grebenea, preotul Dumitru Bejan, tânărul Grigore Caraza și absolventul de filozofie Mircea Nicolau. Va fi eliberat de la Aiud prin decretul de grațiere de la 1 august 1964. Ultimilor deținuți, colonelul Crăciun le-a mărturisit: „Cei din Zarcă, care plecați nereeducați, ați învins!” La eliberarea din detenție fiecare deținut politic era obligat să semneze o declarație prin care își accepta condiția de „om liber”. Atât Alecu, cât și Petre Țuțea au refuzat să își pună iscălitura pe un document în al cărui antet scria Republica Populară Română, refuzând astfel să accepte legitimitatea statului comunist. Pentru a-l convinge a fost purtat într-o mașină pentru a vedea „noua imagine a țării”. La întoarcerea în penitenciar, când i s-a solicitat să relateze ceea ce a văzut, Alecu s-a limitat la a descrie o salcie care tocmai înflorise. În momentul eliberării este lăsat pe peronul gării din Aiud, alături de colegul său Petre Țuțea. Niciunul dintre ei nu cântărea mai mult de 50 de kilograme și aveau asupra lor doar un bilet la cel mai ieftin vagon CFR. În mintea lui Alecu se născuse însă altă întrebare: cum să dea el buzna acasă după 24 de ani, fără să-și anunțe soția că va veni? Cu totul, Alexandru Ghica a făcut 24 de ani de pușcărie. După eliberare va fi supravegheat permanent de Securitate, care nu i-a dat voie să se stabilească în București. S-a mulțumit cu puțin, fără a voi să aibă salarii mari, în schimbul cărora ar fi fost nevoit să recurgă la compromisuri. A murit la 10 ianuarie 1982, în aceeași curățenie sufletească, patriotism și demnitate în care a trăit toată viața. A fost înmormântat la Cimitirul „Eternitatea” din Galați. Sunt onorat ca, sub cupola Senatului României, să pronunț numele „prințului” Alexandru Ghica. Vă mulțumesc. Sorin Lavric, senator AUR. _(Aplauze.)_

Interpelare

Diana Iovanovici-Șoșoacă

Sunt deschise ambele sesiuni?

