Stenogramă plen

Bună dimineața, stimați colegi!

Declar deschisă ședința de astăzi, consacrată prezentării declarațiilor politice.

Organizez această acțiune împreună cu Asociația pentru Dezvoltare Locală Valea Teleajenului, cu scopul de a promova imaginea zonei și de a oferi tuturor parlamentarilor și altor persoane interesate posibilitatea de a intra în contact cu realitățile din zona Văii Teleajenului, o zonă încărcată de

Începem astăzi cu reprezentanții puterii și-l invit pe domnul deputat Cristian Apostolache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să ia cuvântul și-l rog pe domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului istorie și de cultură care beneficiază de un cadru natural extrem de prietenos și de oameni deosebiți.

Tocmai de aceea, vă invit, începând de astăzi, să vizitați expoziția de fotografie situată la nivelul S1, în holul de la intrarea de la steaguri, fiind convins că vă veți îndrăgosti de aceste locuri și că nu veți ezita să le vizitați. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult.

Domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, este invitat să ia cuvântul. Se pregătește domnul Ovidiu Ganț, din partea minorităților naționale.

Vă mulțumesc mult, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Atenție la etnobotanice!”.

O problemă foarte gravă de sănătate a populației este pe cale să se transforme într-un circ național. Scandalul „magazinelor de vise”, ale unităților comerciale care vând așa-numitele etnobotanice, capătă tușe grotești tot mai accentuate.

De ceva timp toată lumea a început să-și dea cu părerea în această privință. Deși unele primării au decis fie desființarea acestor magazine, fie plasarea lor la cel puțin 1.000 de metri de școli sau biserici, situația este departe de a fi rezolvată.

Iașiul este unul dintre centrele urbane importante ale țării în care se consumă aceste substanțe halucinogene în cantități impresionate. În fiecare lună, zeci de tineri au nevoie de îngrijiri medicale din cauza folosirii etnobotanicelor. Cel mai grav este faptul că, cu fiecare lună care trece, consemnăm tot mai mulți consumatori, iar vârsta acestora variază tot mai mult. Au apărut o mulțime de consumatori cu vârsta sub 14 ani, dar și destui care trec de 50 de ani. S-ar zice că la această etate dispui de ceva mai multă înțelepciune, dar iată că nu este întotdeauna așa.

Mulți medici de la Iași sau de aiurea au atras atenția că situația a scăpat deja de sub control. De îndată ce unele substanțe halucinogene intră pe lista neagră și sunt interzise în mod oficial, magazinele de vise propun altele, căci mama natură este extrem de generoasă și în această privință. Succesul etnobotanicelor a transformat atât unele magazine naturiste, cât și internetul în veritabile puncte de desfacere a acestor substanțe.

## Ce e de făcut?

A realizat cineva din actualul Guvern o analiză pertinentă legată de această problemă, o analiză care să vorbească, printre altele, despre efectele unei interdicții a tuturor substanțelor psihotrope? Va fi inclusă, de exemplu, și salvia pe lista neagră? Va crește sau nu consumul în cazul interdicției totale? Apoi, cine se îmbogățește cu adevărat de pe urma comercializării etnobotanicelor? Există o rețea națională bine pusă la punct sau vorbim doar de întreprinzători izolați? Cine plătește pentru asistența medicală de care beneficiază consumatorii cu probleme? Dar

cine ar trebui să plătească? Sau cum s-a procedat în alte țări în problema etnobotanicelor?

Doar în deplină cunoștință de cauză putem propune o lege care să rezolve definitiv situația. În caz contrar, nu ne-ar mira, peste puțin timp, să fim obligați să plătim și despăgubiri acestor comercianți.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ovidiu Ganț, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, și-l rog pe domnul Iosif Blaga, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să se pregătească.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

Vă mulțumesc. Domnule președinte, Domnilor colegi,

La 1 Decembrie am sărbătorit Ziua Națională a României, o zi în care omagiem adoptarea rezoluției Adunării Naționale a Românilor de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, documentul care reprezintă fundamentul juridic al statului român modern.

În acest document se afirma: „Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-i alcătuiesc”. Prin această rezoluție se afirma, așadar, decizia românilor din Transilvania de a se uni cu Regatul României, respectând diversitatea etnică existentă.

Ca o consecință directă și luând act de conținutul acestui document, sașii transilvăneni s-au întrunit la 8 ianuarie 1919 la Mediaș, adoptând o hotărâre în care se afirmă: „Poporul săsesc a adoptat Rezoluțiile Adunării Naționale de la Alba Iulia, în timp ce Congresul de Pace va trebui să asigure în mod egal dreptatea și libertatea atât pentru națiunile mari, cât și pentru cele mici, considerându-l o garanție de durată pentru pacea popoarelor”. Opțiunea sașilor a reprezentat o importantă susținere politică pentru delegația României care participa la Congresul de Pace de la Paris și o primă dovadă de loialitate față de statul român modern care urma să ia ființă. Acest punct de vedere s-a regăsit și în pozițiile celorlalte minorități, spre exemplu evreii (18 martie 1919).

Nu s-a schimbat nimic de atunci, Constituția României din 1991 conține aceleași prevederi referitoare la minoritățile naționale, care la rândul lor o respectă întocmai.

De aceea, îmi exprim surprinderea față de afirmațiile publice ale unor membri ai Parlamentului României, care au pus în discuție sau care chiar au negat principiile Rezoluției de la Alba Iulia și prevederile Constituției, spre exemplu reprezentarea parlamentară a minorităților naționale. Să înțeleg că respectivii parlamentari neagă actul constitutiv al statului român modern, contrazicându-și marii predecesori Alexandru Vaida Voievod, Iuliu Maniu, Miron Cristea, Iuliu Hossu etc.? Așa ceva nu este acceptabil, așa cum nici nouă, reprezentanții minorităților naționale, nu ne-ar putea trece prin cap să ne dezicem de deciziile luate la momentul Marii Uniri de către predecesorii noștri.

Închei, exprimându-mi convingerea că parlamentarii responsabili reprezentând principalele partide ale țării se vor distanța de astfel de poziții politice formulate de către diletanți sau extremiști, susținând în continuare principiile formulate în Rezoluția de la Alba Iulia și în actuala Constituție a României.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Iosif Blaga, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, și rog să se pregătească domnul deputat Cătălin Cherecheș, din partea Grupului de deputați fără apartenență la un grup parlamentar.

Bună dimineața, domnule președinte! Bună dimineața, stimați colegi!

La fel ca și colegul meu de dinainte, declarația mea politică face și ea referire la Ziua Marii Uniri. Este vorba despre „Doctor Aurel Vlad și Unirea”.

De-a lungul istoriei neamului nostru românesc, mulți viteji s-au jertfit pentru acesta. Sufletele celor mai viteji dintre vitejii neamului nostru rătăcesc fără odihnă peste întreg cuprinsul locuit de români.

Cu ocazia Zilei noastre Naționale, 1 Decembrie, Ziua Marii Uniri, merită să aducem flori de recunoștință pentru cei ce s-au luptat pentru libertatea neamului românesc.

La 1 Decembrie, lupta pentru libertate a unor personalități ale neamului ca Horia, Cloșca, Crișan, Inochenție Clain, Avram Iancu, Axente Sever, Popa Balint Buteanu, Andrei Mureșanu, Simion Bărnuțiu, Gheorghe Barițiu, Andrei Șaguna, Al. Papiu Ilarian și a tuturor luptătorilor, până la unii mai noi, cum ar fi dr. Ioan Rațiu, Coriolan Brediceanu, au contribuit la mântuirea țării noastre printr-o serie de acțiuni, culminând cu unirea Ardealului la patria-mumă.

Ardealul e românesc și așa va rămâne în veci.

Permiteți-mi, dragi colegi și dragi români, să amintesc și numele unei personalități legate de meleagurile mele orăștiene. Este vorba despre o personalitate politică marcantă în acea perioadă, doctor Aurel Vlad.

Gruparea de la Orăștie, organizată în jurul doctorului Aurel Vlad, este prezentă și determinantă în desfășurarea procesului politic de unire cu România, căci Alexandru Vaida Voievod era unul dintre semnatarii programului elaborat de Aurel Vlad și publicat în „Libertatea” de la 1 ianuarie 1902.

Participând la Conferința de la Viena, membru în Consiliul Diligent din 1918, deputat în Parlamentul de la Budapesta, susținător material al actului unirii, ipotecându-și moșia de la Bobâlna, de mai multe ori ministru, doctor Aurel Vlad, mlădiță de neam românesc, ardelean din zona Orăștiei, și-a adus contribuția sa la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.

În 1949, după ce a fost deposedat de toate bunurile sale, este arestat împreună cu ceilalți miniștri și încarcerat în închisoarea de la Sighet, unde a și murit în anul 1953.

Pentru faptul că a aparținut meleagurilor orăștiene și în primul rând pentru importanta sa activitate ca bun român, Consiliul Municipal Orăștie l-a declarat, post-mortem, cetățean de onoare al municipiului.

De asemenea, Școala Generală nr. 1 din Orăștie, școală cu circa 900 de elevi an de an, a primit, prin hotărâre de consiliu local, denumirea de Școala Dr. Aurel Vlad. Acest gest de recunoștință a orăștienilor a fost anulat prin acordarea denumirii generice de „unitate de învățământ structură”, deci unitate cu „o fostă personalitate juridică.” Spun cu „o fostă personalitate juridică”, fiindcă în baza HG nr. 1.618/2009 și OMECTS nr. 3.064/2010, deși nu trebuia, Inspectoratul Școlar al Județului Hunedoara a decis, contrar voinței exprimate de Consiliul Local Orăștie, comasarea acestei școli la un liceu. Vrând-nevrând, am știrbit din importanța titulaturii unei școli care se mândrea cu denumirea, dar și cu rezultatele la învățătură și cu evoluția în viață a elevilor săi.

Am speranța că dacă nu s-a gândit atunci când s-a luat decizia de desființare ca personalitate juridică, asupra importantelor aspecte prezentate mai sus cel puțin acum se va corecta eroarea făcută de către Inspectoratul Școlar al Județului Hunedoara.

Am speranța că, prin măsurile ce se vor lua, situația va reveni la normal pentru ambele școli generale din municipiul Orăștie.

În acest fel vom recunoaște și în fapt, nu numai în vorbe, prin tot felul de declarații sforăitoare, importanța unor oameni care au luptat pentru nație și popor.

- Stimați colegi și colege, dragi români și dragi orăștieni, Închei prin câteva versuri scrise pentru Adunarea de la

Blaj din 1848 într-o poezie răspândită pe foi volante:

- „Doamne, dintru înălțime, Pleacă-ți ochii-n românime Și ne dă la toți virtute Care să ne-ajute Să iubim cu înfocare

Patria Română care Am numit-o mare”. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Cătălin Cherecheș, din partea Grupului de deputați fără apartenență, și rog să se pregătească domnul deputat Viorel Buda, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal. Domnule coleg, aveți cuvântul.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

În preambulul dezbaterilor care vor urma pe bugetul de stat pe 2011, mi-am intitulat declarația politică „Maramureșul nu este doar punctul unde se agață harta României în cui!”

Dincolo de arta de a spune lucrurilor pe nume, în politică e vitală arta de a reprezenta comunitatea și de a-i rezolva, prin voință politică, problemele. Mesajul pe care eu îl aduc aici, în Parlamentul României, din partea maramureșenilor mei este unul al deznădejdii. An de an, această parte importantă a țării este văduvită de fonduri. Aici, în percepția acestor comunități, „a trăi” s-a transformat în „a supraviețui”.

Un guvern ce vrea să diminueze substanțial fondurile bugetelor locale, tăind la jumătate alocațiile pentru lucrări de infrastructură, un guvern care vrea să reducă banii pentru salariile din învățământ și ajutoare sociale, care vrea să reducă la 50% volumul creditelor pentru înființarea locurilor de muncă nu poate fi numit un guvern responsabil.

Maramureșenii nu se mai gândesc de mult la case, drumuri, podețe sau școli. România are nevoie de constructori reali ai țării. Să nu uităm că tot ce se întâmplă rău în această țară aparține, din păcate, clasei politice. Maramureșul nu este doar punctul unde se agață harta României în cui, ci este spațiul în care de mii de ani trăiesc oamenii care, de la cucerirea romană a Daciei, și-au păstrat nealterate identitatea și mândria. Acești oameni au dat sute de ani țării aur, cupru, plumb, sacrificându-și sănătatea de-a lungul generațiilor.

Maramureșenii și băimărenii pretind și au dreptul acum la șosele moderne, aeroport internațional, sănătate, cultură și ordine publică, dar, mai ales, au dreptul la respect și ascultare. Nu izolați o regiune care însumează mai multă istorie și demnitate decât multe dintre popoarele Europei! Nu umiliți și nu tratați ca pe o rudă săracă pe urmașii dacilor liberi, dar, mai ales, nu ignorați imensul potențial pe care-l reprezintă oamenii din această parte a țării, care ajung să slugărească pe la curțile străine!

Începând cu anul 2011, această nedreptate trebuie să înceteze. Banii s-au dus, atât în 2010, cât și în 2009, numai în anumite județe ale țării. Eu știu că domnul Emil Boc este premierul întregii Românii și are obligația de a construi un buget pentru întreaga Românie. Este un moment greu prin care trece țara noastră, un moment în care trebuie abandonată lupta politică sterilă de azi și să generăm un comportament politic în favoarea comunităților care ne-au trimis aici, în Parlament. Obligația mea, ca deputat de Maramureș, este aceea de a mă asigura că băimărenii și maramureșenii sunt respectați, că li se asigură fondurile de care au nevoie și că nu mai plătesc din buzunarul propriu pentru greșelile guvernanților.

Însă, dacă domnul Boc uită și de această dată de Maramureș și de maramureșeni, atunci va avea o problemă gravă, una mult mai gravă decât moțiunea de cenzură. Banii României, așa puțini cum sunt, trebuie împărțiți comunităților care au nevoie de ei, indiferent de culoarea politică a primarilor ori a președinților de consilii județene.

Dacă bugetul pentru anul 2011 nu va conține bani care să acopere rezolvarea problemelor reale ale maramureșenilor sau nu va ține cont de disperarea categoriilor sociale defavorizate, ori de nevoia de investiții reale în acest județ, atunci eu, ca deputat de Maramureș, nu voi vota acest buget.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Viorel Buda, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, și

rog să se pregătească domnul Constantin Militaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. Domnule deputat, aveți cuvântul.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

În această dimineață vă prezint declarația politică cu titlul „Guvernul Boc își asumă distrugerea învățământului românesc”.

Deși în două rânduri, și în 2009, și acum, recent, Curtea Constituțională a decis că adoptarea Legii educației naționale prin angajarea răspunderii Guvernului este neconstituțională, Cabinetul condus de premierul Emil Boc înțeleg că nu intenționează să renunțe la această formulă de adoptare. Am informații că se încearcă aducerea în Parlament a Legii educației naționale la pachet cu Legea salarizării unice, pentru o a treia tentativă de adoptare prin angajarea răspunderii Guvernului.

Premierul Emil Boc și cei din anturajul său se pare că nu cunosc importanța națională a Legii educației, care nu face parte din categoria legilor ce produc efecte doar asupra unui segment din populație. Nu este o lege de genul celei care reglementează activitatea din domeniul, să zicem, crescătorilor de albine, vizând un număr redus de persoane, nu este o lege de privatizare a unei bănci de stat, care, de asemenea, produce efecte punctuale într-o arie redusă, nu este o lege privind diverse concesionări. Legea educației naționale privește direct, de la momentul de referință 2011, populația României cu vârsta cuprinsă între 3 și 25 de ani (preprimari, primari, elevi, studenți), cât și întreg corpul didactic din România, pornind de la educatorul de la grădiniță și ajungând până la rectorul universității, privește întregul personal didactic-auxiliar de la toate formele de învățământ din România și, nu în ultimă instanță, îi privește, tot direct, pe părinții tuturor celor aflați în băncile școlilor sau facultăților.

O astfel de lege nu poate fi și nu trebuie adoptată fără o largă dezbatere la care să participe, în afară de parlamentari, reprezentanții categoriilor mai sus enumerate. Așa-zisa dezbatere publică invocată de ministrul de resort prin postarea pe site-ul ministerului a Proiectului de lege a fost una falsă. În primul rând, pentru că nu s-a ținut cont de obiecțiile celor cărora legea li se adresează, de amendamentele și soluțiile propuse. Totuși, Guvernul condus de domnul Emil Boc a ales pentru adoptarea legii calea prin care se ignoră oficial toate soluțiile propuse de cei care vor intra sub incidența legii. Am observat acest lucru și prin respingerea în masă a amendamentelor parlamentarilor opoziției aduse proiectului pentru care Executivul a vrut să-și asume răspunderea în urmă cu două luni, amendamente care nu vizau, cum greșit s-a afirmat, doar orgoliile senatorilor și deputaților opoziției, ci soluțiile avansate de reprezentanți ai corpului profesoral, ai părinților și ai studenților.

De mai bine de o lună de zile, premierul Emil Boc, precum și parlamentarii arcului guvernamental manipulează cetățenii României, susținând că este necesară adoptarea legii prin angajarea răspunderii Guvernului din cauza blocării proiectului în Parlament. Un proiect de lege, repet, de o importanță majoră și care are 365 de articole și alte câteva sute de amendamente nu se dezbate într-o săptămână-două. Mai mult, de 10 zile, comisia de învățământ a Senatului a finalizat deja raportul asupra proiectului de lege, dar reprezentanții Coaliției aflate la guvernare fac tot posibilul ca proiectul să nu fie dezbătut în plenul Senatului, în calitate de Cameră decizională. Motivul este ușor de înțeles. Guvernul încearcă să mai ocolească încă o dată Constituția și să-și angajeze răspunderea pe lege.

Personal, și sunt convins că și alții gândesc așa, nu m-aș împotrivi, în unele situații-limită, dacă s-ar adopta legi prin angajarea răspunderii, cu o singură condiție: legile să fie urgente și bune.

Această formă a legii care ni se propune are, într-adevăr, o formă nouă și o formă bună. Problema este că partea bună este veche, iar partea nouă este proastă.

În final, afirm că dacă se va ajunge ca această formă, în varianta Guvernului, să fie adoptată prin angajarea răspunderii, vom ajunge, într-adevăr, ca școala românească să producă nulități, așa cum se afirma recent, deocamdată pe nedrept, în urmă cu câteva luni.

Școala românească, în noile condiții, va produce nulități, pentru că sistemul de învățământ va fi distrus prin asumarea Guvernului pe această cale.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Constantin Militaru

și se pregătește domnul deputat Eugen Uricec. Aveți cuvântul.

Bună dimineața!

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Strategia fiscal-bugetară are nevoie de reformă”

Stimați colegi,

În ajunul Sărbătorilor de Crăciun este supus aprobării, aproape în fiecare an, proiectul Legii bugetului de stat al României, act normativ de o importanță crucială în definirea politicilor economice și sociale din anul care urmează. Deși am moștenit o structură a gândirii bugetare rudimentară, timp de douăzeci de ani nici guvernele care au condus România și nici membrii Parlamentului României nu au dat senzația că ar dori să reformeze sistemul alocărilor bugetare.

Doar la nivel declarativ s-au făcut afirmații asupra alocării de 6% din PIB către educație sau tot un procent semnificativ către politicile de sănătate, știindu-se că astfel de alocări sunt imposibile la nivel practic. Până astăzi, niciun partid politic aflat la guvernare nu a dorit să reformeze din temelii politica bugetară și nici să prioritizeze, din puținele disponibilități financiare, politici de dezvoltare a țării.

## Stimați colegi,

Politica fiscal-bugetară trebuie privită din două perspective. În primul rând, disciplina fiscală trebuie să devină de la un simplu principiu declarativ o realitate,

obiectivul fundamental al acesteia reprezentându-l o colectare de venituri de minimum 40% din PIB. Instaurarea disciplinei fiscale garantează bugetului consolidat al statului un cuantum previzibil și realist de venituri, necesare unei proiecții realiste de obiective.

Pe de altă parte, concepția alocărilor bugetare trebuie reformată, ținând cont de o elasticitate mai mare a acestora în funcție de veniturile colectate. Nu putem concepe o structură a cheltuielilor publice constantă sau uneori în creștere, în condițiile unor venituri incerte și fluctuante. Apoi, ponderea cheltuielilor și a transferurilor în ansamblul bugetului de stat trebuie micșorată, pentru a putea lăsa la îndemâna Guvernului un minimum de resurse cu destinația de investiții. Investițiile guvernamentale sunt cele care pot demara procesul de creștere economică, iar la stadiul actual al dezvoltării economiei românești necesitatea lor se impune de urgență.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Eugen Uricec și rog să se pregătească domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației mele politice de astăzi este „Relansați creditul!”

Încă din perioada de după cel de Al Doilea Război Mondial s-a ajuns la concluzia că una dintre pârghiile cele mai rapide ale relansării economice o reprezintă instrumentul creditării, și aici este vorba atât despre creditul destinat consumului, cât și despre cel pentru agenții economici, unii dintre ei aflați în dificultate, alții având apetit și viziune pentru dezvoltarea afacerilor tocmai în perioade economice grele.

Din fericire, sistemul băncilor comerciale, care s-a consolidat în ultimii ani în România, este unul foarte solid, puțin expus riscurilor financiare și cu perspective de dezvoltare foarte mari.

Din nefericire, același sistem bancar s-a obișnuit cu rate uriașe ale profitabilității într-o țară în dezvoltare, chiar și în context de contracție economică, astfel încât niciun credit care nu mai aduce randamente record nu mai este nici dezirabil și nici facil acordat.

De la creditul cu buletinul s-a ajuns la absurdul refuz al creditului garantat cu proprietăți imobiliare, sub pretextul că aceste garanții reprezintă riscuri asumate de bănci. În contextul în care dobânzile au înregistrat scăderi semnificative pe toată piața europeană, și chiar ca valoare a referinței Băncii Naționale a României, oferta băncilor comerciale care acționează în România rămâne neschimbată la nivelul anilor de boom economic.

Mai devreme sau mai târziu, băncile din România se vor trezi fără vreun apetit aparte din partea românilor. În fapt, consumatorii au început deja să găsească substitut pentru consum în ratele la dezvoltatori imobiliari sau la dealeri auto. Agenții economici, în virtutea libertății de circulație a capitalurilor în Uniunea Europeană, caută înțelegere peste frontierele țării, prin contracte de finanțare externă.

Cred cu putere că Guvernul României, cu ajutorul singurei bănci cu capital de stat, CEC Bank, poate dezmorți piața creditului în România prin programe de finanțare rapidă a planurilor de business pentru IMM-uri, prin stabilirea unor domenii strategice de dezvoltare a economiei, prin dobânzi preferențiale sau pentru sectoarele care vor să se relanseze economic. Mai cred că românii trebuie să apeleze la bănci, dar și acestea să-și ajusteze planurile în funcție de contextul economic.

De felul cum vom reintroduce apetitul pentru consum și producție, prin intermediul creditului, va depinde capacitatea economiei românești de a urca din nou panta dorită a creșterii economice.

Vă mulțumesc

Mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru, deputat independent de independenți, și rog să se pregătească domnul deputat Clement Negruț.

Mulțumesc, domnule președinte.

Mă bucur că ați reținut statutul meu politic în acest moment.

Sunt dependent de cei care m-au votat la Iași, este suficient, pentru că, vorba aceea, ei spun ce este bine pentru ei și atunci vom vorbi astăzi despre decimarea creșei.

Părinții din Iași sunt îngrijorați de faptul că nu vor avea cu cine să-și lase copii, și au și de ce. Politicile guvernamentale „înțelepte” privind reducerea concediului maternal, asociate cu sucombarea sistemului de creșe constituie o bombă cu ceas în casele celor 7.100 de copii născuți în acest an la Iași. Prea puțini își permit să plătească bone, cele 900 de locuri din creșe sunt insuficiente, iar responsabilii de la Direcția Creșe au fost nevoiți, adesea, să îndrume părinții spre alte cartiere decât cele în care locuiesc, din cauza numărului mare de solicitări. În fiecare an câte o creșă a dispărut de pe harta orașului, lasând în loc alte instituții, mai „rentabile”, iar în acest moment mai există doar unsprezece în care poți săți lași copiii când ești plecat la muncă.

Estimările sunt sumbre. Sfidând promisiunile campaniei electorale, doar un copil ieșean din zece va avea loc la creșă în anul care vine. Restul, se vor îngrămădi pe stadioane și, în lumina scumpă a nocturnei, vor mulțumi din inimă partidului și puternicilor zilei. Oriunde ar fi ei, le vor ura să plece!

Și trebuie să ținem cont că, fără investiții, fără politici sociale, vom asista la faptul că suntem din ce în ce mai puțini în această țară.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Clement Negruț, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Mulțumesc de două ori, domnule președinte.

Mă bucur că suntem împreună în această dimineață, pentru că mi-e destul de greu să vorbesc în fața unei săli goale, dar n-am ce face, trebuie să mă obișnuiesc și cu chestiunea asta.

Declarația mea politică: „Alba Iulia, un nume cu rezonanță pentru cei ce simt românește.”

1 Decembrie 1918, ziua desăvârșirii unității naționale și statale a României, a fost sărbătorită de fiecare locuitor al acestor meleaguri care trăiește și respiră românește, de la Marea cea Mare până-n ținuturile lui Bogdan, de la Danubius până-n plaiurile moldave ale lui Ștefan cel Mare.

Mare și multă durere îneacă Prutul, dar „podul de flori” este atât de puternic ancorat încât simțirile fraților noștri au fost trezite spre speranță din nou de clopotele Catedralei Reîntregirii Neamului de la Alba-Iulia, clopote care au chemat la 1 Decembrie 1918 românimea să-și unească inimile într-o mare inimă: România.

Clopotele catedralei bat tot mai puternic, dar tot mai puțini le aud, și mă refer aici la cei care folosesc această chemare în false tresăriri de naționalism și de fals patriotism.

Nu întâmplător cetatea Alba Iulia a fost aleasă ca piatră de temelie a noului stat România. Uitându-ne mai adânc în istorie, vedem că Mihai Viteazul a ales să unească cele trei peceți, ale Moldovei, ale Țării Românești și ale Ardealului, într-o singură pecete a tuturor românilor tot la Alba Iulia.

Alba Iulia a fost și va rămâne de-a pururi simbolul de unitate al tuturor românilor, indiferent de cât de mult își doresc unii sau alții să nu fie așa. Alba Iulia nu va putea fi folosită pentru sine de niciun trăitor în ale politicii, chiar dacă se încearcă de fiecare dată, de 1 Decembrie, acest lucru.

Constat însă cu dezamăgire că, de cele mai multe ori, ne împăunăm cu declarații pompoase, care dau bine la electorat, dar nu mai cinstim cum se cuvine ziua de 1 Decembrie 1918 a Marii Uniri de la Alba Iulia.

Alba Iulia este uitată, Alba Iulia este tratată cu indiferență de ziua noastră, a românilor, de mai marii politicieni ai prezentului de pe tot eșichierul politic. Cei care își aduc aminte o fac ca pe o blasfemie, căci se „înfășoară” în steaguri de partid, asigurându-se că au punctat la capitolul imagine și populism.

Este trist, dar este adevărat. De aceea, cred că este momentul să ne trezim, să ascultăm îndemnul Imnului național la deșteptare, să uităm ce ne dezbină și să respectăm ceea ce ne unește. Ceea ce ne unește pe noi, toți românii, în ziua de astăzi este Ziua noastră Națională, iar locul care este sfânt pentru noi toți este inima României, Alba Iulia.

De aceea, de acum înainte, la Alba Iulia trebuie sărbătorită Ziua Națională a României cu măreția cuvenită unui asemenea eveniment care a avut drept consecință recunoașterea internațională a Unirii și a României ca stat național, suveran, unitar și independent.

Trebuie să ne recunoaștem și să ne respectăm noi istoria și apoi să avem pretenția să o facă și ceilalți. Toate statele lumii au locuri și simboluri pe care le respectă și le slăvesc. Este păcat că noi, românii, avem Alba Iulia și o trecem din ce în ce mai mult în uitare. Sigur, Bucureștiul este capitala României, dar Ziua Națională a României trebuie sărbătorită la Alba Iulia, care ne primește ca o mamă iubitoare cu brațele deschise pentru toți fiii ei adevărați, ai neamului românesc de oriunde din lume.

La mulți ani, România! La muți ani, români! La mulți ani, Alba Iulia!

Mulțumesc, domnule deputat. Dacă mai este cineva care...

Domnul Irimescu, vă rog.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Irimescu, din partea Grupului parlamentar al deputaților fără apartenență la un grup parlamentar, pentru a da citire declarației politice. Domnule coleg, aveți cuvântul.

## Bună dimineața!

Declarația mea politică se intitulează „Comportare națională”.

Stimați colegi,

În acest an, am trăit Ziua Națională a României cu programe speciale la cele mai importante posturi publice de radio și televiziune din țară și cu manifestări specifice organizate în marile instituții publice. Cum s-au priceput, mai inspirat ori cu jenante greșeli și stângăcii, realizatorii emisiunilor și organizatorii de expoziții, simpozioane, parade și pomeniri dedicate evenimentului s-au străduit să transmită, cât au putut mai bine, gânduri de sărbătoare menite să întărească demnitatea națională. Deși mulți și-au exprimat justificate dezamăgiri legate de prestațiile difuzorilor din audiovizual din ziua de 1 Decembrie, majoritatea cetățenilor României – printre care m-am numărat – au perceput ca pozitiv mesajul patriotic care le-a fost transmis.

Însă o nemulțumire tot mă încearcă și doresc să v-o împărtășesc. Ea vine de la alte cauze, și nu de la programele radio-tv din ziua cu pricina.

Din ce în ce mai mult, prima zi a lui decembrie își reduce sensul doar la evenimentul petrecut la acea dată calendaristică la Alba Iulia în urmă cu 92 de ani: Unirea Transilvaniei cu România. Semnificația de zi a Marii Unirii, de revenire la patria unică a tuturor provinciilor românești înstrăinate, este din ce în ce mai neglijată. Este de neacceptat cât de puțin s-a vorbit în această zi despre Basarabia și Bucovina, revenite și ele în 1918, cu mari eforturi, la trunchiul comun al românismului. Pentru a exemplifica, vă anunț că în ziua de 28 noiembrie, când ar fi trebuit omagiat evenimentul unionist de la Cernăuți, care a adus Bucovina Regatului României, la nicio instituție publică sau din mass-media centrală din țara noastră nu s-a pomenit niciun cuvânt despre acest eveniment.

Că un astfel de tratament este nedrept pentru memoria sutelor de mii de bucovineni (preoți, învățători, intelectuali de toate felurile, țărani, meseriași), care au luptat zeci de ani pentru împlinirea idealului național și, în același timp, nedemn pentru cei ce nu ar trebui să uite niciodată astfel de

evenimente, nu mai trebuie insistat. Se impune doar întrebarea dacă noi, cei de astăzi, mai cunoaștem cum se cade eforturile pentru Unire făcute de conaționalii noștri din Bucovina, și nu numai, nu doar în anii Primului Război Mondial, ci și în jumătatea de secol care l-a premers. Dacă le știm, atunci atitudinea noastră publică din ziua de 28 noiembrie este de condamnat ca o ingratitudine impardonabilă. Dacă nu le știm, trebuie să ne asumăm această realitate pentru a o putea, de urgență, corecta.

Suntem în situația în care această provincie, altădată curat românească, leagănul statului medieval Moldova, depozitara unor importante valori ale spiritualității noastre, este împărțită, iar partea ei nordică, inclusiv capitala Cernăuți, se află între frontierele altui stat. Adversarii de aici ai Unirii din 1918, ca de altfel și cei din Transilvania și Basarabia, nu numai că nu au dispărut, dar au devenit mai activi ca niciodată în contestarea legitimității unității noastre naționale. A nu transmite din țară, cu ocazia zilei simbol a activismului unionist bucovinean, un sentiment de solidaritate cu greu încercata comunitate românească din nordul înstrăinat al țării este, trebuie s-o recunoaștem, o atitudine blamabilă și un motiv de întristare.

Dar nu numai neglijarea Bucovinei și Basarabiei a fost neajunsul tratării cum se cuvine a Zilei Naționale. Tihna ne-a fost stingherită și din alt motiv: un cunoscut europarlamentar al României, care ține cu tot dinadinsul să-l identificăm ca primul dușman al națiunii, ne-a adus aminte că bucuria Unirii este motiv de doliu în patria lui istorică, Ungaria. Poate așa este, și omul avea îndreptățirea să ne comunice asta, însă, așa cum mi-a semnalat un prieten din anii liceului, ciudat este că, fără să ne gândim prea mult la afirmațiile pastorului protestant, mai mult inconștient, am instituit un fel de doliu în această zi chiar aici, în România.

În marea majoritate a localităților, modul de a sărbători 1 Decembrie de către administrațiile locale, aproape șablon, este mai degrabă o comemorare îndoliată. Preoții ostenesc de zor nu pentru a răspândi – ca altădată înaintașii lor – îndemnuri de consolidare a conștiințelor și solidarității naționale, ci pentru a oficia parastase ca-n cele mai banale zile de pomenire a morților. Tineretul este complet absent. Cei interesați de bune imagini publice depun fără sentimente coroane la monumente, expunându-se dincolo de limita bunului-simț, evocăm gângăvit memoria celor al căror spirit de jertfă l-am abandonat, împărțim pomeni celor săraci. Nu este un doliu grotesc?

Sublinierea obiectivă a adevăratelor probleme și semnificații ale existenței statului nostru – după Constituție, unitar și național – se întâlnește tot mai rar. Problema majoră a comentariilor de presă referitoare la prima zi a acestui decembrie a fost legată de controversa: care om politic român ar fi trebuit să primească onorul armatei la parada militară de la București? Nu-i prea puțin, domnilor?

Cât de iubită ne mai este astăzi patria se vede din felul în care vorbim și ne comportăm zilnic. Poate unora, când, nu-i așa, ne confruntăm cu „grava criză economică”, chestiunile expuse li se par minore. Îi asigur că nu este așa. Sub aspect național, criza morală care ne-a cuprins este mai gravă, cred, decât își pot ei imagina, și din ea pot rezulta consecințe importante pentru destinul nostru. Evident, național, dacă-i mai pasă cuiva de el.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Mulțumesc, domnule deputat, mulțumesc pentru declarația prezentată.

Stimați colegi,

Am epuizat lista celor care și-au exprimat dorința de a susține de la tribuna Camerei Deputaților declarația politică.

Dați-mi voie să-i nominalizez pe cei care și-au manifestat în scris diverse poziții față de diverse teme cu caracter politic.

Din partea Partidului Democrat Liberal, domnii deputați: Claudia Boghicevici, Ghiță Cornel, Silviu Prigoană, Marius Rogin, Vîlcu Samoil, Doinița Chircu, Daniel Geantă, Iacob Strugaru, Mitică Pardău, Gheorghe Ciobanu, Daniel Buda, Marius Dugulescu, Petru Călian și Andrei Sava.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, următorii deputați: Mircea Drăghici, Ioan Stan, Marian Ghiveciu, Ion Dumitru, Filip Georgescu, Georgian Pop, Mircea Dușa, Dorel Covaci, Neculai Rățoi, Manuela Mitrea, Victor Surdu și Ciucă Bogdan.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnii deputați: Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Gheorghe Dragomir, George Dumitrică, Mihai Donțu, Andrei Gerea, Radu Stroe, Gabriel Plăiașu, Virgil Pop, Grațiela Gavrilescu, Titi Holban, Ionel Palăr, Nini Săpunaru, Ciprian Dobre, Horea Uioreanu, Dan Motreanu, Gigel Știrbu și Victor Paul Dobre.

Din partea minorităților, a Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Miron Ignat.

Din partea parlamentarilor independenți, domnul deputat Culiță Tărâță, iar din partea Grupului de parlamentari fără apartenență la un grup parlamentar, deputații Dan Morega și Ioan Munteanu.

Și, pe ultimii metri, domnul deputat Ion Stan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, depune declarația politică.

Statistic, stimați colegi, avem o zi nu foarte bogată astăzi.

49 de parlamentari, de deputați, au depus în scris declarațiile politice, iar 11 deputați le-au prezentat de la tribuna Camerei Deputaților.

Cu acestea, stimați colegi, dați-mi voie să declar închisă ședința consacrată declarațiilor politice, să vă urez tuturor o zi frumoasă.

Ne revedem la ora 10.00, atunci când va începe ședința consacrată dezbaterilor punctelor înscrise pe ordinea de zi. Doamne-ajută!

Să auzim numai de bine!

„Bugetul de stat, măsura responsabilității fiecărui parlamentar”

Fără doar și poate, pentru punerea în aplicare a programului de guvernare, bugetul este principalul instrument

prin care puterea executivă își poate duce la îndeplinire angajamentele luate atât în fața cetățenilor României, cât și în fața organismelor interne și internaționale.

Proiectul de buget pe anul viitor are la bază soluții fundamentate economic și financiar, care are ca principal scop accelerarea procesului de reformare a României și transformarea într-o țară modernă, capabilă să ofere cetățenilor ei un standard de viață european. În pofida progreselor economice înregistrate, România rămâne cu mult în urma statelor europene, acest lucru deoarece în perioada de creștere economică s-au înregistrat anumite dezechilibre macroeconomice majore din cauza incapacității guvernanților din perioada 2007–2008 să respecte câteva principii financiare de elementar bun-simț, respectiv atunci când este creștere economică nu risipești banii contribuabililor pe cheltuieli fără rezultate.

În fapt, creșterea economică este cea care dă forța competitivă financiară atât de necesară pentru menținerea și susținerea pe termen lung a unui ritm ridicat de dezvoltare economică care să aibă la bază un set de principii sustenabile și realiste. Au trecut vremurile când bugetul de stat era de fapt vaca de muls a politicienilor, era o reflecție a voințelor politice, realizat în funcție de interesele de grup, și nu ale cetățenilor.

Desigur, în aceste condiții, este lesne de înțeles atitudinea vehementă a actualei opoziții care, deja, și-a formulat discursurile și pozițiile cu privire la Legea bugetului național. Pe de altă parte, în România s-a mai consolidat de-a lungul anilor o bună practică, și anume aceea ca parlamentarii opoziției, la dezbaterea legii bugetare anuale, să vină cu amendamente prin care împart cu dărnicie miliarde în stânga și în dreapta pe obiective și destinații care mai de care mai populiste. Însumând toate aceste amendamente, probabil bugetul țării ar trebui să fie de câteva ori mai mare decât în realitate. Nu în ultimul rând, începând de anul trecut, opoziția ne-a mai obișnuit cu un lucru, cu dezbaterile sterile procedurale prelungite, care să împiedice adoptarea bugetului, tocmai pentru a arăta cu degetul spre putere că nu se încadrează în calendarul fiscal.

Cu siguranță, și în acest an vom avea parte de același circ cu care opoziția ne-a obișnuit, același circ consacrat, fără niciun raționament logic, fără nicio soluție alternativă, fără nicio fundamentare. Vom fi iarăși martorii unor discursuri socialiste din partea unor membrii ai PSD care frizează populismul, susținând un buget demn de un stat paternalist care bagă tuturor în buzunar – pe cât posibil în mod egal – fără a le cere să-și depășească ei înșiși dificultățile economice și sociale, sau a unor acuzații de fraudă din partea unor membri ai PNL.

Indiferent de toate aceste lamentări sterile, PDL a fost, este și va rămâne un partid responsabil în fața cetățenilor, și nu a politicienilor, este un partid care și-a asumat o mare responsabilitate până în acest moment și nu va ezita nici de acum încolo să facă sacrificii pentru și în folosul cetățenilor. Politica promovată de PDL este aceea a unei creșteri economice sănătoase, pe baza principului echității și al justiției sociale, și nu vom fi de acord cu această degringoladă economico-financiară promovată de filozofii opoziției, de a continua politica unui stat social, al pomenilor electorale la tot poporul.

Proiectul de buget pe anul 2011 este un buget care trebuie să răspundă în mod realist nevoilor cetățenilor acestui stat, un buget bazat pe stimulare economică ca sursă de bunăstare, pe încurajarea investițiilor private, pe crearea de locuri de muncă și politici salariale care să fie corelate cu productivitatea. Pe de altă parte, bugetul pe anul viitor trebuie să răspundă angajamentelor asumate în fața organismelor internaționale și europene, dar și să fie în concordanță cu statutul de țară europeană cu drepturi depline care ne obligă la alte priorități bugetare, de perspectivă.

Am certitudinea că, lăsând la o parte toate lamentările inerte ale colegilor parlamentari din celebra opoziție, ceea ce este esențial și important pentru noi, parlamentarii puterii, este să oferim cetățenilor certitudinea că facem tot ceea ce trebuie făcut pentru asigurarea unei creșteri economice sănătoase și reale. De aceea, le solicit colegilor din opoziție să înceteze cu populismul și să nu își mai mintă electoratul cu aberații financiare nici de ei pricepute.

Am convingerea că fiecare dintre parlamentarii actuali de bună-credință are puterea și capacitatea de a pricepe situația economică a țării noastre și că ei nu vor extrapola și de această dată circul din forul legislativ pe ecranele televizoarelor și își vor face datoria față de cei care le-au acordat votul de încredere.

„Botoșaniul, fără bani pentru medicamentele gratuite și compensate”

Declarația mea politică de azi se referă la riscul ca botășănenii să rămână fără medicamente chiar în preajma sărbătorilor. Situația în cauză a apărut după ce, la recenta rectificare, Casa de Asigurări de Sănătate (CAS) nu a primit niciun leu pentru a plăti farmaciilor medicamentele eliberate pe rețete gratuite și compensate, iar șansele ca până la sfârșitul anului să mai vină vreun ban sunt nule. Practic, în acest an, farmaciștii au primit fonduri pentru rețetele onorate doar de două ori, respectiv în aprilie și în octombrie, ultima dată fiind achitate medicamentele eliberate în februarie. Pentru a nu ajunge în incapacitate de plată, o parte dintre unități aproape că au blocat în vară onorarea cererilor botoșănenilor. Acum s-a ajuns într-o situație asemănătoare, bolnavii găsind tot mai greu unități dispuse să primească rețete compensate sau gratuite.

