Stenogramă plen

Interpelare

Gheorghe Ștefănache

Reforma justiției începe cu responsabilitatea, nu cu privilegiile

Declarația mea politică de astăzi poartă numele: „Reforma justiției începe cu responsabilitatea, nu cu privilegiile”. În România, atunci când vorbim despre magistrați, discuția publică se concentrează aproape exclusiv pe condițiile de pensionare și pe valoarea pensiilor speciale. Rareori, dacă nu niciodată, se vorbește despre condițiile reale de muncă, despre volumul de dosare, despre calitatea actului de justiție sau despre responsabilitatea față de cetățean. Este o realitate incomodă: în loc să evaluăm rezultatul muncii celor care aplică legea, ne pierdem în dezbateri sterile privind privilegiile lor financiare. În loc să cerem transparență și echitate în actul de justiție, asistăm la o protejare sistematică a intereselor bănești ale celor din sistem, atât în timpul serviciilor, dar mai ales la pensionare. Mai grav, vedem cum justiția devine selectivă. Infractori politici celebri, care au devalizat bugetul public, sunt achitați și reintroduși în spațiul public ca persoane frecventabile, cu opinie și influență. Aceeași justiție care este necruțătoare când vine vorba de protejarea propriilor privilegii devine indulgentă când trebuie să aplice legea în fața celor care au prejudiciat statul. Această stare de fapt nu mai poate continua. Justiția trebuie să fie despre echitate, despre responsabilitate și despre încrederea publică. Nu despre pensii speciale, nu despre protecție instituțională și nicidecum despre impunitate. Fac un apel sincer către toți colegii din Senat: să redeschidem dezbaterea despre reforma justiției, nu doar în termeni de pensii și beneficii, ci în termeni de responsabilitate, transparență și eficiență. Cetățenii României merită o justiție care să le apere drepturile, nu care să-și apere doar propriile privilegii. Gheorghe Ștefănache, senator USR Galați. Vă mulțumesc.

Interpelare

Eugen-Cristian Șipoș

Lucian Blaga

Interpelare adresată domnului Daniel-Ovidiu David, ministrul educației, cercetării. Stimate domnule ministru, În calitate de senator al județului Cluj, în Parlamentul României, vă adresez prezenta interpelare în legătură cu derularea proiectului „Renovare energetică a Bibliotecii Centrale Universitare «Lucian Blaga», în vederea asigurării condițiilor de studiu și de păstrare și conservare a publicațiilor”, finanțat prin PNRR, componenta nr. 5 – Valul renovării, operațiunea „Renovare energetică moderată a clădirilor publice – autorități centrale”. Înțeleg amploarea și complexitatea lucrărilor desfășurate în clădirea centrală a bibliotecii, implicând colaborarea bibliotecarilor, a personalului administrativ și a firmelor contractate. Totodată, solicit să mă informați care sunt eforturile depuse până în prezent pentru menținerea accesului utilizatorilor, în contextul restrângerii temporare a spațiilor disponibile, aspect extrem de important, mai ales în sesiunile din anul universitar trecut. Cu toate acestea, în spațiul public au apărut informații conform cărora lucrările ar fi fost temporar sistate din cauza lipsei de finanțare, precum și că ar exista o atitudine pasivă din partea autorității finanțatoare, situație ce afectează atât studenții, cât și utilizatorii bibliotecii, mai ales personalul și activitățile desfășurate în interiorul clădirii. Având în vedere aceste aspecte, solicit să mă informați în mod specific despre: 1. urgentarea reluării și finalizarea lucrărilor, astfel încât impactul asupra activităților academice și asupra conservării fondului bibliotecii să fie minimizat; 2. transmiterea unei informări oficiale privind stadiul real al proiectului, cauzele eventualelor întârzieri și măsurile adoptate pentru remedierea acestora; 3. precizarea dacă, în evaluarea dumneavoastră, există sau nu elemente care ar putea constitui fapte de neglijență în serviciu, în contextul gestionării finanțării, a supravegherii și monitorizării lucrărilor din cadrul proiectului. În cazul în care termenele nu pot fi respectate, ce riscuri există privind pierderea finanțării europene și ce soluții are ministerul pentru a evita acest scenariu? Consider că o comunicare transparentă cu privire la acest proiect de importanță majoră pentru comunitatea academică este esențială pentru recâștigarea încrederii publice și pentru asigurarea unei bune gestionări a fondurilor din PNRR. Interpelarea este formulată într-un mod concret și clar, iar informațiile solicitate sunt relevante pentru activitatea parlamentară. Aștept cu interes răspunsul dumneavoastră la această interpelare parlamentară.