Interpelare

Diana Iovanovici-Șoșoacă

Culegerea de date cu caracter personal în învățământul preșcolar și școlar

Întrebarea mea este adresată doamnei Ligia Deca – Ministerul Educației, doamnei Elena Tudor – Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, doamnei Ancuța Gianina Opre – Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. Obiectul întrebării: „Culegerea de date cu caracter personal în învățământul preșcolar și școlar”. Stimate doamne, De ani de zile, educatorii, învățătorii și diriginții, inspectoratele școlare solicită date cu caracter personal ale preșcolarilor și școlarilor, fie direct, fie prin intermediul unor parteneriate cu ONG-uri mai mult sau mai puțin cunoscute. Se cer date cu privire la copiii care au unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate, și nu în mod oficial, ci pe grupurile de WhatsApp, fără o notificare oficială, fără temeiul unei legi, nimic legal, nimic oficial. Și toate de la o oră la alta, fără niciun fel de explicații. De exemplu, în acest moment mi-au fost aduse la cunoștință chestionare împărțite părinților de către Fundația „World Vision” și Fundația „OMV Petrom”, intitulate: „Studiu de evaluare inițială în cadrul proiectului «Start în educație» – Chestionar evaluare inițială părinți”. Întrebările sunt halucinante: „Cam cât de des cumpărați copilului dumneavoastră de grădiniță jucării?”, „Dar alte materiale pe care să le utilizeze acasă?”. Se cere o evaluare realizată de părinte cu privire la propriul copil, cu privire la interacțiunea socială, nivel de dezvoltare cognitivă; ulterior, se cer toate datele părinților și copiilor, de la CNP, nume, adresă până la acordul de prelucrare a datelor. Ulterior aflăm că aceste date cu caracter personal „de regulă” sunt păstrate în România, dar pot fi transmise în state terțe aflate în Spațiul Economic European și Uniunea Europeană. Mai mult, oamenii sunt avertizați că datele cu caracter personal vor fi obținute fie de la părinți direct, fie de la părți terțe: școala și unitatea administrativ-teritorială de apartenență. Adică, dacă voi nu ni le dați, ni le luăm noi oricum. Ce ordin a dispus transmiterea de date cu privire la copiii care au părinți în străinătate? De când dau școlile și UAT-urile datele cu caracter personal oricăror entități, fără acordul persoanelor în cauză, mai ales că aceste date sunt exportate în state terțe? În ce bază aceste unități își permit să facă publice datele cu caracter personal ale unor persoane fără să aibă acceptul și acordul în prealabil? De când se întâmplă aceste activități? Ce caută aceste fundații și finanțatori în activitatea școlară? Cine a solicitat implementarea proiectului? Cum ajung aceste proiecte să fie distribuite în unitățile de învățământ și cine încheie aceste acorduri de colaborare? Cum este posibil ca aceste date să fie cerute prin intermediul grupurilor de WhatsApp, fără să existe o notificare scrisă în care să fie menționat temeiul legal și scopul? Cine cere aceste date și la ce le folosiți? De ce părinții sunt obligați să completeze aceste chestionare și mai ales să își decline identitatea cu atâtea date cu caracter personal? Cum este posibil să cereți, tot prin WhatsApp, date despre locul de muncă al părintelui și venitul obținut, dacă este în țară sau în exterior? Cum se numește registrul în care inserați aceste date ale copiilor? Există un registru sau program informatic în care sunt inserați toți copiii din sistemul de învățământ, din UAT-uri, datele despre fiecare copil cu privire la părinții săi, dacă domiciliază în țară sau străinătate? Care este baza legală pentru obținerea acestor informații? Cine răspunde pentru insecuritatea acestor date? Care lege permite transmiterea de date cu caracter personal ONG-urilor și oricăror entități de către UAT-uri fără acordul prealabil al persoanelor vizate? Realizați că aceste fapte sunt de natură infracțională? Inclusiv dumneavoastră, domnilor profesori, care cereți aceste date. Vă solicit de urgență să efectuați controale la toate unitățile de învățământ preșcolare și școlare, să emiteți un raport cu privire la problemele semnalate și să dispuneți de urgență încetarea oricăror astfel de demersuri. Vă solicit să îmi comunicați câte persoane (minori și părinții lor) au fost victimele transmiterii datelor cu caracter personal către terțe persoane fizice și/sau juridice. Vă solicit să notificați toate persoanele (minori și/sau părinți) cărora le-ați transmis datele cu caracter personal cu privire la aceste aspecte, cu dovezi și motivație, precum și să solicitați entităților terțe să șteargă aceste date obținute fără acord, dar și să despăgubiți fiecare persoană în parte astfel cum este menționat în legislația GDPR (Regulamentul european nr. 679/2016). Amintesc că amenzile sunt de la un milion de euro în sus. Vă solicit să îmi comunicați dovada îndeplinirii celor solicitate. Solicit Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal să îmi comunice răspunsuri cu privire la situația adusă la cunoștință, să dispună corpul de control pentru verificarea tuturor aspectelor invocate și să dispună întocmirea unui raport pe care să mi-l remită, inclusiv cu soluțiile găsite și sancțiunile impuse, precum și orice alte date consideră raportat la obiectul de activitate. Și am atașat și studiul menționat. Senator Partidul S.O.S. România, Diana IovanoviciȘoșoacă. Aici avem și studiul care a fost înmânat școlilor, patru pagini. Și, pentru că tot avem elevi invitați, vreau să vă spun că nimeni nu vă poate obliga și nu are dreptul să vă ceară date cu caracter personal cu privire la starea familiei voastre. Nu dați date personale ale părinților. Niciun profesor nu are dreptul să vă ceară aceste lucruri. Mai mult decât atât, domnilor profesori, să știți că puteți fi amendați și puteți fi dați în judecată. Mai mult, este o infracțiune ceea ce faceți, deși nu vi se spune. Aceste lucruri se notifică legal, printr-o notificare legală în care se menționează baza legală, ordinul și pentru ce se folosesc aceste date. Aveți dreptul să cereți de la Ministerul Educației, precum și de la școală ștergerea datelor voastre cu caracter personal și interdicția folosirii datelor dumneavoastră. Nu permiteți aceste lucruri să fie devoalate terțelor persoane. Aceste date ale dumneavoastră pot fi folosite exclusiv pentru învățământ, în școlarizare și atâta tot. Mulțumesc frumos. Pot să citesc declarația, domnule președinte?

Interpelare

Diana Iovanovici-Șoșoacă

Românii, o națiune în pericol de dispariție!