Potrivit legii, decontarea rețetelor se face la 180 de zile de la raportare sau, mai exact, la 210 zile, fiind acordată și o perioadă de 30 de zile pentru procesarea documentelor. Farmaciștii spun însă că termenul a fost depășit, unele rețete nefiind decontate de aproape 300 de zile. Reprezentanții CAS spun că farmaciștii pot fixa plata către distribuitori la intervalele la care primesc bani de la Casă și astfel nu ar mai apărea probleme la eliberarea de medicamente. Distribuitorii de medicamente, prin contractele pe care le au cu farmaciile, își recuperează banii la medicamentele date farmaciilor în aceleași intervale de timp, însă situația din teren dovedește contrariul. Unele farmacii chiar au afișat pe ușa de la intrare numărul de zile de când Casa nu mai virează banii datorați

farmaciilor. De menționat că, probabil în acest an, județul nostru nu va mai primi fonduri pentru medicamente compensate sau gratuite, după cum înșiși responsabilii guvernamentali afirmă.

Așadar, nu mai avem bani pentru compensate. Într-un județ teribil de sărac și în plin sezon rece în care oamenii se îmbolnăvesc mai ușor, botoșănenii nu au decât două alternative: ori plătesc prețul întreg al medicamentelor, ori se tratează cu ceai de tei! Vin sărbătorile de iarnă și cu toții facem eforturi să punem pe masă familiilor noastre bucatele cuvenite. Foarte mulți nu au bani, și pentru ei sărbătorile sunt asemenea celorlalte zile din an, dar când ești și bolnav, viața chiar are alt sens. Știm cu toții că este criză, dar oare pantofii cu toc impresionant ai doamnei ministru Udrea știu?

Chiar așa, cât costă un sirop de tuse, doamna ministru?

„Inima unei adevărate conștiințe a încetat să mai bată” La data de 3 decembrie anul curent, vineri, în ziua sfântă a musulmanilor, inima lui Saladin Agiacai, inimă extrem de generoasă, a încetat să mai bată. În ziua sfântă a musulmanilor s-a mai desprins, doar fizic însă, din ființa națiunii tătare, o conștiință. A rămas crezul, au rămas reperele de corectitudine și moralitate. Cerul albastru i-a devenit patrie.

Era dimineața, în ziua sfântă a musulmanilor, la sediul Uniunii.

Era preocupat de problemele specifice Uniunii.

Era puțin obosit, după atâția ani de muncă, în folosul Uniunii.

Era prieten cu toți cei ai Uniunii. Era Uniunea.

De fiecare dată, prezentul suferă. Devenim nostalgici, iar amintirile construiesc trecutul. În viața noastră cenușie, rareori zărim lumina. Puțini sunt cei hărăziți să zărească, intens, lumina. Salai abi a zărit, intens, lumina.

Zâmbetul lui Salai abi, neliniștea lui Salai abi, țigările lui Salai abi, Denis, nepotul, aproape de fiecare dată lângă Salai abi, distinsa doamnă Agiacai, Meri, Iasmin și un imens urs de pluș drept cadou, Crimeea din gândurile lui Salai abi, hotelul lui Salai abi, munca lui Salai abi, ipocrizie, multă ipocrizie la înmormântarea lui Salai abi, tragism de fațadă, teatral, în apropiere, veselie în grupuri, la 20 de metri, amintiri cu Salai abi pentru o zi sau pentru veșnicie, alb și negru, nicidecum cenușiu, lumea lui Salai abi.

Salai abi.

„Proiecția unei sărăcii anunțate”

Proiectul de buget pe anul 2011, așa cum arată el în viziunea Guvernului condus de către Emil Boc, prefigurează un dezastru la nivel național, în toate domeniile importante pentru România.

Nu pot să nu mă întreb, atunci când văd că sănătatea este mai săracă cu 38%, care sunt șansele bolnavului român în anul 2011, asta în condițiile în care, în tot acest an, pacienții români au fost nevoiți să își cumpere medicamente, seringi și branule sau să își aducă mâncare de acasă. Nu pot să nu observ că deși se vorbește de reformă în educație, bugetul acestui domeniu nu primește niciun ban în plus, ba, mai mult, scade cu 0,5%.

Nu pot să nu mă întreb ce șansă de dezvoltare au oamenii din mediul rural atunci când văd că sumele alocate pentru continuarea investițiilor pe OG nr. 7/2006 sunt reduse la jumătate, și asta în condițiile în care, în anul 2010, au fost restanțe uriașe în alocarea sumelor prevăzute totuși în buget.

Nu pot să nu mă întreb până unde merge favorizarea politică portocalie atunci când se condiționează primirea de alocări bugetare pentru investiții noi de finalizarea celor deja începute. Principiul este corect, asta dacă toate lucrările începute și nefinalizate nu s-ar afla în comunitățile conduse de alți primari decât cei ai PDL, tot din cauza faptului că aceștia nu au văzut niciun leu în actuala guvernare. În consecință, nu numai că aceștia nu vor termina lucrările, dar nu vor mai putea să deschidă nicio altă investiție nouă.

Așadar, actualul Proiect de lege a bugetului de stat pe anul 2011 prefigurează clar adâncirea sărăciei în România, surplusul de bani fiind bine ascuns în proiecte cu dedicație pentru camarila PDL.

## „Legea bugetului de stat”

Am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a vă împărtăși câteva considerații personale legate de Legea bugetului de stat pe anul 2011, lege pe care Executivul nu a catadicsit încă să o trimită spre dezbatere Parlamentului. Vă spun sincer că abordarea acestui subiect într-una dintre declarațiile mele politice se datorează și ieșirilor publice ale unor importanți membri ai PDL care încearcă să acrediteze ideea că din cauza opoziției această lege nu va trece de Parlament în decursul lunii decembrie. Doresc să vă mărturisesc că această teză este din start una falsă și că o eventuală întârziere în adoptarea Legii bugetului de stat pe anul 2011 este exclusiv o vină a Guvernului și a PDL. Afirm acest lucru având de partea mea prevederea legală conform căreia Executivul, indiferent cum se numește el, trebuie să trimită spre dezbatere Parlamentului această lege în fiecare an, până pe data de 15 octombrie.

Declarațiile publice sau, mai bine zis, somațiile publice pe care ieri domnul Flutur de la PDL le-a transmis parlamentarilor, conform cărora trebuie respectat cu strictețe calendarul impus de la Modrogan pentru adoptarea acestei legi, nu fac altceva decât să pregătească un eventual eșec al actualei coaliții guvernamentale în a vota această lege luna aceasta.

După cum probabil știți, în această lună activitatea parlamentară este una extrem de încărcată, iar bătălia parlamentară va fi una pe măsură. Asumarea răspunderii Guvernului pe Legea salarizării unitare, rediscutarea Legii pensiilor, încurcătura constituțională legată de Legea educației naționale și de Legea bugetului de stat vor genera cu siguranță tot atâtea discuții, neclarități și dispute între putere și opoziție cât într-o întreagă sesiune legislativă, iar acest lucru va duce probabil la întârzierea adoptării Legii bugetului de stat.

Vă dezvălui că întârzierea cu care Guvernul va trimite Legea bugetului de stat pe anul 2011 Parlamentului spre dezbatere mi-a folosit, având destul timp să merg în teritoriu pentru a culege doleanțele administrațiilor publice locale, ale cetățenilor și ale altor instituții al căror buget este stabilit prin această lege. Am strâns în acest fel materialele necesare amendamentelor pe care le voi depune la această lege și pe care, vă anunț de pe acum, le voi susține necondiționat. Am decis această modalitate de abordare deoarece din draft-urile de buget pe care le-am văzut, județul Vâlcea, cel puțin din punct de vedere al investițiilor stipulate în această lege, se află spre coada clasamentului. Or, ca reprezentant al acestui județ în Parlamentul României, este dreptul meu de a susține interesele și doleanțele vâlcenilor.

Un al doilea motiv pentru care cred că dezbaterile pe seama Legii bugetului de stat pe anul 2011 și a Legii bugetului asigurărilor sociale pe anul 2011 vor fi foarte aprinse și vor dura mai mult decât preconizează fruntașii de la PDL este modalitatea batjocoritoare în care a fost conceput acest buget. Chiar dacă încă nu am văzut varianta finală, vă pot spune că cifrele pe care este construit acest buget sunt total nerealiste, la fel cum s-a dovedit și cu Legea bugetului de stat pe anul 2010, care a avut nevoie de mai multe rectificări negative în majoritatea domeniilor.

Dacă ar trebui să caracterizez succint acest proiect de lege, l-aș categorisi ca superficial. Mai mult decât atât, domenii precum sănătatea sau învățământul vor suferi de subfinanțare mai rău ca în acest an. De investiții nici nu mai poate fi vorba.

De asemenea, ținând cont de antecedentele celor de la PDL de a vota proiecte de lege pe care nu le-au studiat în prealabil, sper din tot sufletul că vor „greși” la amendamentele pe care le voi depune pentru județul Vâlcea și astfel o serie de investiții de interes local sau zonal vor primi finanțare în anul 2011.

## „Atentat la viitorul României”

De aproape o săptămână suntem martorii unui nou gest sinucigaș al celui mai incompetent Executiv pe care l-a avut România. Intenția Guvernului de reducere a perioadei sau a cuantumului indemnizațiilor pentru creșterea copilului, adică de a lua, sub o formă sau alta, dreptul mamelor de a-și crește copiii, este una dintre cele mai nedrepte decizii ale politicienilor care vremelnic ne conduc țara. Economiile care se vor realiza prin diminuarea acestui drept sunt infime și ne arată astfel că disperarea în rândul partidului portocaliu a atins cote alarmante.

Mai mult decât atât, politica economică a Executivului ne demonstrează, dacă mai era nevoie, că singura grijă a Guvernului Boc este aceea de a găsi de unde să mai taie. Am fost martori, timp de doi ani de zile, la tăieri din cele mai bizare, unele justificate, altele făcute pe picior de fugă, în pripă sau în disperare, însă demersul Guvernului de a micșora perioada sau de a tăia indemnizațiile pentru creșterea copiilor nu este altceva decât un atentat la viitorul României. Spun acest lucru conștient fiind de faptul că, independent de interesele celor care fac rapoarte cu privire la starea demografică, trebuie, prin orice mijloace și cu orice costuri, să susținem tinerii care se hotărăsc să aibă copii.

Dacă ne gândim la faptul că sunt un reprezentant al opoziției, această abordarea sinucigașă a Guvernului pe marginea unui subiect cu o încărcătură emoțională uriașă ar trebui să reprezinte un motiv de bucurie, însă impactul social și demografic pe care implementarea unei astfel de măsuri o poate avea mă determină să iau atitudine și să vă rog, mai ales pe reprezentanții puterii, să nu acceptați sub nicio formă realizarea de reduceri bugetare pe seama copiilor din această țară. Pe lângă apelul la latura dumneavoastră emoțională, vă rog să vă uitați și la cifre și veți vedea că economiile rezultate prin aceste tăieri sunt atât de mici încât nu merită sacrificiul. Cu siguranță sunt alte zone în care diminuarea cheltuielilor poate genera economii mult mai mari decât în cazul tăierii indemnizațiilor pentru creșterea copilului.

Deși ministrul muncii declara că trebuie să încurajăm munca, nu înțeleg ce legătură are acest fapt cu intenția Guvernului referitoare la aceste reduceri. Este adevărat că, pentru anul 2011, crearea de locuri de muncă ar trebui să fie o prioritate, însă întoarcerea în câmpul muncii a zeci de mame nu înseamnă crearea de locuri de muncă, ci, dimpotrivă, înseamnă trimiterea în șomaj a înlocuitorilor acestor mame. Or, dacă se dorește impulsionarea mamelor de a se întoarce în câmpul muncii, se poate realiza foarte ușor acest lucru prin păstrarea actualelor prevederi legale legate de indemnizația pentru creșterea copilului, adăugându-se un stimulent financiar pentru cele care acceptă să se reîntoarcă în câmpul muncii. Prin acest tip de măsură se va lăsa la alegerea mamelor decizia finală.

Singura explicație logică pentru aplicarea unei astfel de măsuri de reducere a perioadei sau a indemnizațiilor pe care mamele le primesc pentru creșterea copiilor, mai ales în contextul economiei infime care se realizează la buget prin aceasta, este disperarea care îi caracterizează în ultimul timp pe reprezentanții partidului portocaliu. Astfel, văzând că vor pierde puterea, încearcă disperați să căpușeze banul public și să îl direcționeze către firmele de partid, care, în ultimii doi ani de zile, au supt din banul public cât alții în zece.

Acceptarea de către dumneavoastră, reprezentanți puterii din Parlament, a unei astfel de măsuri înseamnă sinucidere politică, iar dacă argumentele emoționale sau cele economice nu vă pot determina să nu susțineți această nouă măsură aberantă a Guvernului Boc, poate frica de electorat vă va face să vă răzgândiți.

„Legile esențiale ale momentului”

Președintele Traian Băsescu a solicitat Parlamentului adoptarea cât mai urgentă a legilor privind salarizarea unitară, pensiile publice, bugetul de stat și Ordonanța nr. 50/2010.

Toate reprezintă puncte sensibile ale situației actuale, însă totodată reprezintă și cheia ieșirii din criză și continuarea Acordului cu FMI. Apelul la responsabilitate făcut de către președinte e doar un impuls suplimentar, deoarece ca deputați fiecare conștientizăm importanța îndeplinirii condițiilor asumate în acord.

Adoptarea acestor legi trebuie făcută cât mai repede, deoarece amânarea nu aduce decât pierdere pentru România. Timpul înseamnă bani și se potrivește perfect acestui caz. Ne-am angajat la acorduri cu FMI, UE și Banca Mondială, iar acum e datoria Parlamentului de a fi responsabil față de factorii politici internaționali. Deblocarea situației actuale nu ține doar de Guvern, ci și de Parlament, astfel, în fața deciziilor importante, suntem toți participanți.

Legea salarizării unitare și, în special, Legea privind sistemul unitar de pensii publice reprezintă condiții esențiale pentru bugetul de stat pe 2011. Guvernul intenționează să trimită astăzi în Parlament Legea bugetului de stat pe anul 2011, buget bazat pe o creștere de 1,5%.

Potrivit Guvernului, banii pentru cofinanțarea proiectelor europene sunt prioritari, precum și investițiile în infrastructură. Pensia minimă garantată, acordată în prezent sub forma unei indemnizații sociale, va fi înghețată la valorile actuale pe parcursul întregului an 2011, iar contribuțiile de asigurări sociale percepute angajatorului și angajatului nu vor scădea sub nivelul actual.

Cu cât dezbaterea și adoptarea va fi mai rapidă, cu atât credibilitatea României față de factorii internaționali va crește. Avem experiența neplăcută cu Legea educației și cu alte proiecte împotmolite sau retrimise la comisii. Am convingerea că cei care îmi sunt colegi în Camera Deputaților sunt conștienți de importanța respectării Acordului cu FMI.

„Considerații privind concediul maternal”

La nivelul opiniei publice, a apărut o dezbatere foarte intensă în jurul perioadei pe care ar trebui să o aibă concediul maternal și al indemnizației pe care să o primească proaspetele mămici. Pe de o parte, este bine că s-a deschis acest subiect pentru a fi lămurit. Pe de altă parte, este rău că dezbaterea nu se duce într-un registru mai larg al strategiei României pentru viitor, pentru că avem nevoie și de încurajarea natalității, în acest moment având spor natural negativ, pentru că avem nevoie de tineri cu aptitudini sociale bune și dezvoltați normal în interiorul familiei. Până la urmă, este o chestiune care privește nu numai o categorie socială, ci chiar viitorul acestei țări.

Din punctul meu de vedere, România este obligată să păstreze ca durată perioada de doi ani de concediu maternal. Primii doi ani de viață sunt poate cei mai importanți pentru un copil în dezvoltare și cred că este firesc să și-i poată petrece alături de mama lui. Dezvoltarea intelectuală și socială a acestor copii este absolut esențială pentru România și cred că ar trebui să fie în centrul strategiei noastre pentru viitor.

Pentru că ne aflăm într-o perioadă de criză pronunțată, înțeleg și ideea Guvernului de a limita costurile. Eu cred că și acest deziderat poate fi atins destul de simplu, cu puțină flexibilitate din partea ambelor părți. Pe de o parte, orice familie, mai ales una care crește numeric, are nevoie de venituri constante și însemnate numeric. Pe de altă parte, e nevoie de o rectificare a cheltuielilor și pe această zonă.

Ca parlamentar al puterii, susțin varianta păstrării actualului nivel minim de 600 de lei al indemnizației pentru mămici, dar și limitarea plafonului maxim pe care îl pot obține aceste femei. Nu puține sunt cazurile în care proaspetele mămici câștigă 6-7.000 de lei, aflându-se în concediu de maternitate. Ei bine, eu cred că acest plafon maximal ar trebui limitat. Varianta cea mai corectă mi s-ar părea limitarea la nivelul salariului mediu pe economie, oricât ar fi acesta.

Evident, vor fi suficient de multe femei care vor dori mai degrabă să meargă la muncă decât să primească respectiva indemnizație. Tocmai de aceea, prioritatea noastră ar trebui să fie construirea unei alternative viabile pentru aceste femei. Or, eu cred că un program național de construire de creșe, cămine și grădinițe este absolut necesar. Statul trebuie să se implice mai devreme și mai mult în viața celor mai tineri membri ai săi.

Tocmai de aceea, intenționez să cer Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului lansarea unui asemenea program care să se desfășoare în următorii ani și care să ofere proaspetelor mame care vor să muncească posibilitatea să o facă, fără să-și facă probleme că nu au cu cine să-și lase copiii acasă. Statul român este obligat să ofere această alternativă. Există foarte multe femei care-și doresc și o familie, și o carieră, iar în acest moment România nu le oferă posibilitatea dezvoltării pe ambele planuri.

*

## „Măsurile de austeritate încep să dea rezultate”

De-a lungul ultimilor doi ani, Guvernul Emil Boc a primit din partea opoziției politice și a mass-media o mulțime de critici și acuzații. Epitetele au variat de la „incompetent” la „nociv pentru țară” de-a dreptul. Iată-ne însă la sfârșit de an 2010 și putem privi în jurul nostru la ce se întâmplă în Europa și să apreciem măsurile luate de Guvern.

Numai că nici media și nici opoziția nu vor să privească la criza economică europeană, nu vor să vadă faptul că mai toate țările care nu au luat măsuri de austeritate au probleme, că Irlanda ar putea primi un împrumut chiar mai mare decât al Greciei, că în ciuda banilor primiți elenii au un deficit bugetar mai mare decât cel stabilit cu Fondul Monetar Internațional, că Portugalia nu știe de unde să se mai împrumute, că Spania nu reușește să reducă nivelul șomajului, că Italia are probleme din ce în ce mai mari cu șomajul, dar și cu deficitul bugetului asigurărilor sociale – atât Portugalia, cât și Grecia și-ar dori ieșirea din zona euro – nu vor să vadă nici măsurile de austeritate luate de țări responsabile, că în Franța sunt proteste sindicale cotidiene cu sute de mii de oameni în stradă din cauza măririi vârstei de pensionare și a renunțării la unele ajutoare sociale, că Marea Britanie a adoptat un plan de reducere a cheltuielilor bugetare cu peste 16 miliarde de lire sterline, că în Germania s-a redus durata acordării ajutoarelor de tip Hartz.

Foarte mulți sunt cei care au zâmbit când președintele Traian Băsescu a vorbit despre criza datoriilor suverane ale statelor. Acum este momentul ca foarte multe țări să înceapă să plătească datoriile pe care le-au făcut în ultimii ani pentru a stimula economia, ceea ce ar putea produce dezechilibre economice și mai mari la nivelul Uniunii Europene.

În tot acest timp, cu sacrificii mari, ce-i drept, România a navigat prin apele tulburi ale măsurilor de austeritate, greu acceptabile pentru o societate care s-a obișnuit să primească. Din fericire, actualul prim-ministru a fost suficient

de hotărât și, pentru prima oară, România are situația cea mai stabilă din toate țările ex-comuniste ale Uniunii Europene. Pentru anul viitor ne propunem cel mai mic deficit bugetar dintre toate. Suntem în postura de a nu ne mai împrumuta pentru acoperirea deficitului bugetar pentru pensii și salarii. Acum ne vom împrumuta doar pentru proiecte de investiții proprii sau pentru cofinanțarea programelor cu fonduri europene.

2011 este anul când constrângerile bugetare vor înceta.

2011 este anul când vom reporni motoarele economice și vom avea creștere economică de acum încolo sănătoasă și sustenabilă, independentă de o bulă speculativă, așa cum a fost cea imobiliară.

Le transmit tuturor românilor să mai aibă puțină încredere și răbdare. De anul viitor, toate cele pe care le-au îndurat în ultimii doi ani vor începe să-și arate efectele pozitive. Din 2011, ne revenim.

Vremea în răcire a făcut ca numărul de pacienți ajunși la Spitalul Clinic de Urgențe „Sfântul Ioan” să ajungă într-o singură gardă la 153.

Unitatea de Primire Urgențe a fost în permanență plină și de multe ori pacienții au ajuns să stea câte doi în pat.

44 dintre aceștia au ajuns în stare gravă, aduși cu ambulanța, reprezentând preponderent patologia cardiacă, respiratorie, neurologică, precum și patologia traumatică, toxică și arsuri.

Peste 50% (86 cazuri) din aceștia au necesitat internare în clinicile de urgențe, iar mai bine de jumătate (52 de cazuri) sunt internați în regim continuu.

25% din cazuri reprezintă patologie traumatică, dar apariția ninsorii a făcut deja primele victime în această dimineață.

Pacienții sunt transportați prin curte pe targă cu umbrela și se uită în continuare la noul spital nefinalizat după două decenii. În tot acest timp, legea privind deschiderea noului Spital de Urgențe și a IOR a fost retrimisă la Comisia pentru sănătate a Camerei Deputaților, fiind nevoie doar de un raport favorabil și de un vot al plenului pentru ca ieșenii să aibă aceste obiective medicale realizate.

*

După umila mea părere de medic de urgență, coplata va însemna decesul UPU și al Ambulanței. Acestea își vor pierde adevărata utilitate pentru care au fost create, devenind policlinică non-stop pentru cei ce se vor eschiva de la noul bir guvernamental.

Reamintesc că decizia „înțeleaptă” a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a limitat consultațiile medicilor de familie la 20 pe zi, iar restul pacienților ce au nevoie de o consultație preferă să solicite ambulanța și să ajungă la UPU în valuri succesive ce realizează o medie de 3 pacienți/oră, 24 din 24/medic.

Închipuiți-vă ce se va-ntâmpla când vor fi obligați să mai și plătească norocul de a se număra printre cei 20 ce au permisiunea de a fi consultați de medicul de familie. Toți pacienții vor chema ambulanța și se vor îndrepta încolonați spre serviciul de urgențe pentru a scăpa de dijma ministerială.

Orice pacient obligat să plătească fiecare consult al medicului de familie se va întreba firesc care mai este rolul contribuției lunare la asigurările de sănătate.

Poate ar fi mai simplu ca pacienții de pe lista medicului de familie să plătească o sumă fixă pe lună direct medicului de familie, iar acesta să plătească impozit, ca orice societate comercială. Eventual, suma lunară să fie negociată direct de pacient, în funcție de serviciile medicale oferite, având drept clauze suplimentare dispariția plății asigurărilor de sănătate și a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Poate chiar și a celor ce ne ocrotesc astfel sănătatea.

*

## „Jaf etnobotanic”

PP de 22 de ani din Podu Iloaiei a fost transportat de urgență de ambulanță la UPU de la Spitalul de Urgențe „Sfântul Ioan” după o tentativă de jaf neobișnuită. Pacientul susține că i s-ar fi dat într-un bar o țigară etnobotanică pentru a i se fura banii. Pacientul cu agitație extremă, disforic, tahicardic, cu tulburări respiratorii a fost preluat rapid în UPU de medicii de urgență, necesitând măsuri de suport respirator și tratament simptomatic. Pacientul a rămas internat la Toxicologie, iar prognosticul rămâne rezervat.

Multiple stupefiante pot fi utilizate într-o conduită criminală, GHB (drogul violului) fiind considerat unul dintre flagelurile secolului. Produsele sunt puse mai frecvent în băuturi, pentru a nu fi detectate, și modifică reactiviatatea sistemului nervos central. Efectele imediate sunt cele asemănătoare unei stări de ebrietate, la care se adaugă euforia, dezinhibarea. Efectele amnezice dispar după câteva ore. Utilizarea etnobotanicelor în scop criminal este și mai îngrijorătoare, fiind multe substanțe neidentificate încă, precum și multe altele ale căror efecte secundare sunt necunoscute medicilor de urgență, astfel încât nu există algoritmi de tratament.

În tot acest timp, autoritățile locale iau doar măsuri palide în ceea ce privește închiderea magazinelor ce vând coșmaruri.

Vă reamintesc că am inițiat două legi ce pun dincolo de lege aceste substanțe. Prima dintre ele nu a fost promulgată încă de președinte, iar a doua zace la Senat.

Ca medic de urgență cred că sănătatea trebuie să nu aibă culoare politică și că aceste legi trebuie să fie adoptate în regim de urgență. *

## „Ministerul Eutanasiei”

## „De ce una și nu două... de ce două și nu trei...”

Era un joc suficient de inocent și de stupid al copiilor din epoca de aur. Vremurile s-au schimbat și copiii de atunci fac bugetul de acum: de ce 10%, și nu 25% din salarii, de ce 25% la sută din salarii, și nu 15% din pensii sau 24% TVA. Și pentru că jocul procentelor i-a înnebunit cu totul, mai nou s-a hotărât... 38%. Adică bugetul sănătății va fi cu 38% mai mic decât anul trecut.

E cazul să ne aducem aminte cum a fost anul trecut pentru sănătate? Cum au crescut arieratele? Cum s-au

produs nenumărate blocaje cu furnizorii și cum programele pentru cancer, SIDA, diabet, tuberculoză și celelalte (care vor rămâne în sfera ministerului cu toată descentralizarea pompieristică practicată) au suferit de subfinanțare perpetuă? Nicio investiție majoră nu a putut fi finalizată de minister în acest an, probabil că la anul vor fi băgate în conservare toate investițiile. Probabil că această cifră de 38% trebuie corelată cu o alta: 10% mai puține internări. Ambele au fost rezultatul gândirii profunde a experților guvernamentali, obținute din calcule și studii aprofundate efectuate pe genunchi (rămâne de aflat pe genunchii cui), dar nu neapărat după rețete proprii, ci după șoapte înfiripate de contabilii FMI.

Domnilor, fiți liniștiți, rezultatele vor apărea mai repede decât sperați. În urma aplicării în teren a celor două magice cifre, în mod sigur bugetul țărișoarei va fi degrevat în foarte scurt timp. Vor fi scoși din plată (salarii, pensii, ajutoare de șomaj, ajutoare sociale, indemnizații de veteran etc.), din cauza decesului, mulți pacienți cu cancer, diabet, tuberculoză, SIDA. Toate UPU vor primi mai puțini bani, ambulanțele nu vor mai avea benzină, șandramalele ce țin loc de spitale ne vor cădea în cap, dar bineînțeles că vina va fi tot a salariaților sistemului care nu înțeleg perioada grea prin care trec guvernanții: banii de la buget sunt mai puțini, dar obligațiile față de sponsori și rubedenii au rămas la fel, ba chiar au mai crescut pe ici pe colo.

Pentru a nu fi considerat necooperant, vin cu o sugestie în întâmpinarea Guvernului: fiți cu ochii pe SUA! Când îl eliberează din închisoare pe Kevorkian, luați-l repede și faceți-l măcar consultant, dacă nu chiar secretar de stat la sănătate.

38%... Ia cineva mai mult?

*

Până la deschiderea noului Spital de Urgențe din Copou, pacienții traumatizați din întreaga Moldovă sunt în stare critică. Operați, sunt plimbați de la sălile de operații prin curte la ATI sau din UPU la CT sau ajung la noi după ce au fost plimbați pe la două sau trei spitale din Iași.

Spitalul Clinic de Urgențe „Sfântul Ioan” din Iași se află la granița de est a Uniunii Europene – punct determinat strategic – deservind o populație de aproximativ 5 milioane de locuitori din 7 județe pentru toată zona Moldovei. Principala patologie tratată sunt urgențele traumatice, numărul foarte mare de cazuri – aproximativ 34.000/an – făcând ca serviciile chirurgicale să fie supraaglomerate, spațiile insuficiente, fiind îngreunată desfășurarea activității medicale. Pentru a se evita pe viitor plimbarea pacienților între spitale, se impune finalizarea noului sediu.

Solicităm sprijinul ministrului sănătății, Cseke Attila, care a fost în curtea spitalului de urgențe și a văzut situația în care se zbate spitalul de urgențe, precum și subsecretarului de stat pe medicină de urgență, Arafat, să dea urgent un ordin de ministru sau o hotărâre de guvern pentru deschiderea noului spital. Suntem convinși că cei doi demnitari nu pot fi indiferenți la sănătatea ieșenilor și că vor răspunde acestei solicitări. Așteptăm, alături de pacienții noștri, într-un spital cu risc seismic ca această problemă să fie rezolvată. Timp de aproape două decenii am auzit în fiecare an că ne vom muta în noul spital și de aceea nu am primit nici măcar un leu pentru dotările UPU de la Ministerul Sănătății. Am fost nevoiți să supraviețuim cu cei 2% virați de către ieșeni și facem în fiecare zi minuni în condițiile date. Sperăm ca și ministrul apărării să ne ajute în acest demers și să considere sănătatea o problemă de securitate națională. E momentul să acționăm urgent pentru urgențe și îi rugăm pe toți cei cu putere de decizie, de la prim-ministru până la DSP, să ne ajute în acest demers.

## „Teatrul absurdului”

Încet, dar sigur, Parlamentul începe să semene cu o piesă de Eugen Ionesco. Trăiesc clipe de teatru absurd. S-a deschis o luptă la care nu vrea să participe nimeni, noncombat pe toată linia. Pe de o parte, ministrul pleacă fără să-și susțină legea, pe de altă parte, parlamentarii nu votează nici împotriva Legii pensiei, dar nici pentru amendamentele pe care le-au propus. Cine să mai înțeleagă ceva? Și unii și alții spun că fac ceea ce fac pentru binele poporului.

Desigur, poporul nu mai are ce să înțeleagă și nici nu mai vrea un așa bine. Votul este singura armă pe care o are parlamentarul, pe care i-au dat-o cei mulți ce l-au votat. Depunerea armei poate fi interpretată ca un gest de dezertare.

E momentul să se depășească lacrimile de crocodil ce deplâng lucrurile făcute pe deasupra noastră. E timpul ca parlamentarii să-și amintească faptul că „votul e mai puternic decât glonțul”. Sau poate că-și vor aminti de acest lucru alegătorii...

*

## „Condamnați la moarte”

În ultimele două săptămâni s-a generalizat lipsa medicației specifice din Spitalul de Boli Infecțioase „Sfânta Parascheva” din Iași, iar dacă până acum puteau exista sincope de 1-2 zile în acordarea tratamentului, acum așteptarea pacienților cu HIV s-a prelungit serios. Centrul Regional HIV/SIDA nu are o soluție, deși a făcut toate demersurile necesare către Casa Județeană de Asigurări Sociale de Sănătate fără a putea rezolva ceva, mai mult prognozează că până la finalul anului vor lipsi medicamentele pentru Programul Național HIV/SIDA, ceea ce pentru pacienții cu HIV ar însemna o întrerupere de tratament de două luni.

Pe de altă parte, întreruperile de tratament ARV au pentru persoana infectată efecte foarte importante, deseori generând rezistență la unele medicamente și putând permite multiplicarea HIV în organismul infectat.

Situația este gravă și în județul Brăila, unde persoanele infectate sunt sfătuite să facă o pauză de la acest tratament, știindu-se exact consecințele. Sunt persoane cu imunitatea sub 200, nevoite să ajungă în ultimul grad, cu riscul de a muri, și doar atunci se dispune către farmacii să li se administreze ARV-urile.

Situația este foarte gravă deoarece spitalul e singura sursă de medicamente pentru cei cu HIV, aceste tratamente fiind distribuite prin farmaciile cu circuit închis. Pacienții aflați într-o stare deplorabilă nu își primesc tratamentul necesar, motivându-se mereu din partea farmaciilor că nu sunt fonduri. În tot acest timp, la București, pacienții beneficiază

de tratament neîntrerupt, iar din alte județe doar cei înscriși la București nu au probleme cu tratamentul.

Deciziile privind gestionarea fondurilor din sănătate nu suportă amânare în luarea de măsuri pentru virarea în foarte scurt timp a sumelor necesare achiziționării terapiei ARV, astfel încât viața persoanelor infectate să nu fie pusă în pericol.

Fiecare zi irosită înseamnă condamnarea persoanelor seropozitive HIV la moarte.

## „Guvernul nu oferă fericire.”

Căutați fericirea în munca dumneavoastră. Sau poate într-un vechi proverb german ce-și are originea în „Fenomenologia spiritului”: „arbeit macht frei”. Munca te face liber, iar sclavul se eliberează prin muncă, devenind stăpânul naturii și liber de ea. Sloganul a mai fost folosit de propaganda unora prin anii ’30. Plasat cu ironie neagră la intrarea lagărelor de concentrare, crea speranțe deșarte celor ce le treceau porțile.

Aproape că sună cunoscut de prin istoria întunecată „Aveți răbdare, munciți și o să treacă și perioada grea”. Urmează iar „La muncă, tovarăși!”

Cum am putea să-l credem pe acest fiu risipitor al guvernării ce „a cheltuit totul, de s-a făcut foamete mare în țara aceea și el a început să ducă lipsă”?

Guvernul nu oferă fericirea? Dar Guvernul ăsta nu oferă nimic din ce ar trebui. Nimeni nu dorește fericirea de la guvern. Ei nu oferă nimic, ei iau totul. Noi muncim și ei ne iau totul. Trebuie să simtă și ei o dată foame, umilință, bătaie de joc, sărăcie, frig și tot ceea ce oferă acestui popor.

Specialiștii europeni spun că fericirea crește direct proporțional cu salariul, sănătatea și educația. Dar trebuie să ai un loc de muncă pentru a-ți pune în valoare aptitudinile și în acest loc de muncă să nu fii plătit cu 25% mai puțin, trebuie să ai spitale și medici, trebuie să ai școli și profesori. De aceea suntem printre cei mai nefericiți europeni.

Remarc doar faptul că „guvernul poate trasa linii generale, dar cei interesați să își schimbe viața în bine trebuie să fie cetățenii”. Ei pot doar să traseze linii. Dar noi?

După ce am pus botul la „să trăim bine” urmează oare botișul „muncii fericite” până când munca ne va face liberi? Guvernul nu oferă fericire, dar am fi fericiți dacă ar pleca.

## „Poșta Română, devalizată sistematic”

Ieri i-am adresat o interpelare ministrului comunicațiilor și societății informaționale, domnul Valerian Vreme, referitoare la situația financiară dezastruoasă a Companiei Naționale Poșta Română. Pe scurt, vreau să vă atrag și dumneavoastră atenția asupra acestui subiect extrem de important, care este neglijat cu desăvârșire de actuala guvernare, mai ales în contextul în care compania trebuie pregătită pentru liberalizarea pieței începând cu 2013.

Deși o companie mare, extrem de importantă pentru România și cu un capital de dezvoltare expansiv și ofertant, Poșta Română a fost adusă de autorități, în ultimii doi ani, în pragul falimentului, în ciuda tuturor investițiilor si potențialului comercial extins. Pierderile sunt semnificative și, deși s-ar putea spune că Poșta Română se autofinanțează, starea financiară precară a unei companii atât de prolifice în alte țări este destul de greu de digerat. Pierderile acestei companii sunt imense. S-a ajuns la câteva sute de milioane de lei până în prezent. Însă și mai grav este faptul că vorbim tot de milioane, de lei sau de euro, atunci când e vorba de contractele încredințate de Poșta Română unor companii dovedite ca fiind apropiate partidului de guvernământ. Există anchete care certifică acest lucru, există datele financiare care arată direcționarea acestor bani, uneori și prin încredințare directă, și există amenzile uluitoare pe care le-a primit compania de la ANRMAP pentru relele practici în materie de achiziții publice.

În acest timp în care compania este, efectiv, secătuită de fonduri și înglodată în datorii, și în ciuda tuturor investițiilor, Poșta a rămas aceeași instituție învechită și obtuză, la fel ca acum 20 de ani, total nepregătită pentru deschiderea pieței și neadaptată la condițiile actuale ale zonei financiare de profil, iar lăsarea în paragină a unei companii atât de relevante din punct de vedere economic și chiar strategic este o gravă abatere de la principiile de protejare și valorificare a bunurilor statului. Totodată, responsabilii de această situație – mă refer aici la miniștrii, directorii sau secretarii de stat numiți politic – trebuie să răspundă pentru declinul companiei, mai ales în condițiile în care statul român este dator, este chiar obligat să asigure servicii poștale eficiente pentru toți cetățenii săi.

În acest sens, am adresat o interpelare ministrului comunicațiilor, care ne este dator cu o explicație referitoare la dezastrul economic care persistă de aproape doi ani la Poșta Română. Mai mult însă, în condițiile în care niciun control financiar la companie, anunțat de fiecare dintre miniștrii comunicațiilor, nu a fost finalizat sau făcut public, doresc să sesizez pe această cale Comisia pentru tehnologia informației și comunicațiilor, în sensul demarării unei anchete în privința situației financiare a Poștei Române, cu câteva mențiuni clare: aflarea motivului pentru care Poșta Română a fost campioană la nereguli în achizițiile publice în 2009 și rațiunile scăderii constante a fondurilor companiei.

## „Buget în anul crizei”

Logica întocmirii bugetului pentru anul 2011 pare desprinsă dintr-o patologie a alienării. Fără îndoială, făcându-se un minim bilanț al anului 2010, Coaliția de guvernare a știut că pragul de toleranță a poporului român a fost de mult depășit. În acest context, ne-am fi așteptat la o dreaptă revizuire a priorităților, ne-am fi așteptat să arunce, măcar în al treisprezecelea ceas, colacul de salvare financiar, suplimentând chiar alocarea de fonduri în domenii vitale pentru substanța poporului român, precum sănătatea, învățământul, armata. Paradoxal sau nu, toate aceste trei domenii au fost decimate. Sănătății i s-a dat însă lovitura mortală!

Propunerea făcută de Ministerul Finanțelor Publice pentru bugetul sănătății este halucinantă: reducerea cu 40% din fonduri, deci cu aproape jumătate, față de suma alocată în 2010. Vasile Astărăstoaie, președintele Colegiului Medicilor din România, declara consternat: „Oricum, bugetul alocat

anul acesta pentru sănătate este de doar 40% din necesar. O reducere a bugetului pe 2011 cu 40% nu poate însemna decât colapsul sistemului sanitar din România. Vom asista la tot mai multe cazuri de decese fără explicații, în spitale. De asemenea, reducerea cheltuielilor pentru personal poate anunța noi disponibilizări. Spitalele nu mai pot suporta încă o reducere de personal. Tocmai s-au permis concursuri pentru ocuparea unor posturi. Acum ce o să facă? O să disponibilizeze medicii, imediat după ce i-au angajat? Un astfel de buget nu poate fi aprobat decât de un guvern care este inconștient sau iresponsabil”.

Proiecția aceasta bugetară pentru anul 2011 în domeniul sănătății îi va proiecta pe majoritatea românilor în plin ev mediu sanitar. Se va apela, probabil, la ceaiul de păpădie, făcându-se selecția naturală, după caz.

În contrapondere, alte ministere se bucură de o alocare suplimentară de la buget: Ministerul Mediului (510 milioane lei peste suma din acest an), Finanțele (300 milioane lei în plus), Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului (10 milioane în plus față de anul 2010), Administrația Prezidențială (1 milion de lei în plus față de anul 2010).

Față de această situație, nu putem să nu ridicăm o întrebare legitimă: pe ce criterii s-au făcut aceste alocări discreționare?

Ce motive absconse determină Guvernul Boc-BăsescuUdrea să condamne poporul român la degenerare, sărăcie și lipsă de speranță?

## „Petardele au victime sigure: copiii!”

Foarte mulți tineri mor anual în accidente rutiere, alții sunt victimele substanțelor etnobotanice, iar în pragul sărbătorilor de iarnă foarte mulți tineri și copii care folosesc petarde și pocnitori își riscă sănătatea lor și a altora, uneori chiar și viața.

Fără a fi răutăcioși, ne întrebăm: de ce nu știm să sărbătorim Anul Nou decât făcând cât mai mult zgomot? De ce nu suntem conștienți de pericolul la care ne sunt expuși copiii?

Poliția încearcă să prevină aceste nereguli legate de comercializarea acestor produse, dar cred că nu se implică suficient. Chiar dacă în 2006 s-a modificat Legea pirotehniei, aceste produse continuă să se comercializeaze la colțul străzii cu o lună înainte de sărbători și o lună după acestea.

De cele mai multe ori, când se folosesc ilegal aceste produse, victimele sunt copiii neglijați de părinți. Chiar dacă se încearcă respectarea legii, piața ilegală a produselor pirotehnice nu poate fi desființată, existând comercianți care ignoră toate regulile. Mai nou, există și un forum prin care acestea se vând online prin Poșta Română.

Chiar dacă acești comercianți nu se înghesuie să-și obțină autorizații de comercializare a produselor pirotehnice, ei sunt deja în piețe și vând fără nicio teamă. Ceea ce este foarte grav este faptul că vând copiilor produse nesigure, de contrabandă, netestate și cu potențial de explozie instantanee foarte ridicat. Chiar dacă în România există una dintre cele mai restrictive legislații în domeniu din sud-estul Europei, tot la noi există cele mai multe victime.

Ceea ce lipsește acestei legislații este aplicarea ei efectivă și sancționarea drastică a celor care fac un astfel de comerț ilegal și obțin profituri deloc de ignorat.

„Stop abuzurilor asupra copiilor!”

Luna trecută deputații din Parlamentul European au dezbătut o propunere de directivă privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor și pornografia infantilă, abordând toate modalitățile prin care Uniunea Europeană poate să combată aceste grave infracțiuni.

Uniunea Europeană dorește să se găsească cât mai repede metode de prevenire a infracțiunilor de acest tip, dar și sancțiuni mai severe pentru cei vinovați.

Evoluțiile din domeniul tehnologiei informației au acutizat aceste infracțiuni de abuz sexual asupra copiilor, dar și de exploatare sexuală a acestora, probleme deja grave la nivel internațional. Victimele abuzului sexual provin din orice mediu sociocultural și de la orice nivel social, iar orice societate este familiară cu acest fenomen.

Astăzi au apărut noi forme de abuz: ademenirea copiilor cu scopul de a fi abuzați sexual, vizionarea de materiale pornografice pe internet, obligarea copiilor la fotografii și filme în fața camerelor web. Se cunoaște că aproximativ 80% din abuzuri au loc acasă sau la școală, iar în aceste cazuri combaterea abuzurilor este extrem de dificilă, de multe ori copilul abuzat fiind prea traumatizat pentru a mai putea să relateze cuiva ceea ce i s-a întâmplat, iar procedurile legale sunt dificile și descurajante în majoritatea cazurilor.