Interpelare

Doina-Elena Federovici

Românie dodoloață

Mai sunt doar câteva zile până când vom sărbători Ziua Națională a României. De 1 Decembrie avem privilegiul și datoria de a ne ridica inimile în fața celui mai luminos moment din istoria noastră. Dragi români, 1 Decembrie 1918 este clipa în care destinul nostru s-a rescris. Este ziua în care, peste munți și peste vremuri, străbunii noștri și-au strâns mâinile și și-au unit speranțele, curajul și suferințele într-un singur ideal: o „Românie dodoloață”, așa cum au numit-o, cu duioșie, românii de atunci. În 1918, într-o Europă rănită și tulburată, românii au găsit puterea de a se ridica la Alba Iulia și de a rosti un adevăr care nu mai putea fi oprit: suntem un singur neam, o singură inimă, o singură țară. A fost un moment de lumină pe care niciun nor al istoriei nu l-a putut stinge. Și sunt convinsă că nu îl vor stinge nici furtunile pe care le traversăm astăzi, pentru că voința națională este mai puternică decât orice provocare. ## Dragi români, Au trecut 107 ani de la Marea Unire, dar procesul unificării nu s-a încheiat. Nicolae Iorga ne avertiza cu o claritate care ne urmărește și astăzi: „E atâta de lucru, încât nu o generație, ci generații întregi vor trebui să muncească.” „Unirea va trebui consolidată printr-o activitate complexă, permanentă, profundă, de durată, deoarece una este a ocupa un teritoriu, alta este a-l păstra militar și al treilea lucru, cel din urmă și cel mai însemnat, este a ști să-l menții.” Aceasta este misiunea noastră de astăzi, când trăim din nou vremuri nesigure, într-o Europă tulburată de război și neliniști. Dar, de fiecare dată când istoria ne-a pus la încercare, românii și-au arătat adevăratul chip: un popor care nu renunță, nu se frânge, nu se risipește. Aceasta este tăria României: puterea de a se ridica mereu. Dragi români, România nu se apără singură. România se apără prin noi, prin fiecare gest de solidaritate, prin fiecare faptă onestă, prin fiecare român care pune binele comun înaintea interesului personal. România nu poate fi abandonată – o iubești, o respecți și o aperi –, pentru că este casa noastră, moștenirea noastră, rădăcina din care crește fiecare generație. Și așa cum spunea academicianul Ioan-Aurel Pop: „Ne putem supăra pe oameni, dar nu ne putem supăra pe țară.” Să privim înainte cu încredere în viitor. Să ne amintim că suntem un popor curajos. Să simțim România în inimă, în gesturi, în fiecare cuvânt rostit pentru binele ei. Și să ascultăm și astăzi îndemnul lui Gheorghe Pop de Băsești, președintele Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia: „Lăsați-vă purtați, fraților, de fiorii sfinți ai acestui strălucit praznic național și, în cea mai deplină și firească armonie, să clădim temeliile fericirii noastre naționale viitoare.” La mulți ani, România! La mulți ani, dragi români! Să fim vrednici de România pe care am moștenit-o și de România pe care o lăsăm în urmă. Sus să avem inimile! Senator PSD de Botoșani Doina-Elena Federovici. Și, dacă îmi permiteți, domnule președinte, am și o interpelare.