Declarația mea politică se intitulează „Românii, o națiune în pericol de dispariție!”. Stimați colegi senatori, În timp ce toți urlați din toți rărunchii slavă unei țări care ne distruge identitatea națională a românilor ce se încăpățânează cu obstinație să supraviețuiască în teritoriile ocupate în trecut de sovietici și acum de ucraineni, precum încurajați ridicarea de statui străinilor care au oprimat națiunea română și refuzați ridicarea de statui ale personalităților române în propria noastră țară, românii imploră ajutorul autorităților române și intervenția acestora, inclusiv a reprezentanților Bisericii Ortodoxe Române. Din teritoriile românești deținute abuziv de Ucraina – Herța, Bugeacul, Nordul Bucovinei și Maramureșul Istoric, românii noștri strigă cu disperare „Ajutor!”, iar România instituțională îi răspunde cu „Slavă Ucraina!”, adică „Muriți, mă, ce ne pasă nouă?!”. Limba română este aproape interzisă în Ucraina, în timp ce noi asigurăm păstrarea și dezvoltarea identității naționale tuturor minorităților, inclusiv ucrainene, mai ales refugiaților. Bisericile românești sunt închise una câte una în teritoriile ocupate de Ucraina, în timp ce reprezentanții BOR se ceartă pe unirea zilei de Paște cu alte culte și nu ajută din niciun punct de vedere românii noștri credincioși din Ucraina, care imploră ajutor. Faptul că aceste biserici țin de Moscova nu are nicio însemnătate. Din câte am învățat, Dumnezeu nu are granițe, naționalitate și este ubicuu. Așa că mă întreb – și sper că nu retoric: când instituțiile din România, inclusiv BOR, or să dea o mână de ajutor românilor din teritoriile ocupate din Ucraina pentru a-și păstra identitatea și credința strămoșească? „Preoții comunităților de etnie română din Ucraina nu aparțin de Patriarhia Română, ci în mod majoritar de Biserica Ortodoxă Ucraineană, rămasă în comuniune cu Biserica Ortodoxă Rusă”, a transmis Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei. Potrivit acestuia, inclusiv preoții români din Ucraina au datoria „să se adecveze în mod înțelept, onest și realist” la realitatea tragică dintr-o țară „invadată și agresată militar de aproape un an”. Cât de milă vă e, domnule Bănescu, de țara asta, și nu de propria noastă țară și de românii noștri! Adevărul e că într-adevăr sunteți un creștin real... Reacția lui Vasile Bănescu vine după ce o parte din clerici, printre care și vorbitori de limbă română, acuză statul ucrainean de prigoană după ce autoritățile ucrainene au făcut controale drastice la bisericile păstorite și de preoți români în regiunile locuite preponderent de etnici români. Interesantă abordare din partea purtătorului de cuvânt al BOR. Dar ce să ne mai mire, când acesta a avut insolența să îl apostrofeze pe IPS Teodosie cu privire la unirea Paștelui cu alte culte, de parcă lumina cade la Ierusalim la comandă politică sau bisericească. Cât globalism la nivel de instituție bisericească! Nu am văzut nicio urmă de implicare a autorităților din România pentru a apăra preoții și credincioșii români din Ucraina. Cum nu vedem vreo implicare pentru vreun român din afara granițelor țării și nici măcar pentru cei din țară, un Guvern care nu știe cum să mai distrugă românii și să strige „Slavă!” călăilor fraților români. Mi se pare o totală lipsă de iubire de aproape, o lipsă totală de iubire de semeni, o lipsă totală de apreciere și empatie cu suflete disperate și ucise mișelește, pe care inclusiv noi, de aici, le ucidem prin nepăsare și neimplicare. Părintele Mihail Jar, episcop de Bănceni, vorbește despre abuzurile autorităților de la Kiev asupra credincioșilor etnici români din Bucovina de Nord, parte a Ucrainei, folosește des termenul de „persecuții” și consideră că ceea ce se întâmplă este un capitol din prigoana creștinilor în general în lume. Mănăstirea de la Bănceni, din Ținutul Herța, a fost ridicată în 1994, fondator fiind părintele Mihail Jar. Întreb și eu BOR-ul și Guvernul României: dacă tot vă îndreptați către globalizare și ecumenism, asta nu ar însemna să nu mai conteze de ce biserică aparții și să intervii? Evident... e evidentă persiflarea. Oare Isus a făcut diferențe? Oare Isus a predicat doar pentru unii și pentru alții nu? Nu vi se pare că începeți să îl alegeți pe Barabas? „De la 1775, nouă, bucovinenilor, ni s-au impus patru limbi de stat: germana, româna, rusa și ucraineana. Și totuși de 247 de ani mai vorbim românește, ne păstrăm tradițiile, credința. Scriem și citim românește, chiar în condițiile de luptă continuă pentru limba română. Știm să vorbim ucraineană, dar vom continua să scriem și să citim în limba română, chiar când ni se închid bibliotecile. Un popor cu o cultură milenară nu moare la vrerea unor politicieni incompetenți și agresivi, carieriști de meserie. Avem în memorie exemplul înaintașilor noștri. Bătrânul boier Doxaki Hurmuzaki de la Cernăuca ne-a îndemnat, de pe patul de moarte, în «Testamentul» său: «Deci vă jur pe Dumnezeu, pe fericirea noastră și pe tot ce aveți mai prețios și mai sfânt, ca să fiți urmași demni de străbunii și părinții voștri, ca să vă nevoiți cu toată virtutea să apărați drepturile, religiunea și limba patriei voastre și să le lăsați urmașilor voștri într-o stare mai înfloritoare decât le-ați primit. Iar pentru binele și fericirea națiunii române să depărteze Dumnezeu din mijlocul românilor sămânța intrigii și a invidiei, spiritul de partid, egoismul și pofta de a domni cu stricăciunea binelui public și să le insufle spiritul armoniei, al frăției și al bunei înțelegeri între sine spre înființarea mărețului scop ce le stă înainte.» Limba, credința și istoria au fost dintotdeauna primele obiective asupra cărora s-a îndreptat agresivitatea autorităților sovietice instaurate în nordul Bucovinei începând cu anii 1940–1945. Din acea perioadă și până în prezent se promovează o politică consecventă de știrbire a drepturilor românilor nord-bucovineni.” (Dr. Alexandrina Cernov, Cernăuți, Ucraina, membru de onoare al Academiei Române) Vă mulțumesc. Senator Partidul S.O.S. România, Diana IovanoviciȘoșoacă.