La nivel european se dorește să se identifice aceste probleme, abuzul să fie stopat, iar copilul să primească ajutorul adecvat, pentru că el are nevoie de îngrijire de specialitate și protecție socială.

La nivelul României problemele sunt cu atât mai cronice cu cât numărul de copii abandonați încă de la fragede vârste nu a suferit ameliorări, iar sărăcia lucie îi împinge de multe ori chiar pe părinți să încredințeze soarta propriilor copii unor persoane cu o reputație dubioasă. Nu trebuie să uităm că traficul de persoane și exploatarea sexuală sunt flageluri mai periculoase decât traficul de stupefiante.

„Moldova trebuie atrasă de valorile europene!”

Alegerile desfășurate de curând în Republica Moldova nu au avut ca rezultat constituirea unei majorități certe, care să ne demonstreze cu claritate direcția de evoluție politică a românilor de peste Prut. Acest lucru s-a produs, din nefericire, și din pricina politicii internaționale în privința Republicii Moldova concepută greșit, deoarece s-a pornit de la principiul că unele partide politice sunt bune, alte partide politice sunt rele, unii oameni politici sunt buni, alții sunt răi.

Nimeni nu s-a străduit să determine poporul român din această țară să conștientizeze valorile democrației, independența reală a acestei țări, beneficiile prosperității

economice determinate de liberul schimb și de investițiile străine.

Dualismul relațiilor politice și economice la care este supusă Republica Moldova necesită o cu totul altă abordare în privința acestei țări, inclusiv din partea României. Nu de puține ori conflictualitatea neafișată între proruși și proeuropeni ne-a dus cu gândul că Războiul Rece nu a făcut decât să își schimbe aria geografică, de pe linia Berlinului în republica românească de peste Prut.

Politica Uniunii Europene în relația cu Moldova trebuie să fie ghidată de valorile democrației moderne, pentru care vechiul continent a luptat secole de-a rândul. Conștientizarea beneficiilor democrației și economiei libere trebuie să reprezinte obiectivele noii abordări politice.

Dacă cetățenii români din Moldova vor considera mai profitabil pentru ei un alt regim politic sau sistem economic, care să rezulte din exprimarea neviciată a votului, opinia internațională trebuie să respecte opțiunea acestor cetățeni.

Politica Uniunii Europene și, în mod particular, a României trebuie să învingă prin respectarea drepturilor și libertăților, prin prosperitate, prin valorile democrației, și nicidecum prin alte mijloace.

„Administrațiile locale au nevoie de finanțare”

Alături de angajații din sectorul public sau privat, beneficiarii de indemnizații sociale, șomerii, dar și alte categorii sociale, printre victimele efectelor negative ale recesiunii economice se află și administrațiile locale, mai ales cele din mediul rural. Acestea întâmpină, încă de la primele semne ale instaurării crizei în România, serioase probleme financiare, unele nefiind capabile să asigure plata propriilor angajați și facturile curente ale administrației.

Pe de o parte, cred că administrațiile locale trebuie să învețe din aceste efecte negative ale crizei să-și restructureze volumul de cheltuieli, atât cu angajații, cât și cu unele facturi curente, unele nejustificate pentru dimensiunea unor primării. Nu cred că administrațiile locale mai trebuie să aștepte indicații de la centru pentru a-și ajusta nivelul cheltuielilor pe principiile standardului de cost.

Administrațiile locale responsabile în fața propriilor cetățeni vor acționa de la sine pentru a-și face sustenabilă propria activitate. Administrațiile locale trebuie să colecteze într-un mod mai eficient taxele locale și sunt obligate de necesitățile crescute ale comunităților locale să transforme finanțarea proiectelor locale din fonduri europene într-o realitate. Nu cred că în zilele pe care le trăim mai există cumva scuza lipsei de experiență și expertiză în a solicita fonduri nerambursabile europene. Nu cred că mai există administrație publică ce dorește să aprobe un buget local fără fonduri certe și să mențină cheltuieli nesuportabile.

Cea mai mare parte a României depinde de eficiența și de proiectele dezvoltate de administrațiile publice locale. Acestea sunt condamnate de criza economică la eficiență în utilizarea banilor publici și eficacitate în dezvoltarea comunităților locale, altfel nu vor rezista provocărilor actuale.

„Abuzurile, ilegalitățile și incompetența prefectului de Gorj, Liviu Andrei, ce au dus la căderea dramatică a Instituției Prefectului”

În contextul integrării României în Uniunea Europeană un rol determinant îl are Guvernul, dar și reprezentanții săi în teritoriu, respectiv prefecții.

La sfârșitul anului 2009, în funcția de prefect interimar al județului Gorj a fost numit, la propunerea MAI, prin hotărâre a Guvernului, domnul Liviu Andrei. Acesta a adus grave prejudicii de imagine Guvernului, partidului majoritar de guvernământ, dar și instituției ca atare – care a cunoscut o cădere dramatică în ceea ce privește atribuțiile și prestigiul acesteia –, cel puțin din următoarele motive:

1. Andrei Liviu Vasile nu se bucură de respectul gorjenilor, nu are pregătirea profesională necesară (este profesor de educație fizică și sport), este incompetent, iresponsabil și lipsit de capacitate managerială. Principala lui preocupare a fost și este aceea de a constitui ori de a face parte din grupuri mafiote de stors bani publici – când a fost inspector școlar general la județul Gorj, în perioada 2005–2008, numit politic de Alianța DA, s-au constituit zeci de firme noi, peste noapte, care au beneficiat de sute de miliarde de lei vechi pentru așa-zisele modernizări sau dotări de unități de învățământ din județul Gorj. Același gen de preocupare îl are și în calitate de prefect. El își exprimă „atașamentul” față de mafia PSD-stă, mai precis față de hotărârile și dispozițiile președintelui Consiliului Județean Gorj, ale hotărârilor Consiliului local și ale dispozițiilor primarului municipiului Târgu Jiu, nesupunându-le controlului pentru legalitate, iar ceea ce este mai grav, într-un an de zile nu a promovat nicio acțiune în contencios administrativ pentru anularea unor astfel de acte, unele fiind de-a dreptul stupide, ilegale, ocazionând cheltuieli în multe cazuri mari și nejustificate.

2. Liviu Andrei își desfășoară activitatea la Prefectură în mod sporadic, mai mult de jumătate din săptămână fiind pe drumuri (București și Arad – la Universitatea Aurel Vlaicu, fiind cadru didactic universitar de sport), conduce activitatea Prefecturii când mai are timp, în mod despotic, după bunulplac, terorizând funcționarii din instituție care, de frică, nu suflă un cuvânt.

În vederea probării celor afirmate mai sus vă vom reda doar câteva dintre faptele săvârșite de către actualul prefect Liviu Andrei, după cum urmează:

a) A înregistrat cele mai multe reclamații, care s-au dovedit întemeiate, cu privire la examenele de promovare și titularizare a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, iar inspectorii de la județ au fost numiți temporar, fără să se titularizeze pe post, cu scopul de a executa întocmai diferite ordine ilegale în efectuarea controlului acestora în teritoriu.

b) În 2005, Inspectoratul Școlar Județean Gorj, prin Ministerul Educației, a beneficiat de programul PHARE, prin proiectul „Împreună vom reuși”, care a avut ca obiectiv-țintă persoane – copii defavorizați social –, romi. Suma prevăzută a fost de un milion de euro, dar, din lipsă de preocupare, s-a cheltuit numai jumătate, astfel scopul programului nu a fost atins, însă a fost atins scopul lui Liviu Andrei, care a primit,

3 ani de zile, importante sume pe state de plată, inclusiv în concedii medicale. La fel și acoliții lui, exemplificându-l numai pe administratorul Băluțoiu Sorin, care a primit salariul de șofer pe microbuz – deși acesta nu exista, pentru că nu a fost achiziționat, cu toate că era prevăzut în program; totodată au fost furate și alte sume, între care și cea pentru masa romilor, pe care aceștia n-au văzut-o și n-au gustat-o vreodată.

c) În guvernarea Alianței DA și a PNL, învățământul preuniversitar din Gorj a fost finanțat cu circa două mii miliarde lei RON pentru modernizarea și dotarea unităților din învățământul preuniversitar. Sumele s-au distribuit la propunerea lui Liviu Andrei, alocându-se pe două căi: circa 70% prin Inspectoratul Școlar Județean, iar circa 30% prin consiliile locale, în special la primăriile care primeau și firmele recomandate de Liviu Andrei, cam aceleași care câștigau și licitațiile de la Inspectoratul Școlar Județean și care, peste 60% din ele, s-au înființat și au răsărit precum ciupercile prin diverse combinații realizate de Liviu Andrei cu nașul Dorin Filip, primar la Rovinari. Ceea ce se poate spune fără echivoc este că, de fapt, s-a constituit un grup infracțional de crimă economico-financiară care a sustras din banii publici pe obiectivele respective între 30% și 60%.

d) Prefectul Liviu Andrei, colaborator al mafiei PSD-iste de pe vremea când împărțea banii în calitate de inspector școlar, în mare parte pentru primarii PSD, și-a dovedit loialitatea și ca prefect, neatacând în contencios administrativ hotărârea Consiliului județean, din februarie 2010, când au fost repartizate importante sume de bani din cote defalcate din TVA pe consiliile locale. În acest caz, primarii PSD au primit sute de miliarde, iar primarii PDL și PNL sume infime sau deloc. Fiind puși în imposibilitatea cofinanțării unor proiecte din fonduri europene, primari ai PDL și PNL au fost nevoiți să suplinească lipsa de acțiune a prefectului, acționând în contencios administrativ nedreapta alocare a fondurilor sub îngăduința reprezentantului Guvernului în teritoriu, Liviu Andrei.

e) Prin abuz în funcție (serviciu) a încercat să forțeze în 28 mai 2010 votul Comisiei județene de validare a titlului de proprietate, pentru o suprafață de 750 hectare pădure stejar, pentru cunoscutul mafiot de păduri Pătrașcu Liviu, administratorul firmei Foresta din Argeș-Pitești, care a cumpărat drepturile litigioase cu un milion de euro de la moștenitorii Chifu din Târgu-Jiu. Prins în hățișurile mafiei economice, Liviu Andrei, „sensibilizat” de Pătrașcu Liviu din Argeș, a dorit să pună în aplicare o hotărâre a justiției de la Brașov, ambiguă și neclară. Suprafața litigioasă era localizată, de drept și de fapt, în localitatea Bumbești-Jiu și nicidecum în Tismana – 500 hectare pădure stejar de peste 100 de ani și, similar, la Crasna, 250 hectare, toate din județul Gorj, unde consiliile locale nu au efectuat niciun proces-verbal de punere în posesie și nici nu au avut cum completa anexa 42 prevăzută de lege la punerea în posesie pentru moștenitorii Chifu sau cumpărătorul drepturilor litigioase Pătrașcu Liviu. Escrocheria pusă la cale de prefectul Liviu Andrei, de a se substitui în mod ilegal comisiilor locale, s-a izbit de refuzul Comisiei județene de a încălca legea – cu excepția a două voturi, respectiv ale lui Liviu Andrei și Cicu Dumitru, reprezentantul Inspecției Silvice Teritoriale Vâlcea – majoritatea membrilor comisiei respingând punerea în posesie a megaescrocheriei prin ilegalitatea cerută comisiei de a-l împuternici pe prefectul Liviu Andrei să se substituie primarului care, de fapt, este și președintele Comisiei locale și să semneze el. Această faptă ilegală s-a întâmplat în 28 mai 2010, deși cu privire la această escrocherie Comisia județeană de aplicare a Legii fondului funciar se pronunțase printr-o hotărâre la 30.04.2010.

Drepturile litigioase pentru cele 750 de hectare de pădure au fost cumpărate de mafiotul Pătrașcu Liviu împreună cu numitul Epure Doru, care este asociat cu acest escroc și îndeplinește și funcția publică de șef al Inspecției Silvice Teritoriale Vâlcea (ce cuprinde și Gorjul), șef inclusiv al lui Cicu Dumitru, care a votat ca membru al organizației județene Gorj.

Cred că este clară conturarea unei grupări de crimă economică-financiară organizată pentru devalizarea pădurilor, folosind funcțiile publice în interesul hoțiilor.

Încolțit de presa locală și regională (vezi cotidianul „Gorjeanul”, „Gorj News”, „Gazeta de Sud” etc.), prefectul Liviu Andrei (culmea tupeului, dar subterfugiul escrocilor) a formulat sesizare la DNA pentru doi funcționari din prefectură, chipurile că aceștia ar fi fost cei vinovați.

*

„Abuzurile și ilegalitățile din domeniul mineritului și energiei din județul Gorj, care pot afecta securitatea naționalenergetică și falimenta cea mai mare companie de stat din minerit, Societatea Națională a Lignitului Oltenia – Târgu Jiu”

O problemă extrem de importantă – care este și în atenția Președintelui României, domnul Traian Băsescu –, o constituie siguranța națională, cu toate componentele sale, inclusiv sectorul energetic.

În domeniul securității energetice naționale, Președintele Traian Băsescu a examinat deseori în CSAT și a luat măsurile adecvate, în numele interesului național, ori de câte ori a fost nevoie, avându-se în vedere atât contextul european, cât și internațional în acest domeniu.

În privința securității energetice naționale, un rol important îl au cele două complexe energetice din Gorj: Turceni și Rovinari, cea din Dolj, Craiova-Ișalnița, dar și CET-urile din țară, care utilizează ca materie primă lignitul din Oltenia și într-o proporție mai mică huila din Valea Jiului, județul Hunedoara.

Doresc să vă supun atenției dumneavoastră câteva probleme în legătură cu exploatarea haotică și livrarea lignitului de la nivelul județului Gorj, generatoare de acte de mare corupție din cauza cărora, în condițiile neluării unor măsuri radicale, pot apărea efecte negative imprevizibile, cu prejudicii asupra Sistemului Național Energetic:

1. În anul 2008, în baza unor măsuri și hotărâri ale CSAT, Guvernul României a emis Hotărârea nr. 1.138/3.10.2008 cu privire la aprovizionarea cu cărbune a termocentralelor și CET-urilor, precizându-se ca unici furnizori de cărbune cele două societăți cu capital majoritar de stat: SNLO Târgu Jiu pentru lignit și CNH Petroșani pentru huilă. În condiții cu totul excepționale, precum imposibilitatea satisfacerii necesarului de cărbune de către cele două companii ale statului, cu

aprobarea Guvernului, se putea apela la importuri de cărbune – ceea ce nu este cazul în condițiile în care cărbunele de la SNLO Târgu Jiu se autoaprinde pe stocuri mari, iar producția SNLO și livrările au scăzut dramatic.

2. Contrar hotărârilor CSAT, exploatarea și livrarea lignitului din Gorj către beneficiarii statului (termocentrale și CET-uri) are ca furnizori tot mai multe firme private-căpușă, care îmbracă forma unei mafii – în complicitate cu cea a sindicatelor miniere și a administrației structurilor SNLO Târgu Jiu –, cu posibile ramificații și susțineri la nivel național, respectiv ale Direcției miniere din minister ori ale agențiilor de substanțe minerale sau de reglementare în acest domeniu.

3. Susținerea afirmațiilor de la punctul 2 are în vedere emiterea de către instituțiile centrale nominalizate a unor licențe de explorare, care, în fapt, firmele beneficiare au efectuat exploatarea și livrarea lignitului către beneficiarii statului, unde este acționar unic (termocentrale și CET-uri, spre exemplu: CE Turceni, CE Craiova-Ișalnița, RAN TurnuSeverin și alte zeci de termocentrale și CET-uri).

4. Mai grav consider faptul că, ignorând interesul statului în baza hotărârilor CSAT, în ultimii ani instituțiile centrale de profil ale statului au găsit de cuviință (?!) să înlocuiască licențele de explorare pentru firmele private cu licențe de exploatare, în ciuda faptului că dotarea acestora, ori expertiza profesională, nu a contat. Practic, s-a pregătit falimentarea companiei de stat SNLO Târgu Jiu, ce are peste 10.000 de salariați și un patrimoniu de sute de milioane de euro.

5. Atât firmele private cu licențe de explorare, dar și cu licențe de exploatare, au pătruns energic pe piața cărbunelui și, sprijinite de interesele mafiei, au preluat mare parte din contractele de livrare ale SNLO către beneficiarii statului, reducând producția și livrările de cărbune ale SNLO cu milioane de tone, sub motivația de „economie concurențială”, respectiv a unui preț mai mic față de stat – mi se pare normal când știm că au dispărut două milioane de tone de cărbune de la SNLO, fără urmă, or, dacă avem în vedere dotarea agenților economici privați cu câteva buldo-exavatoare și autobasculante, fără specialiști, comparativ cu SNLO, care are dotare de sute de milioane de euro: excavatoare cu rotor de mare capacitate ori mașini complexe cu haldare, majoritatea din import, cu direcții de specialitate și specialiști pe domenii, dar cu un management neperformant – toate conducând la un preț superior celui din mafia cărbunelui privat, care, de fapt, se hrănește tot din cărbunele extras prin exploatările SNLO.

6. Și, pentru ca securitatea națională energetică să fie „consolidată” – nu au fost suficiente hoțiile cu indigenii privați –, mafia cărbunelui și cea energetică au realizat în același timp importuri de lignit din alte țări, dintre care Serbia, cu bani „gheață” – a se citi acreditiv bancar deschis, chiar dacă, spre exemplu, RAN Turnu-Severin are datorii istorice către SNLO Târgu Jiu. Și, cum de la SNLO mafia nu putea încasa „dividendele”, au recurs la mafia agenților economici privați indigeni și importatori (vezi CE Turceni, CE Ișalnița, RAN Turnu-Severin etc.).

7. Este foarte posibil ca lanțul mafiei cărbunelui din Gorj să fi găsit structuri până la nivel guvernamental, altfel orice om de bună-credință nu-și poate explica de ce prin HG nr. 890/2010 și HG nr. 1.038/2009 cu privire la aprovizionarea de toamnă-iarnă cu cărbune SNLO nu mai apare ca principal furnizor de cărbune, singura companie de stat și protejată în mod justificat este CNH Petroșani. Să fie chiar întâmplător acest lucru sau s-a dat liber mafiei mineritului și energiei din Gorj pentru jefuirea SNLO?

„Paharul plin al premierului Boc, invizibil de fiecare dată pentru români”

Premierul Boc are, din când în când, vise frumoase, ideal colorate, pline de un optimism debordant, și dumnealui, așa generos cum îl știm, nu ezită să împărtășească aceste minunății virtuale și românilor, de fiecare dată când mai visează câte ceva!

Cam o dată pe lună, domnul Boc este lovit de un optimism al datelor și al cifrelor perfecte și, cel puțin o dată pe trimestru, acesta vede ceea ce noi nu avem cum: noi, toți ceilalți români, nu putem vedea sub nicio formă acea „parte plină a paharului” a economiei românești despre care ne tot vorbește premierul în funcție, cam de doi ani încoace...

Și anul trecut, dar și anul acesta, am avut parte, în avans, de tot felul de promisiuni înălțătoare, cum că vom ieși din criză imediat din luna următoare, că vom avea creștere economică și vom trăi, din nou, ca în vremurile noastre bune! Dar aceste promisiuni fără nicio acoperire, în care mulți dintre români și-au pus toate speranțele, s-au dovedit foarte ușor a fi doar niște minciuni răsuflate, la fel ca toate celelalte din campaniile portocalii, deoarece niciuna dintre ele nu s-a materializat în vreun rezultat palpabil până în prezent!

„Anul 2011 va fi un an în care tot mai mult partea plină a paharului se va vedea, având în vedere că vom merge pe creștere economică, iar de acolo drumul spre a avea mai multă prosperitate este deschis”, ne-a promis din nou, zilele trecute, premierul Boc.

Dar 2010 se încheie mult mai prost decât au sperat și prognozat chiar experții FMI, România rămânând și în acest an la coada Europei, cam pe aceeași treaptă codașă cu Grecia, depășită de multă vreme ca rezultate economice de celelalte țări foste comuniste.

Acest tip de declarație am mai auzit-o de la domnul Boc și la jumătatea lui 2009: „Eu văd partea plină a paharului, era de așteptat să avem o scădere economică în primul trimestru. Ceea ce e îmbucurător este că, începând cu lunile martie și aprilie, se întrevăd semne de redresare economică ce îmi dau speranța că ceea ce facem este bine, că într-un interval nu foarte lung vom depăși criza economică”.

Însă ceea ce s-a întâmplat în 2009 nu avea nici pe departe vreo legătură cu acea impresionantă doză bocciană de optimism, deoarece în acel an România a avut parte de o dezastruoasă scădere a PIB-ului, de peste 7%!

Din păcate, acest tip de comportament, profund iresponsabil al premierului Boc și al incompetentelor sale guverne, s-a dovedit, până la urmă, a fi extrem de păgubos abia la jumătatea lui 2010 când, după lungi perioade de mascare voită a situației economice reale, dezastrul a ieșit la

lumină, iar românii au fost cei care au avut grav de suferit și, bineînțeles, de plătit factura!

Este evident faptul că fiecare dintre noi, cetățeni ai acestei țări, ne-am fi dorit să ieșim cât mai repede din criza fără precedent în care ne-am tot afundat de la un trimestru la altul!

Dar de la vorbele aruncate permanent în vânt, vorbe care nu se materializează niciodată, până la faptele transpuse în rezultatele de care are nevoie în realitate economia și, mai ales, românii – cei ale căror venituri s-au micșorat substanțial, iar nivelul de trai, de asemenea – este o distanță nemăsurabilă în vreo unitate de măsură inventată până acum, domnule Boc! Așa că paharul dumneavoastră, mereu plin, nu are nicio legătură cu cel gol, rămas pe masa românilor...

„Mamele, bebelușii și pensionarii, vizați de președintele Băsescu”

De parcă potopul de tăieri din ce în ce mai abracadabrante, dar extrem de sângeroase pentru veniturile și așa destul de precare ale salariaților, pensionarilor și ale mamelor cu copii de până la doi ani, nu fuseseră suficiente, afectate apoi și de avalanșa creșterilor fulminante de prețuri datorate deciziei domnului președinte Băsescu și premierului său ascultător de a mări TVA cu un procent record, precum și altor invenții de taxe și impozite, locatarul de la Cotroceni are, în aceste zile, noi idei de reducere a cheltuielilor, rezolvate și de această dată tot pe seama românilor!

De ce ar promova doamna Udrea mai puține frunze în România sau în afara granițelor ei, sau de ce ar primi dumneaei, din bugetul pe anul viitor, mai puțin de trei miliarde de euro de cheltuială pentru multe proiecte portocalii, denumite hilar investiții pentru țară și popor, sau chiar domnul președinte de ce ar primi un buget mai redus pe anul următor pentru instituția prezidențială, dacă există încă pensionari, mame și bebeluși în România?

O nouă invenție a președintelui, nebrevetată încă de domnul Boc, este ca pensionarii care primesc peste 740-750 de lei lunar să plătească un CASS (contribuții la asigurările sociale de sănătate) de 5,5 la sută. Dar această propunere așa-zis reformatoare a sistemului de asigurări sociale nu ia în calcul și realitatea crudă din teren: cele mai multe pensii aflate în plată în acest moment sunt sub valoarea de 1.000 de lei! Deci tot pensionarii cu venituri mici vor fi loviți de această măsură, și asta în număr foarte mare!

Dar, mai mult decât atât, președintele Băsescu bulversează decizia Coaliției guvernamentale de a menține la doi ani concediul maternal și declară că acest lucru nu mai este posibil: „Președintele a arătat că actualele constrângeri bugetare nu permit menținerea la doi ani a perioadei de acordare a indemnizației pentru copii și a sugerat că ar trebui redusă la un an”, anunță surse guvernamentale.

Domnul Băsescu ne spune acum că regretă majorarea TVA, după ce rezultatele economice au devenit incredibil de dezastruoase ca urmare a acestei decizii luate pe picior, fără calcularea consecințelor! Dar unde era dumnealui când fidelul său pupil, domnul Boc, a anunțat acest lucru, nemaiauzit în altă parte în Europa? Adică v-am omorât domnilor, dar aceasta nu a fost cea mai bună idee pe care am avut-o! Am alta, mai bună...

Corupția din guvernele portocalii și abuzul de cheltuieli pentru buzunarele de partid sunt oare invizibile? De ce nu le-a văzut domnul președinte până acum? Și, mai nou, mamele și bebelușii au devenit o cheltuială prea mare și greu de suportat?

„Noile obiective de persecuție ale Guvernului Boc – mamele și bebelușii lor – eșuate parțial”

În ultima perioadă, începând din luna mai a acestui an, din momentul în care FMI a ridicat cortina minciunilor portocalii referitoare la situația economică de fapt a României, românii au avut parte de tot felul de soluții fantasmagorice de reducere a cheltuielilor bugetare, una mai neconstituțională decât cealaltă, și toate foarte dureroase pentru suportabilitatea oricărui buzunar normal!

Tăieri de pensii, de salarii, de alocații de tot felul, creșteri de TVA sau alte taxe și impozite, creșteri fulminante de prețuri, toate acestea au fost decizii ale Guvernului Boc luate în ultimele șase luni, decizii care au fost justificate ca absolut necesare pentru redresarea economiei și care, în realitate, nu au făcut altceva decât să o scufunde cu toată viteza!

Dar consecințele devastatoare ale acestor penibile hotărâri nu contează sub nicio formă pentru guvernanții PDL-iști! Premierul Boc și mai noii săi miniștri merg înainte și nu contenesc să vină cu alte invenții de acest gen pentru a strânge bob cu bob în vistierie!

Ultima găselniță, apărută peste noapte din jobenul portocaliu, este cea a reducerii indemnizației mamelor pentru creșterea copilului până la doi ani – care a mai fost redusă deja recent –, sau chiar a perioadei în care aceasta este acordată!

După ce scandalul a luat amploare și a inflamat toate categoriile sociale, premierul Boc a renunțat pentru câteva ore la această reducere, iar mamele în cauză au avut parte de o falsă victorie în ceea ce privește păstrarea perioadei de doi ani de acordare a indemnizației de creștere a copilului, deoarece aceasta a fost înăbușită rapid de intervenția dură a președintelui Băsescu!

În cele din urmă, Coaliția guvernamentală a decis, deși nu toți au fost de acord cu acest lucru, la presiunile președintelui, că indemnizația pentru creșterea copilului se va acorda, începând cu ianuarie 2011, pe o perioadă de 12 luni, cu o valoare minimă de 600 de lei și maximă de 3.400 de lei, perioadă care poate fi urmată apoi de alte 12 luni de concediu legal fără plată.

Dacă doamna Udrea ne anunță triumfătoare cum că dumneaei n-ar putea sta departe de muncă mai mult de câteva luni și dacă domnul ministru Botiș ar fi redus această perioadă la numai șase luni sau un an, iar ceilalți miniștri, în frunte cu premierul lor, domnul Boc, nu au nicio mustrare de conștiință când vine vorba de bebeluși sau mamelor lor înseamnă că nu mai are niciun rost să ne scandalizăm!

I-aș întreba totuși pe toți acești minunați miniștri, cu minte prea portocalie pentru înțelegerea noastră, a celorlalți români, câte creșe și câte grădinițe au construit dumnealor până acum, în cei doi ani de guvernări falimentare? Ce salarii le mai plătesc educatoarelor care mai rezistă pe baricadele acestor biete instituții și de unde cred dumnealor că ar putea aceste mame să scoată bani mulți peste noapte pentru plata unor bone sau grădinițe particulare, dacă cei pe care îi primesc acum sunt mai mult decât insuficienți pentru orice buget familial decent?

Niciuna dintre mămicile care iau această indemnizație nu are vreo legătură cu posibilitățile de shopping ale doamnei Udrea, deci nici cu timpul dumneaei disponibil pentru creșterea unui copil sau cu cel imaginat de ministrul Botiș pentru viitorul micuților noștri!

În ultimul timp, dincolo de numeroasele situații cu implicații sociale și economice la care trebuie să facă față țara noastră, un alt subiect ține atenția opiniei publice: dacă România are sau nu capacitatea de a împlini cu succes obiectivul de aderare la spațiul Schengen.

Ca reprezentant al minorității slovaco-cehe în Parlamentul României, am decis să mă implic activ în eforturile necesare a fi depuse de către autoritățile române pentru atingerea acestui deziderat, deosebit de important pentru țara noastră.

Astfel, am adresat o invitație reprezentanților Poliției din Slovacia, regiunea Banska Bystrica, de a participa vineri, 26 noiembrie 2010, la Oradea, la o întâlnire pe tema Sistemului de Informații Schengen.

Întâlnirea, organizată de către reprezentanții Poliției din România este cu atât mai importantă cu cât reunește la aceeași masă reprezentanți ai autorităților române, ai celor din Slovacia, precum și ai celor din Ungaria. Se dorește în acest fel să se realizeze un schimb de experiențe în acest domeniu, ținând cont de faptul că, în Europa, SIS este cea mai mare bază de date comună privind menținerea securității publice, sprijinirea cooperării polițienești și judiciare și gestionarea controlului la frontierele externe.

În acest fel, doresc ca Uniunea Democratică a Slovacilor și Cehilor să se constituie într-o punte de legătură între state precum România și Slovacia, aceasta din urmă îndeplinind cu succes astfel de obiective.

Acesta a fost motivul pentru care am adresat invitația reprezentanților din regiunea Banska Bystrica, această zonă primind calificative excelente în procesul de aderare la spațiul Schengen.

Mai mult decât atât, un astfel de exemplu se poate constitui într-un etalon pentru județul Bihor, prin aplicarea la nivel județean a măsurilor administrative necesare.

Cred că fiecare dintre noi, cu atât mai mult cu cât deținem și calități oficiale în statul român, este dator să facă tot ceea ce îi stă în putință pentru ca România să îndeplinească cu succes acest deziderat.

„Nou-născuții, noua țintă a Guvernului Boc!”

Pentru că măsurile de austeritate îndurate de poporul român nu prea și-au atins scopul, iată că sunt necesare măsuri din ce în ce mai dure pentru întreaga societate. După ce victime ale măsurilor de austeritate impuse de Guvern au căzut pe rând profesorii, cadrele medicale, pensionarii, pensionarii militari, de data aceasta a venit rândul copiilor nou-născuți și al mamelor acestora să fie ținta premierului Emil Boc și a „supereroilor” săi din Guvern.

Deși cu toții am înțeles că suntem într-o perioadă de criză din care nu reușim să ieșim tocmai pentru că avem un guvern care nu poate lua măsuri eficiente și nu are capacitatea să gândească în perspectivă, nu pot să nu mă întreb: îi mai pasă cuiva de viitorul țării? Îi mai pasă cuiva de viitorul copiilor noștri? În loc să sprijine generațiile de mâine, guvernanții noștri s-au gândit că e mai eficient să descurajeze natalitatea și chiar să o sacrifice în numele resuscitării bugetului de stat.

După o întreagă saga a discuțiilor pe seama reducerii concediului maternal, liderii Coaliției au hotărât, duminică seara, ca durata concediului maternal să nu scadă sub 24 de luni, însă discuțiile sunt departe de a se finaliza. Rămâne acum de văzut ce decizie va fi luată cu privire la valoarea plafonului maximal al indemnizației.

Luând în calcul lipsa acută a locurilor din unitățile preșcolare, democrat-liberalii ar fi propus în cadrul discuțiilor privind concediul maternal un program național de construire de creșe și grădinițe, dar au uitat faptul că familia este cea mai rentabilă și eficientă întreprindere în societate. Aceștia nu au înțeles nici până în ziua de astăzi că, indiferent de condiția socială a părinților, copiii cresc mai bine și mai armonios în sânul familiei decât lăsați pe mâna unui stat corupt și ineficient. Acesta este sensul bine-cunoscutei expresii „cei 7 ani de acasă”, pe care actuala guvernare vrea să o schimbe în „cei 7 ani de creșă”.

„Încă o dată regimul de tristă actualitate Băsescu-Boc încalcă regulile”

Este aproape un truism că, relativ recent, de Ziua Națională a României, regimul Băsescu-Boc a încălcat, încă o dată, regulile.

Analiști serioși, mass-media, personalități ale vieții publice și, nu în ultima instanță, oamenii au judecat fapta în sine.

Părerile s-au împărțit de la „Băsescu a încălcat Constituția” desemnându-l pe sacul de box Boc să primească onorurile Armatei în detrimentul președintelui Senatului, domnul Mircea Geoană, sau al Robertei Anastase, la „Băsescu a încălcat regulile Protocolului de stat”.

În ambele variante, verbul comun este „a încălcat”; un verb devenit definitoriu pentru ucigătoarea guvernare Băsescu-Boc, o guvernare care nu mai respectă nicio regulă, făcând din societatea românească o societate impredictibilă.

În orice țară din lumea asta, predictibilitatea este esențială, aproape toate activitățile umane desfășurându-se după reguli.

Cel mai banal exemplu este șofatul: oprim la culoarea roșie a semaforului pentru că din dreapta sau din stânga celelalte mașini au prioritate, circulăm cu viteză admisă de lege pe o stradă cu prioritate, fiindcă cei care vin din dreapta sau din stânga au stop sau cedează trecerea, nu parcăm în mijlocul unei intersecții pentru că acest lucru este interzis și așa mai departe. În acest context banal, trebuie să afirmăm că dacă nu am respecta regulile, accidentele ar fi inevitabile. La fel se întâmplă în viața socială. Din acest motiv, societatea a înființat reguli, inclusiv regulile de protocol.

Ceea ce se remarcă la acest incredibil tandem BăsescuBoc este că nu respectă nicio regulă. Tăierile din salarii, tăierile din pensii sub numele de recalculare, încercarea de a reduce, temporar, indemnizațiile și concediile postnatale și toate celelalte mizerii încadrate, eufemistic vorbind, în așazisa strategie de gestionare a crizei au făcut din societatea românească o societate impredictibilă, ce trăiește de pe o zi pe alta.

De aceea concluzionez că recenta încălcare – fie a Constituției, fie a Protocolului de stat – se înscrie în această aberantă conduită non-predictibilă.

Prin extensie, ne putem aștepta ca la următoarea zi națională Băsescu să-și desemneze șoferul să primească onorurile Armatei, sau să-și trimită menajera să-l reprezinte în străinătate, în vizitele de stat.

Cu acest om totul este posibil.

Am zis!

„1 Decembrie nu mai este sărbătorit și de Președintele României”

Incredibil, dar adevărat! Președintele Băsescu îi lasă baltă pe români și de Ziua Națională! Acesta a găsit un loc unde să doarmă liniștit, fără să-i tulbure nimeni gândurile și seninătatea viselor, summitul OSCE, pentru a pleca din țară de Ziua Națională a României, ca să nu dea piept cu mulțimea supărată pe deciziile sale, din primul an al celui de-al doilea mandat prezidențial, decizii pe care guvernanții săi de suflet le pun imediat, cu mare bucurie, în practică, dar care sunt din ce în ce mai dezastruoase și dureroase pentru economie și pentru români!

Deși domnul Băsescu și al său fidel etern premier, domnul Boc, ne-au promis altceva de fiecare dată când au mai dat cu barda reducerilor sau al creșterilor de tot felul, aceste decizii așa-zis reformatoare au avut, conform rezultatelor, doar nefastul rol nu de a scoate țara din criză și de a o repune pe făgașul pe care-l urmează majoritatea țărilor europene, ci de a o împinge și mai tare, cu toată energia, în prăpastia fără sfârșit în care a intrat, tot din cauza lor!

Și rezultatele se pot măsura acum în cifre, în mai toate domeniile economiei, dar și în sondaje, unde președintele se află la cele mai mici cotații de care a avut parte vreodată!

Dacă dumnealui și-a dorit sau nu acest loc și și-a redus intenționat sau nu șansele de a rămâne printre primii în palmaresul politicii românești, la cât au avut de suferit românii în ultima perioadă chiar nu mai contează și acest amănunt: cum stă președintele Băsescu în preferințe lor! Dar a fugi rușinos atunci când românii sărbătoresc ziua țării al cărei președinte este încă și a mai încălca și Constituția în mod flagrant, cu același prilej, prin desemnarea ilegală a domnului Boc în locul său pentru a primi onorul Armatei Române este o sfidare pe care nimeni nu și-a mai permis, până în prezent, în România, să o utilizeze împotriva propriilor cetățeni.

A invoca siguranța națională când a fost nevoie să-i puneți pe români să plătească nota de plată a sacrificiilor nesfârșite pentru incompetenții care îi țineți la guvernare cu orice preț este deja un fapt aproape căzut în derizoriu, domnule Băsescu, dar, mai nou, până și Armata Română este pusă să încalce Constituția, doar pentru a vă face pe plac dumneavoastră și pentru a-i înjosi pe ceilalți, numai pentru că vă sunt opozanți, și nu slugi.

Este prea mult, domnule Băsescu! Este peste măsură, pentru orice român, ceea ce practicați dumneavoastră de ziua țării lor, țară care ar fi trebuit să fie și a dumneavoastră, dar pe care ați abandonat-o.

„Domnul Tőkés reprezintă România în Parlamentul European purtând doliu de Ziua națională”

Europarlamentarul român de origine maghiară László Tőkés a declarat că Ziua Națională a României este zi de doliu pentru maghiari, iar urmările Tratatului de Pace de la Trianon, prin care Ungaria ceda României Transilvania, se fac încă simțite și trebuie remediate: „Acum 90 de ani, România Mare a fost făurită prin fragmentarea tragică a țării noastre maghiare strămoșești. Tocmai de aceea considerăm că este regretabil că România liberă, concepută în focul Revoluției de la Timișoara (1989), în numele naționalismului statal tradițional, a ales o zi pentru sărbătoarea națională la a cărei sărbătorire noi, maghiarii din Transilvania, nu putem participa alături de frații noștri români, majoritari”.

Mă întreb ce legătură mai poate avea domnul Tőkés cu România și cu reprezentarea românilor în Parlamentul European, dacă de Ziua Națională, 1 Decembrie, acesta este singurul român care sfidează istoria țării, singurul care nu-și respectă proprii săi cetățeni, aceia care l-au votat și trimis în cel mai important for european ca să-i reprezinte cu demnitate și care au nevoie să fie tratați cu respect de cei pe care-i aleg, atât în țara lor, cât și în afara ei.

Fiecare român, indiferent de etnie, a respectat și sărbătorit Ziua Națională a României așa cum este firesc într-o țară democratică normală, mai puțin unul, domnul László Tőkés, care a anunțat, spre perplexitatea tuturor, că poartă doliu în această solemnă zi pentru poporul român.

Cu alte cuvinte, pentru domnul Tőkés, România a murit de 1 Decembrie și această sărbătoare națională reprezintă o zi de doliu pentru dumnealui și, susține acesta, și pentru Ungaria, care ar fi avut de suferit cumplit din cauza României.

Domnul Tőkés uită cu desăvârșire că istoria nu are nicio legătură cu invențiile proprii în acest sens și că realitatea pe care ne-o atribuie acesta, în ceea ce privește trecutul nefast al Ungariei datorat românilor și ciopârțirea teritoriul acesteia, este, de fapt, o minciună sfruntată, fără niciun fundament istoric. Dacă ne aplecăm puțin asupra istoriei putem afla cu

ușurință că Transilvania a aparținut dintotdeauna românilor, dar aceasta s-a aflat, din păcate, mult timp sub opresiune ungară. Printre cele mai grele momente pe care le-au avut de îndurat românii din Transilvania și pentru care noi a trebuit să fim cu adevărat îndoliați sunt: Răscoala de la Bobâlna, a țăranilor români din Transilvania înăbușiți în sânge de nobilimea maghiară – 1437; 28 februarie 1785 – martiriul lui Horea și Cloșca, trași pe roată de nobilimea maghiară; înăbușirea Revoluției române de la 1848 în Transilvania; dualismul austro-ungar – 1867; judecarea și încarcerarea fruntașilor memorandiști din Transilvania – 1894; Dictatul de la Viena (1940) prin care a fost realipită Ungariei, vremelnic, o parte semnificativă a Transilvaniei.

Și acestea reprezintă numai câteva dintre gravele suferințe îndurate de românii din Ardeal timp de câteva secole. Ardealul a aparținut de drept dintotdeauna României și românilor. Niciodată acesta nu a reprezentat o proprietate moștenită din strămoși a Ungariei, ci doar una dobândită ilegal, atunci când Ardealul a fost forțat alipit Imperiului austro-ungar.

Dincolo de elucubrațiile revanșarde și revizioniste ale lui Tőkés, se mai desprinde un aspect, trist și îngrijorător: niciunul dintre oficialii români nu a reacționat și nu a condamnat această jignire adusă României. Nici președintele Băsescu, nici Emil Boc, cel care cu nerușinare primea onorul Armatei Române de Ziua Națională, nici ministrul de externe, „vedeta” Teodor Baconschi, și, din păcate, nici Markó Béla, viceprim-ministru al Guvernului României, indivizi plătiți din bani publici, din banii cetățenilor români, tocmai pentru a asigura demnitatea și bunăstarea poporului român.

Au făcut-o însă maghiarii, atunci când Ambasada României la Budapesta a dorit să sărbătorească, în mod legitim, Ziua Națională a României. Și nici atunci oficialii români n-au comentat. Au tăcut mâlc, trădându-și patria pentru că, nu-i așa, cum ar putea ei să-și strice relațiile cu UDMR-ul și să rămână fără ciolanul celei mai dezastruoase guvernări (asta numai pentru români, deoarece pentru PDL-iști a fost bine...) din istoria României.

Asta înseamnă PDL, asta înseamnă Traian Băsescu, Emil Boc, Elena Udrea și așa mai departe. Corupție, incompetență și, acum, trădare de țară.

Să vă fie rușine!

„În perimetrul celor trei zile”

Niciodată nu este târziu pentru exprimarea sentimentului de iubire, al atașamentului pentru țara natală sau, dacă aparții unei alte etnii, față de țara care ți-a primit strămoșii, bunicii ori părinții, rudele ori pe tine.

Numai trei zile despart cele două sărbători ale zilelor naționale: a Republicii Albania (28 noiembrie) și a României (1 decembrie). Chiar dacă foarte multe evenimente au despărțit în lungul veacurilor cele două popoare, vremea le-a lăsat spiritul aproape, așa cum din Antichitate au fost, prin asemănarea lor sufletească datorită înrudirii marilor triburi ale tracilor și ilirilor.