Interpelare

Doina-Elena Federovici

România Atractivă

Interpelarea de astăzi este adresată Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene, domnului ministru Dragoș-Nicolae Pîslaru. Obiectul interpelării: „Lipsa de impact și de vizibilitate a programului «România Atractivă», finanțat cu 8,6 milioane de euro prin PNRR”. ## Domnule ministru, Fondurile din PNRR au fost concepute pentru a genera valoare adăugată reală economiei românești și pentru a sprijini domeniile finanțate în mod durabil. Din păcate, programul „România atractivă”, coordonat de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, ridică serioase semne de întrebare în privința valorii pe care a generat-o raportat la sumele investite. Deși au fost cheltuite 8,6 milioane de euro pentru componenta de promovare, nu există nicio evaluare publică a impactului real și nicio analiză privind _return on investment_ , deși o astfel de analiză ar fi esențială pentru a demonstra că fondurile PNRR au fost folosite cu eficiență și rezultate măsurabile. Cele 12 rute turistice incluse în program sunt, în continuare, foarte puțin cunoscute publicului larg. De exemplu, „Ruta gastronomiei tradiționale românești”, care cuprinde 30 de obiective, este insuficient promovată. Dincolo de câteva materiale video publicate pe platforma „România atractivă”, nu există o campanie consistentă, vizibilă, integrată la nivel național, care să genereze interes real sau trafic turistic către aceste rute. Mai mult, dacă raportăm costul de 8,6 milioane de euro la numărul descărcărilor aplicației programului, rezultă un cost per utilizator care ridică îngrijorări serioase privind eficiența cheltuirii banilor publici în lipsa unor rezultate măsurabile. În acest context, vă solicit, domnule ministru, următoarele clarificări: 1. Ce rezultate concrete a generat programul „România atractivă” din perspectiva valorii adăugate în turism, de exemplu: număr de turiști noi pe fiecare rută, creșteri de venituri în turism în zonele incluse, impact socioeconomic local? 2. A fost realizată o analiză de tip _return on investment_ pentru programul „România atractivă”? Dacă da, vă rog să o faceți publică și să o anexați răspunsului interpelării. 3. Care este stadiul implementării marcajelor la obiectivele turistice incluse în program? Și 4. Care este strategia MIPE pentru creșterea vizibilității celor 12 rute turistice, având în vedere că, în forma actuală, promovarea lor este aproape inexistentă și impactul în rândul publicului este minimal? Vă mulțumesc.

Interpelare

Răducu-Adrian Păduraru

România se confruntă cu un fenomen tot mai vizibil, dar încă insuficient abordat, și anume: delincvența juvenilă.