Interpelare

Ion-Narcis Mircescu

O să mai am eu, dar la mine în 37 de secunde am terminat declarația.

O să mai am eu, dar la mine în 37 de secunde am terminat declarația.

Interpelare

Diana Iovanovici-Șoșoacă

Vă las și pe urmă revin?

Interpelare

Ion-Narcis Mircescu

Nu, nu.

Interpelare

Diana Iovanovici-Șoșoacă

Da?

Interpelare

Ion-Narcis Mircescu

Puneți dumneavoastră întrebările.

Interpelare

Diana Iovanovici-Șoșoacă

OK, mulțumesc frumos.

OK, mulțumesc frumos. Să știți că am una mai lungă, așa că dacă vreți... _(Replică_ ## _neinteligibilă de la prezidiu.)_ Da, da, da. Și pe urmă revin eu. OK. Mulțumesc.

Interpelare

Diana Iovanovici-Șoșoacă

Alternăm.

Interpelare

Ion-Narcis Mircescu

În ultimele zile avem un dans al domnilor Ciucă și Ciolacu în jurul unei găuri bugetare de 20 de milioane de lei. O soluție despre care discută astăzi liderii coaliției PSD–PNL este supraimpozitarea veniturilor mari din mediul privat.

În ultimele zile avem un dans al domnilor Ciucă și Ciolacu în jurul unei găuri bugetare de 20 de milioane de lei. O soluție despre care discută astăzi liderii coaliției PSD–PNL este supraimpozitarea veniturilor mari din mediul privat. Le ofer eu o soluție: domnilor, tăiați pensiile speciale! Veți economisi 5 milioane de lei și veți încasa tranșa a treia din PNRR, în valoare de 3,2 milioane de euro – în total, peste 20 de milioane de lei. Cât se poate de simplu! Mulțumesc.

Interpelare

Diana Iovanovici-Șoșoacă

PL-x nr. 145/2023 – Proiectul de lege privind organizarea activității de prevenire a separării copilului de familie