Nu e rostul nostru, doar bunul Dumnezeu îl are cu adevărat, să lăudăm ori să criticăm calitățile, respectiv defectele unui popor. Fiecare dintre cele două popoare ale noastre și le cunoaște, chiar dacă nu și le afișează, ori și le ascunde de cunoașterea străinilor. Nimeni nu are voie să critice dacă nu este curat. Rolul nostru aici este de a aminti sau de a-i informa pe cei care ne cunosc mai puțin că sudura sufletească dintre români și albanezi a fost dovedită în nenumărate ocazii, și mari, și mărunte.

Fiecare a luptat pentru independență, fiecare a muncit pentru prosperitatea țării lui, iar albanezii au venit de-a lungul timpului pe pământul acestei țări ca spre fratele mai mare al ținuturilor lor. În zonele submontane ale Carpaților Meridionali sunt foarte multe nume de origine albaneză. Căsătoriile etnic mixte au fost și sunt și azi o realitate. Motivele populare pe țesături sunt de cele mai multe ori foarte asemănătoare. Zeci de cuvinte din anticul fond lingvistic traco-ilir se regăsesc în ambele limbi. Apropierea albanezilor de populația aromână conlocuitoare le-a facilitat, la venirea în România, învățarea limbii române. Stabilindu-se cu zecile de mii aici, albanezii au devenit cetățeni loiali patriei de adopție, au luptat în Armata Română și au suferit în închisorile comuniste. România modernă s-a ridicat și cu brațele lor, a înflorit și cu ajutorul gândirii lor. Au respectat legile țării. Cei care n-au făcut-o sau nu-i cunosc nici astăzi legile, majoritari sau minoritari, nu și-au găsit sau nu-și găsesc niciodată, cu adevărat, locul în țara în care trăiesc.

În perimetrul celor trei zile de sărbătoare se regăsesc și cetățenii români de etnie albaneză din România, sărbătorind la 1 Decembrie 92 de ani de la Marea Unire, iar albanezii din România li se alătură, adăugându-și în sărbătoare și cei 98 de ani de când a fost declarată independența Albaniei: două foarte vechi popoare gospodărindu-se de atunci pentru un nou început. Albania avea să devină teatru de război. România Mare ieșea întregită din război, dar granițele sale erau trasate cu sânge. Dar totdeauna vremurile rele care au trecut peste cele două țări s-au lovit de tăria și semeția muntelui făcut din eroism și tenacitate ale celor două popoare.

Le luminează astăzi soarele adevăratei libertăți. Fie-i strălucirea binecuvântată!

„Ziua Națională a României, întinată de ură și răzbunare politică”

Marea Unire de la 1 Decembrie rămâne o pagină sublimă a istoriei României. Desăvârșirea unității noastre naționale nu a fost opera unui om politic, partid sau guvern, ci rămâne marea realizare istorică a întregii națiuni române. Conștiința desăvârșirii unității neamului nostru, a realizării statului național, s-a aprins ca o flacără în mii și mii de piepturi și a generat un elan și o forță imensă, care au nimicit orice împotrivire. Din acel moment, inimile tuturor românilor au început să bată într-un singur trup, acela al României – patria-mamă regăsită.

Sunt pagini din trecutul nostru istoric pline de vitejie, curaj, demnitate, onoare, cu care ne mândrim și care ne pot servi drept învățătură nouă și generațiilor care vor urma. Nu au trecut nici 100 de ani de atunci. Întrebarea este dacă în zilele noastre am mai putea fi capabili de astfel de gesturi mărețe,

în unitate și dragoste pentru frații noștri români, sau capitalismul feroce în care trăim ne-a convins să ne extirpăm orice urmă de empatie, grijă și respect pentru semeni, ca pe niște apendice nedorite și deranjante, care ne agață și ne stânjenesc în drumul plin de hățișuri obscure al vieții pe care am ales-o?

A fost 1 Decembrie 2010. Pentru prima oară în istoria României unite, conducătorul statului a avut treburi mai importante în această zi festivă decât cele ale țării sale. Mai mult, în virtutea ranchiunii personale pe care șeful de la Cotroceni o poartă celui care ar fi fost legal și constituțional să îl înlocuiască, acesta deleagă pe altcineva, pe criterii de obediență și osanale aduse augustei sale persoane.

În statul român funcționează o ordine de precădere, potrivit căreia onorul militar se prezintă demnitarului cu cel mai înalt rang prezent la o manifestare și nu există posibilitatea delegării primirii onorului. Ziua Națională a fost transformată într-un front de luptă și batjocură, iar momentul de sărbătoare a tuturor românilor a devenit un alt episod de reconfirmare a puterii masculului alfa și un prilej de anihilare și umilire a celui care a îndrăznit să atenteze la poziția sa dominantă. Nici măcar de Ziua Națională conducătorii statului nu au fost preocupați de păstrarea unei minime aparențe de legalitate în acest stat de drept, care este România europeană a secolului XXI.

Șeful Guvernului, Emil Boc, și-a însușit în mod nelegal și neconstituțional onorul militar și a încasat, în contrapondere, huiduielile mulțimii adresate tuturor celor care fac parte din ceea ce numim clasă politică la guvernare, un vot de blam, dat de către români încă o dată unei puteri care e mută și surdă la nevoile, sărăcia, boala și neputința lor, cei care i-au ales.

Dezbinarea, ura, abuzurile au devenit un dat al zilelor noastre. Scrupulele sunt lăsate la o parte, în tot ceea ce însemnă politică a puterii. Nu mai contează că miza sunt copiii, bătrânii, bolnavii, în general cei fără apărare, când e vorba de bani și interese. Politicile publice ale Guvernului se pliază parcă perfect pe ideologiile extremiste ale secolului trecut, de eradicare a verigilor slabe. Să nu uităm însă că într-una se află viitorul – copiii, în alta trecutul – bătrânii, iar în ultima, în categoria celor bolnavi, ne putem regăsi oricare dintre noi și familiile noastre, în orice moment al vieții sub auspicii mai puțin favorabile.

„La mulți ani, România!”

În urmă cu câteva zile am cinstit cei 20 de ani de când ziua de 1 Decembrie a devenit Ziua Națională a României, iar momentul aniversării Marii Uniri este, încă din 1918, o sărbătoare de suflet a poporului român.

Ziua Națională este un reper ce ne aduce aminte de o perioadă istorică în care dezvoltarea națiunii și a statului a fost condiționată de imperiile vremii. Din această perspectivă, crearea României Mari putea să pară un miracol și, dacă așa a fost, atunci a fost unul plătit cu sânge, pe câmpurile de luptă, în Războiul de Independență și în Primul Război Mondial. Alba Iulia, cetatea unde s-a desăvârșit Marea Unire, a fost aleasă de către Consiliul Național Român Central pentru a-i „adăposti între zidurile ei pe reprezentanții poporului românesc” din Transilvania pentru două motive. Primul amintea de faptul că la 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul, biruitor la Șelimbăr, își făcuse intrarea triumfală în Alba Iulia, în fruntea unui alai măreț, iar cetatea a fost capitala domnitorului în timpul scurt cât reușise să săvârșească cea dintâi unire a Țărilor Române. Cel de-al doilea motiv indica evenimentele din anul 1784, când, pe același platou al Cetății, Horia și Cloșca sufereau supliciul frângerii pe roată în urma condamnării lor.

Rezoluția Marii Adunări de la Alba Iulia reafirma valorile României moderne: votul universal, libertatea cultelor, libertatea presei, reforma agrară, dreptul muncii și prevedea că: „Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare”. Aceasta este lecția de maturitate politică și de generozitate pe care românii o dădeau atunci.

Regăsirea tuturor românilor într-un singur stat, alături de minoritățile naționale cu care au împărțit teritoriul și istoria, a fost un proiect care a cerut sacrificii pe care azi ne este dificil să ni le imaginăm. A fost un vis care a devenit realitate pentru că au existat solidaritatea, curajul și încrederea în justețea idealului.

Aceasta este lecția pe care azi o primim de la trecutul nostru, o lecție importantă pentru viitorul nostru ca națiune. România poate deveni mai puternică și mai prosperă făcând apel la valorile care ne-au adus unitatea: determinare, spirit de sacrificiu, încredere în noi înșine.

Astăzi, când găsim mai mult timp pentru conflict decât pentru solidaritate, îmi doresc ca fiecare dintre noi să reflecteze la faptul că tot ceea ce ne unește este mai important decât ceea ce ne desparte, și ne unesc valorile naționale, ne unește dorința de a fi la înălțimea spațiului de civilizație, de prosperitate și de securitate al Uniunii Europene din care facem parte.

La mulți ani, România!

## „Apel la responsabilitate către clasa politică”

Acum trei săptămâni, Președintele României declara în plenul Camerelor reunite ale Parlamentului că este timpul unor acțiuni ferme ale Guvernului și Parlamentului și că își dorește ca următoarele 35–40 de zile să fie marcate de acțiuni care să dovedească responsabilitatea forțelor politice prin punerea în prim-plan a intereselor naționale. Era o propunere de armistițiu făcută de președinte în speranța deblocării activității Parlamentului.

Din păcate, constat că evenimentele ulterioare ne arată că lucrurile nu se îndreaptă nicidecum în această direcție. Decizia Curții Constituționale care legitimează Guvernul să continue procedura de asumare a Legii educației a fost prilej de atacuri, aceasta fiind neglijată sau chiar sfidată. Nu este nevoie decât să privim declarațiile liderilor opoziției. Domnul Antonescu declara că asumarea răspunderii nu trebuie continuată, prin această afirmație sfidând într-un fel decizia

Curții. Pe de altă parte, Adrian Năstase susține că partidul său nu se simte vizat de apelul la responsabilitate. Toate acestea nu fac decât să creeze tensiuni și să boicoteze bunul mers al procesului legislativ. În cazul exemplului de față, aceste lucruri nu fac decât să îngreuneze procesul adoptării Legii educației naționale, o lege care permite în sfârșit realizarea descentralizării din învățământul preuniversitar și o serie de alte reforme. Președintele României s-a văzut nevoit să revină asupra apelului la responsabilitate.

Apelul făcut de președinte este un apel către noi, toți politicienii, un apel care ne îndeamnă la acțiune până nu e prea târziu. Cred că apropierea Zilei Naționale ar trebui să ne facă să ne gândim serios la modul în care dorim să arate această țară pentru noi și pentru tinerii al căror viitor aparține acestei țări, și să facem un efort comun în a pune în aplicare moratoriul propus de președinte.

## „Impactul crizei asupra sistemului sanitar”

Lipsa cadrelor medicale specializate este una dintre principalele probleme cu care se confruntă sistemul sanitar românesc la momentul de față și este simțită din ce în ce mai mult în majoritatea unităților medicale. Salariile tot mai mici, lipsa dotărilor și condițiile de muncă din spitalele românești sunt o parte dintre motivele care îi determină pe doctori să-și caute un loc de muncă în țări din Europa Occidentală, în special. În acest sens, cele mai cunoscute agenții de recrutare a forței de muncă la nivel european le-au oferit, la mijlocul lunii noiembrie, medicilor români locuri de muncă în clinici din Marea Britanie, Irlanda, Franța și alte state europene. Drept urmare, în decurs de numai două zile, peste 2.000 de medici au completat formulare pentru obținerea unei slujbe, la Târgul Internațional de Cadre Medicale și Farmaceutice.

Soluțiile nu sunt ușor de găsit în condițiile în care decizia prim-ministrului nu permite deblocarea posturilor din sănătate și angajarea de cadre sanitare bine specializate. În plus, în condițiile actuale, puțini medici cu o specializare bine pusă la punct doresc să se angajeze în spitalele din România, preferând varianta emigrării.

Deficitul de medici din sistemul sanitar, conform unei declarații a președintelui CMR Vasile Astărăstoae, este, în medie, de aproximativ 35%, dar există și spitale în zone izolate unde lipsa medicilor ajunge chiar și la 70%, și în centrele universitare la 20-30%. Îngrijorarea se acutizează în momentul în care numărul permanent în creștere al medicilor români care aleg să plece în străinătate i-a determinat pe reprezentanții Ministerului Sănătății să recurgă la o măsură controversată care vizează includerea în sistemul sanitar și a absolvenților de medicină respinși la rezidențiat.

Nu este un secret pentru nimeni faptul că țara noastră traversează o perioadă dificilă, ca urmare a situației economice șubrede existente inclusiv la nivel european. Consider totuși că acesta nu este un motiv suficient cât să ne doboare, să ne împiedice să căutăm soluții prin care să încercăm să contracarăm plecările medicilor români din țară și să contribuim la transformarea sistemului sanitar românesc. Prin această declarație politică doresc să trag un semnal de alarmă și să aduc pe agenda politică această problemă față de care trebuie să luăm o atitudine, negreșit. Pe această cale, invit Guvernul, prin persoana premierului Emil Boc, să vină cu soluții și măsuri eficiente care să revigoreze și să reformeze sistemul sanitar din temelii și să contribuie, prin decizii coerente, la stoparea fenomenului de migrație a cadrelor medicale românești către alte state europene.

*

„Dezvoltarea și promovarea patrimoniului național”

În calitate de vicepreședinte al Comisiei comune a Senatului și Camerei Deputaților pentru relația cu UNESCO, doresc să supun atenției dumneavoastră preocuparea pe care ar trebui să o avem față de valorificarea patrimoniului național și față de creșterea atractivității ținuturilor noastre.

Dat fiind contextul situației economice prezente, atât la nivel național, cât și internațional, sunt de acord cu ideea că instabilitatea economică nu reduce din dorința oamenilor de a călători, dar îi ghidează către destinații mai apropiate de casă. În acest context, consider oportună promovarea destinațiilor turistice și a valorilor din România, în primă instanță, în rândul românilor. Mai apoi, țara noastră beneficiază de o serie de resurse importante, unice în Europa, care trebuie exploatate eficient și care trebuie transformate în puncte de interes pentru turiștii străini.

În prezent, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, sub conducerea doamnei Elena Udrea, urmărește centrarea pe o strategie de creștere și dezvoltare bazată pe turism, căutând și reușind să se implice în foarte multe proiecte turistice. Prin urmare, în vederea creșterii atractivității litoralului românesc și a Deltei Dunării, ca destinații turistice, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a inițiat o serie de investiții ale căror rezultate sunt convins că se vor vedea în perioada următoare. Totodată, la acestea se adaugă și inițiativa de combatere a evaziunii fiscale în turism prin semnarea protocolului de colaborare a Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului cu Inspectoratul General al Poliției.

În ceea ce privește investițiile din zona Deltei Dunării, au fost finalizate lucrările de amenajare de la Sulina, urmând ca plaja să fie inaugurată în anul 2011. Mai mult, în urmă cu două săptămâni, a avut loc o întâlnire între domnul Răzvan Murgeanu, secretarul de stat al Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, și reprezentantul permanent în cadrul Delegației Parlamentare a României la UNESCO, Nicolae Manolescu. Subiectul discuțiilor a fost reprezentat de identificarea celor mai eficiente modalități de dezvoltare turistică și înființarea unui grup de lucru interinstituțional care să stabilească măsurile concrete de creștere economică durabilă în Delta Dunării, de promovare a potențialului turistic și de valorificare a diversității culturale danubiene, motivul fiind cât se poate de simplu: Delta Dunării este cea mai mare și mai bine conservată dintre toate deltele europene, intrată în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991.

Este adevărat faptul că, la ora actuală, economia țării și situația financiară a populației nu este una prea fericită, dar acest lucru nu trebuie să stopeze acțiunile Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului de promovare a zonelor

cu potențial turistic, generatoare de venituri. De aceea, sunt de părere că obiectivele în privința patrimoniului românesc trebuie să fie dintre cele mai îndrăznețe, întrucât bogățiile și patrimoniul național ne permit acest lucru.

Așadar, strategia României trebuie să vizeze consolidarea și completarea listei patrimoniului mondial UNESCO din România și promovarea acestora, atât pe plan național, cât și pe plan internațional, acordându-se, totodată, o atenție sporită managementului turismului, în vederea stimulării consumului și creșterii bunăstării regionale prin intermediul turismului.

„Necesitatea funcționării Administrației Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor”

În urma schimbărilor climatice globale din ultimii zece ani, creșterea frecvenței și a efectelor distrugătoare ale fenomenelor meteorologice extreme au determinat ca și România să adopte măsuri pasive și active de protecție, constând în intervenții active în atmosferă.

Modificarea vremii prin acțiuni de intervenție activă în atmosferă preocupă atât țările dezvoltate tehnologic, cât și țările mai puțin dezvoltate tehnologic, dar cu probleme mari de asigurare a apei sau supuse unor fenomene meteorologice.

Protecția culturilor agricole, a așezărilor umane și a populației trebuie să țină pasul cu schimbările climatice și să răspundă noilor provocări, integrând metode și tehnologii avansate.

Intervenția activă în atmosferă reprezintă totalitatea forțelor și mijloacelor utilizate pentru eliminarea sau limitarea fenomenelor meteorologice periculoase.

În domeniul cercetării științifice, Organizația Meteorologică Mondială manifestă un interes deosebit în posibilitatea modificării benefice a vremii care să contribuie la reducerea efectelor nedorite a căderilor de ploi torențiale, grindină, ceață densă și vreme severă, recomandând prudență în desfășurarea programelor operaționale și parcurgerea în prealabil a unor programe de experimentarecercetare.

În toate programele internaționale desfășurate până în prezent se folosește în modificarea vremii tehnologia clasică a „însămânțării” norilor cu substanțe higroscopice, îndeosebi cu iodură de argint, utilizându-se ca vector de transport rachetele antigrindină și generatoarele de sol.

În România, pierderile cauzate economiei, în general, și agriculturii, în special, de către fenomenele meteorologice periculoase au fost argumentul principal pentru abordarea cu precădere în ultimii ani a domeniului modificării vremii. Folosind experiența și capacitatea cercetării științifice din domeniul tehnicii militare s-a finanțat „Programul de Realizare a Sistemului Național Antigrindină și de creștere a Precipitațiilor”.

Pentru coordonarea activităților sus-menționate, în România s-a înființat, astfel, Administrația Sistemului Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor.

Guvernul României, în anul 2010, a desființat instituția și se poate expune la riscurile cauzate de fenomenele meteorologice periculoase, la imposibilitatea coordonării cu sistemele similare din țările vecine și la participarea la proiectele respective.

„Reducerea perioadei de creștere a copilului poate fi un pas spre reforma României?”

În ultima perioadă, asistăm tot mai des la măsuri menite a „reforma” România, fiind comparați cu alte țări membre ale Uniuni Europene. Vorbim despre probleme precum reducerea perioadei de creștere a copilului și a indemnizației pentru mamele aflate în concediu.

Majoritatea propunerilor pe această temă sunt unele populiste și sunt puse în discuție fără a fi făcute niște calcule în prealabil. Întrebarea este dacă ne putem compara cu aceste țări și prin numărul de creșe sau prin condițiile oferite de statul român pentru ca o mamă să-și poată relua activitatea profesională la un timp relativ scurt de la naștere.

Se dorește micșorarea perioadei de creștere a copilului de la doi ani la un an, dar ne întrebăm, retoric poate, există instituții abilitate unde să ne putem duce copiii la această vârstă?

De asemenea, ni se tot spune că orice mamă care se va întoarce în câmpul muncii după împlinirea vârstei de 7 luni a copilului, va primi lunar, timp de un an, o sumă de 500 RON. Dar s-au întrebat guvernanții noștri oare cât le costă pe aceste mame tratamentul și spitalizarea în cazul îmbolnăvirii copiilor?

La toate întrebările legate de acest subiect ni s-au oferit doar explicații și soluții confuze.

Conform raportului actual de activitate al Ministerului Muncii, media lunară a indemnizației din primul semestru al anului 2010 este de 953,5 lei/familie, față de 730 lei/familie din același semestru al anului 2009. Acest calcul ne demonstrează că majoritatea mamelor aflate în concediu primesc suma minimă de 600 lei.

Pe de altă parte, dată fiind perioada de criză în care ne aflăm, este de așteptat ca o parte dintre mamele care se întorc la serviciu să nu mai fie primite înapoi de către patroni, drept pentru care multe familii se vor confrunta cu o situație delicată, cu cel puțin un copil și un șomer aflați în întreținere.

Ce soluții oferă statul pentru atragerea în creșe a copiilor care vor crește pe la „cunoscuți”, din moment ce numărul locurilor în creșe oferă un cadru dramatic?

Având în vedere aspectele menționate, consider că atât micșorarea perioadei concediului de creștere copil, cât și reducerea indemnizației pentru creșterea copilului de la forma sa actuală sunt măsuri total lipsite de coerență și argumentare, ca multe alte măsuri luate în ultima perioadă de către actuala guvernare, care își dovedește prin acestea încă o dată incompetența de a discerne între măsuri de criză și măsuri anticriză.

„Băsescu, Boc, Udrea – teroriștii poporului român”

Poporul român este un popor răbdător, obișnuit să fie generos și indulgent cu cei care vremelnic îl conduc și iau decizii care îi influențează viața.

De aceea, în decursul istoriei vom observa că a fost nevoie de multă umilință, de bătaie de joc, de lipsa oricărei forme de respect, de nerespectarea brutală a drepturilor oamenilor, de înfometare, de înfrigurare, de abuzare permanentă a demnității umane pentru ca poporul să reacționeze și să pună lucrurile la punct.

Toți cei care nu au înțeles că nu-și pot permite la nesfârșit să ignore drepturile și libertățile cetățenești au plătit inclusiv cu viața, în cazul dictatorilor regimului comunist.

Cum pot fi numiți cei care nu au învățat nimic din lecțiile istoriei?

Oameni fără minte, fără suflet, fără responsabilitate, oameni interesați numai de viața lor și a celor pe care-i sprijină să facă averi din banii publici în mod nelegal.

Câte case are Băsescu și familia lui? Câtă avere a făcut familia Udrea-Cocoș? Câți bani au Videanu, Berceanu, Falcă, Pinalti etc.?

Cu toate că declară, de câte ori au ocazia, că toate acțiunile lor vizează binele țării, cu toate că pozează în marii apărători ai intereselor cetățenilor, acești conducători se comportă ca niște adevărați teroriști și taie din lefuri, din pensii, din alocații, din concedii de maternitate.... din orice și de la oricine... pentru că așa vor ei!

Să impozitezi pensiile de peste 740 lei este ultimul act de terorism fiscal inventat de această tripletă otrăvitoare a României: Băsescu, Boc, Udrea!

Băsescu, Boc, Udrea sunt teroriștii poporului român!

În ultima perioadă, mai cu seamă după episodul cu fraudarea votului din 15 septembrie anul curent, ori de câte ori un coleg deputat încearcă să atragă atenția în plenul Camerei Deputaților asupra unor încălcări ale regulamentului de către lideri ai PDL, doamna Roberta Anastase, de la înalta tribună de conducere a lucrărilor, ne trimite să susținem asemenea afirmații la secțiunea „Declarații politice”.

Iar eu, care sunt în Parlament de când Domnia Sa era în școala generală, n-am decât să mă conformez.

În declarația politică de astăzi am să mă refer la o colegă de partid a doamnei președinte, și anume la Elena Udrea. Vreau să vă spun că nici acum nu s-au stins elogiile și osanalele rostite în cinstea Elenei Udrea cu ocazia alegerii (era să scriu numirii) în funcția de președinte al organizației PDL București. Ba chiar unii colegi din partidul aflat la putere mi-au spus că Elena Udrea nu a candidat la șefia partidului pe Capitală, ci doar a primit sarcina „să preia Capitala”, sarcină venită, după cum bine cunoaște toată lumea, de la unicul șef al acestui partid, Traian Băsescu. Că a fost aleasă sau numită este treaba unicului conducător, dar spectacolul portocaliu de la Casa Poporului a avut actori cu care partidul doamnei Udrea se poate mândri și îi poate folosi și la alte manifestări cu participarea extraordinară a Domniei Sale.

Nu îți vine să crezi că parlamentari și miniștri cu pretenții, precum Gabriel Oprea, Teodor Baconschi, Ioan Oltean, Cristian Boureanu, Raluca Turcan, Roberta Anastase au putut să aducă asemenea elogii de neuitat, asemenea cuvinte de laudă, de mărire, fără precedent. Am avut și înainte de ’89 funcții și demnități publice, dar asemenea cuvinte de preamărire nu știu să fi fost adresate nici Elenei Ceaușescu.

Iată ce apreciere elogioasă poate avea unul dintre intelectualii rasați ai partidului, nimeni altul decât Teodor Baconschi, ministrul afacerilor externe: „Eu, Elena, sunt foarte bucuros că lucrez cu tine. Trebuie să fac eforturi monumentale să nu cad sub farmecul tău, în calitate de coleg. Ești inteligentă, ești frumoasă, ești tenace, ai anduranță la mediul general dezgustător al politicii românești și nu te deranjează vecinătatea oamenilor de valoare”. Unul una, altul alta. Urmăriți ce a spus edecul doamnei Udrea, generalul cu cele mai multe stele, ministru al apărării naționale în zilele noastre, dezertat din PSD, domnul Gabriel Oprea: „Doamna ministru este un lider competent. O spune un om care nu o laudă nici pe maică-sa dacă nu merită”. Și credem că merită, deoarece tot domnul Oprea avea să spună: „Ascensiunea sa politică nu s-a bazat doar pe vorbe, ci și pe fapte”. Perfect de acord cu domnul ministru!

Discurs laudativ a avut și parlamentarul de Argeș, Cristian Boureanu, care a susținut cu destule argumente pe placul celor prezenți că doamna Udrea reprezintă în momentul de față „motorul unei generații” și că Elena Udrea se află printre „femeile curajoase care muncesc și care sunt chemate să dea ora exactă în politica românească”. Ce motoare și ce ceasuri vede deputatul Boureanu, numai el știe! Elogii la adresa doamnei Elena Udrea au mai fost aduse și de cei amintiți la începutul declarației mele politice. Totuși, după părerea mea, elogiile au mai fost temperate, pentru că urmează a fi aduse unei alte stele apărute pe cerul portocaliu. Este vorba de doamna Sorina Plăcintă, care, în mai puțin de doi ani, a ajuns, tocmai din Vrancea, senator, ministru și, cu voia doamnei Udrea, vicepreședinte al organizației PDL București. Ascensiunea continuă!

Aplaudaci care să-și exprime sentimentele de admirație și de dragoste adâncă față de Elena Udrea vor mai fi, atât timp cât în fruntea țării va fi actualul președinte.

Ceea ce nu știu sau se fac că nu știu portocaliii este faptul că nemulțumirile cetățenilor sapă adânc la temelia partidului, cu o ură aproape de marea iubire!

„1 Decembrie 1918 – o lecție de unitate predată de înaintași”

Sărbătoarea națională a României era așteptată, până nu demult, cu optimism și bucurie, această dată semnificând pentru orice român cu conștiință națională un moment al speranței renăscute într-un viitor mai bun, în solidaritate și în șansele reconcilierii naționale. Și nu avea cum să nu fie așa, de vreme ce actul istoric de la 1 Decembrie 1918 a fost înfăptuit grație voinței unui popor întreg, marcând încununarea luptei pentru reîntregire națională.

Anul acesta, însă, ziua de 1 Decembrie a găsit poporul român mai umilit și mai dezamăgit ca niciodată. Și ce motiv de bucurie sau de optimism am mai putea avea când prețul traiului zilnic a devenit insuportabil pentru majoritatea românilor, când economia este pe butuci și nici nu sunt speranțe să-și revină, când guvernanții ridică minciuna la rang de politică de stat, iar furtul devine principala regulă în

jocul politic fără scrupule al unei majorități politice croite din minciună?

De acest 1 Decembrie, parcă mai trist și mai înnegurat ca niciodată în ultimii 20 de ani, românii au trebuit să asculte discursurile seci ale oficialităților care au vorbit, cu emfază, despre patriotism, interes național, sacrificiu, țară și popor. Puțini însă au înțeles că nu de lozinci patriotarde este nevoie acum, puțini au realizat cât de fals sună exercițiile oratorice ale reprezentanților unei puteri cinice și mincinoase în fața unor oameni dezamăgiți și speriați de ziua de mâine.

De acest 1 Decembrie am marcat, în mod nefericit, trecerea a încă unui an de nepăsare și de incompetență demonstrate în fiecare zi de reprezentanții Guvernului cocoțați pe piedestalul funcțiilor care le creează falsa impresie că ar fi veșnici. Am marcat trecerea unui an în care Parlamentul a fost redus la tăcere, dându-i-se forului legislativ, din voia președintelui-jucător și cu măreața contribuție a partidului-stat, un rol exclusiv decorativ. În acest context, probabil că parlamentarii opoziției ar trebui să-i fie recunoscători întâiului bărbat al țării că nu au fost trimiși acasă până acum. Și-așa îi încurcă uneori socotelile și-l pun, din când în când, în dificultate. Oricum, s-ar descurca și fără opoziție, mai ales că doamna Roberta Anastase, printre altele prima matematiciană a țării, a omologat, cu succes, propria regulă de numărat în Camera Deputaților.

Acest 1 Decembrie a fost, cu siguranță, mai trist pentru noi toți, dar mai cu seamă pentru sutele de mii de oameni care și-au pierdut, numai în ultimele luni, locul de muncă. A fost un 1 Decembrie mai apăsător pentru angajații care s-au trezit cu salariul ciuntit și care au fost nevoiți să suporte aceste tăieri, servite pe post de măsură de austeritate și de strategie economică. Acest 1 Decembrie a fost lipsit de orizont și de speranță pentru foarte mulți manageri de societăți comerciale care, prinși în chingile împrumuturilor împovărătoare, doborâți de nenumăratele taxe și impozite și lipsiți de minime măsuri de protecție din partea statului, au fost obligați să-și închidă afacerea care asigura locuri de muncă și bani la buget.

Așadar, în anul 2010, Ziua Națională a României a găsit poporul român sărăcit și umilit și fără speranța că mâine ar putea să fie măcar ceva mai bine.

Să nu uităm însă că românii au avut, de-a lungul secolelor, puterea de a traversa vicisitudinile istoriei, inteligența de a-și regăsi calea și forța de a-și reclădi destinul. Poate că această zi de 1 Decembrie ne-a predat, tuturor, adevărata lecție de istorie, și o spun din perspectiva parlamentarului care reprezintă Partidul Național Liberal, partid care a înfăptuit istoria modernă a României: nevoia de a ne întoarce la valorile și reperele neamului. Și poate așa vom înțelege sau ne vom reaminti ce înseamnă unitate, solidaritate, democrație și interes național. Ar fi un început bun să pricepem și să respectăm regulile democrației, Constituția și legile țării, care nu sunt facultative pentru nimeni. Și, bineînțeles, articolul din Constituție care spune că drapelul național al României are numai trei culori, nu cinci, cum au început să creadă unii...

Chiar dacă necazurile, greutățile și teama au fost mai apăsătoare ca oricând, de acest 1 Decembrie poate va renaște speranța că, uniți și deciși, vom putea trece peste toate.

Cu ocazia Zilei Naționale, la mulți ani, români! La mulți ani, România!

„Democrația în pericol”

După preluarea puterii de către Traian Băsescu, în actuala Coaliție moralitatea s-a frânt definitiv, dispărând din viața politică așa cum dispare un grăunte într-un lighean cu apă. „Marii conducători” din acest moment aruncă morala la coșul de gunoi și, în cel mai ciudat stil posibil, se consacră noilor principii ale democrației precum:

• instaurarea unui algoritm politic imoral și lupta cu orice preț împotriva oricăror forțe politice sau apolitice care văd altfel decât ei ieșirea din criză;

• instaurarea minciunii ca politică de stat, cu „contractul pentru salvarea României de criză”, și continuată cu un program de guvernare care nu are nimic comun cu ceea ce au propus în campania electorală;

• instaurarea unei terori legislative, manifestată prin asumarea răspunderii legislative care de care mai neconstituțională, care va distruge complet sistemul economico-social al țării;

• instaurarea terorii incompetenței, prin numirea în funcții de conducere a celor mai slab pregătiți funcționari publici din toate vremurile, aleși pe sprânceana algoritmului politic imoral;

• instaurarea terorii fiscale și a celei bancare, care au reușit să decapitalizeze cu miliarde de euro societățile românești, agresiunea fiscală cu numărul cel mai mare de taxe și impozite din Europa și din lume, care au dus la falimentul a peste 400.000 de întreprinderi mici și mijlocii;

• instaurarea terorii reducerii personalului bugetar este cea mai imorală politică din toate timpurile.

Dispunând de o incompetență în consultanță, puterea actuală a desființat fără o analiză pertinentă zeci de mii de posturi bugetare, aruncând în stradă oamenii. Elementarul drept al omului la muncă și viață a fost suprimat. S-a instaurat principiul sălbatic „scapă cine poate”.

Și, uite așa, în doi ani au murit mii de copii, bătrâni, femei și oameni în floarea vârstei din cauza mizeriei în care au ajuns familiile românilor.

Pentru actuala guvernare, nepotismul, denumit algoritm, este în floare, orice inițiativă, orice dezvoltare a unor forțe sau persoane cu vederi progresiste fiind interzise sau neluate în seamă.

Orice, în afară de politica națională a țării, reprezintă principalele atribute morale ale actualei puteri. S-a declanșat cu adevărat genocidul împotriva economiei și populației românești.

Declarație politică intitulată „1 Decembrie 2010 a fost zi de doliu pentru România”

Chiar dacă voi contraria, acesta este adevărul: ziua de 1 Decembrie 2010 a fost o zi de doliu pentru România. Afirm acest lucru pentru că nu doar subsemnatul, ci toți românii au

fost jigniți de Ziua Națională a statului lor de către un concetățean care nu este un simplu om de pe stradă, nu este un om fără căpătâi, ci este reprezentant al României în Parlamentul European, unde ocupă și înalta funcție de vicepreședinte al acestui for. Mă refer la pastorul Tőkés László, care, după cum se știe, a afirmat că 1 Decembrie este „o zi de doliu pentru Ungaria, deoarece actuala Românie a fost născută prin divizarea Ungariei”. Dacă – și numai pentru că este vorba de un subiect sensibil între cele două națiuni – prima teză aș putea să o accept, dar formulată decent și doar într-un cadru informal, în schimb, cu cea de a doua teză nu pot fi de acord în niciun caz. Iar dacă este vorba de cine unde s-a născut, nu strămoșii românilor au venit din Asia.

Pastorul Tőkés nu s-a limitat însă numai la atât, ci a mai afirmat că „Este regretabil că România liberă, concepută în focul revoluției de la Timișoara din 1989, în numele naționalismului statal tradițional, a ales o zi pentru sărbătoarea națională la a cărei sărbătorire noi, maghiarii din Transilvania, nu putem participa alături de frații noștri români, majoritari”.

Cum toate aceste afirmații au venit din partea unui eurodeputat al României și au fost transmise opiniei publice printr-un comunicat de presă, m-aș fi așteptat la o reacție – firește, diplomatică – din partea autorităților României, și mă refer aici la președintele Traian Băsescu și la premierul Emil Boc. Nu a existat însă nicio reacție.

Din contră – și acest lucru m-a convins într-adevăr că 1 Decembrie 2010 a fost pentru români o zi de doliu –, doi oficiali ai Administrației Prezidențiale l-au cauționat chiar pe pastorul Tőkés.

De la fostul deputat UDMR Péter Eckstein Kovács nu mă așteptam la o poziție decentă, Domnia Sa afirmând într-o emisiune TV că „Domnul Tőkés spune un lucru care e de notorietate, care nu e părerea domnului Tőkés. Ziua de 1 Decembrie pentru ungurii din România înseamnă schimbarea imperiului, dacă vreți. Te-ai născut într-un stat în care limba oficială era limba ta maternă și te-ai trezit a doua zi într-un alt stat, a fost un șoc”. În schimb, de la consilierul președintelui Traian Băsescu Péter Eckstein Kovács nu mă așteptam la o astfel de formulare. Fiind consilier la Administrația Prezidențială, Péter Eckstein Kovács nu mai vorbește în calitate de membru UDMR, ci în calitate de reprezentant al Președintelui României. Și din partea unui alt consilier al președintelui Traian Băsescu – despre Sebastian Lăzăroiu este vorba – a venit o declarație de cvasiaprobare a afirmațiilor pastorului Tőkés. „Faceți, pentru o opinie pe care a exprimat-o, total nefericită, îl faceți (pe Tőkés, n.a.) inamicul României. Sunt doi inamici mult mai periculoși, nu doar Victor Ponta, dar și Victor Boștinaru, care au spus că în România e în pericol libertatea de expresie și urmează să se instaureze dictatura”.

După aceste două declarații, se impune urgent demiterea celor doi consilieri prezidențiali. Dacă Péter Eckstein Kovács și Sebastian Lăzăroiu vor rămâne în continuare la Palatul Cotroceni, nu pot să înțeleg decât că poziția adoptată de László Tőkés este și poziția președintelui Traian Băsescu, iar în acest caz cred că nimeni nu poate contesta faptul că 1 Decembrie 2010 a fost o zi de doliu pentru România.

Nu mă aștept la o reacție din partea Președintelui României. Să nu uităm că în luna iulie, la o școală politică a tinerilor maghiari din România, adresându-se lui Tőkés László, Traian Băsescu a mulțumit cetățenilor de etnie maghiară pentru „Susținerea extraordinară pe care mi-au acordat-o la alegeri, la referendum, în toată perioada cât am deținut mandatul de președinte”.

Să nu ne mai mirăm deci că Președintele României este tratat cum este tratat de către omologii săi din Europa, dar mai grav este că respectivul tratament se transmite la nivelul imaginii României, o imagine călcată mereu în picioare, de oricine și oricând.

„Soluția? Ieșirea de pe scena politică... pe ușa din dos!” Astăzi doresc să vă prezint câteva urări de sărbători adresate membrilor Guvernului Boc de către cetățenii din Colegiul nr. 3 Prahova, din Florești, Scorțeni și Măgureni, cu care am avut întâlniri programate și întâmplătoare la finalul săptămânii trecute.

Pentru că nu le pot reproduce _ad litteram_ , o să încerc să le rezum doar ca fond, nu și ca formă.

Nefericirea oamenilor nu stă numai în starea de sărăcie și privațiuni în care i-au aruncat guvernanții, cât mai ales în absoluta lipsă de speranță și predictibilitate.

Și-au pierdut locurile de muncă și nu mai speră că și le vor recăpăta vreodată, li s-au diminuat salariile – și nu mă refer doar la bugetari, ci și la aceia care mai lucrează în mediul privat, sufocat de criza indusă de guvernanți – și nu mai speră că și le vor revedea măcar la nivelul anului 2008, ca să nu mai vorbim de creșteri salariale ori prime...

Și-au pierdut speranța că tinerii din familiile lor își vor putea găsi de lucru după încheierea școlii și chiar că, în nebunia generată cu asumarea răspunderii pe Legea educației, copiii vor mai avea acces la școli ori și le vor putea termina pe cele începute...

Nici cei aproape de vârsta de pensionare nu mai înțeleg nimic din ceea ce li se va întâmpla și când anume...

Bolnavilor îndreptățiți să se pensioneze medical au început să le fie trântite uși în nas de către medicii temători să își mai pună parafa pe dosarele lor, după tot circul cu cele câteva cazuri de abuz înregistrate în acest domeniu, cazuri care prin metode administrative puteau fi rezolvate de mult dacă cei care ne conduc și-ar fi propus acest lucru, și nu doar efecte de imagine...

Nimeni nu prea mai înțelege nimic nici din povestea cu noul sistem de compensare a medicamentelor, nici măcar farmaciștii din mediul rural, care, pe bună dreptate, se întreabă cât îi mai desparte de momentul în care își vor pune pe ușă afișul „Faliment”!

Dar cel mai mult, de această dată, cetățenii din colegiul meu au dorit să știe a cui a fost ideea introducerii coplății în sistemul public de sănătate, acum, când țara este prăbușită și orice leuț contează pentru fiecare...

Mi-au cerut amănunte în legătură cu prevederile legii care ar urma să producă efecte în semestrul al doilea al anului viitor și vreau să vă informez că nici măcar faptul că vor avea acces fără plată la urgențe sau că suma pe care o vor achita nu va depăși 600 de lei nu i-a mai liniștit!

Am constatat, încă o dată, că românii nu sunt fraieri și gândesc... cu bătaie lungă.

Mi-au spus, de pildă, că dacă acum, după doi ani de strâns cureaua, spitalele de urgență nu fac față la secțiile cardiologie și interne, ce se va întâmpla de la anul, când foamea, frigul și stresul ne vor tara și mai mult ca nație?

Da, știau și ei că în unele țări europene coplata este un sistem de consolidare a serviciilor medicale din sistemul public, dar știau și că acolo în niciun caz nu se pune problema să îți aduci fașă și algocalmin de acasă și nici să faci, pe pervaz, depozite de borcane cu mâncare adusă de acasă, că spitalul nu mai are bani!

Da, știau că aceasta ar putea fi o soluție de viitor îndepărtat și pentru România, dar nu pentru acum, când este luată ca un soi de „încă un bir”, „încă o fonciire” impuse de Guvernul priceput doar să ceară și să taie și absolut incapabil să pună ceva bun în loc.

Mă întreb: când va înțelege și domnul Emil Boc faptul că românii, atât de răbdători, nu mai pot răbda și accepta ceea ce li se întâmplă și că au dreptul la o viață normală, la securitate alimentară și medicală, la siguranță, ca orice popor european, și când va înțelege domnul Boc că Guvernul pe care îl conduce în cea de-a nu se mai știe câtă variantă este nu numai incapabil să scoată țara din criză, dar nici nu mai reprezintă de mult opțiunile electorale reale ale cetățenilor și că, în consecință, singura soluție ar fi să părăsească, urgent, scena politică, pe ușa sa din dos?

„Tőkés Lászlo poate să renunțe la calitatea de europarlamentar. Și chiar și la cetățenia română....”

Ridicat la rang de vicepreședinte al Parlamentului European de un PDL aflat în cădere liberă, Tőkés László rămâne consecvent în aspirațiile sale revanșarde. Pentru europarlamentarul maghiar, singurul care nu poate rosti nici măcar un discurs în limba oficială a țării pe care o reprezintă, Ziua Națională a României este o zi de doliu! El afirmă că maghiarii nu pot sărbători Ziua Națională a României deoarece promisiunile de la Alba Iulia nu au fost îndeplinite timp de 90 de ani, ba, mai mult, minoritarii au avut parte de diferite represiuni. El acuză statul român că a deformat procentul dintre români și maghiari în Transilvania, în urma asimilării artificiale, a politicii de colonizare forțată și a împingerii deliberate a minorităților spre emigrare. „Această situație și aceste împrejurări sunt cele pentru care un maghiar adevărat nu sărbătorește și nu ciocnește de 1 Decembrie”, mai spune europarlamentul Tőkés.