România se confruntă cu un fenomen tot mai vizibil, dar încă insuficient abordat, și anume: delincvența juvenilă. Fenomenul delincvenței juvenile reprezintă o problemă socială complexă și în creștere, care amenință și siguranța comunităților noastre și compromite viitorul tinerilor implicați. Nu putem ignora faptul că un număr tot mai mare de minori și de tineri se angajează în acte antisociale și de infracțiuni. Această situație necesită o intervenție urgentă, coordonată și, mai ales, preventivă din partea statului, a instituțiilor sale, dar și a societății. În multe județe, inclusiv în Neamț, polițiștii, procurorii, profesorii și chiar asistenții sociali se lovesc de aceeași realitate: există copii care comit furturi, tâlhării, agresiuni și alte fapte grave, iar autoritățile nu au instrumente eficiente pentru a-i separa rapid de mediile care îi împing spre aceste infracțiuni. Conform legislației penale din România, minorii sub 14 ani nu răspund penal, iar cei între 14 și 16 răspund doar dacă se dovedește că au avut discernământ. Instituțiile din domeniul protecției copilului au obligații și instrumente, dar extragerea unui minor din mediul familiei devine extrem de dificilă dacă nu există un pericol iminent de violență, abuz fizic și sexual. Mediul infracțional, presiunea familială, lipsa controlului parental sau chiar încurajarea comiterii de fapte penale nu sunt încadrate în situații care să permită automat scoaterea copilului din familie. ## Pe scurt: Există minori care comit infracțiuni, se întorc acasă, iar ciclul se repetă. Iar statul nu are, în acest moment, o soluție instituțională clară pentru acești copii. În multe județe lipsește complet un centru de primire pentru minori delincvenți, o instituție specializată unde acești copii să poată fi: – extrași din mediile toxice; – evaluați psihologic și comportamental; - supuși unor programe reale de educație, disciplină, - consiliere și reintegrare; – monitorizați până la stabilirea celei mai bune soluții pe termen lung. În lipsa unui astfel de centru, copilul se întoarce inevitabil în același anturaj, în aceeași familie care, de multe ori, îl împinge spre infracțiuni, știind că minorul nu va suporta consecințe penale. ## Concluzie: Combaterea delincvenței juvenile este o datorie morală și o investiție strategică în viitorul României. Nu putem lăsa ca o generație să fie pierdută din cauza eșecurilor sistemice. Vă solicit sprijinul pentru a promova legislația și politicile necesare care să transforme tinerii aflați în dificultate în cetățeni responsabili. A proteja copilul înseamnă, uneori, a-l proteja și de propria familie. A proteja comunitatea înseamnă a nu lăsa minorii delincvenți să fie trimiși înapoi exact în mediile care le modelează comportamentul antisocial. România are nevoie urgentă de centre dedicate, de soluții reale, nu doar de rapoarte și de statistici. Vă mulțumesc.

Interpelare

Dorina Barcari

Interpelarea mea este adresată către domnul ministru al muncii, familiei, tineretului și solidarității sociale, domnul Petre-Florin Manole.