Următoarea mea interpelare este adresată domnului primministru Nicolae-Ionel Ciucă și doamnei Gabriela Firea, Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse. Obiectul interpelării: „PL-x nr. 145/2023 – Proiectul de lege privind organizarea activității de prevenire a separării copilului de familie”. ## Stimate domnule prim-ministru, ## Stimată doamnă ministru, Având în vedere faptul că acest proiect de lege, aflat în acest moment la Camera Deputaților, a suscitat interesul opiniei publice, mai ales al părinților care se simt amenințați cu preluarea din sânul familiilor a copiilor lor, astfel cum se întâmplă mai ales în țările nordice și Germania, ceea ce a dus la o stare de nervozitate fără precedent, scandaluri în comisia raportoare, dezacordul multor parlamentari, consider că este momentul să ieșiți în presă și să anunțați că retrageți sprijinul pentru acest proiect legislativ, să vă asigurați că deputații înțeleg acest aspect și să voteze împotriva acestuia. Proiectul de lege, în aparență, este menit să prevină extragerea din mediul familial a copiilor din familiile vulnerabile și ajutorarea acestor familii pentru a depăși orice risc de abandon familial. În fapt, asistăm la implementarea noului sistem de extragere a copiilor care s-au născut în familii defavorizate, sărace, cu dizabilități sau, uimitor, care nu au decât un părinte unic susținător, care nu au schema completă de vaccinare, au părinți fără acte de stare civilă etc., din care reiese că există cel puțin un grup-țintă. Este evident că primii vizați sunt oamenii săraci, apoi persoanele cu dizabilități și persoanele de etnie romă, nelimitându-se la acestea. Mai mult, se induce ideea că persoanele cu dizabilități au un handicap în a putea crește copii, astfel că trebuie introduse în programe speciale de ajutorare și constituie un risc pentru copii. În plus, se implementează ideea, ca și cadru legal, că vaccinarea ar fi obligatorie, ceea ce nu poate fi impus niciodată, având în vedere art. 5 – Convenția de la Oviedo, CEDO, Constituție, Legea nr. 46/2003, Legea nr. 95/2006 și așa mai departe. Și tot acest proiect instituie sărăcia ca motiv pentru incapacitate de a crește copii, în condițiile în care statul este obligat să ofere un trai decent cetățenilor săi, conform art. 47 – Constituție. Astfel că vina aparține politicului, nu oamenilor săraci. Din întregul proiect de lege reiese foarte clar că acesta constituie domeniul de activitate al nou-înființatului Minister al Familiei, condus de doamna Gabriela Firea. Ne întrebam mereu care este obiectul de activitate al acestui minister. Acum avem viziunea de ansamblu. Nu știm dacă dumneavoastră sunteți conștienți de pericolul care vă este pus în cârcă, dacă este parte din plan sau, pur și simplu, sunteți victimele inconștiente ale eșafodului care vi se pregătește. Pentru că toată construcția legală este în directă coordonare, formare, legiferare și adoptare a Ministerului Familiei, dar este un proiect susținut de Guvernul României. Un grav pericol îl constituie înființarea Observatorului Național al Copilului, modul aflat în cadrul unui sistem informatic dezvoltat și administrat de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, a cărui metodologie de introducere și actualizare a datelor se aprobă prin ordin al Ministerului Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse, condus de doamna Gabriela Firea. Iar ne întrebăm dacă doamna Firea este conștientă ce atribuții are și care sunt implicațiile la care va expune poporul român și puținii copii pe care îi mai are România și dacă dumneavoastră, domnule prim-ministru, realizați ce provocați și ce ați provocat deja în rândul familiilor cu copii. Observatorul Național al Copilului este un modul din cadrul unui sistem informatic mai amplu, dezvoltat și administrat de MFTES, prin ANPDCA, care este pus la dispoziția autorităților administrației publice locale. Sistemul informatic este dezvoltat în cadrul proiectului „Sistem informatic național pentru adopție – SINA”, implementat de ANPDCA, în parteneriat cu Agenția pentru Digitalizarea României și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, în cadrul Programului național competitivitate. SINA are trei subsisteme care vizează activitatea de prevenire a separării copilului de familie, protecția specială a copilului separat temporar sau definitiv de părinți și adopție. Subsistemul destinat activității de prevenire a separării copilului de familie are la bază o aplicație software dezvoltată de UNICEF – Aurora, care asigură colectarea datelor din teritoriu de către SPAS. Aplicația Aurora a fost testată de către UNICEF între anii 2014 și 2019 într-un proiect-pilot. În România trebuie implementată până la data de 31.07.2023. Asistenții sociali nu pot vedea datele decât din comunitatea lor, nu și din alte localități, dar ANPDCA poate vedea absolut toate datele la nivel național. În termen de un an trebuie înregistrați în sistem absolut toți copiii aflați în risc de separare, și nu numai, după exprimare, toți copiii, inclusiv ai dumneavoastră. Acest proiect inițiat de Guvernul României are grave încălcări de ordin constituțional, de la discriminarea persoanelor cu dizabilități, instituirea obligativității schemei de vaccinare la copii până la încălcarea GDPR, datele cu caracter personal colectate și inserate într-un program străin fără acordul părților, date la care vor avea acces străinii în vederea procedurii de adopție, până la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale. Deși există o rubrică cu privire la impactul asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale omului care trebuia completată în expunerea de motive, Guvernul menționează că „proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect”, ceea ce este o elocventă minciună. Înțelegem că se fac planuri de redresare a situației de risc, însă, dacă acestea nu reușesc, oare care este etapa următoare? Extragerea din sânul familiei? Adopția forțată? Mai mult, ulterior, Ministerul Familiei are obligația să adopte normele metodologice și trebuie să modifice anexa nr. 2 la HG nr. 691/2015. La o simplă privire, vom observa că această Hotărâre de Guvern nr. 691/2015 conține dispozițiile legale din prezenta inițiativă, care sunt adoptate de peste 8 ani și care au nevoie pentru a intra în legalitate să facă parte dintr-o lege, pentru că, în conformitate cu prevederile art. 53 din Constituția României, numai legea poate restrânge drepturi și libertăți, în cazul nostru libertatea de a procrea, de a-ți crește copiii, de a-i educa, de a veghea asupra sănătății lor se restrânge, până la anulare. Ne întrebăm oare cum a fost implementată HG nr. 691/2015, când era nevoie de o lege pentru a putea să își producă efectele? Știu, am văzut în starea de alertă că nu aveți nici cunoștințe de ordin constituțional și nici