Și pentru că asta nu i s-a părut că ar fi suficient, domnul Tőkés a pus de un nou partid al maghiarilor. Această nouă formațiune politică ar trebui să fie purtătoarea de cuvânt a autonomiei și continuatoarea schimbării de regim începute în 1989! Domnia Sa crede că „este păcat să ne împotrivim Ungariei”, țară „care nu mai țintește revizuirea granițelor, ci unificarea transfrontalieră a națiunii”. Ironia sorții face ca Tőkés László să lovească și în UDMR, considerând că s-a aliat cu cine a putut și că îi discreditează pe maghiari...

Dat fiind faptul că pentru Domnia Sa sărbătoarea națională a țării în care trăiește și pe care o reprezintă în PE e o dureroasă zi de doliu, consider că este cazul să renunțe la calitatea de europarlamentar și să se retragă din viața politică. De asemenea, consider că este momentul ca PDL să facă toate demersurile necesare pentru a-l schimba din funcția de vicepreședinte a PE, funcție pe care i-au făcut-o cadou lui Tőkés și UDMR de dragul ciolanului, speriați că altfel Uniunea va părăsi barca puterii.

Iar domnul Tőkés mai are o soluție: dacă nu-i place regimul din România, poate să renunțe la calitatea de cetățean al acestei țări, chiar și numai pentru simplul motiv că timp de 20 de ani s-a străduit să o discrediteze!

Cu toții știm că adoptarea Legii educației, care a generat numeroase dezbateri în ultima perioadă chiar și la nivelul Curții Constituționale, este, pentru moment, tergiversată. Pe această temă au apărut și diferite articole, analize și rapoarte precum este cel elaborat săptămâna trecută de Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române.

Documentul a fost realizat în urma propunerii președintelui Comisiei pentru egalitatea de șanse din Senat, doamna Olguța Vasilescu. Ideea principală pe care o putem desprinde din raport, preluată și de presă, este legată de propunerea de aplicare a Legii educației în varianta asumată de Guvern, care ar putea avea ca efecte segregarea pe criteriu etnic și, ulterior, amplificarea tensiunilor interetnice și enclavizare în județele Harghita și Covasna. În plus, prin aplicarea acestor prevederi care dau drepturi suplimentare „minorității etnice locale” (maghiare), există posibilitatea ca etnia considerată majoritară (română) să fie defavorizată. Cercetătorii Academiei Române afirmă că aceste concluzii aparțin nu numai profesorilor și tinerilor români, ci și unor reprezentanți ai etniei maghiare. Academia Română susține că principala problemă a proiectului este că educația devine factor de clivaj, și nu de integrare, ceea ce este în contradicție cu menirea sa. Procesul de separare se face prin socializarea elevilor aproape integral în limbi diferite, după manuale cu informații diferite, beneficiind de finanțare pe criterii diferite și în medii separate. Astfel, se va încuraja procesul de slăbire a relaționării sociale și fragmentarea interacțiunilor interculturale dintre elevi. Cercetătorii Academiei Române spun că restrângerea exercitării dreptului de a scrie și de a vorbi în limba română în școală doar la materia limba și literatura română va consacra statutul limbii române ca element marginal în educația minorităților naționale și îi va conferi caracter de limbă străină.

Cercetătorii Academiei critică și articolele care permit ca în localitățile în care există cerere pentru învățământ în limba maternă a unei minorități, efectivele formațiunilor de studiu să fie mai mici decât minimul prevăzut de lege, iar elevilor care nu pot învăța în limba maternă în localitatea de domiciliu să li se deconteze transportul la cea mai apropiată școală cu

predare în limba maternă sau să li se asigure cazare și masă gratuite în respectivele școli. În opinia specialiștilor Academiei, aceasta este o formă de supradiscriminare.

În spiritul Zilei Naționale sărbătorite săptămâna trecută v-aș cita primul punct din rezoluția votată de Adunarea Națională din Alba Iulia în data de 1 decembrie 1918.

Rezoluția respectivă proclama: „Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie, prin indivizi din sânul său, și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.”

Menționez că Președintele României, Traian Băsescu, a făcut o referire la acest punct din proclamație, referitor la Legea educației, cu ocazia recepției oferite de Domnia Sa cu ocazia Zilei Naționale.

Am tot analizat, în ultima vreme, prevederile Proclamației din 1918, opinia Președintelui României, precum și raportul Academiei Române și toate comentariile aduse de opinia publică pe marginea Legii educației, și am constat cu dezamăgire și cu o oarecare tristețe că în România anului 2010 minoritățile naționale, în special minoritatea maghiară, nu mai sunt un popor conlocuitor. Clasa politică a fabricat din această națiune un dușman. Foarte mulți români își definesc identitatea națională raportându-se la acest dușman creat, de fapt inexistent. Trebuie să înțelegem că acest lucru nu îi face pe români mai români. Românii, ca fiecare popor, au tradițiile și cultura lor specifice, care îi definesc, și nu au nevoie de comparații pentru a-și demonstra identitatea națională. Comunitatea care a acceptat Proclamația de la Alba Iulia a fost o comunitate română în sensul propriu al cuvântului, dar o comunitate care a avut respect pentru popoarele conlocuitoare, o comunitate conștientă de valorile sale, aflată după o mare reușită.

Vă recomand ca în spiritul Zilei Naționale, în luna decembrie să reflectați un pic și să redeveniți comunitatea care a adoptat Proclamația de la Alba Iulia. Doar așa poate România să fie cu adevărat o comunitate europeană, dar totuși română. Istoria noastră ne definește, iar 1 Decembrie 1918, Proclamația de la Alba Iulia, este un punct extrem de important în istoria românilor, un moment de care toți românii sunt mândri. Să nu distrugem asta prin nerespectarea minorităților naționale, cu comentarii, analize și rapoarte absurde. Legea educației este o lege europeană, o lege pe care sunt sigur că Adunarea Națională din Alba Iulia ar fi votat-o fără nicio problemă.

Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeilor

În fiecare an, pe 25 noiembrie, de Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței asupra Femeilor, lumea întreagă organizează seminare, simpozioane, talk-show-uri și mitinguri pentru a atrage atenția că problema violenței asupra femeilor nu a fost rezolvată.

La nivel mondial, în ultimele decenii, statutul juridic al femeii s-a îmbunătățit în mod neîndoielnic, dar egalitatea între sexe este departe de a fi o realitate universală. România, la fel ca toate statele europene, condamnă violența în familie, violul marital, hărțuirea sexuală și traficul de ființe umane. Acestea rămân însă probleme de amploare națională și europeană.

Aproximativ 45% din femeile din țara noastră au auzit despre acest fenomen sau au fost martore ori victime ale violenței domestice. Cifrele nu reflectă decât în parte situația, deoarece foarte multe cazuri nu sunt raportate, rămânând în anonimat. Cauzele violenței împotriva femeilor sunt plasate în zona economicului, patologiei medicale, derutei axiologice – anomiei sociale, în mod excepțional legate de inegalitate de gen ori de sfera drepturilor umane.

Fenomenul abuzurilor familiale există și în județul Constanța, peste 300 de constănțence au fost victime ale violenței domestice în cursul acestui an. Potrivit statisticilor Agenției Județene de Protecție Socială, în primele trei luni ale anului 2010 au fost înregistrate 113 victime ale violenței în familie, în trimestrul al doilea au fost 128 de cazuri, iar în trimestrul al treilea 92 de cazuri, majoritatea victimelor fiind femei. Iar acestea sunt numai cele raportate.

Un caz neobișnuit ce s-a petrecut în județul Constanța, la Mangalia, a fost și mediatizat. O femeie a povestit cum uneori era amenințată că va fi tăiată, că va fi omorâtă, cum a pătimit mult de pe urma soțului, a avut și coastele rupte, mâna ruptă, maxilarul rupt. Fugea și se ascundea la o vecină, dar mereu se întorcea la el. Însă, în ultima perioadă, se comporta urât cu fiicele ei. Așa că l-a părăsit. Această femeie este singura beneficiară din județul Constanța care se află în acest moment în îngrijirea statului, din cauză că a fost abuzată. Se poate considera fericită că a fost primită în centrul de la Mangalia, iar singurul motiv pentru care a fost acceptată este că are trei copii, toți minori. Sute de alte femei din județul Constanța, victime ale violenței domestice, nu au curajul să își părăsească soțul sau concubinul, iar dacă ar face-o nu ar avea unde să se ducă.

Foarte puține femei au curajul să recunoască public și să reclame astfel de comportamente. Numai jumătate dintre cele care obțin certificate medico-legale continuă acțiunile judiciare împotriva agresorilor. Teama, faptul că depind financiar de agresor, lipsa posibilităților materiale, a sprijinului din partea rudelor sau a comunității le determină pe femei să nu ceară ajutorul.

Comunitatea are un rol important. Vecinii, învățătorul, profesorul, oricine observă astfel de probleme într-o familie are datoria morală de a anunța asistenții sociali din localitate. Lăsate singure, ele stau și îndură calvarul unei vieți în teroare. De cele mai multe ori, alături de ele suferă și copiii.

## Stimați colegi,

Nu ca femeie, ci ca om afirm că nicio femeie și niciun copil nu trebuie să mai sufere de pe urma violenței în familie. Fiecare palmă dată unei femei sau unui copil este o palmă dată fiecăruia dintre noi.

## „Cămătăria este infracțiune!”

În mod dramatic, convulsiile sociale și economice prin care trece societatea românească au condus la expansiunea cămătăriei, un fenomen ilegal, în fapt o formă de sclavie

modernă, protejată de cutumele societății moderne. Indiferent de presiunea socială a recesiunii economice, astfel de practici ilicite trebuie _ab initio_ descurajate, dezaprobate și atent monitorizate de instituțiile statului român competente în materie. Succesiunea evenimentelor de pe scena publică românească ne obligă să tragem un semnal de alarmă asupra modului în care cămătăria se încadrează în diversitatea formelor de criminalitate organizată, cu legături în lumea interlopă și în anumite structuri plasate în foburgul societății. Cămătăria a devenit astfel o formă de abuz de putere dominantă în rândul comunității, prin aservirea celui care poartă povara plății unor dobânzi incomensurabile pentru sumele împrumutate.

Dobânda excesivă încasată pentru o sumă împrumutată este infracțiune, conform art. 351 din noul Cod penal român, reiterat prin Legea nr. 286/2009, care încă așteaptă semnalul legislativ al intrării în vigoare. Potrivit art. 351 „Darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani”. Pedeapsa închisorii demonstrează gradul de pericol social al acestei infracțiuni față de întreaga populație a României și subliniază la nivelul politicii penale importanța incriminării unei asemenea fapte cu implicații sociale determinante. Fiind săvârșită cu vinovăție, cu intenție directă sau indirectă, reprezentând un înalt grad de pericol social și încadrându-se în prevederile legii penale, camăta reprezintă în mod irecuzabil o infracțiune, și astfel se impune răspunderea penală a făptuitorului.

Dincolo de prevederile noului Cod penal român, trebuie subliniată preocuparea legiuitorului față de incriminarea activității de cămătărie, concretizată în inițiativa legislativă a colegilor deputați democrat-liberali, la care am aderat din convingerea fermă că activitatea de camătă trebuie pe deplin interzisă prin legea penală. Doar prin prevederea faptei în legea penală, drepturile și libertățile persoanei, valorile vieții sociale vor fi ocrotite și garantate. Propunerea legislativă se află încă în dezbaterea Senatului României, dar Camera Deputaților este cameră decizională, iar votul nostru, stimați colegi parlamentari, trebuie să fie un vot al responsabilității pentru împiedicarea expansiunii unui fenomen ilegal, cu implicații sociale negative. Pledez însă pentru limitele pedepsei închisorii între 6 luni și 5 ani, în conformitate cu art. 351 din noul Cod penal, iar nu pentru limitele cuprinse în propunerea legislativă, respectiv de la 1 an la 3 ani.

Pervertirea cămătăriei în formele criminalității organizate trebuie să alerteze instituțiile statului competente în materie, care au obligația de a contracara extinderea acestui fenomen, în mod special în comunitățile mici din orașele României, unde presiunea socială și economică își dezlănțuie pe deplin forța, iar cămătarii, deghizați în interlopi, își dispută zonele de influență. De la o formă legală de împrumut, drumul până la cămătărie poate fi uneori foarte scurt, iar împrumutatul devine aservit împrumutătorului.

## Stimați colegi parlamentari,

Cu atât mai mult, într-o vreme de recesiune economică, drepturile, libertățile și interesele legitime ale cetățeanului român trebuie recunoscute, garantate și protejate, iar cămătăria incriminată ca o infracțiune care atrage răspunderea penală a făptuitorului, prin executarea pedepsei cu închisoarea.

*

„1 Decembrie – redescoperind România reală – cum ar trebui să fie România astăzi?”

Nu patriotismul instinctual ne obligă în această zi determinantă pentru România să onorăm istoria începuturilor națiunii române, ci sentimentul demnității, al apartenenței depline la o istorie națională și europeană comună, care asigură, dincolo de variațiunile istoriei, statornicia României.

Pentru România ultimilor nouăzeci și doi de ani de la Marea Unire, timpul a marcat o istorie tulburată și tulburătoare, sub pecetea căreia românii au ales să trăiască într-o cultură a solidarității, urmărind instinctul binelui național. Chiar dacă libertatea românilor a fost mereu ipotecată convențiilor politice, libertatea interioară nu le-a fost furată nici chiar în întunericul temnițelor comuniste. Prețul pentru libertate, pentru neatârnare și pentru dobândirea independenței ca națiune nu poate fi cuantificat de relativismul lumii postmoderne, dar poate fi onorat prin memoria eroilor neamului nostru. Prin dedicarea zilei de 1 Decembrie, istoria ne acordă grația de a redescoperi România reală, cu valorile, cultura și personalitățile care ne-au influențat în mod hotărâtor direcția ca națiune.

România reală nu este țara în care mediocritatea, spiritul gregar al realității subjugă pulsul cotidian, în care bunul-simț, cultura civică și drepturile omului sunt marginalizate sau bagatelizate sub ghilotina cinismului cronic. România reală nu se închină fariseilor vechi și noi, nu-și desconsideră valorile, tinerii supradotați și nu îndeamnă pe nimeni să părăsească propria țară pentru a aduce bani la bugetul de stat.

România reală nu poate fi confiscată de interlopi, parveniți, oportuniști, demagogi versați, mediocri văruiți cu diplome false, oameni de afaceri coborâți în economia subterană sau vedete cartonate suferind de exhibiționism.

Nu! România reală este reprezentată de cetățeni români care au înțeles libertatea ca pe un dar de mare preț, care încă mai cred că lucrurile trebuie realizate într-o cultură a responsabilității, pentru care onestitatea și competența morală sunt valori de neclintit, iar etica nu e doar o noțiune decupată dintr-o realitate utopică. România reală este reprezentată de absolvenții români ai universităților de prestigiu din lumea întreagă care decid să se întoarcă acasă și să aplice în țara lor ceea ce au învățat. România reală este reprezentată de profesori, medici, cercetători cu studii strălucite, magistrați drepți, avocați demni, muncitori serioși, artiști de excepție, scriitori de anvergură, sportivi de elită. În România reală încă se mai citește „Jurnalul fericirii” de Nicolae Steinhardt, se merge la biserică în fiecare duminică, se umple o sală a filarmonicii sau a teatrului, se organizează „Ziua Carității”, se vorbește despre modelul politic Corneliu Coposu. România reală sfidează criza economică nu prin inginerii financiare sau furt, ci prin modul în care știe să îndure acele situații care pot fi convertite în oportunități.

România reală are valori, viziune, modele, principii și este gata să lupte în continuare pentru vindecarea României

aruncate în cotidianul pestilențial. Lupta lor, longevitatea lor, a celor din România reală, reprezintă miza salvării României de astăzi și din viitor! Elitele morale și intelectuale ale acestei țări trebuie să redevină forța vie a națiunii noastre, adevărata majoritate care să redea demnitatea apartenenței la un stat de drept, în care democrația nu este sugrumată de caracatița sistemului, ci instituțiile statului sunt respectate și întărite.

De 1 Decembrie, Ziua Națională a României, se cuvine să redescoperim România reală, având datoria istorică să devenim parte a României reale și să luptăm împotriva unei Românii confiscate de ură, vanitate, cinism și mediocritate. România noastră e altfel!

Declarație politică intitulată „Magazinele de vise – o problemă a tuturor”

În România, regimul substanțelor stupefiante și psihotrope este reglementat de Legea nr. 339/2005 și de Legea nr. 143/2000 care vizează prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, reglementând circuitul ilicit al acestor substanțe.

Întrucât de fiecare dată, în afara plantelor și substanțelelor identificate în cele două acte normative, se descoperă mereu noi și noi substanțe cu efect halucinogen, fenomenul consumului este în continuă creștere, iar gradul înalt de pericol pentru sănătate al acestor produse este dovedit de numărul extrem de mare de persoane care se prezintă zilnic la secțiile de urgență ale spitalelor.

Proporțiile fenomenului pot fi observate și prin creșterea numărului de magazine care comercializează substanțele etnobotanice. Reducerile de prețuri, bonusurile sau livrările la domiciliu sunt ultimele tertipuri la care proprietarii de magazine etnobotanice au apelat pentru a atrage un număr cât mai mare de clienți.

Există numeroase astfel de substanțe care apar peste noapte și care nu sunt testate, astfel că efectul lor asupra organismului rămâne un mare semn de întrebare. În plus, multe dintre acestea reprezintă, la rândul lor, un amestec cu droguri de sinteză, în diferite concentrații, nu puține fiind cazurile constatate în care produsele etnobotanice conțin marijuana sau cannabis, creând astfel o dependență ce a dus de la consumul ocazional la consumul zilnic.

Depinde numai de noi să ne protejăm nu numai copiii, dar și familia de problema pe care o reprezintă aceste substanțe.

„Spiritualitatea în opera lui L.N. Tolstoi”

În perioada 23–28 noiembrie 2010, în Iași s-a desfășurat acțiunea cu ocazia sărbătoririi „Zilelor Culturii Ruse – Spiritualitatea în opera lui L.N. Tolstoi”. Proiectul a fost realizat în parteneriat cu Departamentul pentru Relații Interetnice – Guvernul României și Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Acest proiect cultural a fost inițiat de Comunitatea Rușilor Lipoveni din România pentru promovarea valorilor și simbolurilor reprezentative pentru spațiul epic rus în România, ca forme de educare a deschiderii spre cultură, artă și socializare a operei și personalității marelui scriitor L.N. Tolstoi.

În prima zi a manifestării culturale a avut loc expoziția de pictură – picturi expuse de Liubov Alexandrovna, Natalia Demetra, laureații Săptămânii de artă rusă din Federația Rusă – lucrări care transpun inepuizabila frumusețe și diversitate a peisajelor din regiunea Rusiei Centrale.

A doua zi a avut loc deschiderea oficială a manifestării „Spiritualitatea în opera lui L.N. Tolstoi”. De asemenea, au fost organizate târguri de carte, lansări de cărți și reviste, vizionări de filme artistice.

Activitatea manifestării a continuat cu expoziția organizată de „La Gard” – Lev Tolstoi în imagini inedite de fotografii și picturi. Galeria „La Gard” a fost deschisă non-stop în Parcul Copou din Iași, iar oamenii au putut admira picturile și fotografiile din viața scriitorului, fotografii din România anului 1854, când s-a aflat înrolat în armata rusă și a luat parte la războiul cu Turcia pentru independența Țării Românești și a Moldovei.

Printr-un concept nonconformist, care își propune apropierea publicului larg de artă, „La Gard” este singura galerie din România ce prezintă în aer liber, permanent, o expoziție de artă plastică.

Au fost organizate acțiuni din diferite domenii, precum teatru, muzică, dans, expoziții și lansări de carte, mese rotunde, spectacol literar-artistic, spectacol cu momente de dans și cântec. Opera lui L.N. Tolstoi a fost expusă pentru a fi cunoscută pentru toate categoriile de vârstă.

Promovarea diversității culturale a devenit un factor esențial pentru etnicii ruși lipoveni, în contextul fenomenului de asimilare tot mai puternic, iar nevoia de exprimare, atât științifică, cât și artistică, este tot mai stringentă.

Sperăm ca acest proiect să ajute la dimensionarea informațiilor de uz general referitoare la valorile tradiționale și spirituale, să evidențieze bogăția spirituală a operei scriitorului L.N. Tolstoi, familiarizând participanții la astfel de manifestări cu elemente actuale ale multiculturalității.

Declarație politică intitulată „Constituționalitate _versus_ oportunitate politică”

Este de necrezut faptul că UDMR și UNPR salută decizia Președintelui României de a retrimite în Parlament Legea pensiilor, sub pretextul ca vârsta de pensionare pentru femei să fie de 63 de ani, și nu de 65 de ani, așa cum prevede actul normativ votat fraudulos.

Dacă aceste partide aflate în Coaliția de guvernare doreau ca vârsta de pensionare a femeilor să fie de 63 de ani, se pune în mod just întrebarea cum de au votat varianta cu 65 de ani? Chiar și mulți parlamentari din PDL spun că e bine cu 63 de ani. Să tragem concluzia că înainte de a vota forma actuală a legii nu și-au dat seama de această eroare, dar a venit președintele Băsescu și i-a luminat...

Deși în urmă cu două săptămâni se declara susținătorul egalității între femei și bărbați, mai ales în ceea ce privește vârsta de pensionare, președintele a realizat, într-un timp record, că femeia română are o situație „specială”, care necesită o discriminare pozitivă.

În contextul celor două declarații contradictorii, ar fi o naivitate imensă să credem că legea a fost retrimisă în Parlament doar pentru a fi modificată vârsta de pensionare a femeilor la 63 de ani, și nu pentru a fi votată corect. Așadar, o lege declarată constituțională de către Curtea Constituțională este retrimisă în Parlament pentru un motiv care ascunde, de fapt, motivul real – votul fraudulos văzut de către toți românii pe posturile de televiziune.

Prin acest gest, Președintele României dorește să dea o altă lovitură de imagine prin care să recupereze, măcar în rândul electoratului feminin, deficitul de încredere aflat într-o continuă creștere în rândul românilor.

Mai mult, acest gest reprezintă, în opinia celor care l-au realizat, o manevră abilă de a mai recâștiga din încrederea pierdută, dar și pentru a zădărnici demersul de suspendare a președintelui pus la cale de opoziție.

Acum mai este necesar doar ca puterea să strângă rândurile și să își adune parlamentarii pentru a vota repede această lege. Va fi interesant de văzut și dacă vor vota 63 ani sau 65 ani, dar asta e o altă problemă.

Mai rămâne de văzut dacă președintele va cere o anchetă serioasă a modului în care s-a votat legea și apoi va cere ca așa ceva să nu se mai repete. Ar fi interesant de văzut dacă va găsi și argumente pentru a ne convinge cum, într-un Parlament unicameral cu doar 300 de locuri, așa ceva nu s-ar fi putut întâmpla, transferând astfel răspunderea pe umerii unui Parlament care nu satisface dorințele președintelui.

Singura întrebare care ne rămâne după gestul Președintelui României se referă la ce este mai important astăzi în România: constituționalitatea unei legi sau oportunitatea politică a unui lider politic sau grup de politicieni?

*

Declarație politică intitulată „Parlamentul maghiar sprijină autonomia Ținutului Secuiesc”

Autoritățile de la Budapesta au declarat acum câteva zile că vor sprijini fără rezerve realizarea autonomiei Ținutului Secuiesc. Declarația a venit din partea președintelui Parlamentului Ungariei – Kövér László, cu ocazia organizării unei ședințe a Consiliului Național Secuiesc la sediul Parlamentului de la Budapesta. Aproximativ 300 de maghiari din Covasna, Harghita și Mureș au participat la întâlnirea unde s-au adoptat hotărâri referitoare la soarta secuilor.

Secuii din Harghita, Mureș și Covasna au fost primiți de președintele Parlamentului ungar, după care au depus un jurământ la coroana regelui Ștefan cel Sfânt. Ei au promis că vor lupta pentru realizarea Ținutului Secuiesc. La reuniunea Consiliului Național Secuiesc au mai fost invitați președintele și premierul Ungariei, însă aceștia nu au participat.

Consiliul Național Secuiesc a solicitat în anul 2007, printr-o scrisoare deschisă adresată Excelenței Sale Lluis Maria de Puig, membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, sprijinul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei pentru adoptarea modelului de autonomie catalan. Printre altele, în acea scrisoare se spunea _:_ „...Consiliul Național Secuiesc a inițiat un referendum, invocând Legea referendumului în vigoare, care prevede că propunerile legislative privind modificările limitelor teritoriale ale unităților administrative vor fi supuse consultării prealabile a cetățenilor din unitățile respective, prin referendum. În mai multe localități, consiliile locale au decis organizarea referendumului, dar hotărârile au fost atacate de prefecți la instanțele de contencios administrativ și au fost anulate. În România, instanțele judecătorești nu sunt independente, în consecință, sentințele corespunzătoare așteptărilor puterii centrale au fost justificate cu motivul că înființarea Regiunii Autonome a Ținutului Secuiesc – împărțit azi între trei județe – este posibilă numai după un referendum pe scară națională. Prin aceasta, autoritățile române au încălcat principiul subsidiarității și au lipsit cetățenii localităților din Ținutul Secuiesc de posibilitatea de a-și exprima în mod liber părerea în privința propriului viitor.”

A mai rămas totuși un număr important de români în cele două județe care, deși sunt supuși la o presiune asimilaționistă, continuă să reziste, trăind cu speranța că sunt în România și că restul țării va ține cont și de ei. Au trimis sute de memorii la toți președinții și prim-miniștrii României, dar și la alții, dintre care mulți parlamentari și miniștri români din Transilvania care, odată ce și-au câștigat fotoliul, uită complet de cei pe care i-au lăsat acasă.

Referitor la această problemă, vă aduc la cunoștință afirmațiile prof. univ. dr. Radu Baltaziu: „Există o minoritate în România, minoritatea maghiară, care, în virtutea unor legiuiri succesive, a ajuns în situația paradoxală de a avea supradrepturi. Supradrepturile o pun într-o situație de separare față de restul societății, într-o situație care o rupe de circuitul economic și social al României (...). Și, din acest punct de vedere, construim un apartheid în centrul Europei, în care ești angajat pe criterii etnice, nu pe criteriul competenței, pe criteriul limbii, și atunci nu ai acces la afaceri, la fonduri, la educație, la locuri de muncă, decât în virtutea faptului că te declari ca aparținând unei anumite etnii”.

Solicit public reacția autorităților române referitoare la aceste declarații, la nivelul instituțiilor europene, deoarece lipsa de reacție ne poate conduce către reeditarea episodului „Kosovo” sau poate dezvolta în zonă tensiuni sociale ce pot scăpa de sub control în această perioadă de criză profundă din societatea noastră.

„Actualitatea «clasicilor», sau ce critica PD în 2002 aplică perfecționat în 2010”

„...Sunteți prim-ministrul unui guvern care ar trebui să guverneze peste întreaga țară, acordând aceeași atenție tuturor cetățenilor săi, chiar dacă aceștia sunt sau nu simpatizanți ori membri ai partidului dumneavoastră. (...) Migrația politică spre partidul de guvernământ ar trebui să vă îngrijoreze, în primul rând pe dumneavoastră, deoarece metodele folosite sunt de natură să afecteze încrederea cetățeanului în instituțiile locale politizate la cele mai înalte cote și pot compromite orice program democratic de reformă. Partidul nostru se delimitează și condamnă în mod ferm aceste practici extrem de păguboase pentru sistemul democrației pe care doriți să-l construim și cere tuturor forțelor politice democrate, în primul rând celor parlamentare,

să-și unească forțele pentru a împiedica această boală a puterii de guvernământ de a se extinde la nivelul întregii țări.

În același timp, facem apel la opinia publică, la societatea civilă care trebuie să reacționeze și să împiedice și ea tendințele de hegemonie ale partidului de guvernământ, de transformare a acestuia într-un partid-stat, într-un partid unic.”

Paradoxal, aceste rânduri nu sunt adresate premierului Emil Boc, pentru simplul motiv că nu îmi aparțin. Ele reprezintă un fragment din declarația politică dată pe 29 octombrie 2002 de colegul nostru Ioan Oltean și intitulată „Tendința partidului de guvernământ de a PDSR-iza întreaga țară”. Dar chiar dacă nu sunt eu autorul, textul de mai sus este, integral, de o actualitate cruntă. S-a impus doar modificarea unui singur cuvânt în titlu. În rest, textul reflectă în proporție de 200% ceea ce se întâmplă astăzi.

În primul rând, protestul – chiar disperat, după natura tonului utilizat în textul declarației politice – demonstrează că PDL nu a agreat derapajele de la democrație ale guvernanților de atunci. Numai că toate faptele pe care PDL-ul din 2002 – ca și PNL, de fapt –, le acuza atunci, au devenit de doi ani o practică curentă pentru PDL-ul de astăzi. Mai mult, derapajele de la democrație ale PSD-ului primilor doi ani din mandatul 2000–2004 au fost cu mult întrecute, perfecționate, ajungându-se astăzi la veritabile atentate la democrație. Guvernanții de acum două mandate nu și-au permis să schimbe Regulamentul Camerei Deputaților din două în două săptămâni pentru a anihila cu totul opoziția și pentru a transforma Camera Deputaților în Marea Adunare Națională. Regulamentele Camerei nu erau încălcate în fiecare săptămână, iar Constituția, bună-rea cum era, nu era încălcată sistematic, cum se întâmplă acum.

Tot dintr-o declarație politică din „epocă” (27 aprilie 2004), aparținând tot colegului nostru Ioan Oltean – să nu se înțeleagă că aș avea ceva împotriva Domniei Sale, dar actualitatea textelor mă obligă să apelez la ele – mai aflăm că „...reprezentanții Partidului Democrat au insistat pentru introducerea în Constituție a unor prevederi care să combată și să sancționeze traseismul politic și migrația politică a unor politicieni, fenomen ce a cunoscut o amploare deosebită după 2000”.

Care este situația astăzi: reprezentanții Partidului Democrat Liberal tocmai au legalizat migrația politică la nivel parlamentar. În ceea ce privește migrația politică a aleșilor locali, apelez tot la memoria stenogramei: „Partidul Democrat solicită adoptarea în regim de urgență a Proiectului de lege cu privire la statutul aleșilor locali, prin care să fie sancționată migrația politică a aleșilor locali.(...) În cazul migrației politice a primarilor, se organizează noi alegeri, cu posibilitatea participării primarului care a migrat politic, dar în cazul în care nu câștigă din nou alegerile, primarul va suporta costul alegerilor.” (Emil Boc, declarație politică din 30 martie 2004). Dacă inventariază cineva actualii primari ai PDL, va observa că 65% dintre ei provin din pepinierele PNL, PNȚCD, PSD și ale altor formațiuni politice.

Se impune cu precădere o întrebare: când a fost corect PD? Atunci când cerea stoparea migrației politice și propunea sancțiuni drastice pentru migratori sau acum, când are la toate nivelurile mai mulți „stranieri” decât a avut vreodată un partid politic din întreaga istorie a României? Când au fost liderii PD ipocriți? În 2004 sau în toamna lui 2010 când – exemplul cel mai recent – au înregimentat peste noapte un primar PNL și l-au aruncat în bătălia de la parțialele din Colegiul nr. 3 Hațeg, Hunedoara?

Și mai este o mare deosebire față de anii de la începutul noului mileniu: acum România, în acte, este stat component al Uniunii Europene. _De facto_ , în numai doi ani de zile PDL ne-a dus însă cu 15–20 de ani înapoi în timp.

Tot prin primăvara anului 2004, PD critica furibund o ordonanță de urgență – autor, citez exact tot din colegul Ioan Oltean, „nu mai puțin cunoscutul filozof Marian Sârbu” – prin care se plafonau la 4,2 milioane lei (vechi) indemnizațiile lunare pentru cei doi ani de concediu pentru creșterea copilului. Astăzi, „același gânditor” (citat din 2004) este primaliat cu foștii săi critici și a pus umărul la înjumătățirea concediului pentru creșterea copilului.

„Lucrare strategică – o nouă deschidere a Bucovinei către Ardeal”

Vineri, 19 noiembrie 2010, a avut loc la Dorna Arini, județul Suceava, inaugurarea unei porțiuni de drum de 22 de kilometri.

Este vorba despre realizarea primului tronson dintr-un drum județean care va face legătura între județele Suceava și Harghita, scurtând distanța dintre Vatra Dornei și Brașov sau București cu 110 kilometri. Acesta este motivul pentru care investiția poate fi considerată strategică. O zonă cu un potențial turistic extraordinar a fost scoasă din izolare. Pe acest drum se ajunge la Parcul Național Călimani și foarte important este că noul drum va crește schimburile economice, culturale și pe plan sportiv cu Ardealul.

Investiția inaugurată în data de 19.11.2010 a fost realizată cu fonduri europene, prin Programul Operațional Regional, de către consorțiul format din Societățile Conbucovina, Cominco și Eurostrade, și a costat 38,7 milioane de lei fără TVA. De-a lungul drumului au fost construite 47 de poduri și podețe, 200 de metri liniari de drenuri, 7.500 de metri de șanțuri dalate și 100 de metri de ziduri de apărare.

Pentru a face legătura cu județul Harghita prin Bilbor, în 2011 se va construi al doilea tronson al acestui drum. În prima ședință a Consiliului județean urmează să se aprobe modernizarea segmentului Panaci–Bilbor, în lungime de 12 kilometri.

Segmentul deja construit trece prin și deservește trei localități din județul Suceava (Dorna Arini, Saru Dornei și Panaci).

Nu a fost ușor să ajungem aici. Lupta pentru realizarea acestui proiect a început în urmă cu cinci ani. În 2005 a fost nevoie de o lege (Legea nr. 391/2005 – al cărei inițiator am fost), prin care am reușit să obținem trecerea terenului pe care urma să se construiască drumul din domeniul silvic (fondul forestier) în domeniul public al localității Panaci, fără plata taxelor. Suma care ar fi trebuit plătită pentru trecerea terenului în domeniul public al localității Panaci reprezintă de două ori bugetul anual al primăriei de acolo.

Până în 2008, autoritățile județene aparținând PSD nu ne-au oferit niciun fel de sprijin în găsirea unei soluții pentru finanțarea acestui proiect, deși localitatea care beneficiază cel mai mult de pe urma acestui drum este comuna Panaci, o comună cu primari PSD. Odată cu schimbarea conducerii autorităților județene și a Consiliului județean, proiectului i s-a acordat importanța cuvenită. Președintele Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur, s-a implicat activ în găsirea sursei de finanțare pentru drumul care, deși câțiva ani a rămas pe raftul cu proiecte, acum este dat circulației.

## „Guvernul ignoră hotărârile judecătorești”

Reducerea salariilor fără a se obține acordul salariatului este ilegală și încalcă Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Protocolul adițional la aceasta.

Angajatorul nu este stăpân pe „plantația cu angajați”, asta spun legislația europeană și jurisprudența CEDO. Responsabilii guvernamentali ignoră deocamdată hotărârile judecătorești cu privire la reducerile salariale și mai au doar puțin până să declare că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului este populistă, PSD-istă și inamică a reformării statului român.

Cel mai invocat argument în favoarea reducerii salariilor este acela al crizei ca stare de necesitate. Legea română și legea europeană recunosc principiul utilității publice ca bază a limitării dreptului de proprietate, dar numai în condițiile unei juste și prealabile despăgubiri. Cum ar fi putut arăta o asemenea justă și prealabilă despăgubire a salariaților cărora li s-a redus salariul fără acordul lor explicit?

Criza globală este un bun prilej pentru a crea condiții de maximizare a profiturilor viitoare pe seama salarizării mizerabile și a distrugerii statului social.

Guvernul ar trebui să reevalueze onest costul crizei suportat de diferitele categorii de cetățeni. Pentru asta ar trebui ca Guvernul să fie el însuși onest cu cetățenii. Restricțiile salariale guvernamentale nu mai par atât de etice când analizăm realitatea, iar instanțele nu își propun să-l contrazică pe domnul Boc, ci doar să facă ordine pe „plantația” guvernamentală.

## „Lipsa autostrăzilor”

România pierde anual zeci de milioane de euro din cauza lipsei autostrăzilor. Suntem pe ultimul loc în Uniunea Europeană la acest capitol și, cu toate astea, nicio autoritate nu înghite cu noduri din cauza poziției rușinoase pe care ne clasăm. Ba, mai mult, premierul Emil Boc este foarte mândru că în acest an vor fi terminați nici mai mult, nici mai puțin de 46 de kilometri de autostradă.

Instituția condusă de ministrul Boagiu se va apleca, în următoarea perioadă, asupra Coridorului IV (Constanța–Nădlac), dar ce se întâmplă cu Autostrada Transilvania, că lucrările au început de șase ani și sunt gata puțin peste 50 de kilometri? E criză și bani nu prea sunt pentru continuarea proiectului. Nu era oare mai eficient să se găsească soluții, dacă tot a fost început acest proiect, și să se termine odată lucrările? Prioritățile sunt schimbate după interesele unuia și altuia, dar nimeni nu răspunde pentru acest lucru.

Termenele de execuție nu sunt respectate și nimeni nu este sancționat. Calitatea lucrărilor lasă întotdeauna de dorit și nimeni nu plătește pentru asta. Oare când se va înțelege că autostrăzile reprezintă un factor crucial pentru România?

Filozofia românească „merge și așa” nu mai ține. Mii de turiști refuză să vină în România din cauza zecilor de ore pe care trebuie să le petreacă străbătând două-trei sute de kilometri.

Companiile pierd anual milioane de euro din cauza timpului pierdut în trafic. Am scăpat printre degete o investiție uriașă de câteva sute de milioane de euro pe care cei de la Mercedes au preferat să o facă în Ungaria, deoarece vecinii noștri au drumuri ca lumea.

O țară, membră a Uniunii Europene are puțin peste 300 de kilometri de autostradă, dintre care jumătate făcuți înainte de 1989? Până când ne vor amăgi cu planuri și termene mincinoase? Decât să iasă și să anunțe proiecte fanteziste, cei de la Ministerul Transporturilor ar face mai bine să găsească surse viabile de finanțare, să negocieze bine contractele și să urmărească la sânge respectarea termenelor de execuție. La tăiat de panglici și la inaugurări cu surle și trâmbițe să se gândească când vom avea măcar vreo 1.000 de kilometri de autostradă pe care să se poată circula în condiții normale. Altfel, peste zeci de ani vom continua să privim, de la distanță de-o autostradă, cum ne ocolesc investițiile.

*

## „Proiectul de buget pe anul 2011”

Conform Proiectului de buget pe anul 2011, Guvernul Boc va continua aceeași politică de hărțuire practicată ca și până acum pentru a strânge bani la bugetul țării fără a renunța însă la favoritismele pentru clientela politică. Vor miza pe un buget alcătuit din amenzi date puținelor firme care reușesc cu greu să își mai desfășoare activitatea sugrumate de taxe și impozite, vor încasa în continuare același TVA mărit ca și până acum, aplicat nediferențiat la toate produsele de bază, menținând aceleași prețuri ridicate la alimente, și vor confisca în continuare tot ceea ce se poate confisca.

Acest Guvern are o viziune contabilă îngustă asupra bugetului. Este un buget de criză. În momentul de față acest buget conduce la prelungirea crizei, nu la ieșirea din criză.

Bugetul pe 2011 nu este un buget pe politici publice, ci pe ministere, continuându-se ineficiența în cheltuirea banului public, accentuează decalajele economice și sociale față de țările din UE27. Prin închiderile de școli și spitale din mediul rural/urban, discrepanța dintre oraș și sat crește, contrar principiilor europene.

Pensionarii, profesorii, agricultorii și salariații din sistemul sanitar au fost primii sacrificați în numele crizei. În acest timp, risipa banului public și evaziunea sunt în creștere.

Bugetul a satisfăcut clientela politică a puterii, fără a ține cont de necesitățile reale ale României.

Anul acesta nu mai sunt bani pentru pensii, salarii, programe sociale și investiții, deoarece doamna Udrea are de dus o campanie în partid. Acest lucru îi va costa pe

români 4 miliarde de euro. Românii trebuie să știe că toți trebuie să plătim din buzunar acești bani.

Singurul criteriu în baza căruia se va decide care drumuri se asfaltează și care nu este cel politic și este legat exclusiv de interese politice.

Acest Guvern a transformat țara în propriul teren de joacă, iar pe cetățeni în pionii lui. Această încălcare flagrantă a drepturilor și libertăților cetățenilor, practicată de actualul Guvern, trebuie să înceteze. *

## „Reforma statului în varianta băsesciană”

În anul 2004, Traian Băsescu a părut multor cetățeni a fi o soluție credibilă în vederea obținerii unui nivel de trai mai bun. Românii chiar au crezut că vor trăi bine dacă domnul Băsescu va fi președinte.

În 2009, același domn Băsescu promitea reformarea statului în beneficiul românilor. Reforma statului părea a fi leacul potrivit pentru multele beteșuguri de care suferă societatea românească.

Dar câți alegători își puteau închipui că reformarea statului se va desfășura atât de haotic și mincinos?

De aproape doi ani auzim că bugetul public al pensiilor este golit de pensiile de invaliditate și că, dacă s-ar face ordine în această privință, pensiile celelalte ar fi îndestulătoare.

Comisiile teritoriale de specialitate au verificat 170.966 de persoane care păreau a fi eronat încadrate în grad de invaliditate. După o asemenea activitate costisitoare au fost depensionați mai puțin de 0,3% din totalul pensionarilor de invaliditate. Este probabil ca acțiunea să fi costat mai mult decât economia realizată prin depensionarea celor 2.197 persoane.

De ani întregi, domnul Băsescu ne tot spune că sunt prea mulți „asistați”, trimiterile sale cele mai dure fiind către cei care primesc ajutor social și nu ar fi, de fapt, săraci.

După o campanie de control a Ministerului Muncii, principalele motive ale suspendării ajutorului social sunt de ordin administrativ: asistații cu afecțiuni cronice invalidante nu au prezentat certificate medicale emise numai de către experții asigurărilor sociale, orele de muncă nu au fost bine calculate de autoritățile locale, primarii nu au dispus anchete sociale la fiecare 6 luni – asistenții sociali or fi fost „reformați”! – sau nu au transmis date statistice la județ.

Au greșit autoritățile și se suspendă ajutorul amărâților!