Interpelarea mea este adresată către domnul ministru al muncii, familiei, tineretului și solidarității sociale, domnul Petre-Florin Manole. Vă adresez prezenta interpelare având în vedere amploarea și gravitatea fenomenului persoanelor fără adăpost în România, un fenomen care afectează mii de cetățeni și reprezintă una dintre cele mai acute forme de excluziune socială. Persoanele fără adăpost se confruntă cu o lipsă a accesului la servicii medicale, lipsa actelor de identitate, imposibilitatea de a-și exercita drepturile fundamentale, dificultăți în integrare pe piața muncii, precum și riscuri sporite de violență, abuz, exploatare și mortalitate prematură. Integrarea persoanelor fără adăpost reprezintă o responsabilitate esențială a statului român, atât din perspectiva protecției sociale, cât și din perspectiva garantării drepturilor fundamentale ale omului. Fenomenul lipsei adăpostului nu poate fi tratat exclusiv ca o problemă de asistență socială punctuală, ci necesită o abordare integrată, multidimensionată și coordonată interinstituțional. Conform estimărilor furnizate de organizațiile neguvernamentale cu activitate în domeniu, numărul persoanelor fără adăpost rămâne slab documentat, în absența unei baze de date centralizate și actualizate. În multe orașe, serviciile sociale destinate acestei categorii sunt insuficiente ca număr, capacitate și specializare. ## În special: - adăposturile de noapte sunt supraaglomerate sau - funcționează doar sezonier; – serviciile de reintegrare socială – locuințe tranzitorii, consiliere, integrare profesională – sunt limitate; – există decalaje majore între nevoile persoanelor fără adăpost și resursele autorităților locale; – lipsa actelor de identitate blochează accesul la servicii sociale, medicale și de ocupare. În același timp, România are obligații interne și internaționale privind protecția persoanelor vulnerabile, prevăzute de: - Legea asistenței sociale nr. 292/2011; - Strategia națională privind incluziunea socială; - Carta socială europeană; - Convenția ONU privind drepturile omului. Având în vedere responsabilitățile Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale în coordonarea politicilor de incluziune, este necesară clarificarea măsurilor existente și a celor planificate pentru sprijinirea integrării persoanelor fără adăpost. Vă solicit, așadar, următoarele informații detaliate: 1. Cadru strategic și planificare 1.1. Care este strategia națională actuală privind prevenirea și combaterea fenomenului persoanelor fără adăpost? 1.2. Există un plan interinstituțional de cooperare între minister, autoritățile locale, Ministerul Sănătății, MAI și ONG-uri? 1.3. Ce indicatori de performanță au fost stabiliți pentru reducerea numărului de persoane fără adăpost? 2. Servicii și infrastructură socială 2.1. Câte centre de primire, adăposturi de noapte, centre de zi și locuințe protejate funcționează în prezent la nivelul național? Se pune problema de ani de zile a situațiilor mamelor cu copii, care, abuzate fiind, nu au unde să plece din casa în care sunt abuzate. 2.2. Câte dintre acestea sunt în conformitate cu standardele minime de calitate prevăzute de legislația în vigoare? 2.3. Câte persoane au beneficiat de servicii în ultimii 3 ani, defalcat pe județe? 3. Reintegrarea socială și profesională 3.1. Ce programe sunt prevăzute pentru: – obținerea sau reemiterea actelor de identitate. E foarte grav să existe cetățeni în România care nu posedă acte de identitate; – accesul la servicii medicale, evaluarea psihosocială, tratament și prevenirea dependențelor; - consiliere psihologică; – reintegrare profesională, formare și angajare. Se pune problema ocupării acestor persoane și este și un fenomen educațional și de echilibru social, atâta timp cât aceste persoane au o sursă de venit și au un rost în societate, ca fiind ocupați. 3.2. Ce parteneriate cu AJOFM-urile sunt în vigoare pentru inserția pe piața muncii? La punctul ăsta trebuie să vă gândiți și la faptul că avem locuri de muncă neocupate, mai ales în șantiere, în zonele agricole, unde este nevoie de mână de lucru. Și, cu puțină organizare și respect pentru oameni, se poate rezolva. 3.3. Există programe de „locuință de tranziție” sau „locuințe sociale cu sprijin specializat”? Care este impactul acestora? 4. Buget și finanțare 4.1. Ce buget a fost alocat pe ultimii 5 ani pentru serviciile dedicate persoanelor fără adăpost? 4.2. Ce finanțări sunt programate pentru anii următori? 4.3. Există proiecte finanțate din fonduri europene sau PNRR dedicate acestei probleme? 5. Colaborarea instituțională și parteneriate 5.1. Cum se realizează colaborarea cu ONG-urile specializate? 5.2. Ce mecanisme de monitorizare și evaluare există între serviciile oferite persoanelor fără adăpost? 5.3. Cum este sprijinită capacitatea autorităților locale, în special a celor cu resurse limitate? 6. Prevenirea situațiilor de pierdere a locuinței Și acest punct este din ce în ce mai acut și actual, ținând cont de faptul că se preconizează o impozitare excesivă și greu de suportat pentru omul de rând, ținând cont de faptul că 75% dintre pensionari au venituri sub coșul minim și 54% dintre angajați au salariul sub coșul minim și este foarte grav. Orice mărire de impozit este un lucru deosebit de agresiv. 6.1. Există programe de prevenție a evaluărilor forțate pentru familiile vulnerabile? 6.2. Ce măsuri sunt prevăzute pentru prevenirea recidivei în situația lipsei adăpostului? Au fost cazuri foarte multe de oameni scoși din casă sub diferite pretexte sau chiar motivații și care au locuit în mașini sau în corturi pe stradă. Este o situație foarte gravă pentru care administrația locală n-a făcut nimic. Considerații finale asupra prezentei interpelări Fenomenul lipsei locuinței nu este doar o problemă socială, ci și una de sănătate publică, siguranță comunitară și respectare a drepturilor omului. Lipsa unor măsuri integrate conduce la costuri sociale și economice semnificative pentru stat, în timp ce implementarea unor programe eficiente, precum modelul „Housing First”, s-a dovedit în Europa mult mai eficientă și sustenabilă. Persoanele fără adăpost sunt expuse la riscuri multiple: excluziune socială severă, lipsa accesului la servicii medicale, mortalitate crescută, dependențe, violență, lipsa identității legale, imposibilitatea accesării drepturilor sociale și a unui loc de muncă. Această situație generează un cerc vicios care, fără intervenția statului, devine imposibil de rupt. În acest context, consider absolut necesară clarificarea modului în care România își propune să abordeze, într-o manieră coerentă și cu resurse adecvate, această problemă majoră. Dacă noi ajutăm oamenii cu probleme din Ucraina, e bine întâi să ne gândim la oamenii noștri cu probleme, pe care să le rezolvăm în mod primar și foarte important. E vorba și de copiii din casele de copii și de cei sărăciți în urma unor măsuri deosebit de dure ale statului român către propriii cetățeni. Lipsa unei strategii unitare și a unui mecanism de monitorizare a fenomenului la nivel național generează decalaje majore între județe, suprasolicită autoritățile locale și limitează accesul persoanelor vulnerabile la servicii de bază. Având în vedere obligațiile statului român în domeniul incluziunii sociale – prevăzute în legislația națională, dar și în domeniile... documentele europene și internaționale la care România este parte –, consider că este de maximă urgență implementarea unui set de măsuri coerente, predictibile și bine finanțate. Vorbele goale „cu maximă urgență”... Trebuie să se țină cont de faptul că oamenii trăiesc secundă de secundă, zi de zi, săptămână de săptămână, în condiții grele, inumane, care trebuie rezolvate, nu lăsate de pe o lună și de pe o zi pe alta. O politică publică funcțională în domeniul persoanelor fără adăpost trebuie să includă: prevenție, intervenție, sprijin comunitar, integrare și monitorizare postintegrare. Prin urmare, informațiile solicitate prin prezenta interpelare sunt necesare pentru a asigura transparența acțiunilor ministerului, pentru a evalua eficiența politicilor existente și pentru a identifica direcțiile în care este nevoie de consolidare, extindere sau reformă. În lumina celor de mai sus, subliniez importanța răspunsului dumneavoastră complet, fundamentat și livrat în termenul prevăzut de Regulamentul Parlamentului, pentru a putea contribui la îmbunătățirea cadrului de politici publice destinat integrării persoanelor fără adăpost – una dintre cele mai vulnerabile și neglijate categorii sociale. Să ținem cont de faptul că se găsesc bani pentru tot felul de manifestări așa-zis „artistice”, dar nu se găsesc bani pentru ajutorarea cetățenilor pe plan local care au probleme de locuință, de servicii, de existență, de surse materiale de existență și, foarte grav, în special a copiilor. Având în vedere gravitatea situației și obligațiile statului român,