nu a interesat pe cineva să asculte juriștii acestei țări. Această legislație este asumată prin PNRR, care, să nu uităm, a fost creat prin acordul tuturor partidelor de la guvernare: PSD, PNL, USR, UDMR. Barnevernet sau Serviciul de Protecție a Copilului (în norvegiană: Barnevernet) este instituția națională de protecție a copilului în Norvegia, instituită prin Legea privind protecția copilului din anul 1992. Serviciul a fost creat „pentru a se asigura că tinerii și copiii care trăiesc în condiții care pot afecta sănătatea și dezvoltarea lor primesc ajutor și îngrijire la momentul potrivit” și „pentru a ajuta copiii și tinerii să aibă o copilărie în condiții de siguranță”. De curând, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Barnevernet să returneze un copil preluat de la o mamă și să-i plătească acesteia despăgubiri și cheltuieli de judecată. Înalta instanță a constatat că autoritățile s-au bazat pe dovezi limitate și au încălcat drepturile copilului și ale mamei. Este doar unul din cele 26 de cazuri în care Barnevernet a fost pârât la CEDO în ultimii ani. Inclusiv familia Bodnariu a depus o reclamație. Mai puțini au aflat însă că furnizorii de servicii sociale din Norvegia sunt majoritar privați și că investiția în acest tip de afacere are o rată de profit – atenție! – mai mare chiar decât industria petrolieră (Norvegia este vestită pentru resursele sale petroliere). Cotidianul „Dagbladet.no” prezenta în 2017... prezenta în 2016 un raport intitulat „Barnevern som profittarena” („Protecția Copilului ca sursă de profit”), realizat de Centrul de Cercetare „De Facto” pentru sindicatele din domeniul serviciilor sociale. La data raportului, trei sferturi din serviciile de protecția copilului din această țară cu 5,3 milioane de locuitori erau prestate de cinci mari firme private, trei suedeze și două norvegiene, deținute, la rândul lor, de fonduri de investiții înregistrate în principal la Londra, Luxembourg și pe insula Guernsey, un paradis fiscal din Canalul Mânecii. În raport se menționează: „Rentabilitatea capitalului investit de acestea în sistemul de protecția copilului este uriașă, 22%-23% în ultimii 5 ani. Studiile făcute de Biroul Norvegian de Statistică arată că nu există industrie mai profitabilă decât furnizarea de astfel de servicii.” În Suedia situația este și mai gravă: în 2010 90% din serviciile de protecția copilului erau deținute de entități private, arăta „Dagbladet” în 2017. S-a spus că, prin abuzurile Barnevernet, copiii sunt tratați ca proprietate a statului, iar părinții privați de dreptul de a-i crește conform propriilor valori. Într-un fel, este adevărat. Dar iată că ceea ce părea socialism pur este de fapt corporatism etatist, adică un cartel de firme ale unor mari investitori care obțin un profit uriaș cu sprijinul statului. „The Nordic Page” prezintă date suplimentare despre Barnevernet: – aproximativ 3% din copiii Norvegiei au fost „beneficiarii” unui tip sau altul de serviciu social; – principalul motiv al preluării copiilor din familie (în 30% din cazuri) este așa-zisa „incompetență parentală”, o noțiune controversată care s-a impus recent în politicile publice și care tratează părinții ca fiind „lipsiți de expertiză” în creșterea copiilor (idee pe care se bazează și introducerea „educației sexuale” în școlile publice); – rata copiilor preluați din familiile de imigranți este dublă față de cea a copiilor preluați din familii norvegiene, ceea ce ridică întrebarea dacă măsurile dispuse nu sunt de fapt discriminări pe motiv de diferență culturală. În Bulgaria și în diaspora bulgară din întreaga lume a avut loc un val de proteste referitor la un set de amendamente aduse unui număr de 27 de legi (inclusiv Codul civil) care guvernează serviciile sociale din țara vecină. Acestea vor permite ca, de la 1 ianuarie 2020, serviciile sociale din Bulgaria să urmeze modelul Barnevernet: – copiii vor putea fi ridicați din familie și plasați în centre sociale fără ordin judecătoresc, chiar și pe baza unei reclamații anonime; – din momentul preluării, copiii pot fi dați spre adopție internațională prin intermediul ONG-urilor străine, în acest caz urmând să primească o nouă identitate, care îi va rupe complet de familia naturală. România are nevoie să se trezească. Și la noi, ca în Bulgaria, Norvegia a investit bani și a exportat expertiză ONG-urilor românești. Acestea sunt acum furnizori de expertiză pentru sistemul de protecție a copilului și adopție din România. Rezultatul? Cazul Sorina, Smicală, Bodnariu etc. În caz că nu aveați cunoștință, acest tip de furnizori de protecție socială privată există legal în România. Legea nr. 272/2004 a fost modificată, pe șest de fiecare dată, la interval de 3 luni, inclusiv în anul 2022, de către Camera Deputaților, prin Legea nr. 191/2022, Senatul adoptând-o în anul 2019 tacit. Prin aceste modificări s-au înființat „furnizorii privați” (în loc de „organizatorii privați”), de tip Barnevernet, care pot fi și entități străine și care vor acționa în locul Protecției Copilului, lipsită de specialiști și subfinanțată, care vor smulge copiii din familiile considerate cu probleme și îi vor plasa pe piața dezvoltată a copiilor vânduți pentru diverse activități, de la trafic de organe pentru transplant până la pedofilie sau, și mai grav, omoruri din plăcere, pentru că există și o astfel de piață. Astfel, este îndrituită spaima societății civile, care trebuie să ia atitudine de urgență și să oprească cu orice mijloace votarea acestei legi. Sper că prin prezenta veți înțelege cum vă discreditați și atentați la siguranța familiei și copiilor noștri și cum veți fi parte la asemenea crimă împotriva umanității, pentru că altfel nu poate fi denumită, și sper și vreau să cred că nu ați știut de adevăratele intenții din spatele acestui proiect. Tocmai de aceea, vă solicit, în numele unei mari părți a poporului român, pe care ar trebui să îl reprezentați, să vă retrageți sprijinul acordat PL-x nr. 145/2023 și, dacă tot vă doriți cu adevărat o lege care să nu permită preluarea copiilor din sânul familiei și să ajutați familiile să își crească copiii, haideți să o lucrăm împreună, cu specialiști reali în dreptul familiei, și, mai mult, acordați bani primarilor să construiască case pentru nevoiași, să racordeze familiile la apă, căldură, să creeze locuri de muncă, pentru ca oamenii să nu mai trăiască în sărăcie și astfel să nu îi mai luați în colimator că își cresc copiii în aceste condiții, reînființați spitalele desființate de Guvernul Boc în 2009, ca să aibă acces la servicii de sănătate cât mai aproape de casă, construiți centre de cultură în fiecare comună, astfel încât să avem copii alfabetizați și educați, astfel încât să ajutați dezvoltarea cât mai armonioasă a copiilor. Solicit să îmi comunicați de urgență decizia dumneavoastră motivată. Vă mulțumesc.