Văzând cât de lejer își joacă Președintele țării propria credibilitate – făcută praf de rezultatele controalelor poruncite chiar de el –, ne întrebăm de ce ar trebui să mai credem orice altceva ne mai spune. De ce să credem că trebuie să transformăm Codul muncii în „codul profitului”? De ce să credem că reducerea salariilor se face în interes național? De ce să credem că interesul național, în varianta prezidențială, este altceva decât interesul unui grup precis definit politic și economic?

*

## „Guvernanții reformează cu parul”

Guvernanții noștri reformează cu parul pensiile, educația, administrația, sistemul de sănătate, apărarea și siguranța publică, fiscalitatea, relațiile de muncă. Reformismul lor convulsiv este neînfrânat și, după ce adoptă o lege, se grăbesc să o modifice de cel puțin cinci ori într-un an, de preferință fără cvorum în Parlament.

Unde vor să ajungă, ce strategie urmează, ce resurse angajează în reformă?

Acești guvernanți produc hârtii și haos. Dacă hârtiile pot fi doar ridicole, haosul este periculos. Prostiile impuse de guvernanți în domeniile esențiale ale vieții economice și sociale vor fi cu mare dificultate eliminate.

Una dintre problemele mari ale României o constituie sustenabilitatea sistemului public de pensii. Îmbătrânirea populației, numărul mic al salariaților declarați de angajatori și asigurați în consecință, ponderea semnificativă a românilor care se pensionează anticipat sau din cauza diferitelor invalidități sunt tot atâtea surse de îngrijorare pentru toate guvernele europene. Toți intenționează să crească vârsta legală de pensionare sau au făcut-o deja, dar nu fără judecată. Mai înainte de a modifica legile, guvernele europene responsabile au adoptat legi care să crească finanțarea sistemelor publice de pensii printr-un mix de surse fiscale și parafiscale. Pensiile publice sunt plătite nu doar din contribuții sociale, ci și din taxe și impozite special dedicate. Dacă vârsta legală de pensionare crește, guvernele responsabile acționează și asupra cauzelor care-i determină pe cetățenii cu vârste mai mari de 50 de ani să se gândească la pensionarea timpurie.

Pentru a încuraja menținerea lor în activitate, guvernele cu cap ameliorează accesul la îngrijiri medicale speciale, stimulează angajatorii pentru a-i menține în activitate, legiferează avantaje serioase pentru o pensionare întârziată, diversifică formele în care salariații în prag de pensionare pot să-și continue munca în regim part-time și să primească parțial beneficiile pensionării. Doar Guvernul nostru facilitează concedierea acestor oameni, reduce resursele sistemului sanitar, mărește costurile îngrijirilor medicale suportate direct de pacient, limitează accesul la pensionarea anticipată sau la cea de invaliditate, taie beneficiile de asistență socială. Ce le rămâne acestor oameni de făcut? Avem o guvernare fără cap.

„Agricultura, o bogăție neexploatată a României”

Factorul care mă determină să vorbesc astăzi în fața dumneavoastră este situația foarte grea în care se află agricultorii români, situație care nu pare să se îmbunătățească nici în viitorul apropiat.

România este o țară cu mari posibilități în domeniul agriculturii, atât din punct de vedere al suprafeței arabile pe locuitor, dar și al calității solurilor, o țară care ar putea hrăni cu ușurință până la 80 de milioane oameni. Deși dispunem de 14,7 milioane hectare de teren agricol (ce reprezintă peste 66% din suprafața țării), situându-ne pe locul 5 în rândul statelor membre UE, România importă peste 60% din necesarul de produse agricole. România a devenit dependentă de importul de produse alimentare, întrucât agricultura noastră este astăzi una de subzistență.

Statul nu-i sprijină în niciun fel pe agricultorii români, astfel încât soarta țăranilor pare a fi pecetluită, fapt ce va avea consecințe grave asupra întregii societăți. Bugetul alocat agriculturii pentru anul 2010 este cel mai mic din ultimii 20 de ani.

Guvernul are datoria să acorde o atenție sporită agriculturii, s-o stimuleze cu prioritate față de alte departamente care toacă bani fără folos. Politicile agricole ale Guvernului Boc sunt deficitare și iresponsabile, iar consecințele acestor politici sunt foarte ușor de constatat: agricultura este subfinanțată, importurile de alimente au crescut, exporturile au scăzut, prețurile produselor de strictă necesitate au crescut, veniturile producătorilor agricoli s-au diminuat foarte mult.

Guvernul, prin Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a determinat, prin măsurile luate, prin nivelul scăzut al subvențiilor, întârzierea nejustificată sau neplata lor, dezinteresul tot mai mare al fermierilor, astfel încât mulți dintre ei s-au reorientat către activități mai profitabile. În bugetul agriculturii pentru 2010, Guvernul nu a acordat nicio sumă pentru subvenționarea irigațiilor, iar subvențiile care încă se mai acordă ajung la producători de multe ori prea târziu.

Modul în care este sprijinit agricultorul român pentru a concura cu fermierii europeni lasă mult loc de „mai bine”. În schimb, agricultorilor li se cere să lucreze după normele europene, cu toate că mai puțin de un sfert dispun de mijloace materiale să producă la standarde europene. Fondurile comunitare pe care Uniunea Europeană le pune la dispoziția statelor membre pentru dezvoltarea agriculturii sunt acordate pe baza unor proiecte pe care agricultorii români ori nu știu, ori nu au resurse să le întocmească corect. Astfel, din cei 1,7 miliarde de euro contractați, România nu a încasat decât o sută de milioane de euro.

Având în vedere că nu mai dispunem de o industrie puternică, pe baza căreia să calculăm un program anticriză care să scoată economia din impas, o agricultură bine dezvoltată și productivă ar constitui o oportunitate de a spori exporturile și veniturile la buget, dar și un mod de a atrage investitori străini. Politica agricolă trebuie făcută cu seriozitate și competență și pusă în sprijinul producătorului agricol.

În condițiile în care celelalte sectoare ale economiei sunt la pământ, nu ne rămâne decât șansa redresării agriculturii și transformării ei într-un principal stâlp al economiei. Prin dezvoltarea prioritară și puternică a agriculturii câștigă nu numai producătorii agricoli, ci și statul și întreaga noastră societate.

Declarație politică intitulată „Politica antidemografică a Guvernului Boc”

Conform Eurostat, populația României a scăzut în perioada 1997–2007 cu 4,5%. Dacă în 2007 populația României era de 22.582.000 de locuitori, la începutul anului 2010 se înregistrau 21.462.000 de locuitori. Prognozele Eurostat sunt alarmante: până în anul 2035, populația României va ajunge la 19.619.000 locuitori, iar în anul 2060 la 16.921.000 locuitori. Aceste date statistice sunt cu atât mai îngrijorătoare cu cât analizele arată că această scădere nu se remarcă și la nivelul Uniunii Europene în ansamblu, unde se va înregistra o creștere a populației până în 2030 cu cel puțin 4%, adică de la 500 milioane la 520 milioane locuitori.

Scăderea populației este un fenomen ce trebuie tratat cu maximă responsabilitate, indiferent de orientarea politică a guvernanților. Nu mai este vorba de o viziune asupra unei probleme care ține de circumstanțele economice și politice sau de interesele electorale ale uneia sau alteia dintre formațiunile politice, este vorba de viitorul unei națiuni. Scăderea demografică va avea efecte considerabile asupra echilibrului social și economic al României. Îmbătrânirea populației, ca o consecință a scăderii natalității, este premisa creării unei disproporții între populația activă și cea pasivă, iar în aceste condiții nu am fi decât la un singur pas de colapsul sistemului de pensii. Luând în considerare trendul demografic actual al României, peste 50 de ani pensionarii vor reprezenta mai mult de jumătate din populația țării și va scădea numărul adulților și copiilor.

Având în vedere aceste riscuri, putem afirma, fără să exagerăm, că România traversează o perioadă de-a dreptul dramatică. Guvernul actual demonstrează în mod constant o gravă lipsă de responsabilitate față de viitorul acestei țări. Lăsând la o parte absența politicilor anticriză din anul 2009, ceea ce s-a întâmplat în anul 2010 în politica Executivului este de-a dreptul revoltător. Înghețarea pensiilor, reducerea salariilor bugetarilor cu 25%, a unor forme de asistență socială cu 15%, creșterea TVA-ului au fost măsuri care au aruncat categorii largi ale populației la limita sărăciei.

Perioada de doi ani a concediului de maternitate este, în opinia specialiștilor, cea mai potrivită pentru viața de familie. Este dovedit științific că în primii ani de viață copilul are nevoie de prezența părinților pentru a se dezvolta armonios psihic și fizic. Unui copil trebuie să îi fie asigurat un cadru afectiv care să îi permită o dezvoltare sănătoasă și armonioasă, iar acest lucru nu se poate îndeplini decât în cadrul emoțional unic oferit de părinți. Politica demografică a Coaliției de guvernare nu are nicio legătură cu interesele de dezvoltare socială pe termen lung ale României. Reducerea indemnizației de creștere a copilului este o măsură ce va afecta grav posibilitatea părinților de a asigura copiilor un trai decent.

Punerea în discuție a perioadei de acordare a concediului de îngrijire a copilului, sub aspectul diminuării ei, precum și reducerea cuantumului indemnizației arată că actuala guvernare s-a îndepărtat nepermis de mult de realitățile sociale și economice ale populației și pune în pericol viitorul nostru și al copiilor noștri. Măsurile anunțate de Guvern vor avea un impact demografic profund, vor genera scăderea natalității și, pe cale de consecință, îmbătrânirea populației, iar de aici vor decurge dezechilibrele enunțate mai sus.

Avem nevoie de politici de protecție socială activă în direcția sprijinirii familiei din punct de vedere material, dar și din punct de vedere al creșterii, îngrijirii și educației acordate copilului.

„Summitul OSCE din Kazahstan”

Pe 1 august 1975 s-au pus bazele CSCE. 35 de șefi de stat din Est și Vest au convenit atunci să-și intensifice colaborarea în domenii cum ar fi drepturile omului, economia, cercetarea, știința și tehnica.

Noul organism, înființat în baza celebrului Document final al Conferinței de la Helsinki, era menit așadar să stimuleze conviețuirea pașnică pe continent. De la 1 ianuarie 1995, titulatura sa s-a schimbat oficial în Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa. În noiembrie 1999, șefii de stat și de guvern ai țărilor OSCE s-au întâlnit la Istanbul, în cadrul celui de-al doilea summit al organizației. Reuniunea era umbrită de războiul din Cecenia. Orașul Groznîi era o ruină, iar civilii aveau de suferit de pe urma intenselor lupte. Cancelarul german din epocă, Gerhard Schroeder, adresa următorul apel Președintelui Rusiei, Boris Elțîn: „Rezolvați acest conflict cu mijloace politice. Respectați regulile și principiile OSCE, acceptate de noi toți. Nu subminați credibilitatea acestor principii pentru că subminați credibilitatea întregii organizații.”

Cecenia este doar un exemplu care ilustrează ideea că și după încheierea Războiului Rece există oameni care-și pierd viața în Europa ca urmare a conflictelor armate sau a terorismului. Conflictele etnice și lupta pentru independență au înlocuit confruntarea celor două superputeri de odinioară.

OSCE are între timp 56 de state membre. Organizația este singurul instrument pentru politica de securitate în care sunt reprezentate toate statele europene, toate statele succesoare ale Uniunii Sovietice, alături de SUA și Canada. Aceasta este marea diferență față de alianța NATO, în care au fost admise între timp și numeroase țări foste membre ale Pactului de la Varșovia.

OSCE și-a propus să asigure securitatea pe continent și să stimuleze democrația. Cel mai recent exemplu este Kîrgîstan. Acolo, în iunie anul acesta, au fost uciși până la 2.000 de oameni, în cursul ciocnirilor dintre kîrgîzii majoritari și uzbecii minoritari. Sute de mii de oameni au fost alungați de la casele lor.

Ministrul german de externe, Guido Westerwelle, a evidențiat cu câteva luni în urmă: „Purtăm consfătuiri intense cu partenerii noștri din ONU, OSCE și UE, pentru a vedea ce putem întreprinde în vederea ameliorării situației refugiaților”. Între timp, situația s-a calmat în Kîrgîstan. OSCE a decis să trimită în această țară o misiune de poliție. Polițiștii care o alcătuiesc, neînarmați, au sarcina de a-i face pe minoritarii uzbeci să aibă din nou încredere în forțele de ordine kîrgîze.

OSCE are sediul central la Viena. Secretariatul general cuprinde 175 de funcționari internaționali, iar bugetul instituției pentru acest an se cifrează la aproximativ 160 de milioane de euro. În prezent, președinția Organizației este deținută de Kazahstan. Este pentru prima dată că o fostă republică sovietică se află la cârma instituției.

La summitul OSCE din Kazahstan, România a fost reprezentată de președintele Traian Băsescu, care într-una din intervențiile sale a afirmat: „Pentru a aborda cu succes problematica conflictelor trebuie, în primul rând, să obținem rezultate tangibile în reglementarea situațiilor din Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud și Nagorno-Karabah, care grevează asupra climatului de securitate în întregul areal al OSCE. Tolerarea unor soluții impuse prin utilizarea forței nu este acceptabilă. Soluționarea conflictului din Transnistria reprezintă o prioritate politică pentru România. Sprijinim realizarea fără precondiții a discuțiilor formale în cadrul de negociere consacrat, 5+2, în vederea identificării unei soluții durabile, cu respectarea deplină a normelor internaționale și a integrității teritoriale, suveranității Republicii Moldova”

În context, el a subliniat că „singura metodă rămâne dialogul deschis, fără posibilitatea recursului la forță”. Președintele a salutat deciziile anterioare ale OSCE privind controlul forțelor convenționale din Europa, însă s-a declarat îngrijorat de erodarea respectării regimului acestora. „Rămânem preocupați de erodarea regimului forțelor convenționale din Europa. Evoluțiile din acest domeniu trebuie să se bazeze pe angajamentele noastre politice și juridice existente, cum este cel al acordului statului-gazdă pentru staționarea trupelor străine”. De asemenea, șeful statului român și-a exprimat dezamăgirea față de faptul că prin conflictul ruso-georgian din 2008 au fost relevate neîmplinirile OSCE.

Prin intermediul OSCE, Rusia vrea să negocieze un nou tratat de securitate pentru Europa, în dauna alianței NATO, care se va vedea astfel alungată din poziția de centru al dezbaterilor de securitate pe continent.

Pozițiile divergente exprimate în cadrul acestei reuniuni ridică problema în ce măsură summitul OSCE, primul după 11 ani, ar putea relansa organizația în care deciziile se iau prin consens, în condițiile în care acest consens lipsește în chestiunile nevralgice.

La finalul reuniunii, țările membre ale Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa au adoptat „Declarația de la Astana”, dar conținutul său nu a fost încă difuzat, a anunțat Președintele Kazahstanului, Nursultan Nazarbaiev, cu o întârziere de aproape 11 ore.

## „Guvernul Boc față cu pensionarii”

Proiectul de buget pentru anul 2011 prevede că pensiile vor rămâne înghețate la nivelul actual.

În termeni reali însă lucrurile stau cu totul altfel. Pentru al doilea an consecutiv pensiile au fost reduse cu coeficientul de inflație: 4,5% în 2009 și 8% în 2010. La această diminuare de aproximativ 12,5% mai adăugăm inflația prognozată pentru 2011 și vom ajunge la o diminuare cu aproximativ 18-19% a nivelului pensiilor. Desigur, nu ar trebui omisă nici influența asupra prețurilor produsă de majorarea cu 5% a cotei TVA.

Concluzia este îngrijorătoare: perfidul Guvern BăsescuBoc a redus pensiile în termeni reali cu 23–25%, după ce o decizie a Curții Constituționale a împiedicat diminuarea cu 15% a nivelului pensiilor aflate în plată.

Cum altfel poate fi considerată politica Guvernului decât o politică a furtului?! Guvernarea Băsescu-Boc a produs, cel puțin în ceea ce privește pensiile, un furt din buzunarul a aproximativ 4,5 milioane de oameni care au muncit și au cotizat la bugetul acestei țări. Ceea ce se întâmplă acum în

țară este rezultatul lipsei de responsabilitate și incompetenței guvernării Băsescu-Boc.

Doresc să le reamintesc guvernanților care critică azi inițiativele de reducere a taxelor și impozitelor că doar prin relaxare fiscală mediul privat poate fi stimulat și doar un mediu privat puternic poate genera prosperitate și la nivel bugetar.

Guvernarea PNL a reușit să crească pensiile, redând demnitatea a milioane de pensionari, tocmai pentru că a promovat măsuri de încurajare a mediului privat, care au generat o economie prosperă.

„Noi suntem români!”

Am sărbătorit săptămâna trecută Ziua Națională a României. S-au împlinit anul acesta 92 de ani de la Marea Unire. De atunci și până astăzi, România a cunoscut diverse forme de guvernare, și din decembrie 1989 ne bucurăm de democrație. Luna decembrie este pentru noi, românii, plină de încărcătură istorică.

Dar nu despre Revoluția din 1989 doresc să vorbesc astăzi, ci despre Ziua Națională a României și, mai exact, despre felul în care, la aproape un secol de la Marea Unire, românii se bucură, majoritatea ajutați de lecțiile de istorie, de ceea ce a reprezentat pentru noi 1 Decembrie 1918.

Nu doresc să vorbesc despre oficialități, despre discursuri laborioase, despre marile absențe politice de la această manifestare, despre faptul că această zi a devenit un veritabil prilej pentru campanii electorale, ci despre românii simpli care, dincolo de respectarea sau nu a protocolului, de parada militară cu sau fără MIG-uri, trăiesc această zi într-un mod aparte.

Ideea despre acest subiect mi-a venit urmărind mai multe interviuri la diferitele posturi de televiziune, dar și în urma unui articol pe care l-am citit pe un blog al unei persoane din Alba Iulia. Doresc să vă redau câteva rânduri din articolul respectiv, pe care le consider un răspuns la întrebarea: cum trăiesc românii ziua de 1 Decembrie?

„Trei culori puteai vedea pe străzile din orașul Unirii – Alba Iulia: albastru, galben și roșu. Steagul României era prezent peste tot, iar oamenii obișnuiți îl așezau cu mândrie la ferestrele lor. O mulțime de oameni așteptau cu nerăbdare începerea festivităților și, între timp, agitau neîncetat drapelul național. De undeva, de departe, Imnul României se auzea parcă venind dintr-o altă vreme. Poezii patriotice, muzică populară, bou la proțap, istorie și fericire, așa îmi aduc eu aminte un 1 Decembrie de demult.”

Aceeași persoană își încheie articolul astfel: „În prezent, un 1 Decembrie autentic nu mai are nimic de-a face cu istoria sau cu patriotismul, acum totul se rezumă la cine dă mai mult și unde este concertul formației preferate. Aglomerația, kitsch-urile și vizitele în mall-uri au ajuns să definească o sărbătoare națională care era iubită și așteptată cu mult entuziasm de toți românii.”

Din păcate, stimați colegi, nu este doar o părere rătăcită într-un colț de țară, aceasta este părerea majorității românilor. Acești români care nu pot uita nici măcar pentru o zi de problemele lor financiare, de ratele la bănci, de faptul că trebuie să își trimită și mâine copiii la școală, de faptul că nu le ajung banii și pentru medicamente, și pentru încălzire, și într-o zi de 1 Decembrie se îmbrâncesc pentru a obține fasolea cu cârnați și sărmăluțele date gratis de primării.

Am mai auzit români spunând că „atunci (n.r. 1918) străinii ne-au răpit teritorii, acum ne răpesc concetățenii, fără tratate parafate pe hârtie, ci doar cu buletinul” sau „practic noi serbăm astăzi, din punct de vedere istoric, nostalgia unei istorii, dar trăim în suflete cu istoria unei nostalgii” sau, pentru mulți, „1 Decembrie este doar o zi în care stăm acasă de obicei cu familia, nimic mai mult”.

Astăzi, din ce în ce mai mulți români se rușinează cu originea lor și acest lucru este parcă mai vizibil pe zi ce trece. Dincolo de acest aspect, anul 2010 este un an în care mulți români au ales să plece din țară, dezamăgiți de situația în care sunt acum, copleșiți de faptul că nu mai au un loc de muncă, că nu reușesc să își crească copiii așa cum își doresc, că nu mai au posibilitatea să își practice meseria așa cum o făceau odată.

Românilor a ajuns să le fie rușine că sunt români, iar festivitățile din ultimii ani par să le alimenteze această atitudine pentru că nu mai oferă spectacole care să sublinieze tradițiile și istoria României, ci evidențiază doar manelizarea și comercializarea ei.

Doresc să închei, doamnelor și domnilor, cu un fragment dintr-o declarație pe care a dat-o Vasile Șeicaru cu ocazia prezenței dumnealui la Alba Iulia de Ziua Națională. Cântărețul afirma că: „A dispărut și va dispărea în curând în totalitate tot ceea ce ține de noțiunea de patriotism, nimeni nu mai are interes să țină flacăra românească aprinsă. Lumea moare de foame și nu mai ține cont de nimic altceva”.

*

„Adoptarea unor măsuri viabile pentru ieșirea din criză” Criza economico-financiară internațională a găsit România cu mari vulnerabilități economice. În perioada 2005–2009 s-au promovat politici prociclice fiscal-bugetare și salariale care au cauzat două mari dezechilibre.

În primul rând, a cauzat un dezechilibru intern caracterizat printr-un deficit bugetar de 7,4% în 2009, în comparație cu 1,5%, cât era în 2004, cât și printr-o inflație ridicată. Al doilea dezechilibru este cel intern, manifestat printr-un deficit de cont curent de 11,6% din PIB în 2008.

În acest context, conform analizei făcute de Grupul de Investigații Politice și de Institutul pentru Libera Inițiativă rezultă că numărul salariaților s-a diminuat cu 515.300 de persoane din decembrie 2008 până în august 2010. Interesant este faptul că singura lună în care numărul de salariați a crescut, datorită angajărilor în sectorul public, a fost luna ianuarie 2009, prima lună a guvernării Boc.

Aceeași analiză mai relevă faptul că rata șomajului a crescut de la 4,4% la 7,4% în perioada decembrie 2008–august 2010, iar salariul mediu real a scăzut cu 7,2% din august 2008 până în august 2010. Cele mai mari scăderi ale puterii de cumpărare s-au înregistrat în învățământ (- 32%), în administrație publică și apărare (-28,5%) și în sănătate și asistență socială (-24,9%).

Toate acestea au dus la o pondere crescută a creditelor restante în lei de la 2,2% în decembrie 2008 la 9,4% în

septembrie 2010, iar ponderea creditelor restante în valută a crescut de la 0,9% la 6,4%.

Nu e de mirare nici rata mare a șomajului, dacă ținem cont de faptul că producția de bunuri de folosință îndelungată a scăzut cu 16,4% în aceeași perioadă, producția bunurilor de uz curent a scăzut cu 10,9%, iar cea a bunurilor intermediare cu 6,6%. În concluzie, cifra de afaceri din industrie a scăzut cu 11,6% în doar 20 de luni de guvernare Boc.

Deficitul bugetar a ajuns la 7,4% din PIB în 2009, față de 4,8%, cât era în 2008, investițiile publice au scăzut cu 28% în perioada ianuarie–septembrie 2010, față de perioada similară a anului 2009, iar achizițiile publice nu au fost reduse, așa cum a promis Guvernul Boc, ci au crescut cu 1,3%.

Practic, în numai 18 luni, de la jumătatea anului 2008, numărul șomerilor a crescut cu mai mult de 100%, ajungând la 741 mii de persoane.

Un raport al Comisiei Europene din 2009 indica o serie de bune practici pe care statele membre le pot aplica pentru a susține activitatea economică. S-a pus un accent deosebit pe menținerea numărului de angajați, pe când în România, după cum am arătat mai sus, numărul șomerilor a crescut cu 100%.

Politicile propuse urmăresc susținerea activităților economice care sunt viabile, dar care au dificultăți în accesarea de fonduri, prin facilitarea accesului la capital. Accentul s-a pus pe industrii care au fost puternic afectate de criză, cum ar fi sectorul construcțiilor de mașini, în care multe guverne au operat o schemă de subvenționare a achiziționării de noi autovehicule.

Alte măsuri au vizat accelerarea gradului de amortizare a capitalului investit (Cehia) sau eliberarea de fonduri de la stat către angajatori, pentru ca aceștia din urmă să poată acoperi o fracțiune din costurile cu personalul. Au fost aplicate, de asemenea, și programe de recalificare profesională și training.

În Franța, de exemplu, accentul s-a pus pe reconversia profesională, în timp ce în Lituania companiile au fost încurajate să-și păstreze angajații. S-a pus accent și pe măsuri destinate să reducă cheltuielile companiilor înainte de disponibilizarea efectivă a angajaților acestora. Printre acestea, se evidențiază șomajul tehnic sau reduceri la plata asigurărilor la contribuțiile sociale, extinderea perioadei ajutorului de șomaj și încurajarea activităților de muncă cu jumătate de normă (part-time).

Austria, de exemplu, a mărit perioada pentru munca parttime de la un an la doi, iar Germania a acordat bonificații în cazul reducerii numărului orelor de muncă.

În România s-a încercat susținerea sectorului construcțiilor prin programul „Prima Casă”, deși acest sector era oricum extins prea mult. Între 2006 și 2008, ponderea sectorului construcțiilor în PIB a crescut de la 7,4% din PIB la 10,5%, ocupând (oficial) 8,5% din totalul forței de muncă.

În contrast, în UE, aportul în PIB al construcțiilor se situează undeva la 5-6%.

În cadrul programului „Prima casă”, costul garanțiilor guvernamentale poate trece ușor de 3% din PIB, iar costul unui împrumut este oricum ridicat, având în vedere nivelul scăzut al ratei dobânzii. Mai mult, măsura nu a sprijinit direct crearea de locuri de muncă, programul aplicându-se și locuințelor deja construite.

Cât despre programele de formare profesională, realitatea a demonstrat că ele nu sunt eficiente. Conform ANOFM, doar 10% din beneficiarii acestor programe s-au încadrat în câmpul muncii.

Este adevărat, doamnelor și domnilor, că dacă aceste programe au un real succes în alte țări europene nu înseamnă că automat trebuie să fie un succes și în România. Lipsa unui echilibru între cerere și ofertă a făcut acest program inoperabil, ca multe alte tentative ale Guvernului Boc de a scoate țara din criză.

Am arătat că în alte țări europene, afectate și ele la rândul lor de criza economico-financiară, aplicarea cu operabilitate a unor măsuri pertinente a făcut trecerea, prin această perioadă dificilă, suportabilă pentru toți cetățenii.

Se pare că taxarea categoriilor de cetățeni care și așa aveau salarii mici, prin măsurile luate de Guvernul Boc de reducere a salariilor, de reducere a șomajului și de creștere a TVA la 25% și alte măsuri ce derivă din acestea sau adăugate ulterior prin ordonanțe de urgență, nu va scoate România din criză, ci va duce în final la adâncirea crizei și la creșterea gradului de sărăcie.

„Putem crește economic, investind în știință și inovare” Competitivitatea economică a României poate crește prin investiții în știință și inovare, de fapt întreaga activitate de cercetare și dezvoltare trebuie privită prin prisma impactului economic pe care îl generează în societate. Creșterea investițiilor în cercetare-dezvoltare în condițiile crizei economice este cea mai bună strategie pentru a ieși mai rapid din criză. Țara noastră s-a angajat să își întocmească un plan propriu de inovare care să răspundă priorităților naționale.

Una dintre cele mai prestigioase instituții românești, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice și Izotopice – ICSI Râmnicu Vâlcea, este un institut științific recunoscut nu doar în România, ci în întreaga lume, iar recunoașterea eforturilor depuse de cercetătorii de aici nu se lasă așteptate. ICSI Râmnicu Vâlcea a contribuit substanțial de-a lungul anilor la crearea unei bune imagini a țarii noastre în afara granițelor. Această instituție și-a dovedit dinamismul, dezvoltând proiecte de cercetare din domenii importante, tehnologii fizice și izotopice, procese și echipamente la temperaturi joase, analize de izotopi, gaze pure, amestecuri de gaze și elemente în soluții apoase, separarea izotopilor hidrogenului, echipamente și tehnologii criogenice.

Încă din 1987, Institutul de Criogenie și Separări Izotopice din Râmnicu Vâlcea are brevet de invenție pentru apa sărăcită în deuteriu, fiind, de altfel, singurul producător. Conform specialiștilor acestui institut, această apă întărește imunitatea. Nu pot să nu subliniez faptul că apa sărăcită în deuteriu, fabricată la Râmnicu Vâlcea și comercializată acum în toată lumea, a primit medalia de aur la Salonul de Inventică de la Bruxelles. Și nu este singura recunoaștere

oficială a eforturilor cercetătorilor de aici. Aș dori să amintesc doar de ultima distincție obținută la cel de-al 55-lea Salon Mondial al Inovării, Cercetării și Noilor Tehnologii EUREKA de la Bruxelles, în Belgia, desfășurat în luna noiembrie a acestui an, unde institutul vâlcean a luat o nouă medalie de aur.

Numeroase alte medalii și diplome obținute de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice și Izotopice – ICSI Râmnicu Vâlcea la concursurile naționale și internaționale, dedicate inventicii, demonstrează faptul că avem numeroase talente științifice cu o mare creativitate și o mare capacitate de inovare, capabile de rezultate deosebite.

Unul dintre marile câștiguri ale societății în care trăim, obținut după 1990, este libertatea de exprimare, faptul că ne putem exprima liber într-o societate deschisă, că ne spunem opinia, chiar dacă este contrară părerilor altora. După Revoluție, principiul libertății de exprimare și-a găsit acoperire și în media, atât prin multitudinea de canale de informare din presa scrisă și audio-vizuală, prin diversitatea tipurilor de emisiuni, cât mai ales prin pluralitatea opiniilor.

În tot acest peisaj media postdecembrist, Televiziunea națională a jucat și încă mai joacă un rol aparte, aducându-ne aminte, nu de puține ori, de cele două ore zilnice de emisie din epoca Ceaușescu și de propaganda făcută unui regim comunist, ticălos, îndreptat împotriva românilor. Și dacă tot vorbim de aduceri-aminte dureroase, care au afectat libertatea de exprimare din TVR și imparțialitatea unei televiziuni publice, trebuie să menționăm perioada 2001–2004, când osanalele ridicate în buletinele de știri conducătorilor PSD-iști ai țării au egalat și chiar au depășit laudele din epoca de aur. A fost perioada în care, în cadrul structurii Guvernului, a existat un minister de informații publice, în realitate o structură de manipulare și dezinformare crasă, pe bani publici, așa cum funcționa atunci și TVR.

Nu e de mirare că regimul PSD din acea vreme era mai tot timpul criticat în rapoartele de monitorizare ale Uniunii Europene, dar și în cele ale Departamentului de Stat al SUA, atât pentru limitarea libertății de exprimare, pentru obstacolele ridicate în calea libertății acesteia, pentru tratamentul pe care trebuiau să-l suporte ziariștii, cât și pentru controlul din teritoriu și acapararea media ajunsă în mâna baronilor locali.

Nu știu dacă astăzi, anul 2010, se mai fac acele rapoarte de monitorizare a libertății de exprimare a mass-media, probabil că n-ar fi rău să mai aflăm cum stăm cu manipularea publică, nu știu dacă mai suntem criticați, știu însă care este situația din TVR.

Astăzi, anul 2010, TVR, Televiziune publică, plătită din banii noștri, ai tuturor, ne aduce aminte de timpurile epocii Ceaușescu, de regimul Iliescu-Năstase, devenind o unealtă de propagandă fățișă a regimului Băsescu-Boc și de manipulare publică a românilor. Buletinele de știri ale TVR, indiferent de titulatură – 1, 2, 3, Internațional etc. – sunt adevărate epopei și ode închinate lui Boc, Elenei Udrea&Co, ca să nu mai vorbim de Băsescu. Iar opoziția, atunci când este chemată, este făcută praf și acuzată de toate relele republicii, iar liderii din opoziție considerați adevărați dușmani ai poporului.

Servilismul față de putere a devenit din nou principala caracteristică în activitatea TVR, o instituție peste care criza nu a trecut din moment ce hrănește din bani publici o structură hiperdimensionată, preocupată de binele guvernaților, și nu de interesul media al publicului larg.

Este motivul pentru care solicit CNA să analizeze „echidistanța” manifestată de TVR în cadrul buletinelor de știri și al emisiunilor politice, să prezinte public această analiză, însoțită de măsuri și decizii corecte. Cer, de asemenea, Comisiei de cultură a Camerei Deputaților să se sesizeze în acest caz și să cheme la audieri conducerea TVR pentru nerespectarea mandatului primit în Parlament și pentru încălcarea flagrantă a dreptului la liberă și corectă informare a cetățeanului.

„ _Who’s next_ pe lista lui Băsescu?”

Am sperat că proiectul de buget pe anul 2011 va reflecta măcar într-o mică măsură declarațiile triumfaliste ale actualilor guvernanți din PDL privind „grija” față de români și modul „serios” în care abordează problemele României. Aflând însă ce le pregătește Guvernul Boc românilor în 2011, mi-am dat seama că m-am înșelat din nou.

Că vorbim de cel mai incompetent, incapabil și corupt Guvern de după 1990, despre asta mi-am dat seama a nu știu câta oară în doi ani și o știu toți românii, din toate colțurile țării. Că vorbim despre cel mai imoral și populist Executiv din istoria României, iarăși este un lucru de necontestat, dovedit de atâtea ori în cele aproape 24 de luni de guvernare toxică portocalie.

Însă nu putem să nu vorbim despre marile plăgi ale acestei guvernări.

Este vorba despre un partid, PDL, un Guvern Boc-Udrea, tot PDL, și un președinte, Băsescu, fost și actualmente PDL, care au ajuns să-i urască pe români. Este vorba despre o guvernare portocalie care îi învrăjbește pe bugetari, îi pedepsește pe cei care ies în stradă să-și revendice drepturile, taie stimulentele și ajutoarele celor aflați la limita supraviețuirii, taie fără milă din dreptul natural al mamelor de a-și crește copiii, fură din profitul firmelor prin taxe și impozite mai mari pentru a-l distribui apoi clientelei politice, amanetează viitorul copiilor, în urma unor împrumuturi usturătoare.

Ura actualilor guvernanți față de români este deja de notorietate și fără margini. Cifrele din proiectul de buget din două domenii importante, vitale pentru funcționarea normală a oricărei societăți, sănătatea și educația, demonstrează fără echivoc disprețul actualei guvernări față de ele și față de cei care lucrează în sistemul sanitar și școlar.

Bugetele alocate în 2011 celor două domenii sunt mai mici decât au beneficiat în anul în curs, în sănătate scăderea fiind până la 40%! În schimb, Administrația Prezidențială primește față de 2010 un procent de 3%.

Mai grav este faptul că actualul Guvern îi pedepsește drastic tocmai pe cei cărora, în 2008, le promitea marea cu

sarea, de la salarii cu 50% mai mari până la locuri de muncă în condiții normale și civilizate. Astăzi, cadrele didactice sunt la limita supraviețuirii, nevoite să suporte batjocura portocalie, iar doctorii aleg calea exilului pentru a-și putea exercita o meserie pe cale de dispariție în România, așa cum au ajuns și spitalele.

Practic, nu există categorie socioprofesională din România care să fi scăpat de disprețul liderilor PDL. Poate doar clientela politică portocalie, acel procent de 10% care trăiește bine în România și care consideră că lucrurile merg în direcția bună.

Întrebarea care se pune este unde vom ajunge sau mai exact _Who’s next_ pe lista PDL? Poate România în întregime.

„Legea privind sistemul unitar de pensii, o lege nenecesară pentru sistemul actual de pensii”

Declarația mea de astăzi se referă la unul dintre cele mai importante acte normative pe care Parlamentul României trebuie să le adopte în această sesiune parlamentară, mă refer la Legea privind sistemul unitar de pensii publice, care, deși a fost declarată constituțională de către Curtea Constituțională, a fost retrimisă în Parlament de către Președintele țării pentru reexaminare.

Motivul principal pentru care președintele a trimis acest proiect legislativ înapoi se datorează vârstei standard de pensionare stabilită în proiect ca fiind de 65 ani atât pentru bărbați, cât și pentru femei. Totuși, ținând seama de realitățile socioprofesionale și de activitatea zilnică a femeilor, președintele a considerat că vârsta standard de pensionare trebuie să fie diferențiată, în sensul stabilirii vârstei standard de pensionare pentru femei la 63 de ani în loc de 65 ani.

Consider că dacă în actuala variantă a Legii pensiilor s-a găsit înțelegere pentru anumite categorii sociale, și mă refer aici la balerine sau la minerii din zona Baia Mare, atunci această derogare a vârstei de pensionare pentru femei este justificată ținând cont că în societatea noastră egalitatea de șanse între femei și bărbați a rămas la stadiul de deziderat. Există categorii sociale care ar putea protesta la o așa-zisă „discriminare pozitivă”, și aici mă refer la femeile medici, judecători sau alte categorii profesionale la care perioada de pregătire și afirmare profesională este îndelungată, dar în aceste cazuri contractul de muncă poate continua „cu acordul părților”. În mod sigur că perioada de pensionare se va uniformiza, dar numai după ce societatea românească va atinge un nivel care să garanteze statutul femeii moderne.

Elaborarea și aplicarea acestei legi este necesară. Aveam nevoie de un sistem sustenabil pentru viitorii pensionari, iar pentru a proteja femeia în societatea românească consider că vârsta standard de pensionare a acesteia trebuie să fie mai mică decât cea pentru bărbați. Din nefericire, gestul Președintelui României de a proteja femeia-angajat a fost folosit de opoziție (PSD+PNL) în scop politicianist. Totuși, în cadrul discuțiilor purtate în cadrul Comisiei pentru muncă și protecție socială s-a reușit elaborarea raportului înlocuitor final cu respectarea condiției de constituționalitate și a cererii de reexaminare trimisă de președinte. Sper ca astăzi, în cadrul plenului Camerei Deputaților, atât parlamentarii din arcul guvernamental, cât și cei din opoziție să voteze pentru adoptarea acestui proiect legislativ.

„3 Decembrie – Ziua Internațională a Persoanelor cu Handicap”

Pe data de 3 decembrie s-a sărbătorit pe plan internațional Ziua Internațională a Persoanelor cu Handicap. Cu prilejul acestei zile, pe plan național au avut loc diverse acțiuni dedicate persoanelor cu handicap, cu scopul de a conștientiza și sensibiliza opinia publică în privința nevoilor persoanelor cu handicap, dar și a prezentării posibilității de integrare a acestui segment social.

În Colegiul nr. 2 Arad, care m-a susținut să ajung în Parlament, am marcat această zi alături de membrii Asociației Naționale a Surzilor din România, filiala Arad.

Am ales să fiu alături de aceste persoane, fără a uita de alte categorii cu handicap, întrucât am dorit să promovez înțelegerea aspectelor ce țin de handicap și de susținerea demnității și drepturilor acestor persoane. Consider că exponenții acestui segment social trebuie integrați în aspecte ale vieții, precum cel politic, social, cultural. Handicapul nu înseamnă marginalizare, ci includere.

În noul Cod de asistență socială, una dintre categoriile sociale beneficiare o reprezintă persoanele cu handicap. Beneficiarii de servicii sociale vor avea mai multe facilități, și anume: să li se respecte drepturile și libertățile fundamentale, fără discriminare în funcție de rasă, sex, religie, opinie sau orice altă circumstanță personală ori socială, să fie informați asupra situațiilor de risc, precum și asupra drepturilor sociale, să li se comunice, în termeni accesibili, informațiile privind drepturile fundamentale și măsurile legale de protecție, precum și pe cele privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru a le obține, să participe la procesul de luare a deciziilor în furnizarea serviciilor sociale, să li se asigure păstrarea confidențialității asupra informațiilor furnizate și primite, să li se asigure continuitatea serviciilor sociale furnizate, atât timp cât se mențin condițiile care au generat situația de dificultate, să fie protejați de lege atât ei, cât și bunurile lor, atunci când nu au capacitate de decizie, chiar dacă sunt îngrijiți în familie sau într-o instituție, să li se garanteze demnitatea și intimitatea, să li se respecte viața intimă, să participe la luarea deciziilor privind intervenția socială care li se aplică, putând alege variante de intervenții, dacă acestea există, să participe la evaluarea serviciilor sociale primite, să participe în organismele de reprezentare ale furnizorilor de servicii sociale, să fie respectate toate drepturile speciale care privesc minorii sau persoanele cu handicap.

Prin noul Cod de asistență socială sper ca toate drepturile speciale cu privire la persoanele cu handicap, implicit ale persoanelor ce au probleme cu auzul, să fie respectate și să li se ofere posibilitatea de a fi incluși în societate.

În calitate de vicepreședinte al Comisiei pentru muncă și protecție socială a Camerei Deputaților am întreaga disponibilitate pentru asigurarea unui cadru legal coerent și adaptat statutului persoanelor cu dizabilități.

Guvernul Boc continuă seria deciziilor îndreptate împotriva românilor, luând în vizor, de data aceasta, mamele și copiii nou-născuți. După funcționari, medici, profesori, militari, polițiști, oameni de afaceri, rămăseseră copiii nounăscuți și mamele acestora. Se pare că nu au scăpat nici aceștia, pentru că Guvernul încearcă de câteva luni să găsească modalități de a lovi și în aceștia.

Oamenii aceștia nu înțeleg sau se fac că nu știu faptul că concediul maternal nu e o pomană acordată de guverne vremelnic aflate la conducerea țării, nu e o formă de protecție socială, este o investiție în viitor. România are nevoie de resurse pentru viitor, iar protejarea valorilor familiei asigură viitorul societății.

Personal, consider că familia este cea mai rentabilă și eficientă întreprindere în societate. Copiii cresc mai bine în sânul familiei decât lăsați pe mâna unui stat corupt și ineficient, așa cum din păcate a devenit în ultimii doi ani statul român. Vorbim pe stradă, la televiziune și în multe alte locuri despre „cei 7 ani de-acasă”, dar încercăm să lovim exact în esența acestei experiențe inițiale a unui copil. Probabil că, în micimea sa, Guvernul actual vrea să inventeze o nouă expresie: „cei 7 ani de creșă”.

Măsura reducerii concediului maternal face parte din arsenalul pe care actuala putere îl folosește în războiul pe care l-a declarat deja românilor.

Pretextul folosit este jalnic și nu pot să nu remarc faptul că, de fapt, guvernarea are nevoie de bani la buget pentru anul viitor doar pentru a-i putea băga în buzunarele propriilor clienți politici.