Interpelare

George-Cătălin Bochileanu

Diaspora, acasă

De când am intrat în politică, am susținut cu tărie un lucru: diaspora este o forță care poate transforma România. Acest lucru îmi este astăzi confirmat de fiecare întâlnire cu comunitățile românești din afară. Zilele acestea am organizat conferința USR „Diaspora, acasă”, unde peste 160 de români din 17 țări au venit la București pentru 3 zile de discuții, ateliere și vizite instituționale, inclusiv o vizită aici, în Parlamentul României. Am întâlnit oameni implicați, informați, conectați la ceea ce se întâmplă acasă, deși trăiesc la mii de kilometri distanță. Această demonstrație de energie civică e departe de a fi o noutate. Data de 24 noiembrie marchează al doilea tur al alegerilor prezidențiale din 2019, un moment definitoriu pentru rolul diasporei în viața democratică a României. Atunci, aproximativ un milion de români din afara granițelor s-au prezentat la urne, o mobilizare istorică la acel moment. Această participare impresionantă nu a fost întâmplătoare. Ea a venit după un episod dureros: organizarea defectuoasă a alegerilor europarlamentare din 2019, când mii de români au stat la cozi interminabile și nu au reușit să voteze. Ca răspuns, USR a mers în comunitățile din diaspora, a discutat direct cu cei afectați și a colectat propuneri și soluții concrete, pe care le-a înaintat Parlamentului. Astfel, s-a schimbat fundamental modul în care sunt organizate alegerile în afara țării. Mai multe secții, vot pe mai multe zile, vot prin corespondență, program prelungit atunci când sunt cozi, mai mulți membri în secțiile de votare. Rezultatul? Alegeri corecte, fără români lăsați în fața ușilor închise. În 2024 și în 2025, peste 1.600.000 de români au votat în afara granițelor la cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale, arătând încă o dată că votul lor contează și că pot da ritmul politicii românești. Românii de pretutindeni sunt o resursă strategică pentru România. Iar noi avem obligația să le respectăm drepturile, să le asigurăm un acces facil la vot și să le oferim o reprezentare politică proporțională cu numărul lor real. USR a fost singurul partid care a luptat constant pentru puterea lor politică. Și vom continua. România nu se termină la graniță. România trăiește în comunitățile noastre din întreaga lume. Iar datoria noastră este să le ascultăm, să le reprezentăm și să le dăm vocea pe care o merită. Vă mulțumesc. _(Aplauze.)_