Interpelare

Diana Iovanovici-Șoșoacă

Mai e cineva?

Interpelare

Diana Iovanovici-Șoșoacă

Mai...?

Interpelare

Diana Iovanovici-Șoșoacă

Tot stați până la 11.30.

Interpelare

Diana Iovanovici-Șoșoacă

Strigătul de ajutor al românilor din Ucraina

Ultima interpelare se intitulează „Strigătul de ajutor al românilor din Ucraina”. ## Stimați domni miniștri, Unul dintre cei mai importanți lideri ai comunității românești din Ucraina, fostul primar al comunei Mahala, Elena Nandriș, le cere autorităților române să se implice mai mult în apărarea intereselor populației de etnie română din regiunea Cernăuți. Doamna Elena Nandriș și-a manifestat îngrijorarea față de aplicarea noii Legi a învățământului, care prevede restrângerea drepturilor minorităților în școli. Actul normativ impune școlilor cu predare în limba minorităților, inclusiv în limba română, să introducă, treptat, ore în limba ucraineană. „Eu cred că Guvernul României ar trebui să se implice mai insistent în apărarea limbii noastre române, pentru că noi o pierdem și nouă ne pare foarte rău. Noi iubim limba noastră, noi ne zbatem pentru limba noastră, noi o prețuim mai mult decât voi, acolo. Noi am spus totdeauna: vrem să vorbim, vrem să cântăm și să ne rugăm în limba noastră. Noi vorbim în limba strămoșilor noștri de ani de zile. Astăzi sunt 551 de ani de când suntem români. Și acum, în câțiva ani, distrugem totul. Ne doare foarte mult. Mulți din România nu înțeleg asta. E durere când îți pierzi limba. Noi aici nu avem putere să facem ceva. Legea merge mai departe. Nu au cedat nicio literă din lege”, a afirmat Nandriș. În comuna Mahala sunt două licee, unul cu 411 elevi și celălalt cu 320 de elevi, în care cursurile se predau în prezent exclusiv în limba română. Începând cu anul școlar viitor, predarea în ucraineană devine obligatorie din clasa a V-a. În primul an de gimnaziu, elevii trebuie să învețe minimum 20% din materii în ucraineană, procentul crescând până la 80% în ultimii doi ani de liceu. „Ni s-a pus problema, după lege, ca, începând cu clasa a V-a, să introducem obiecte în limba ucraineană, în limita procentajului stabilit de lege, și, începând de anul viitor, la clasa a V-a trebuie să avem obiecte în ucraineană cel puțin 20%”, a declarat directorul Liceului „Gheorghe Nandriș”, Ina Nica. Legea învățământului a fost modificată în 2017, determinând, în primă etapă, ca școlile cu predare în limba rusă să treacă la studierea tuturor disciplinelor de învățământ în limba ucraineană începând cu 1 septembrie 2020. Școlile minorităților naționale din Ucraina care vorbesc într-o limbă a Uniunii Europene ar trebui să introducă treptat limba ucraineană începând cu septembrie 2023. Dr. Alexandrina Cernov din Cernăuți, Ucraina, membru de onoare al Academiei Române, a vorbit într-un interviu pentru „Weekend Adevărul” despre frământările românilor: „Procesul de deznaționalizare a minorităților naționale promovat prin noile legi adoptate în Ucraina începând cu anul 2017 afectează în mod direct comunitatea românilor: anihilarea statutului limbii române în Ucraina prin substituirea ei, ca limbă de predare în școli, cu limba de stat, cu ucraineana, reducerea editării ziarelor în limba română, cu vechi tradiții, din Cernăuți, precum «Zorile Bucovinei», și înlocuirea lor cu publicații noi, puțin cunoscute în comunitate, dispariția, _de facto_ , a ziarelor românești «Plai românesc», «Arcașul», «Curierul de Cernăuți», «Neamul românesc». Sulițele sunt îndreptate împotriva școlilor cu limbă română de predare, a publicațiilor. Trecerea treptată la limba ucraineană de predare a tuturor disciplinelor școlare, începând din clasa a V-a, este lovitura de grație asupra identității noastre. Ziarele noastre tradiționale românești nu mai apar pe suport de hârtie din cauza lipsei de resurse financiare, s-au scumpit hârtia și serviciile tipografice, deci se vor scumpi și cărțile. Ne confruntăm cu legi anacronice. Cât vom rezista, ne tot întrebăm. În prezent se duce o luptă înverșunată împotriva școlilor cu predare în limba română. Sunt folosite toate metodele acceptabile și inacceptabile, sunt activate persoane agramate, inconștiente de consecințele activității lor antiromânești și, români fiind, se aliniază devizelor antiromânești. Numele lor trebuie cunoscute, ca și tactica aplicată de sovietici chiar din primii ani ai instaurării lor la putere – lichidarea, ponegrirea personalităților