În calitate de cetățean, dar și de parlamentar, solicit Guvernului să renunțe la această măsură aberantă a reducerii concediului maternal, mai ales că decizia de a se aplica această măsură de la 1 ianuarie 2011 pentru toate mamele care se află în concediu maternal la acea dată este ilegală, pentru că încalcă un principiu de drept, cel al retroactivității.

Așa cum ne-a obișnuit, Guvernul Boc aruncă în dezbaterea publică teme importante fără a avea niciun fel de studiu de impact, economic ori social, fără a supune în prealabil unei dezbateri politice aceste teme și chiar fără a le discuta cu partenerii sociali.

Zilele acestea, tema care reține atenția tuturor este diminuarea perioadei pentru care se acordă concediu pentru creșterea copilului, dar și plafonarea indemnizației acordate mamelor. De aceasta dată, așa cum am văzut în cursul zilei de ieri, Guvernul nu a discutat în prealabil nici măcar cu grupurile parlamentare care îi asigură guvernarea.

Rezultatul îl știm cu toții. Lipsa de transparență a făcut, din nou, să vedem la televizor variante de lucru, membri ai Guvernului încercând să găsească în Parlament susținerea politică de care au nevoie pentru implementarea acestei măsuri și mame speriate de faptul că vor fi luate de lângă copiii lor ori că li se vor diminua drastic veniturile.

Noi, liberalii, considerăm că o măsură atât de importantă nu poate fi luată pe genunchi, fără o prealabilă și serioasă dezbatere publică și fără a cunoaște exact care este impactul economic, și mai ales social, al unei astfel de măsuri pe termen mediu, și mai ales lung. Înțelegem că Guvernul Boc este incapabil să aibă propria politică economică pentru România și de aceea este nevoit să accepte, chiar în detrimentul mamelor din România, politicile economice impuse de FMI și Banca Mondială. Nu putem însă înțelege de ce este necesar ca mamele și copiii să fie cei sacrificați de această dată.

Guvernul nu pare să fi luat în calcul care este impactul acestei măsuri asupra natalității din România, natalitate care și așa scade în fiecare an.

Guvernul nu pare să fi luat în calcul nici impactul imediat și negativ pe care această măsură îl are asupra bugetului familiilor tinere prin creșterea cheltuielilor legate de întreținerea copilului, plata serviciilor la creșă, în cazul fericit în care părinții pot beneficia de serviciile unei creșe, cheltuieli de transport, cheltuieli cu bone.

Noi considerăm că, mai ales în perioada de criză pe care o traversează România, statul ar trebui să sprijine familiile tinere, să contribuie la consolidarea acestora și să susțină financiar o dezvoltare normală a nou-născuților, nu să ia măsuri care, prin diminuarea bugetelor părinților, se vor reflecta negativ asupra copiilor, ei fiind cei care, în final, vor avea de suferit.

În plus, considerăm că măsura nu va avea în mod necesar un impact bugetar pozitiv asupra bugetului de stat consolidat deoarece asupra bugetelor locale legea va crea presiune prin necesitatea construirii unor noi creșe, închirierea unor spații în acest scop ori prin necesitatea angajării de personal suplimentar de specialitate.

Și toate acestea, pentru că, în încercarea de a face pe plac organismelor financiare internaționale, Guvernul Boc a ajuns să considere indemnizația pentru creșterea copilului un ajutor social, nu o investiție în viitorul nostru.

Partidul Național Liberal nu susține reducerea concediului pentru creșterea copilului și nici reducerea plafonului minim ori maxim al indemnizației mamelor, considerând că susținerea mamelor și protecția nou-născuților este vitală pentru orice stat, și vă invit, stimați colegi, să vă alăturați susținerii acestei idei în interesul României.

## „6 decembrie 2010 – zi de doliu politic național”

Se împlinește un an de la „sinuciderea politică a României”, când în al doilea tur al alegerilor prezidențiale din 2009, poporul și-a ales președintele, același președinte, deși era știut ce năravuri proaste are și cât de ușor este de caracter.

Este un nemărginit doliu în sufletele noastre. Purtăm doliu pentru cei care l-au votat pe Băsescu nu din convingere, ci ispitiți de pomenile electorale portocalii și fără să anticipeze că, în acest mandat, președintele se va purta răzbunător, odios de răzbunător, afișându-și apetența sa permanentă pentru intrigă, complot și trădare.

Așa l-au perceput pe Băsescu și foștii săi ofițeri de legătură pentru misiunile secrete ce i-au fost încredințate, înainte de 1990, în serviciul securității statului. Acum ei regretă că nu l-au uitat în lada de gunoaie a istoriei Securității, de unde l-au reciclat ca politician, printre alții făcuți „la normă” imediat după 1989.

Azi purtăm doliu pentru viitorul nostru într-o țară condusă de gașca portocalie a celui pe care media internațională l-a prezentat ca fiind „pungașul președinte Traian Basesco”. Un pungaș care și-a schimbat urarea din „Să trăiți bine!” în nedumerirea: „Mai trăiți?!”

Sub dictatura acestui debusolat, România a devenit o țară bolnavă, în care se trăiește mai rău ca niciodată, cu locuitori înfometați, umiliți, batjocoriți, acuzați de toate eșecurile unei guvernări antinaționale, dezumanizați zi de zi și traumatizați de comportamentul politic al unui președinte aparent irațional.

Aflăm în permanență, direct de la tovarășul președinte, că toți românii sunt vinovați de dezastrul țării, deși cetățenii nu au contribuit decât printr-un simplu vot sau prin neparticipare la alegeri.

Un drum până la urne și un vot responsabil nu ne-ar fi adus în această situație. Dacă majoritatea ar fi mers la vot cu capul pe umeri și nu „în găleata electorală portocalie”, astăzi România ar avea parte de o altă soartă și de mai mult respect în lume.

A meritat, compatrioți, ca România să aibă un președinte cu voturi cumpărate pe 50 de euro/alegator, în bani și alimente?

Ce am obținut din complicitatea la mita electorală prezidențială? Hăhăitul și glumele proaste ale președintelui nu țin de foame și nici nu ne conduc spre prosperitate. Dimpotrivă.

Ziua de 6 decembrie este o zi dominată de negru, o zi sub zodia lui Traian Băsescu, „cancerul” României.

Compatrioți, să ne recunoaștem vina de a fi ales strâmb, vina de a nu lua atitudine și de a nu-l trimite pe Băsescu acolo unde îi este locul: între pungași și trădători.

Compatrioți, vom fi și mai vinovați dacă îl mai lăsăm pe Băsescu și clonele sale portocalii să ne calce în picioare!

„România lui Boc”

Potrivit premierului Emil Boc, România este o țară care trăiește din pomană, iar românii nu fac nimic decât să stea cu mâna întinsă. Declarațiile de acest tip ale unor reprezentanți ai puterii nu fac însă decât să demonstreze incapacitatea acestor oameni și modul batjocoritor în care îi privesc atât pe cei care i-au ales, cât și pe cei care, „datorită” alegerii democratice a puterii portocalii, prin votul majorității, sunt obligați să îi accepte la cârma țării. Potrivit acestor oameni, românii sunt un popor de asistați social. Pensionarii, șomerii, oameni care au contribuit la sistemele de pensii și șomaj și care au dreptul incontestabil de a beneficia de pensie și de șomaj, sunt, în viziunea limitată a guvernanților, asistați social, oameni susținuți care nu merită niciun ajutor.

Potrivit premierului, pomana nu duce la performanță. A dus însă la performanță atunci când în campaniile electorale din 2008 și 2009, PDL a umblat din ușă în ușă cu sacoșe sau chiar plicuri, încercând să determine în orice mod oamenii să îi aleagă. Și i-au „convins”! Dar nimeni nu își aduce aminte de acea pomană. În același context, ministrul muncii din România anunță că „Guvernul nu oferă fericire” și că oamenii trebuie să muncească. Domnul ministru ar trebui să afle că bugetul acestei țări este format în baza muncii cetățenilor, bugetari și angajați la privat sau oameni de afaceri. Să ne arate dumnealui care este contribuția pe care Guvernul o aduce la buget prin investițiile pe care pretinde că le face.

Domnule ministru al muncii, românii nu au nevoie de fericire de la dumneavoastră, au nevoie de un guvern care să le ofere perspective și performanță. Și, pentru că dumneavoastră vă permiteți să dați astfel de sfaturi, permiteți-mi și mie să vă dau un sfat: lăsați un profesionist la conducerea ministerului pe care vă prefaceți că îl administrați competent. Ați crescut în PSD numai până la o vârstă, vă mai trebuiau câțiva ani!

Guvernul trebuie să știe, înainte de a ieși public și a da tot felul de sfaturi ipocrite și rușinoase, că românii nu cerșesc, românii vor să muncească, dar cei care îi conduc au tot felul de preocupări, mai puțin crearea de locuri de muncă. Tinerii nu au unde să se angajeze, oamenii mai în vârstă sunt discriminați la angajare, mulți sunt forțați să își ia un al doilea loc de muncă. Este ușor să ieși să spui că oamenii trebuie să muncească, să îi faci asistați și cerșetori, să batjocorești fără să iei în calcul lipsurile și greșelile pe care le faci în guvernare. Dacă președintele Băsescu are indecența de a spune românilor că trebuie să muncească bine pentru a trăi bine, este evident că bunul-simț al guvernanților nu există și este la fel de evident că cei care ne conduc și care și-au demonstrat incompetența, aducând țara la sapă de lemn, ar trebui să dea bani din buzunar pentru modul în care muncesc, și în niciun caz să ia salariu din banii cetățenilor.

În concluzie, România este un haos patronat de Băsescu și Boc.

„Declarație politică privind pericolul reprezentat de FMI”

S-a tot vorbit în ultima vreme de recesiune, criză, dezastre financiare, falimente și chiar asasini economici. Unora le-au părut probleme îndepărtate sau scene din filmele americane, lucruri care nu vor ajunge niciodată în România. Ei bine, aceste întâmplări nu au rămas doar în țările din America Latină sau în fostele state sovietice, ci au devenit realități chiar pe meleagurile noastre.

Istoria contemporană a României nu mai poate fi scrisă fără a lua în calcul FMI și numele lui Jeffrey Franks. Dezvăluiri mediatice recente demonstrează că Jeffrey Franks este un terminator economic, sinonim cu nenorocirea și prăpădul. Personajul nostru a contribuit la criza majoră din Argentina, din 2001, apoi la prăbușirile economice din Ecuador, iar recent la anihilarea economiei din Ucraina, după 2004, odată cu venirea „portocaliilor” la putere.

De la finele lui 2008, Jeffrey Franks s-a mutat la alți „portocalii”, odată cu noile alegeri, și și-a pus amprenta pe criza economică din România, începând cu 2009. Situația în care se află țara, îndatorarea față de FMI, faptul că Franks este adevăratul conducător al României, se vede cu ochiul liber. Suntem cu un picior în groapă, iar groparii sunt Franks și gașca de portocalii. În urmă cu doar câteva zile, Argentina a denunțat faptul că FMI aplică Greciei aceleași rețete de

austeritate pe care le-a aplicat acestui stat latino-american, fără a reuși să îi împiedice acutizarea crizei, în 2001.

Rețeta FMI pentru Grecia este aceeași ca pentru Argentina înaintea prăbușirii din 2001: scăderea salariilor și creșterea impozitelor, a afirmat Jorge Remes Lenicov, fost ministru argentinian al economiei în 2002, în timpul celei mai grave crize economice din istoria acestei țări. Și, după cum se observă, nu este numai rețeta pentru Grecia, ci și pentru România. Un alt fost ministru al economiei, Roberto Lavagna (2003–2005), artizanul redresării țării sale, a susținut că FMI nu a tras nicio morală din criza argentiniană, nu a învățat nimic și emite pentru Grecia aceleași recomandări ca pentru Argentina în 2002, cele pe care acest stat le-a respins abia în 2003, iar după ce nu le-a mai aplicat și a căutat soluții bune, altele decât cele impuse de FMI, a urmat redresarea.

Este un exemplu foarte puternic că respingerea cerințelor FMI – așa cum dorește și Ungaria acum, după noile alegeri – nu a dus la secătuirea țării, ci la redresarea ei economică. E adevărat, însă, România este deja datoare până peste cap la FMI, cu bani ce n-au ajuns în buzunarele românilor, ci în „băncile-mamă” din Occident sau în conturile clientelei politice a actualei puteri.

O dovadă că Franks n-are, de fapt, nicio soluție economică reală pentru România, ci, în fapt, dorește adâncirea crizei în favoarea FMI, este și ciorna pe care a folosit-o la începutul lui 2010, după o întâlnire cu Mugur Isărescu. Pe hârtie, marele economist a schițat șovăielnic o linie de redresare încă de la începutul lui 2010. O redresare care n-a avut loc, iar acum ni se spune că va fi în 2011, când, probabil, se va repeta figura pentru 2012. Așa că predicțiile lui Franks în materie de economie sunt ca și nule, exact cum a făcut peste tot pe unde a umblat. Prăbușirea economică a Argentinei a antrenat la finele anului 2001 o gravă criză socială și proteste de stradă soldate cu 30 de morți. A urmat o criză instituțională, între 20 decembrie 2001 și 6 ianuarie 2002, succedându-se cinci președinți. Argentina a revenit spre creștere economică, cu mari sacrificii, după o devalorizare de 65% a monedei sale, antrenând sfârșitul parității peso-dolar, și asta după ce s-au respins indicațiile FMI!

Iată că liderii de acum ai României au destule dovezi că ne trimit accelerat în prăpastie. Este strigător la cer că actuala putere a devenit executantul FMI, sluga prea umilă, îndatorând o națiune și vânzând-o doar pentru a-și păstra funcțiile și pentru a jecmăni viitorul românilor.

*

„Declarație politică privind dezvoltarea rurală din România, mutilată de interese și corupție”

Ancheta realizată în cadrul proiectului Transparența fondurilor europene în România 2010, derulat de ActiveWatch – Agenția de Monitorizare a Presei și finanțat de Uniunea Europeană prin programul Facilitatea de Tranziție 2007/19343.01.11 – Consolidarea sprijinului societății civile în lupta împotriva corupției – aduce în prim-plan o realitate cutremurătoare: dezvoltarea rurală din România este mutilată de APDRP. Potrivit acestui document, banii destinați satului românesc de către Comunitatea Europeană au fost împărțiți românește de Agenția pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP). Aproape 60% din participanții la ultima sesiune de depunere a proiectelor pe măsura 322, Axa III, destinată dezvoltării satelor, s-au considerat nedreptățiți și au contestat rezultatul evaluării.

750 de milioane de euro de la Uniunea Europeană sunt expuse unei detonații din cauza APDRP, organism al statului însărcinat să distribuie banii către satul românesc, în mod echitabil și corect, prin intermediul măsurii 322 – Axa III. Ultima sesiune de depunere a proiectelor pe această măsură a avut loc în perioada 15 iunie – 31 iulie 2009, după care 970 dintre cei 1.699 de participanți au depus contestații. Rezultatele contestațiilor au fost centralizate abia în vară, însă mulți dintre cei care nu au primit un răspuns favorabil se gândesc acum să dea Agenția în judecată, și asta deoarece au apărut condiții ciudate de departajare a dosarelor în ultimul moment, chiar și după închiderea sesiunii de depunere a proiectelor. Regulile jocului au fost modificate în timpul jocului. Probabil că noutățile au fost cunoscute din timp doar de apropiații celor care au făcut regulile și au beneficiat din plin de aceste avantaje.

În acest moment există riscul ca sute de nemulțumiți să se adreseze instanțelor de judecată, solicitând daune de interese de la APDRP pentru cheltuielile ocazionate de pregătirea proiectelor. Un alt risc vine din partea unui eventual control al Departamentului de Luptă Antifraudă (DLAF), instituție desemnată să colaboreze cu Oficiul European de Lupta Antifraudă (OLAF), organism din cadrul Comisiei Europene care, în caz de nereguli, poate dispune inclusiv returnarea fondurilor către Comunitatea Europeană.

Dar să pornim de la începuturi. Problemele pe măsura 322 au debutat odată cu elaborarea Ghidului solicitantului, adică acele instrucțiuni în baza cărora trebuiau completate, depuse, evaluate și aprobate cererile de finanțare. Ghidul a căpătat caracter oficial cu numai patru zile înainte de începerea sesiunii de depunere a proiectelor, pe 11.06.2009, când a fost aprobat prin Ordinul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) nr. 379. În lipsa noului ghid și presați de volumul mare de muncă necesar la întocmirea unui proiect, majoritatea amatorilor de fonduri europene s-au orientat după ghidul din anul 2008.

Când au apărut noile reglementări, aceștia s-au trezit că mare parte din munca lor a fost în zadar și că au nevoie de documente care, în unele cazuri, erau imposibil de obținut în timpul rămas până la închiderea sesiunii de depunere a proiectelor. De exemplu, ghidul din anul 2008 prevedea acordarea a 10 puncte proiectelor de investiții în infrastructura socială sau pentru conservarea specificului local, indiferent de natura solicitanților. Ghidul din 2009 a prevăzut 10 puncte doar pentru proiectele realizate de către ONG-uri și unitățile de cult, 7 puncte pentru cele realizate de comunele care aveau un protocol de colaborare cu ONG-uri sau unități de cult și numai cinci puncte pentru proiectele realizate de comunele fără parteneriat. Concurența fiind feroce, șansele ca ultima categorie a solicitanților să primească finanțare au existat mai mult teoretic decât practic.

O parte a comunelor care, în ultimul moment, au dorit să încheie parteneriate cu ONG-uri s-au lovit de un alt obstacol: obligativitatea ca parteneriatele să fie aprobate în consiliul

local. Cum ghidul a apărut vara, când aleșii locali au intrat în vacanță, întrunirea consiliilor locale a fost extrem de dificilă. Alertați de semnalele din teritoriu, mai mulți colegi din Parlament, inclusiv de la putere, au adresat interpelări premierului Emil Boc și fostului ministru al agriculturii, Mihail Dumitru, cerând demiterea lui Mihai Vădan, omul propulsat de PDL în fruntea APDRP, pe motiv că a modificat ghidul solicitantului după începerea sesiunii de depunere a proiectelor pe măsura 322.

Botezând-o „erată” în loc de „modificare”, APDRP a adus ghidului o clarificare care a scos din joc toate comunele care doreau să obțină fonduri europene pentru construirea unor grădinițe și au ținut o evidență corectă a listei de inventar. Textul inițial prevedea că se pot construi grădinițe în „localitatea (satul)” în care astfel de obiective nu există și definea „localitatea rurală” drept „comuna cu toate satele componente”. Clarificarea făcută înlocuiește „localitatea (satul)” cu „localitatea (comuna)”, pe motiv că noua modificare ar fi în conformitate cu definiția „localitate rurală”. Atunci când într-un act se definește o expresie, ea trebuie luată ca atare, iar condiția inițială privind grădinițele se referea strict la „localitatea (satul)”, și nu la „localitatea rurală”. Cum în România nu există comune fără măcar o grădiniță, eligibile au fost doar proiectele acelor comune care, printr-o divină inspirație, au omis să-și treacă asemenea obiective pe lista de inventar.

O notă internă semnată de Mihai Vădan arată cum regulile au fost modificate încă o dată în timpul jocului. În mod abuziv, nota solicita inspectorilor din teritoriu să acorde punctajul aferent criteriilor de selecție 9 și 10 din Ghidul solicitantului, numai dacă proiectele îndeplineau cumulativ patru condiții, între care una inexistentă în ghid: „În cazul proiectelor care prevăd asocierea comunei cu un ONG/unitate de cult în vederea funcționării investiției sociale, criteriul se consideră îndeplinit dacă următoarele condiții sunt realizate simultan:... corelarea datelor prezentate în SF, referitoare la descrierea implementării și funcționării investiției în colaborare cu un partener, cu cele din documentul 28. Exemplu: activitatea vizată de parteneriat, numele asociaților, obligațiile și responsabilitățile partenerilor, durata asocierii etc.” Cum criteriul 9 din ghid nu face nicio referire la obligativitatea ca în studiul de fezabilitate să fie menționate parteneriatele, prin acest document intern inspectorii sunt instigați la abuz în serviciu. În plus, conținutul unui studiu de fezabilitate este reglementat clar de HG nr. 28/2008 și nu prevede asemenea cerințe. Orice parteneriat trebuia înscris oricum în anexa 17, care face parte din nomenclatorul de documente obligatorii al cererii de finanțare. Astfel, toți cei care au avut inspirația de a nu respecta HG nr. 28/2008 și de a completa suplimentar date care nu erau stipulate în ghid au fost avantajați.

În mod ciudat, Ordinul MADR nr. 379 din 11.06.2009 care a aprobat Ghidul solicitantului aferent sesiunii din anul 2009 nu a fost publicat în Monitorul Oficial, deși alte ordine, cu impact mult mai mic, au fost publicate. Actul nu se găsește nici pe site-urile MADR și APDRP. Potrivit Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională, MADR și APDRP aveau obligația să organizeze dezbateri publice asupra proiectului de ghid cu minimum 30 de zile înainte de a-l aproba, să înștiințeze entitățile interesate și să arhiveze minutele ședințelor în care s-a dezbătut proiectul.

Mihai Vădan, directorul APDRP, a demonstrat adevărate competențe manageriale în privat. Acesta a fost patronul firmei de consultanță în atragerea fondurilor europene SC Mob Vad SRL din Dâmbovița la care a renunțat contra sumei de 500 de lei, când a fost numit director la APDRP. Părțile sociale au fost preluate de Florina Matei, angajată la o altă firmă a familiei Vădan. Potrivit site-ului Ministerului de Finanțe, în ultimul an în care s-a aflat oficial în portofoliul lui Vădan, SC Mob Vad SRL a înregistrat un profit de 424.634 lei. Dintr-un document de pe site-ul APDRP, intitulat „Tabelul cu modificările operate în cadrul Ghidului solicitantului pentru Măsura 322”, se poate deduce că a existat un proiect de ghid în dezbatere dar care, înainte de aprobare, a fost modificat. Clienții firmei Mob Vad se numără printre solicitanții vizionari, care au intuit ce va conține forma finală a ghidului și au știut pe ce componentă financiară dominantă să-și centreze proiectul.

Text inițial. Proiectele de investiții în infrastructura de drumuri care asigură legătura cu principalele căi rutiere (drumurile județene, naționale) sau alte căi principale de transport (feroviare și fluviale) – 10 puncte

Text modificat. Proiectele de investiții în infrastructura de drumuri care asigură legătura cu principalele căi rutiere (drumurile județene, naționale) sau alte căi principale de transport (feroviare și fluviale) – 25 puncte

De exemplu, comuna Vârfuri, client al Mob Vad SRL, a obținut pentru un proiect 66 de puncte. Din raportul de selecție publicat pe site-ul APDRP, poziția 68, rezultă că proiectul a primit 66 de puncte. Cum componenta dominantă a documentației este un drum, rezultă că, fără modificările aduse proiectului de ghid, ar fi adunat 66-15 = 51 de puncte, sub baremul de 64 de puncte, cât a avut ultimul proiect eligibil. Modificările de ultimă oră aduse criteriilor 9 și 10 din proiectul de ghid, înainte de sesiunea de depunere, modificarea pe care APDRP a botezat-o „erată” toamna trecută, după ce s-a închis sesiunea de depunere a proiectelor și nota internă care instigă inspectorii la abuz în serviciu, au venit ca o mănușă comunei Vârfuri. Pe lângă componenta de drum, proiectul la care a oferit consultanță fosta firmă a șefului APDRP prevede și înființarea unui after school, pentru care a adunat câte 7 puncte la criteriile 9 și 10. Același raționament se poate aplica la indigo și pentru comuna Vișinești care, la fel ca Primăria Vârfuri, a confirmat în scris că este client SC Mob Vad – SRL și că va plăti 130.000 de lei onorariu pentru consultanță. Coincidență sau dovezi clare că fondurile europene în loc să ajute la dezvoltarea satului românesc devin adevărate tezaure de bani pentru puterea portocali? Mai grav este că asemenea comportamente pun o pată urâtă pe obrazul României, și așa murdărit de numeroase acuzații de corupție în gestionarea banilor de la UE.

„Ministrul muncii, familiei și protecției sociale Ioan Botiș trebuie să-și dea demisia de onoare”

O mamă trebuie să stabilească împreună cu familia ei dacă se întoarce la lucru sau nu. Ea nu trebuie obligată de Guvernul României. Eu cred că ministrul muncii, domnul Ioan Botiș, ar trebui să fie mai atent la România reală, la problemele sociale și la situația economică a familiilor din România.

Soluția ministrului democrat-liberal a fost aspru criticată atât de opoziție, cât și de partidele din actualul arc guvernamental. Cea mai vehementă poziție au avut-o chiar colegele de partid ale ministrului Ioan Botiș. Eu cred că este o decizie iresponsabilă și antisocială a acestui ministru al muncii, fapt pentru care îi cer public demisia de onoare.

Nu prin reducerea perioadei concediului pentru creșterea copilului ajungem la performanțe economice. Copiii au nevoie de un părinte lângă ei în primii ani din viață. Reducerile acestea gândite strict pe considerente finanțiste vor influența îndelung creșterea și dezvoltarea copilului, iar cei ce vor avea de suferit vor fi generațiile următoare. Nu putem permite nimănui, nici măcar unui ministru, să se joace cu viitorul acestei țări.

Cei mai mulți specialiști cred că o asemenea soluție va afecta negativ rata natalității din România, și așa una extrem de scăzută. Faptul că mai mulți reprezentanți ai Guvernului au dat deja declarații prin care susțin demersul ministrului muncii, fără ca acesta să prezinte un studiu de impact al măsurilor propuse, vine să arate încă o dată iresponsabilitatea de care dă dovadă acest Guvern în raport cu propriii cetățeni. Atât timp cât nu sunt suficiente creșe în orașe, iar bonele sunt un lux pe care puține mămici și-l permit, este inacceptabil să ieși, ca ministru al muncii, cu astfel de propuneri.

Spre exemplu, în municipiul Baia Mare sunt doar patru creșe la o populație de 150.000 de locuitori. Unde își vor duce mămicile copiii după un an? Reducerea perioadei de acordare a indemnizației va determina părinții să înscrie copiii la creșă mai repede, dar nu va avea cine să se ocupe de copii. Această măsură va determina tot mai mulți tineri să renunțe la a întemeia o familie. Vor pleca în străinătate. Statul trebuie să susțină natalitatea, și nu exodul tinerelor familii.

Aș mai menționa și faptul că în Uniunea Europeană nu există tendința de scădere a perioadei concediului de îngrijire a copilului, dimpotrivă, aceste state dau o mare importanță copilului nou-născut și mamei lui. Mai mult, în România nu avem nici măcar o legislație pusă la punct în ceea ce privește bonele și serviciile de baby-sitting.

Sunt la al treilea mandat de deputat în aceeași culoare politică, nu cum se poartă mai nou, adică cel puțin două pe mandat.

Afirm deci cu toată răspunderea că exercițiul democratic, departe de a-mi fi străin, îmi este cunoscut în litera și spiritul său, așa cum adevărații teoreticieni ai domeniului ni l-au implementat, de la alfabet la discurs, dacă termenii nu vi se par pretențioși. Sunt în același timp obligat să constat că aproape tot ceea ce știu despre funcționarea Parlamentului, în general, și despre funcționarea Camerei Deputaților, în special, referindu-mă desigur la regulament și neuitând ceea ce înseamnă, în toate democrațiile pământului, rolul opoziției, nu se mai regăsește în ceea ce se întâmplă în Parlamentul României.

Opoziția, în exercitarea democratică a drepturilor și îndatoririlor sale, s-a pronunțat împotriva adoptării legilor cu al căror efect asupra celor ce ne-au învestit prin vot nu a putut fi de acord.

Opoziția a făcut tot ceea ce a depins de ea pentru a convinge parlamentarii coaliției aflate la guvernare că între cifrele 80 și 170, chiar dacă ele reprezintă, pardon, numărare de deputați, nu se poate pune nicicum semnul egalității.

Constatând că întreaga opinie publică vede la fel ca ea, opoziția, asigurată și pe această cale că face ceea ce trebuie să facă, a cerut demisia sau demiterea vinovatului de numărare intenționat favorizantă.

Văzând că favorizarea puterii prin încălcare flagrantă a elementarului de conduită nu numai că nu este pedepsită, dar este chiar apreciată ca devotament neștirbit, opoziția n-a mai vrut să fie spectator indignat la manevre de acest gen și a ales să părăsească ședințele Camerei.

Și această formă de protest a opoziției a fost tratată cu același dispreț pentru exercițiul democratic manifestat curent de puterea zilei, dispreț materializat în schimbarea Regulamentului de funcționare a Camerei Deputaților. Asta a făcut PDL hotărând să transfere atribuțiile Biroului permanent plenului forului legislativ în care deține majoritatea.

Considerând, pesemne, că pretențiile deja satisfăcute nu sunt îndeajuns de gogonate, s-a pus și cireașă pe tort legiferând ca valabil traseismul politic și asigurând astfel și în plen majoritatea trebuincioasă adoptării fanteziilor păguboase botezate „legi”.

Ce-mi rămâne mie de făcut pentru a-mi onora mandatul și pe cei ce mi l-au încredințat? Am ales o cale pe care puterea nu mă poate împiedica să merg, iar dacă va găsi totuși vreo metodă, m-ar bucura nespus ca faptele să mă contrazică. Ar fi spre binele celor ce m-au trimis aici și ar însemna că am răspuns încrederii lor.

Vă voi face deci cunoscut cum trăiesc oamenii în județul Suceava, județ aflat sub dominație portocalie de la ultimele alegeri, pe baza datelor oficiale date publicității de Direcția Județeană de Statistică.

Într-un an (iulie 2009 – iulie 2010), numărul salariaților din județ a scăzut cu 8.248 de persoane, adică vorbim despre o scădere procentuală de 7,9%.

Câștigul salarial mediu net în luna iunie 2010 în județul Suceava a fost cu 23,8% sub nivelul câștigului salarial mediu net la nivel național.

Salariile sucevenilor sunt cu 30% mai mici față de media națională.

La sfârșitul lunii iunie 2010, numărul șomerilor înregistrați a fost de 18.749 de persoane, în creștere cu 4.640 de persoane față de luna iunie 2009.

Jumătate dintre șomerii lunii iulie sunt absolvenți de liceu și facultate. De fapt, într-o lună, numărul absolvenților de învățământ preuniversitar și universitar care au devenit șomeri s-a dublat.

Unul din zece suceveni cu împrumut la bancă nu își poate plăti rata.

Într-un an, ponderea restanțelor sucevenilor în total credite angajate s-a dublat.

Anul acesta, 40 de asistenți medicali, 15 doctori și un farmacist au părăsit sistemul sanitar sucevean luând drumul străinătății. Personalul sanitar rămas la post va fi retribuit în noiembrie și decembrie dacă se vor face rectificări de buget pentru aceasta.

Mai pot continua. Vă las totuși răgazul de a analiza aceste informații statistice, cu siguranță asemănătoare cu cele ce caracterizează colegiile pe care le reprezentați.

Ideal ar fi fost să trezească interesul și colegilor parlamentari care au votat normele legislative ce vor permite puterii să facă absolut tot ce va dori în această țară, împotriva ei și a celor ce o locuiesc. Dar probabil că sunetul arginților este mult mai puternic și face glasul meu de neauzit.

Vă asigur însă că voi reveni cu repere ale „binefacerilor” implementate de puterea portocalie în viața concetățenilor mei.

Pentru a împiedica acest lucru nu s-a luat încă nicio inițiativă legislativă. Dar, cine știe, poate urmează o spectaculoasă asumare de răspundere pe tema gestionării luărilor de cuvânt ale opoziției de către putere, cu ducerea la îndeplinire făcându-se responsabil parlamentarul cu cel mai „bogat” traseu politic, actualmente autodeclarat independent.

„Pentru unii sunt bani, pentru alții, ba!”

De aproape un an de zile atât președintele Băsescu, cât și premierul Boc ne tot cer „să strângem cureaua cât mai tare” pentru a ieși din criză. Odată cu sacrificiile impuse populației – diminuarea salariilor bugetarilor cu 25%, disponibilizări și concedieri, majorarea TVA, anularea tichetelor de masă și a primelor, scumpirea utilităților și a bunurilor de primă necesitate –, viața oamenilor de rând se deteriorează pe zi ce trece. Directorul FMI, Dominique Strauss-Kahn, vorbește despre iminenta încetare a plăților către România, dar și pentru Grecia, Irlanda, Letonia sau Ungaria, și despre faptul că țara noastră a ajuns pe marginea prăpastiei.

În acest context de austeritate, la Palatul Victoria nici vorbă de criză! Premierul s-a dovedit foarte generos cu propriii angajați care au primit cel de al 13-lea salariu, prime de vacanță și alte bonusuri în valoare de 500.000 de euro. Situația aceasta nu este privită ca o discriminare deoarece „cadrul legal a permis acordarea acestor prime”, conform declarației secretarului general al Guvernului. Dar e vorba despre un cadru legal care se aplică discreționar, atâta vreme cât unora le dai, iar altora le tai drepturile.

Alte exemple din lumea paralelă în care trăiesc Boc și ai lui: în primele nouă luni, în condițiile în care doar un singur premier, Angela Merkel, a fost primit la Palatul Victoria, cheltuielile de protocol s-au ridicat la 760.000 de euro, iar banii pentru florile și cadourile oferite delegațiilor oficiale se ridică la 20.000 de euro. Cheltuieli inutile, fără rezultate, ținând cont de faptul că politica externă este la pământ, iar credibilitatea președintelui a atins nivelul cel mai scăzut din ultimii 20 de ani, lucru ușor de observat la mai toate întâlnirile oficiale.

Guvernul României tace și face lucruri care întrec puterea de înțelegere și bunul-simț al oamenilor de rând. Nici vorbă de un guvern controlat de Parlament, deschis comunicării și dialogului pentru binele oamenilor. Nu-i de mirare deci că 87% din români consideră că țara noastră este neguvernată și că direcția în care se îndreaptă este una greșită.

„Să trăiți bine!” este urarea care, din păcate, s-a împlinit doar în cazul celor din anturajul puterii, nicidecum pentru cei mulți și oropsiți.

*

„Eu nu sunt iresponsabil!”

Degeaba spune domnul președinte că oamenii politici sunt iresponsabili, eu nu mă simt deloc vizat.

Prezent la aniversarea Bursei de Valori București, președintele Băsescu n-a iertat pe nimeni dintre cei pe care dânsul îi consideră vinovați de starea economiei, de faptul că nu sunt bani destui pentru bugetul anului 2011 ori pentru faptul că credibilitatea sa a atins cota cea mai scăzută din toți cei 6 ani de când este în fruntea țării. „Fac un ultim apel la politicieni. Fiți responsabili!” Parlamentul are ocazia să „se dea din nou în stambă, să se arate iresponsabil!”

Îngrijorat de ceea ce se va întâmpla în țară și mânios pe clasa politică, președintele i-a atacat nu doar pe parlamentari, ci și pe ziariști, pe „fetele rujate, cu ochii cât cepele” care îi dezinformează pe telespectatori, pe președintele Iliescu, pe oamenii de rând care se lasă mințiți de televiziunile „mogulilor”, dar și pe aleșii PDL care au votat, din greșeală, legile privind reducerea TVA și a cotei unice.

Mesajul președintelui, ca să nu vorbim despre expresiile nepotrivite pentru un discurs prezidențial, vine la scurt timp după avertismentul șefului FMI care atrăgea atenția asupra faptului că România riscă să intre în incapacitate de plată ca urmare a împrumuturilor repetate. În consecință, președintele ne cere un armistițiu pentru ca Guvernul „să-și încheie obligațiile în raport cu Fondul” și o implicare mai responsabilă în luarea deciziilor.

În ceea ce mă privește, consider că nu trebuie să fac niciun armistițiu, nu sunt în război cu nimeni și nu e nevoie să-mi spună cineva ceea ce am de făcut. Mă simt responsabil de tot ceea ce hotărăsc ca deputat, nu votez niciodată la întâmplare ori la comandă, citesc proiectele de lege, sunt prezent la program în toate zilele, deci știu întotdeauna ce votez.

Dacă domnul președinte caută vinovații, atunci ar face bine să lase de-o parte și opoziția, și mass-media, și mogulii, pentru că „mincinoșii” și „iresponsabilii” despre care vorbește sunt în imediata sa apropiere, mai precis în Guvernul pe care el însuși îl conduce, și în PDL, partidul pe care, de asemenea, îl conduce.

Eu știu din propria mea experiență că puterea are o majoritate care o susține, deci că orice lege poate fi adoptată dacă parlamentarii puterii sunt prezenți la vot. De ce să fie găsită vinovată opoziția pentru „insuccesurile” celor aflați la guvernare? Se pare însă că aceștia au ceva probleme cu disciplina de partid și că există destui „iresponsabili”

nemulțumiți de faptul că nu se mai înfruptă la masa cu bunătăți a Guvernului. Despre ce democrație mai poate fi vorba atunci când toate instituțiile importante ale statului sunt aservite președintelui, iar puterea legislativă nu mai aparține Parlamentului, ci doar Guvernului? Când face asemenea „aprecieri”, ar fi bine dacă domnul președinte ar vorbi punctual, și nu ar culpabiliza întreaga clasă politică, fără excepție. Repet: eu nu sunt un iresponsabil!

„«Unealta Valer» își face de lucru în interiorul Senatului” Cu un aplomb exersat din plin în tinerețea sa de procuror ceaușist, Valer Marian lansează, într-o recentă declarație politică, o serie halucinantă de minciuni. Avalanșa de inepții care sfidează atât logica elementară, cât și informațiile publice accesibile publicului larg, pornește deopotrivă din rațiunea vizibil deficitară a senatorului PSD și din portofelul său, degrabă primitor de bani murdari pentru vorbe negre.

De dragul portofelului, Valer Marian a acționat ca un docil servitor al crimei organizate și i-a luat apărarea inculpatului Cătălin Voicu de la tribuna Senatului. Și tot de dragul banilor, senatorul PSD se face portavocea celor care vor să atace Armata, Serviciul Român de Informații și alte instituții fundamentale ale statului. Valer Marian și-a schimbat funcția, dar nu și năravurile. A rămas același servitor obscur, fără principii și fără coloană vertebrală, care scrie la comandă, care își vinde conștiința și stiloul pe mărunțiș și care, de dragul banilor, este capabil să facă din alb negru și din negru alb.

Bolnav de mania persecuției, caracterizat de o ignoranță gălăgioasă și lipsit de orice urmă de cunoaștere a legii, aspirațiile și convingerile lui Valer Marian nu depășesc sfera ciorbelor, a pastramei și a păstrăvului pe care le invocă obsesiv în propria declarație politică. Anvergura sa este cea a unui fost procuror ceaușist care, pentru obediența proverbială, a fost cooptat de FSN în operațiunea de albire a vinovaților de la Revoluție. Și din FSN a fost dat afară, acuzat de colegi că a colaborat cu Securitatea. Întrucât zelul în a se supune ordinelor și a face treburile murdare ale altora a fost singurul său atu ca procuror, cariera de magistrat a lui Valer Marian a luat sfârșit odată cu căderea regimului. Rămas fără stăpân, actualul senator PSD și-a continuat existența ca slugă plătită când de unii, când de alții pentru a-și pune semnătura sub delațiuni mincinoase și sub atacuri la comandă. Valer Marian nu-și va depăși niciodată condiția de unealtă ieftină în mâna altora. Însă, ceea ce este cu adevărat îngrijorător este că „unealta Valer” își face de lucru chiar în interiorul Senatului României, și nu la coșul de gunoi, acolo unde îi este locul, ci tocmai de la tribună!

S-au împlinit în acest an, la 1 Decembrie, 92 de ani de la Marea Unire, evenimentul care a desăvârșit procesul făuririi statului național unitar român.

Nu doresc să trec în revistă evenimentele de atunci, întrucât ele sunt foarte bine cunoscute. Vreau doar să subliniez că 1 Decembrie 1918 a fost punctul culminant al marii opere de reîntregire a țării începută la 27 martie 1918, când Sfatul țării de la Chișinău a votat unirea Basarabiei cu România. Exemplul Basarabiei avea să fie urmat, la 28 noiembrie, de Bucovina, iar la final, de Transilvania și Banat care, la 1 Decembrie 1918, prin Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, au hotărât Unirea cu vechiul Regat.

Acum, la 92 de ani de la Marea Unire, rememorăm cu emoție și plăcere entuziasmul popular cu care a fost întâmpinat marele eveniment din inima Ardealului, unde, pe lângă delegații oficiale, s-au mai deplasat în acea memorabilă zi sute de mii de români pentru a sărbători momentul unei maxime împliniri naționale.

Putem afirma cu tărie că ceea ce s-a întâmplat acum 92 de ani la Alba Iulia reprezintă marea realizare a poporului român din secolul și mileniul încheiate în urmă cu zece ani. Anul 1918 a fost anul miraculos, unul dintre ceasurile astrale ale istoriei românilor.

Învățămintele majore desprinse din momentul Alba Iulia ne îndeamnă la meditație și, mai ales, la fapte. Pentru că 1 Decembrie 1918 oferă modele umane, ne vorbește despre fermitatea, înțelepciunea, cinstea și modestia factorilor decizionali în istorie, despre patriotismul profund, despre civismul fără compromisuri degradante, despre temeinica pregătire intelectuală a oamenilor politici, despre credința în Dumnezeu și în virtuțile poporului român, despre dăruirea firească până la sacrificiu, despre marea modestie a făuritorilor de istorie. Dar, mai presus de orice, 1 Decembrie 1918 ne învață ce înseamnă coeziunea sufletească a națiunii, ce rol uriaș are unitatea de fapt a conducătorilor, ce înseamnă să te pui în slujba intereselor majore ale țării în perioadele de mare cumpănă ale istoriei.

La începutul secolului trecut s-a produs marea cotitură, absorbția principiului autodeterminării, despărțirea de Imperiul Austro-Ungar și Unirea cu România independentă.

Dragostea de neam și sentimentul național, forțe redutabile care au ținut laolaltă poporul de-a lungul istoriei sale pline de amenințări și pericole, ne-au ajutat să rezistăm anihilării pregătite de cei mari și puternici, imperiile lacome și agresive din imediata noastră vecinătate.

Marea majoritate a ardelenilor erau convinși că libertatea și securitatea lor națională nu puteau fi asigurate decât de statul român unitar. Iată că, 92 de ani mai târziu, România este stat membru NATO și al Uniunii Europene. Am convingerea că țara, prin coeziune și forță morală, va depăși perioada de criză pe care o traversăm, iar decalajul față de democrațiile apusene se va estompa încetul cu încetul.