Interpelare

Daniela Ștefănescu

Interpelarea mea de astăzi este adresată doamnei OanaSilvia Țoiu, ministrul afacerilor externe, și vizează: „Poziția României privind posibilele riscuri de încălcare a principiilor

Interpelarea mea de astăzi este adresată doamnei OanaSilvia Țoiu, ministrul afacerilor externe, și vizează: „Poziția României privind posibilele riscuri de încălcare a principiilor fundamentale ale Uniunii Europene, în contextul rezoluției Parlamentului European referitor la Ungaria”. Rezoluția recent adoptată de Parlamentul European, votată de eurodeputați cu 415 voturi, 193 de voturi împotrivă și 28 de abțineri, prin care se solicită continuarea procedurilor prevăzute de art. 7 din Tratatul Uniunii, cu scopul posibil de retragere a dreptului de vot al Ungariei în Consiliul Uniunii, ridică întrebări serioase cu privire la direcția actuală a proceselor decizionale din Uniunea Europeană. Deși respectarea statului de drept reprezintă un pilon fundamental al proiectului european, utilizarea unor instrumente cu impact politic extrem, precum suspendarea dreptului de vot al unui stat membru, trebuie evaluată cu maximă prudență. În absența unui consens larg și a unui dialog real, există riscul ca astfel de acțiuni să fie percepute ca instrumente de presiune politică, ceea ce ar putea afecta în mod direct principiile egalității între statele membre, proporționalității și cooperării loiale, consacrate prin tratatele Uniunii. În acest context, consider că România are obligația de a se raporta cu responsabilitate la discuțiile europene, apărând atât valorile Uniunii, cât și principiul tratamentului egal al tuturor statelor membre. Este esențial ca România să nu valideze evoluții care pot crea precedente instituționale periculoase, să afecteze coeziunea Uniunii sau să alimenteze percepția că sancțiunile politice pot prevala asupra mecanismelor de cooperare și dialog. Având în vedere aceste îngrijorări, vă solicităm respectuos să clarificați: – Care este poziția oficială a României privind oportunitatea și proporționalitatea continuării procedurilor prevăzute de art. 7 din Tratatul UE împotriva Ungariei? – În ce măsură consideră Ministerul Afacerilor Externe că actuala abordare a instituțiilor europene respectă principiile fundamentale ale Uniunii, inclusiv egalitatea între statele membre? – Ce riscuri de fragmentare politică la nivelul Uniunii apreciază MAE că pot rezulta din escaladarea unui asemenea demers și cum pot afecta acestea climatul regional și cooperarea în Europa Centrală și de Est? – Ce demersuri întreprinde Ministerul Afacerilor Externe pentru a asigura că poziția României reflectă nu doar respectul pentru statul de drept, ci și necesitatea unei abordări echilibrate, neinfluențate de dinamici politice conjuncturale? Consider că România trebuie să aibă o voce limpede și principială într-un moment în care credibilitatea normativă a Uniunii Europene depinde de aplicarea coerentă și imparțială a regulilor sale. Vă rugăm ca răspunsul să ne fie comunicat în scris. Cu deosebită considerație, Daniela Ștefănescu, senator Circumscripția nr. 4, Grup parlamentar al AUR. Vă mulțumesc. _(Aplauze.)_