importante ale comunității. Arma lor este calomnia. Ei nici nu înțeleg de ce nu sunt susținuți de cei care de 30 de ani buni luptă pentru identitatea națională a românilor nord-bucovineni. Administrația rusească, continuată de cea ucraineană în nordul Bucovinei, astăzi regiunea Cernăuți, aplică aceeași strategie și aceeași tactică machiavelică ca și administrația habsburgică. Istoricii ucraineni promovează ideea că Bucovina este un străbun pământ slav, părere deseori nesusținută și de documentele de arhivă sau memorialistică, istorie menită să justifice politica oficială a administrației ucrainene față de comunitatea românilor din regiunea Cernăuți, căreia i se refuză categoric statutul de popor băștinaș. Modelul de conviețuire a minorităților naționale, preluat de la sovietici, are o continuitate istorică instituită încă de Austria imperială, ea funcționând și astăzi cu mult succes: folosirea trădătorilor și a persoanelor incapabile să analizeze situația reală, bucuroase că li se acordă atenție, dar incapabile să vadă consecințele și cărora le sunt incomode personalitățile competente. «Divide et impera!» – Scopul este același, diferă doar instrumentele de realizare care sunt mult mai dure și mai inumane. Identitatea națională devine deranjantă, prin urmare, și școala. Fără școală în limba maternă, populația devine mai ușor manipulată. Prigoana școlilor cu limba română de predare din nordul Bucovinei a devenit sub administrația ucraineană și mai aspră. Se înlătura una dintre componentele esențiale ale identității naționale, limba, și, prin limbă, conștientizarea comunității ca neam, ceea ce duce, inevitabil, la dezbinare. Divizați în români și moldoveni, respectiv limba română și moldovenească, noi suntem declarați oficial în presă, radio, emisiunile TV, în lucrările de istorie, manualele de geografie și istorie din Ucraina ocupanți. Generații de elevi au învățat după astfel de manuale. A rămas nealterată doar memoria supraviețuitorilor evenimentelor, istoria orală trăită, constituită dintr-o infinitate neorganizată de fapte și situații, destine personale, care de-abia în ultimele decenii începe să fie reflectată, tot atât de dezorganizat, în articolele răzlețe ale ziariștilor, autorilor monografiilor satelor, de cele mai multe ori profesori din școlile satelor respective. Documentele descoperite în arhivele din Ucraina, din regiunea Cernăuți, și arhivele din Suceava și Rădăuți, dar și din arhivele MAE adaugă informații care întregesc imaginea evenimentelor. Nu au întârziat să apară și trădătorii, care stau în poziție de drepți în fața autorităților, care îi folosesc în scopurile lor, bine cunoscute de decenii. Implementarea în conștiința câtorva generații, timp de 79 de ani, doar a unor anumite fapte istorice, care să justifice manipularea politică antiromânească pătimașă a societății ucrainene din nordul Bucovinei, a contribuit esențial la procesul treptat de deznaționalizare a românilor, alături de alți factori identitari, precum limba, credința și școala.” Mă întreb: cât timp mai slăviți Ucraina și ucrainenii, în timp ce românii noștri din teritoriile ocupate abuziv de sovietici, acum de ucraineni, se zbat să nu dispară? Mă întreb: de ce nu discutați cu partenerii dumneavoastră strategici despre aceste aspecte, cu președintele Zelensky, pe la care vă tot plimbați și pe care îl tot ajutați luând de la gura românilor noștri? Oare nu ar fi timpul să mai schimbați sloganul în „Slavă României!”? Care sunt acțiunile pe care le-ați întreprins și le veți întreprinde pentru a ajuta comunitatea românească din Ucraina, mai ales că cere ajutorul atât de disperat? În fond, ceea ce cer românii noștri este să aibă aceleași drepturi ca minoritari într-o țară, așa cum dumneavoastră ați acordat drepturi minorității maghiare în România. Care este motivul pentru care nu ajutați românii din Ucraina să aibă aceleași drepturi care sunt acordate maghiarilor în România și, mai ales, drepturi pe care ucrainenii le au în România? Oare nu ar trebui să ajutați mai întâi românii și apoi străinii? În vizitele dumneavoastră în Ucraina și discuțiile cu președintele acestei țări nu ați cerut reciprocitate și nu ați cerut respectarea drepturilor românilor noștri? Vă solicit de urgență intervenție în această problemă și găsirea de soluții urgente și implementate pentru salvarea românilor și a identității noastre naționale și dincolo de graniță. Vă mulțumesc.