Gabriel Plăiașu

„1 Decembrie 1918 – o lecție de unitate predată de înaintași”

Sărbătoarea națională a României era așteptată, până nu demult, cu optimism și bucurie, această dată semnificând pentru orice român cu conștiință națională un moment al speranței renăscute într-un viitor mai bun, în solidaritate și în șansele reconcilierii naționale. Și nu avea cum să nu fie așa, de vreme ce actul istoric de la 1 Decembrie 1918 a fost înfăptuit grație voinței unui popor întreg, marcând încununarea luptei pentru reîntregire națională.

Anul acesta, însă, ziua de 1 Decembrie a găsit poporul român mai umilit și mai dezamăgit ca niciodată. Și ce motiv de bucurie sau de optimism am mai putea avea când prețul traiului zilnic a devenit insuportabil pentru majoritatea românilor, când economia este pe butuci și nici nu sunt speranțe să-și revină, când guvernanții ridică minciuna la rang de politică de stat, iar furtul devine principala regulă în

jocul politic fără scrupule al unei majorități politice croite din minciună?

De acest 1 Decembrie, parcă mai trist și mai înnegurat ca niciodată în ultimii 20 de ani, românii au trebuit să asculte discursurile seci ale oficialităților care au vorbit, cu emfază, despre patriotism, interes național, sacrificiu, țară și popor. Puțini însă au înțeles că nu de lozinci patriotarde este nevoie acum, puțini au realizat cât de fals sună exercițiile oratorice ale reprezentanților unei puteri cinice și mincinoase în fața unor oameni dezamăgiți și speriați de ziua de mâine.

De acest 1 Decembrie am marcat, în mod nefericit, trecerea a încă unui an de nepăsare și de incompetență demonstrate în fiecare zi de reprezentanții Guvernului cocoțați pe piedestalul funcțiilor care le creează falsa impresie că ar fi veșnici. Am marcat trecerea unui an în care Parlamentul a fost redus la tăcere, dându-i-se forului legislativ, din voia președintelui-jucător și cu măreața contribuție a partidului-stat, un rol exclusiv decorativ. În acest context, probabil că parlamentarii opoziției ar trebui să-i fie recunoscători întâiului bărbat al țării că nu au fost trimiși acasă până acum. Și-așa îi încurcă uneori socotelile și-l pun, din când în când, în dificultate. Oricum, s-ar descurca și fără opoziție, mai ales că doamna Roberta Anastase, printre altele prima matematiciană a țării, a omologat, cu succes, propria regulă de numărat în Camera Deputaților.

Acest 1 Decembrie a fost, cu siguranță, mai trist pentru noi toți, dar mai cu seamă pentru sutele de mii de oameni care și-au pierdut, numai în ultimele luni, locul de muncă. A fost un 1 Decembrie mai apăsător pentru angajații care s-au trezit cu salariul ciuntit și care au fost nevoiți să suporte aceste tăieri, servite pe post de măsură de austeritate și de strategie economică. Acest 1 Decembrie a fost lipsit de orizont și de speranță pentru foarte mulți manageri de societăți comerciale care, prinși în chingile împrumuturilor împovărătoare, doborâți de nenumăratele taxe și impozite și lipsiți de minime măsuri de protecție din partea statului, au fost obligați să-și închidă afacerea care asigura locuri de muncă și bani la buget.