Interpelare

Liviu-Iulian Fodoca

Aplicarea inegală a interdicției privind cumulul pensiei cu salariul. Discriminare între funcționari și privilegiați ai sistemului

Interpelare adresată domnului prim-ministru al României, Ilie Bolojan, și domnului ministru al muncii, familiei, tineretului și solidarității sociale, Florin Manole. Obiectul interpelării: „Aplicarea inegală a interdicției privind cumulul pensiei cu salariul. Discriminare între funcționari și privilegiați ai sistemului”. Domnule prim-ministru, ## Domnule ministru, Vă adresez această interpelare în numele tuturor celor care încă mai cred că Guvernul României promovează echitatea și egalitatea în fața legii. Un cetățean simplu care a ieșit la pensie și vrea să muncească part-time într-un spital este oprit de stat, iar un director din ASF, cu venituri lunare de peste 10.000 euro, poate cumula pensia specială cu salariul. Ce reformă este aceasta? În plină criză bugetară, Guvernul clamează reforme, vorbește despre echitate și responsabilitate fiscală, dar continuă să protejeze o listă lungă de privilegiați. Ați anunțat cu fast interzicerea cumulului pensiei cu salariul la stat. Dar, în realitate, ați lăsat portițele deschise exact pentru cei care beneficiază de pensii speciale și funcții bine plătite în administrație. Cum putem vorbi de reformă și moralitate publică atâta timp cât această măsură nu se aplică tuturor? De ce avem două categorii de cetățeni: unii obligați să aleagă, alții exceptați prin tăcere și complicitate? Domnule ministru, ## Domnule prim-ministru, Ați declarat că nu se mai poate trăi cu statul gras și neperformant. Aceasta nu este reformă, ci este doar cosmetizare. Prin urmare, vă adresez următoarele întrebări: 1. Care sunt instituțiile publice în care angajații sunt exceptați de la interdicția cumulului pensiei cu salariul? Vă solicit o listă completă, actualizată. 2. Ce justificare juridică și morală aveți pentru aceste excepții? 3. Aveți în vedere eliminarea acestor privilegii în cadrul următorului pachet de reforme? Într-o țară în care 56.000 de firme s-au închis în 8 luni, în care inflația rupe buzunarele pensionarilor și în care munca cinstită nu mai e răsplătită, nu putem accepta dublul standard.

Interpelare

Ion-Narcis Mircescu

Orice proiect de relansare economică trebuie să înceapă cu taxe corecte.

Orice proiect de relansare economică trebuie să înceapă cu taxe corecte. Eliminarea impozitului minim pe cifra de afaceri este primul pas cerut insistent de mediul de afaceri. Împreună cu colegii din USR, am organizat mai multe dezbateri cu mediul de afaceri și am analizat efectele acestei taxe. Este o taxă care distorsionează piața și reduce competitivitatea companiilor ce își desfășoară activitatea în România. De curând, Confederația Patronală Concordia a cerut Guvernului eliminarea de urgență a impozitului minim pe cifra de afaceri, pe care îl consideră o măsură nocivă. Și alte organizații patronale din România, cum ar fi CONAF, Asociația Companiilor de Distribuție și AmCham România, susțin că menținerea taxei ar afecta grav apetitul investițional. Cred că este timpul deciziilor și mă aștept ca toate partidele din coaliție, inclusiv PSD, singurul partid care încă susține această taxă, să înțeleagă mesajul mediului de afaceri și să elimine pentru totdeauna impozitul minim pe cifra de afaceri. Mulțumesc.