## **Domnul Liviu Bogdan Ciucă:**

Declarație politică: „Energia din surse regenerabile”

România beneficiază de un potențial bun de resurse regenerabile, acumulându-se până în prezent prin activitățile de până acum de cercetare-dezvoltare în domeniu cel puțin experiența necesară în viitor. Între acestea, energia solară ar putea constitui la finele acestui secol principala sursă de electricitate la nivel global, în prezent rolul acestei resurse fiind totuși, într-o oarecare măsură, neglijat din cauza costurilor de producție destul de ridicate.

Dintre toate resursele de energie care intră în categoria celor ecologice și regenerabile, energia solară presupune

instalații relativ simple, care funcționează la valori reduse ale temperaturii, temperatura apei în producerea energiei solare termice fiind cu numai 40 de grade mai mare decât temperatura mediului. De aceea devine deosebit de interesantă utilizarea energiei solare, preponderent la încălzirea apei menajere și a clădirilor.

România este o zonă propice utilizării panourilor solare și de aceea investițiile în producerea energiei solare vor avea profit garantat. Aflându-se în sudul Europei – zona B, gradul de insolație este ridicat, ceea ce înseamnă că panourile solare, ca soluție de încălzire în primul rând, se impun detașat. În sectorul energiei regenerabile nu au fost atrase fondurile europene, în ciuda faptului că există investitori interesați, blocajele în accesarea fondurilor nerambursabile sunt cauzate de lipsa unui ghid simplificat al solicitantului și de absența unor norme metodologice.

Cât privește energia eoliană, potrivit statisticilor, România are cel mai mare potențial de energie din Europa de Sud-Est. Conform celui mai recent studiu în domeniu, acesta poziționează țara noastră, și în special zonele Dobrogea, Constanța și Tulcea, pe locul doi la nivel european în ceea ce privește locația ideală pentru construcția unui parc eolian. În prezent, România dispune de 14 MW capacitate de energie eoliană instalată, dar, conform unui raport publicat recent de Asociația Europeană de Energie Eoliană AEEE, aceasta va crește până la 3.500 MW, energie eoliană onshore.

Din punct de vedere legislativ, există Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, numai că acest act normativ nu poate fi pus în aplicare, deoarece nu există norme metodologice de aplicare a acesteia. Acestea ar fi trebuit inițiate de Ministerul Economiei și de Autoritatea de Reglementare în Domeniul Energiei.

Declarație politică: „Familiile trebuie susținute în vederea creșterii copiilor”

Noile măsuri anunțate de Guvern referitoare la diminuarea cuantumului și a perioadei de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului m-au determinat să inițiez, împreună cu colegii din PC, o propunere legislativă ce are ca obiect de reglementare modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148 din 3 noiembrie 2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, prin acordarea posibilității bunicilor de a beneficia de indemnizația de creștere a copilului în situația în care părinții se întorc la locul de muncă.

Măsura vine în sprijinul creșterii natalității, în sensul încurajării tinerelor familii de a avea copii, în condițiile în care Fondul ONU pentru Populație avertizează România asupra fenomenului îmbătrânirii populației și al degradării structurii acesteia pe vârste. Dacă fenomenul va continua, în scurt timp va trebui să reconsiderăm toate segmentele societății românești, în situația în care o persoană activă va fi nevoită să asigure sursele financiare pentru plata pensiilor unui număr din ce în ce mai mare de pensionari. Un argument în plus în favoarea prezentei propuneri legislative este faptul că România nu beneficiază de un număr corespunzător de alternative pentru îngrijirea copilului până la 2 sau chiar 3 ani. Totodată, sistemul de creșe nu reușește să răspundă tuturor solicitărilor de preluare și îngrijire a copiilor, alternativa creșelor private sau a serviciilor oferite de bone reprezentând un efort financiar prea mare pentru majoritatea familiilor.

Potrivit specialiștilor, asigurarea unui cadru afectiv și emoțional unic oferit de familie este importantă în dezvoltarea sănătoasă și armonioasă a copilului.

Propunerea legislativă vine și în sprijinul tinerilor părinți care au locuri de muncă la care nu doresc să renunțe pentru o anumită perioadă de timp, asigurându-le în același timp copiilor cadrul afectiv necesar dezvoltării armonioase.

*

Declarație politică: „Interzicerea magazinelor de vise în localități”

Magazinele de vise, care până la intrarea în vigoare a OUG nr. 6/2010 comercializau produse ce aveau în componență plante și substanțe cu proprietăți psihoactive și psihotrope, dovedite ca fiind extrem de periculoase pentru sănătatea umană, s-au reorientat către alte produse, la fel de periculoase pentru sănătatea populației, și în special a tinerilor.

Întrucât plantele și substanțele conținute de aceste produse nu se regăsesc în tabelele din anexele celor două legi menționate, fapt ce favorizează un acces facil al consumatorilor la aceste produse, este necesară reglementarea interzicerii comerțului electronic cu produse obținute din plante vegetale, precum și a substanțelor, altele decât cele aflate sub control național, a căror utilizare, indiferent de procedeul de administrare, are efecte similare utilizării substanțelor stupefiante și psihotrope.

Gradul înalt de pericol pentru sănătate al acestor produse este dat de numărul mare de persoane, în special tineri, care se prezintă la spital în urma consumului de plante etnobotanice cumpărate de la magazinele aflate de cele mai multe ori la câțiva metri de unitățile de învățământ.

În acest sens, am inițiat o propunere legislativă care vine să rezolve această problemă prin interzicerea vânzării acestor produse la mai puțin de 5 kilometri de orice localitate *

Declarație politică: „Tinerii absolvenți nu au șanse de angajare pe piața muncii”

Una dintre categoriile afectate de criza economică o reprezintă tinerii absolvenți, ieșiți de pe băncile facultății doar cu o pregătire teoretică și fără experiență profesională. Numărul foarte mare de disponibilizări ca urmare a situației economice actuale a determinat și o scădere dramatică a ofertei pieței de muncă. Criza economică a determinat, din punct de vedere al angajatorului, o schimbare a criteriilor de selectare a candidaților.

Cerințele angajatorilor privind candidații cu specializări în mai multe domenii, cu experiență profesională bogată și dispuși să muncească în această perioadă pe salarii net inferioare pregătirii lor, duc la imposibilitatea absolvenților de a-și găsi un loc de muncă. De asemenea, acest lucru

determină și un efort bugetar din partea statului, având în vedere că acești tineri vor crește rândurile șomerilor.

În aceste condiții, consider că o soluție pentru acești tineri ar putea fi o implicare reală a Guvernului, concretizată în elaborarea unor politici pentru stimularea angajatorilor de a coopta tineri absolvenți. Desigur că facilitățile fiscale pe anumite perioade de timp determinate, pe care statul le oferă de obicei angajatorilor la recrutarea tinerilor absolvenți, ar trebui să aibă implicații mult mai puternice, care să determine menținerea locurilor de muncă ale acestora și după terminarea perioadelor respective.

Consider că este important ca, în situația actuală, absolvenții să nu se simtă abandonați de autorități și să se identifice politicile necesare pentru a susține acești tineri, aflați la începutul carierei lor profesionale.

*

Declarație politică: „Asigurarea calității formării profesionale”

Internaționalizarea comerțului, contextul global al tehnologiei și, deasupra tuturor, societatea informațională au mărit posibilitățile de acces la informații și cunoștințe. În același timp, acestea au avut drept consecință modificări în organizarea muncii și a competențelor solicitate. Această tendință a mărit incertitudinea pentru multe persoane, iar pentru unii a condus chiar la o situație intolerabilă, de excludere.

Opțiunea pentru o societate bazată pe cunoaștere necesită investiții în dezvoltarea resurselor umane pentru a încuraja angajații să dobândească noi competențe și să accepte mobilitatea ocupațională. În același timp, este important să se promoveze calitatea atunci când se fac angajări și să se dezvolte strategii de învățare și de formare profesională pe tot parcursul vieții, în beneficiul cât mai multor oameni.

Strategiile pentru îmbunătățirea accesului efectiv la învățare și la formare profesională pe tot parcursul vieții, în scopul de a elimina deficitele de competență, trebuie să asigure coordonarea responsabilităților partajate ale autorităților publice, ale partenerilor sociali și ale indivizilor, cu contribuția corespunzătoare din partea societății civile. Partenerii sociali sunt solicitați să negocieze măsuri de îmbunătățire a educației și formării profesionale continue, precum și de mărire a capacității de adaptare a acestora. Noile oportunități apărute solicită din partea fiecărei persoane un efort de adaptare și, în special, de construire a propriilor calificări pe baza „blocurilor” de cunoștințe dobândite în momente de timp și situații diferite.

Învățământul și formarea profesională, indiferent dacă se desfășoară în cadrul unui sistem formal de învățământ, la locul de muncă sau în mod informal, reprezintă pentru fiecare cheia necesară controlului viitoarei cariere și dezvoltării personale. Investirea în dezvoltarea resurselor umane și valorificarea superioară a acestora contribuie la asigurarea competitivității, la ridicarea calității locurilor de muncă și la evitarea pierderii locurilor de muncă. Într-o societate, locul fiecărui individ va fi determinat de capacitatea sa de a învăța și de a stăpâni cunoștințele fundamentale. „Relațiile de învățare” vor deveni dominante în structura viitoarei societăți. Propunerea unui model universal valabil ar putea fi sortită eșecului din cauza diversității situațiilor naționale, rolului esențial al individului în construcția societății învățării, diversității sociale și culturale și, în general, inadecvării soluțiilor globale. La nivelul Uniunii Europene politica este centrată pe identificarea opțiunilor disponibile pentru învățământ și formare profesională, oferind sugestii, propunând linii directoare și formulând obiective menite să susțină și să suplimenteze politicile naționale destinate învățământului și formării profesionale. Responsabilitatea pentru toate acestea revine în primul rând autorităților naționale, regionale și locale. Obiectivul nu este de a impune reguli comune, ci, mai degrabă, pe baza unor largi dezbateri, de a identifica puncte de convergență și acțiuni capabile să facă față provocărilor curente.

În contextul european, obiectivul esențial al învățământului și formării profesionale este perceput ca asigurare a dezvoltării personale și integrării cetățenilor europeni în societate prin împărtășirea de valori comune, valorificarea moștenirii culturale și promovarea autoîncrederii.

Declarație politică: „Necesitatea unor programe privind combaterea șomajului”

Actuala criză economică și financiară, cea mai gravă din ultimele decenii, a afectat puternic Europa, a cărei economie s-a diminuat foarte mult.

Criza financiară și economică a avut consecințe importante asupra finanțelor publice, a întreprinderilor, a locurilor de muncă și a familiilor. La toate nivelurile, va trebui ca factorii de decizie în materie de politici publice să găsească mijloacele de declanșare a dinamismului economic, în condițiile în care marja de manevră în ceea ce privește bugetul este limitată.

La elaborarea programului privind ocuparea forței de muncă pentru anul 2011, care evidențiază măsurile pe care România își propune să le implementeze în vederea creșterii ocupării forței de muncă și reducerii șomajului, sprijinirii învățării pe tot parcursul vieții, eficientizării și flexibilizării pieței muncii pentru a răspunde rapid schimbărilor economice, evitării discriminării și excluderii sociale, în vederea reducerii decalajului existent în acest domeniu față de Uniunea Europeană, trebuie avute în vedere următoarele coordonate:

• evoluția șomajului, care a înregistrat o creștere constantă pe toată perioada anului 2010;

• prognoza șomajului înregistrat pentru anul 2010 efectuată de Comisia Națională de Prognoză („Proiecția principalilor indicatori macroeconomici pentru perioada 20092014” și „Prognoza de toamnă 2010”, variantă finală);

• situația intrărilor în șomaj din anii anteriori și în mod special în anul 2010;

• structura șomajului pe forme de indemnizare, pe medii rezidențiale, pe sexe, pe vârste, nivel de pregătire profesională, repartizarea teritorială a șomajului etc.;

• numărul de personal care lucrează în agențiile teritoriale pentru ocuparea forței de muncă;

• scăderea numărului de locuri de muncă vacante declarate de către angajatori, în anul 2010;

• numărul agenților economici care depun declarații la agențiile teritoriale.

Consider că programul de ocupare va trebui să fie proiectat astfel încât măsurile ce vor fi implementate să fíe orientate către reprezentarea echilibrată a tuturor categoriilor de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, punându-se accent pe măsurile de mediere, de informare și consiliere/orientare profesională, furnizarea de pachete personalizate de măsuri active de ocupare, consolidarea relațiilor cu partenerii sociali.

Declarație politică: „Protecția și promovarea drepturilor copilului”

Potrivit prevederilor Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului „îngrijirea specială trebuie să asigure dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copiilor cu handicap. Îngrijirea specială constă în ajutor adecvat situației copilului și părinților săi ori, după caz, situației celor cărora le este încredințat copilul și se acordă gratuit, ori de câte ori acest lucru este posibil, pentru facilitarea accesului efectiv și fără discriminare al copiilor cu handicap la educație, formare profesională, servicii medicale, recuperare, pregătire, în vederea ocupării unui loc de muncă, la activități recreative, precum și la orice alte activități apte să le permită deplina integrare socială și dezvoltare a personalității lor”.

Nevoile copilului cu dizabilități solicită servicii din partea diferiților profesioniști, instituții sau organizații din domenii variate: medical, educațional, psihosocial etc. Planificarea serviciilor și intervențiilor trebuie să servească și să ducă la realizarea potențialului de recuperare a copilului cu dizabilități. Toate soluțiile proiectate în beneficiul copilului trebuie să aibă în vedere participarea familiei, capacitatea familiei de a răspunde nevoilor copilului, resursele de care dispun familia și comunitatea pentru a pune în practică planul de recuperare.

Dezvoltarea și diversificarea serviciilor de recuperare și reabilitare pentru copilul cu handicap, inclusiv a serviciilor mobile de recuperare și reabilitare la domiciliu, reprezintă una dintre prioritățile Obiectivului operațional 3.2 „Creșterea accesului copiilor cu handicap la servicii de recuperare și reabilitare”, prevăzut în cuprinsul Hotărârii nr. 860/2008.

În acest domeniu consider necesare elaborarea și implementarea unor proiecte și programe de sprijinire a procesului de descentralizare a serviciilor de protecție a copilului în România, care să transfere anumite funcțiuni de protecție de la nivel județean la nivel de municipii, orașe și comune.

Consider că proiectele ar trebui să permită identificarea, finanțarea și crearea de servicii descentralizate, cum ar fi: centre de îngrijire de zi, centre de consiliere și de sprijin pentru copii și familiile acestora, centre de recuperare și reabilitare.

* Declarație politică: „Reînființarea specialității de ortopedie pediatrică”

În cadrul țărilor membre ale Uniunii Europene, cât și la nivel internațional, se recunoaște ortopedia-traumatologia pediatrică ca făcând parte din disciplina ortopedietraumatologie.

Procesul de pregătire în disciplina ortopedietraumatologie presupune o curriculă care cuprinde toată ortopedia și traumatologia de vârstă mică și până la vârsta adultă. Această curriculă este aprobată la nivel european și recunoscută inclusiv în țara noastră în acest moment. Curricula de învățământ și pregătire a specialităților în ortopedie-traumatologie, conform modelului european, există și în țara noastră – un an de stagiu de pregătire în ortopedie pediatrică. Principiile diagnosticului, investigațiilor și tratamentului în patologia osteoarticulară traumatică sau ortopedică sunt aceleași, indiferent de vârstă. Începând cu anul 1939, sunt tratate toate afecțiunile ortopedice și traumatice de la naștere la bătrânețe. Desființarea specialității de ortopedie pediatrică ca specialitate de sine stătătoare a adus România la nivel european și mondial. De fapt, până în urmă cu câțiva ani, specialitatea ortopedie pediatrică a fost tributară chirurgiei pediatrice.

La nivel european, prin precizările la nivel de Union Européenne des Médicins Spécialistes – European Union of Medical Specialists (UEMS), cât și al UEMS Specialists Section of Orthopaedics and Traumatology, European Board of Orthopaedics and Traumatology EBOT, la care România este membră cu drepturi depline, se recunoaște specializarea de ortopedie traumatologie pediatrică, ca și artroscopia (chirurgia endoscopică articulară), chirurgia spinală (coloana vertebrală), endoprotezarea articulară genunchi, endoprotezarea șold etc., existând tot atâtea societăți naționale (la nivelul majorității statelor europene) și europene de profil, toate în cadrul disciplinei de ortopedie și traumatologie.

De remarcat faptul că în nomenclatorul secțiunii bordului de pediatrie există: divizie alergologie pediatrică, divizie diabet și endocrinologie pediatrică, divizie hematologie și oncologie pediatrică, boli infecțioase pediatrice, divizie neonatologie, divizie nefrologie pediatrică, medicină respiratorie pediatrică, reumatologie pediatrică. Trebuie făcută distincția dintre actul de îngrijire medicală efectivă cu caracter organizatoric instituționalizat (unități de asistență medicală) și cadrele din cadrul facultăților/universităților din sistemul de învățământ.

În acest sens, susțin punctul de vedere al Ministerului Sănătății precum că reînființarea specialității ortopedie pediatrică ca specialitate de sine stătătoare aduce prejudicii atât pacienților printr-o specializare incompletă a medicului, dar și medicilor care nu vor putea exercita în statele membre ale UE în baza certificatului de conformitate această specializare, deoarece la nivelul UE nu este recunoscută ca specialitate de sine stătătoare.

*

Declarație politică: „Finanțarea sistemului sanitar”

Potrivit competențelor sale, Ministerul Sănătății ar fi trebuit să propună măsuri de finanțare suplimentară a sistemului sanitar cât și de reducere a costurilor în unitățile sanitare publice prin: finalizarea elaborării de ghiduri și protocoale terapeutice, definirea pachetului de servicii de bază, concomitent cu stimularea dezvoltării asigurării private, descentralizarea și creșterea autonomiei manageriale a spitalelor – management corporatist, scăderea numărului de funcții de conducere la nivelul tuturor spitalelor din România, realizarea planului național de dezvoltare a spitalelor care, în funcție de necesitățile pentru asistență medicală pe regiuni va permite reducerea numărului de spitale și transformarea celor mai puțin eficiente în centre de îngrijiri, externalizarea unor servicii medicale și auxiliare – laboratoare de analize medicale, imagistică medicală, pază, spălătorie, curățenie, bucătărie etc., punerea în aplicare a unui Program național de investiții care să permită dezvoltarea infrastructurii sanitare în maximum 8 ani prin atragerea de fonduri europene, crearea cadrului legislativ pentru dezvoltarea parteneriatelor public-private.

Consider că se impune necesitatea reorganizării unităților sanitare cu paturi, elaborarea și aprobarea unor structuri organizatorice pe tipuri de spitale, stabilirea și aprobarea valorilor optime pentru indicatorii de performanță ai managementului spitalicesc, îmbunătățirea și eficientizarea activității spitalelor prin actualizarea și adecvarea cadrului legislativ existent.

Până în acest moment, singurul aspect pozitiv semnalat a fost că Ministerul Sănătății a propus și Guvernul a aprobat prin OUG nr. 48/2010 stingerea obligațiilor spitalelor publice către furnizorii de bunuri și servicii, înregistrate peste termenul de scadență la data de 31 martie 2010, în sumă de 673,9 milioane lei. Plata acestora urmează să se efectueze din sumele aprobate Ministerului Sănătății de la bugetul de stat, alocate prin transfer în bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

Declarație politică: „Acordarea ajutoarelor de stat pentru agricultori”

Începând cu anul 2010, acordarea ajutoarelor de stat este reglementată prin Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată prin Legea nr. 74/2010. Astfel, în temeiul acestei ordonanțe ar fi trebuit elaborată și emisă hotărârea Guvernului pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de acordare a ajutorului de stat pentru plata primelor de asigurare, numai că acest lucru nu s-a întâmplat nici până acum. Actul normativ trebuie să aibă ca scop stimularea asigurării producției agricole și va trebui să fie în conformitate cu prevederile art. 12 din Regulamentul Comisiei Europene (CE) nr. 1.857/2006 de aplicare a art. 87 și 88 din Tratat ajutoarelor de stat pentru întreprinderile mici și mijlocii din domeniul producției de produse agricole și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 70/2001. Această hotărâre de guvern trebuie să prevadă: ajutorul de stat pentru plata primelor de asigurare se acordă sub formă de rambursare către beneficiari și reprezintă o cotă procentuală din costul primelor de asigurare, după cum urmează:

a) 70% din costul primelor de asigurare dacă polița de asigurare prevede acoperirea pierderilor cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile care pot fi asimilate dezastrelor naturale, respectiv: înghețul, grindina, poleiul, ploaia sau seceta;

b) 50% din costul primelor de asigurare dacă polița de asigurare prevede acoperirea pierderilor prevăzute la litera a), precum și a altor pierderi cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile și/sau a pierderilor cauzate de boli ale animalelor sau ale plantelor sau de infestări parazitare.

*

## Declarație politică: „Economia socială”

Prin Strategia de la Lisabona a fost fixat ca obiectiv strategic al Uniunii Europene acela de a deveni până în anul 2010 „cea mai dinamică și mai competitivă economie bazată pe cunoaștere, capabilă de o creștere economică durabilă, cu locuri de muncă mai multe și mai bune și cu o coeziune socială mai mare”. Conform acestei strategii, noile linii directoare integrate în domeniul politicilor de ocupare (2008–2010) subliniază ideea promovării incluziunii active pe piața muncii a grupurilor dezavantajate, incluzând lucrătorii cu un nivel scăzut de calificare, prin extinderea serviciilor sociale și a economiei sociale.

Strategia 2020 își propune o țintă clară privind promovarea incluziunii sociale prin creșterea oportunităților grupurilor vulnerabile de a se integra în societate. Pentru asigurarea unei implementări coordonate a acestei strategii, Comisia Europeană a propus o serie de linii directoare, iar în domeniul incluziunii, linia directoare nr. 10 recomandă: „Statele membre ar trebui, de asemenea, să promoveze în mod activ economia socială și inovația socială în sprijinul celor mai vulnerabile grupuri”.

Economia socială include întreprinderile sociale și deține actual o pondere de 8% din economiile naționale ale statelor membre, implicând 10% din totalul forței de muncă. Economia socială oferă un model alternativ de afaceri, bazat pe principiile echității, responsabilității sociale și transparenței, prin care se încurajează participarea tuturor actorilor relevanți (grupuri vulnerabile, persoane apte de muncă și care beneficiază de prestații de asistență socială, persoane aflate în șomaj, autorități locale, organizații neguvemamentale etc.) în procesul de luare a deciziilor.

Acest model economic implică o bună coordonare a activităților de producție cu cererea clienților sau utilizatorilor, prin promovarea unei abordări democratice bazate pe cooperare, și nu pe competiție, pe promovarea drepturilor angajaților și utilizatorilor, pe utilizarea programelor de politici publice în vederea promovării și integrării grupurilor dezavantajate.

Proiectul „Șanse egale pe piața muncii” își propune crearea unui mecanism național care să favorizeze o mai

bună evaluare vocațională a persoanelor cu handicap, astfel încât acestea să poată fi mai ușor integrate pe piața muncii.

Inițierea acestui proiect a pornit de la ideea că ocuparea unui loc de muncă reprezintă una dintre principalele căi către incluziunea socială, integrarea și participarea în societate, deoarece oferă persoanelor cu handicap un statut social adecvat, mijloace financiare pentru a fi independente. Mai mult, ocuparea unui loc de muncă de către persoanele cu handicap a devenit o prioritate în toate statele membre ale Uniunii Europene datorită Strategiei UE de la Lisabona care promovează un sistem de ajutor social „activ”, prin care să existe un număr mai mare de persoane pe piața muncii și mai puține care să beneficieze de prestații sociale. În cadrul acestui proiect se are în vedere:

– dezvoltarea sistemului de evaluare profesională a persoanei, prin care se evaluează competențele, abilitățile și interesele persoanei cu handicap și se analizează cerințele pentru locul (locurile) de muncă destinat(e);

– crearea de ateliere de lucru asistate în vederea realizării ajustărilor necesare pentru procesele de muncă cu scopul de a oferi acces tuturor persoanelor, indiferent de nivelul curent de productivitate;

– locuri de muncă asigurate, prin care se oferă sprijin persoanelor cu handicap în asigurarea și menținerea unui loc de muncă plătit pe piața deschisă a muncii. Acest serviciu include pregătirea pentru locul de muncă, găsirea unui loc de muncă, angajare și sprijin la locul de muncă.

Consider că ministerul de resort trebuie să dezvolte sectorul economiei sociale și în România, ca soluție pentru incluziunea socială a grupurilor defavorizate și de creștere a oportunităților de ocupare pentru persoanele cele mai afectate de riscul de excluziune socială.

*

## Declarație politică: „Reducerea abandonului școlar”

Legea educației naționale, adoptată de Camera Deputaților și aflată în dezbatere parlamentară la Senat, își propune, cel puțin ipotetic, să creeze condițiile necesare pentru realizarea modernizării și restructurării coerente a sistemului de educație din România, în vederea creșterii calității învățământului românesc.

Trecerea clasei a IX-a la gimnaziu are multiple avantaje, atât pentru copii, cât și pentru părinți, asigurând încheierea învățământului obligatoriu de către mai mulți copii, deoarece, în prezent, se înregistrează o rată sporită de abandon școlar după clasa a VI-a. Acest fenomen va fi cu atât mai vizibil pentru copiii proveniți din familii defavorizate economic și social, ale căror familii nu au posibilitatea de a plăti costurile pentru internat sau cantină în vederea școlarizării în altă localitate. Școala va fi ținută aproape de elev încă un an de zile. Se ating astfel două obiective majore: dezvoltarea copilului până la 16 ani în mediul familial și reducerea abandonului școlar. Părăsirea școlii înainte de împlinirea vârstei de 16 ani își are rădăcinile în schimbarea bruscă a mediului social de către copil. Procesul de adaptare de la sat la oraș se realizează greu la o vârstă prea fragedă, iar acest lucru se reflectă negativ în rezultatele școlare. Ministerul de resort trebuie să inițieze și să deruleze programe educaționale destinate reducerii abandonului școlar și susținerii participării școlare a elevilor din întreg sistemul de învățământ preuniversitar. Reducerea abandonului școlar, precum și reintegrarea în sistemul educațional a copiilor care au abandonat școala trebuie să reprezinte preocupări permanente ale MECTS.

*

## Declarație politică: „Incluziunea socială”

Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap acordă o atenție deosebită formării profesionale, ocupării și angajării în muncă a persoanelor cu handicap.

Incluziunea socială este un proces complex și are în vedere urmărirea asigurării măsurilor care să conducă la realizarea principalelor drepturi sociale din domeniile: ocupare, sănătate, locuire, educație, asigurări sociale, asistență socială. Orice persoană cu handicap care dorește să se integreze sau să se reintegreze în muncă are acces gratuit la evaluare și orientare profesională, indiferent de vârstă, tipul și gradul de handicap. Poate beneficia de orientare profesională, după caz, persoana cu handicap care este școlarizată și are vârsta corespunzătoare în vederea integrării profesionale, persoana care nu are un loc de muncă, cea care nu are experiență profesională sau cea care, deși încadrată în muncă, dorește reconversie profesională.

Conform Hotărârii Guvernului nr. 1.217/2006 privind crearea mecanismului național pentru promovarea incluziunii sociale în România, a fost înființată Comisia Națională privind Incluziunea Socială, cu atribuții în stabilirea priorităților naționale în domeniul incluziunii sociale și în monitorizarea implementării acestor priorități și s-a reglementat constituirea în fiecare instituție centrală responsabilă în domeniu a unei unități de incluziune socială care ar trebui să colecteze și să analizeze indicatorii sociali sectoriali, creând astfel premisele elaborării unor raportări periodice ale progresului realizat.

Numai că, în realitate, aceste unități de incluziune socială sunt ineficiente, din cauza faptului că, la nivel județean, fondurile destinate programelor de incluziune sunt epuizate, iar personalul este insuficient, raportat la numărul de cazuri speciale existente în acest moment. Trebuie identificate de urgență resursele financiare și cuprinderea lor în bugetul de stat pe anul 2010, sume necesare desfășurării unui proces amplu de incluziune socială la nivel județean și național.

*

Declarație politică: „Interzicerea comerțului electronic cu plante etnobotanice”

După intrarea în vigoare a OUG nr. 6/2010 pentru modificarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, magazinele în care până atunci se comercializau produse ce aveau în componență plante și substanțe cu proprietăți psihoactive și psihotrope, dovedite ca fiind extrem de periculoase pentru sănătatea umană, s-au reorientat către alte produse, la fel de periculoase pentru sănătatea populației și în special a tinerilor.

Întrucât plantele și substanțele conținute de aceste produse nu se regăsesc în tabelele din anexele celor două legi menționate, fapt ce favorizează un acces facil al consumatorilor la aceste produse, este necesară reglementarea interzicerii comerțului electronic cu produse obținute din plante vegetale, precum și a substanțelor altele decât cele aflate sub control național a căror utilizare, indiferent de procedeul de administrare, are efecte similare utilizării substanțelor stupefiante și psihotrope.

Gradul înalt de pericol pentru sănătate al acestor produse este dat de numărul mare de persoane, în special tineri, care se prezintă la camerele de gardă ale spitalelor în urma consumului de plante etnobotanice procurate de cele mai multe ori prin intermediul site-urilor specializate în comerțul electronic cu astfel de plante și substanțe.

În acest sens, am inițiat o propunere legislativă care vine să rezolve această problemă prin interzicerea vânzării pe internet a plantelor și substanțelor cu efect psihoactiv și psihotrop.

*

Declarație politică: „Programe privind combaterea sărăciei”

Inițiativele și acțiunile europene și naționale care au marcat anul 2010 – Anul european pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale – trebuiau să contribuie la creșterea gradului de implicare a tuturor actorilor din sistem, inclusiv a cetățenilor, ceea ce ar conduce la găsirea de noi soluții pentru inițierea și dezvoltarea de măsuri concrete pentru combaterea sărăciei, numai că, din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat.

Utilizând indicatorul de măsurare a sărăciei relative, au fost identificate următoarele grupuri ca fiind expuse unui risc de sărăcie ridicat în anul 2010:

- copiii (între 0 și 15 ani) cu 24,7%;

- populația din zonele rurale (29,9%);

- lucrătorii pe cont propriu (inclusiv agricultorii), cu 39,9%

- și șomerii, cu 37,9%;

- gospodăriile cu doi adulți și trei sau mai mulți copii

- (40%).

În acest sens, consider că ministerul de resort trebuie să aibă în vedere o serie de proiecte ce pot fi susținute financiar din Fondul Social European pentru a răspunde obiectivelor strategice prevăzute în Raportul național strategic privind protecția socială și incluziunea socială în scopul dezvoltării sectorului de economie socială, ca soluție pentru integrarea pe piața muncii a persoanelor defavorizate, precum și proiectarea și implementarea unui program complex de formare/calificare/recalificare pentru creșterea competențelor antreprenoriale pentru șomerii și tinerii din mediul rural.

Un alt obiectiv major al României în domeniul prevenirii și combaterii excluziunii sociale se referă la reducerea sărăciei în rândul copiilor. Pentru a putea eficientiza puținele acțiuni realizate în acest sens, este necesar să se investească atât în familie, dar mai ales în valorificarea potențialului intelectual și social al copiilor. Astfel, se vor crea premisele ca acești copii să devină adulți cu competențe profesionale sporite cu ajutorul cărora să depășească situația de sărăcie cu care se confruntă familiile lor.

## Vă rog să luați loc.

Am avut o solicitare din partea Grupului parlamentar al UDMR, dacă se poate să amânăm puțin începerea lucrărilor pentru că au o ședință de grup și nu puteau să participe.

Vă propun, totuși, să reluăm lucrările și, pe parcurs ce le desfășurăm, probabil că-și vor termina ședința și vor coborî la plen.

Vă anunț că, din totalul celor 333 de deputați, și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 195 deputați. Sunt absenți 138, dintre care 11 participă la alte acțiuni parlamentare.

Înainte de a intra în lucrări propriu-zis, am să-l rog pe domnul deputat Victor Surdu să aibă o intervenție.

## **Domnul Raul Victor Surdu-Soreanu:**

## Doamnă președinte, Stimați colegi,

Zilele acestea se împlinesc 100 de ani de la înființarea, prin Decret Regal, a Societății Naționale de Îmbunătățiri Funciare – SNIF. Pentru noi, un secol de existență a uneia dintre cele mai importante profesii din domeniul construcțiilor, cu aplicare directă în agricultură, are cel puțin două semnificații.

Prima: Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare poartă numele marelui Anghel Saligny, întemeietorul ingineriei românești, inginer constructor, pedagog, ministru, academician, chiar președintele Academiei Române, unul dintre pionierii tehnicii mondiale în proiectarea și construcția podurilor și silozurilor cu construcție metalică, respectiv beton armat.

A doua este legată de faptul că, până în 1990, Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare a purtat diferite nume de-a lungul timpului, dar a cumulat cea mai mare investiție pe cap de locuitor în România, și anume specialiști bine pregătiți în domeniul îmbunătățirilor funciare, proiectarea antierozională, irigații, desecări, desalinizări, îndiguiri, pe aproape întreaga suprafață a României, la care se adaugă, bineînțeles, lucrările importante executate de la cumpăna apelor, din vârful munților și până la Marea Neagră.

Nu vreau să evoc astăzi figura luminoasă a marelui Saligny, dar vreau să deplâng situația deosebit de grea în care se află SNIF după 100 de ani de existentă, SNIF care cândva reprezenta mândria românilor în domeniul cercetării, inovației și construcțiilor.

Îmi exprim regretul că, după munca desfășurată în cadrul Comisiei de cercetare, aprobată de această Cameră în cursul anului trecut, situația existentă în domeniul îmbunătățirilor funciare nu s-a schimbat cu nimic, ba, mai mult, s-a înrăutățit. Doar un mic exemplu: deși anul trecut, timp de 45 de zile, a fost nevoie de irigații pe întreaga suprafață amenajată, în 2010 s-au irigat numai 50 de mii de hectare.

Am încă speranța, stimați colegi, că Parlamentul României, Guvernul României își vor găsi timpul necesar să adopte o lege și hotărâri de guvern care să clarifice patrimoniul SNIF-ului, relația cu Ministerul Finanțelor Publice și, mai ales, locul și rolul SNIF-ului în asigurarea apei pentru

irigat, a protecției solului împotriva eroziunii, a îndiguirilor cu efecte importante atât pentru terenurile agricole, cât și, mai ales, pentru localități.

Îmi exprim speranța că măcar din respect pentru marele Saligny și pentru zecile de mii de români care încă mai lucrează în acest domeniu vom face ceea ce trebuie pentru a salva SNIF-ul de la faliment în acest an, când împlinește un secol.

Vă mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc. Domnul Máté András.

Doamnă președinte, Stimați colegi,

Grupul UDMR solicită o pauză de consultare de 20 de minute.

Bun.

Ne revedem în 20 de minute.

PAUZĂ * * * DUPĂ PAUZĂ

Vă rog să luați loc în sală. Domnul Toader.

## Doamnă președinte,

Iar suntem în întârziere, dar v-aș propune... – pauza de consultări s-a finalizat, chiar dacă colegii de la UDMR n-au venit –, cu rugămintea să acceptați introducerea pe ordinea de zi a raportului privind modificarea regulamentului al cărui articol să crească într-o comisie de la 21 la 41 de membri, sigur, ca suport având și propunerea noastră, Comisia de buget, având în vedere importanța Legii bugetului și cele care sunt cu acordul Fondului Monetar, să putem să avem o distribuție echitabilă în comisie, motiv pentru care v-aș propune să existe și proiectul de hotărâre de modificare a Comisiei pentru buget, finanțe la cota de 41 de membri, repartizarea fiind făcută conform algoritmului din Cameră și în funcție de aprobarea care va fi dată prin votul final, v-aș propune și cei care trebuie să facă parte din comisie.

Dar vă rog să introduceți la ordinea de zi și am să spun...

Domnul Toader, este pe ordinea de zi.

Este pe ordinea de zi, am verificat acum, de ieri, de la Biroul permanent, ordine de zi care a fost aprobată. Bun.

Intrăm în dezbaterea Proiectului de lege privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată. Este procedură de urgență. Îi dau cuvântul reprezentantului inițiatorului. Pe procedură, scuze. Domnul vicelider Neacșu.

Vă mulțumesc, doamnă președinte, pentru amabilitate. Doamnă președinte,

Nu întâmplător, ieri, am citit de la acest microfon scrisoarea adresată de președintele Traian Băsescu Parlamentului României prin intermediul președintelui Senatului și al președintelui Camerei Deputaților, o scrisoare care reitera mesajul pe care acesta l-a adresat Parlamentului, în care mesaj se făcea vorbire, se făcea trimitere la un moratoriu, la înțelegere, la colaborare parlamentară.

Ceea ce s-a întâmplat ieri în Parlament a dovedit că noi am achiesat la această solicitare, am venit în sală, am rămas în sală, am urmărit ordinea de zi, dezbaterile, ne-am bătut pentru Legea pensiilor, am făcut ceea ce trebuie să facă – așa cum un distins coleg încerca ieri să ne explice – ceea ce ar trebui să facă o opoziție responsabilă.

Din nefericire, și ieri, și până ieri, lucrările, dezbaterile au fost unele în care puterea nu s-a dovedit la fel de apropiată în a-și manifesta toleranța, gratitudinea până la urmă, respectul față de opoziție.

Acestea fiind spuse, dincolo de faptul că și astăzi lipsa de respect, până la urmă, pentru fiecare dintre parlamentarii aflați în sală a făcut ca pe lângă geografie și istorie se pare că trebuie să învățăm în limba maghiară și democrația parlamentară, toate aceste elemente mă conduc la aceeași idee pe care o exprimăm de pe data de 15 septembrie încoace, încă o probă de lipsă de colaborare și de interes, încă o probă de dispreț, până la urmă, din partea puterii către opoziție, care ne-a fost oferită și ieri, ne face să ne continuăm demersul nostru început, așa cum am spus, pe data de 15 septembrie, atunci când, în această sală a fost fraudat votul pe Legea pensiilor, motiv pentru care vom participa la activitățile parlamentare atâta vreme cât nu dumneavoastră veți conduce lucrările Camerei. Este primul punct.

Al doilea, vom participa chiar și în condițiile în care dumneavoastră vă veți afla pe acel podium, la actele normative care au în opinia noastră importanță majoră pentru cetățen, și nu vom participa la acele acte normative, cum în mare măsură sunt și cele de astăzi, care se referă la cu totul altceva, la reglementarea generală a unor probleme care într-un fel sau altul reprezintă interesele grupurilor pe care cei care se află la putere în momentul ăsta le reprezintă în Parlament.

În aceste condiții, Grupul parlamentar al PSD va pleca de la ședința de plen și va veni pentru votul final asupra Legii pensiilor și vom veni în continuare în Parlament și la dezbatere și la vot final pe toate legile care sunt de interes pentru români.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Domnul Eugen Nicolăescu.

Doamna deputat Roberta Anastase, Stimați colegi,

Două lucruri doresc să spun de la acest microfon. Unu: ne menținem în continuare poziția politică prin care nu vom participa la lucrările de plen care sunt conduse de doamna Roberta Anastase pentru că dumneaei se face, în concepția și în aprecierea noastră, vinovată de furtul la Legea pensiilor, furtul voturilor, nu vă gândiți la altceva, și e suficient.

În același timp, lucrul al doilea pe care vreau să vi-l spun: ieri am afirmat și astăzi reafirm că Grupul parlamentar al PNL va participa la lucrările de plen atunci când se discută legi importante pentru populația României, cum am făcut ieri la Legea pensiilor, cum vom face astăzi și vom fi prezenți la votul final la Legea pensiilor, dar, în rest, forma noastră de protest se va menține, pentru că trebuie să atenționăm opinia publică că nu trebuie să fim de acord în această țară cu nimeni care nu respectă legea.

În consecință, Grupul parlamentar al PNL va părăsi lucrările plenului.

Vă mulțumesc.

## Bun.

Revenim la un proiect deloc important pentru cetățeni, nu-i așa, privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Repet, procedură de urgență.

Punctul de vedere al Guvernului, vă rog.

## **Doamna Lidia Barac** _– secretar de stat_

## _în Ministerul Justiției:_

## Doamnă președinte,

## Doamnelor și domnilor deputați,

Proiectul de lege în discuție urmărește punerea în acord a reglementărilor propuse inițial prin Ordonanța de urgență nr. 159/2008 cu exigențele impuse de Constituția României, așa cum sunt acestea subliniate în Decizia Curții Constituționale nr. 109 din 9 februarie 2010.

Cât privește conținutul acestui proiect de lege, precizăm că el detaliază cazurile și condițiile de acordare a asistenței judiciare, organizarea acestei forme de acces la justiție a cetățenilor în spațiul românesc. Prin această lege se înființează Departamentul pentru coordonarea asistenței judiciare în cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România.

În același timp, legea reglementează unele aspecte care țin propriu-zis de organizarea și exercitarea profesiei de avocat în România, în principal cu privire la formele de exercitare a acestei profesii, accesul în profesie într-un mod instituționalizat, numai prin examen sau concurs, pregătirea profesională a avocaților într-o formă instituționalizată, organizată la nivel național. Toate acestea fac ca acest proiect să corespundă reglementărilor internaționale orientate spre consolidarea profesiei de avocat, în dublu scop: eficientizarea actului de justiție și respectarea drepturilor și libertăților cetățenilor implicați în procedurile judiciare. În același timp, această lege va permite avocatului român să-și desfășoare activitatea în spațiul european în condiții de egalitate și respect reciproc.

De aceea, votul dumneavoastră va contribui deopotrivă la consolidarea statului de drept în România, în măsura în care veți agrea varianta așa cum rezultă ea din raportul comisiei. Mulțumesc.

Vă mulțumesc. Raportul comisiei. Domnule secretar, vă rog.

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Comisia juridică, de disciplină și imunități a fost sesizată spre dezbatere în fond, în procedură de urgență, cu Proiectul de lege privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege.

Camera Deputaților este Cameră decizională.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil inițiativa legislativă. Obiectul de reglementare al acestui proiect de lege v-a fost prezentat de doamna secretar de stat.

În urma dezbaterilor, membrii Comisiei juridice au hotărât cu unanimitate de voturi să supună plenului Camerei Deputaților adoptarea Proiectului de lege cu amendamentele admise, care sunt redate în anexa nr. 1 la prezentul raport. Amendamentele respinse sunt redate în anexa nr. 2 la prezentul raport.

În raport cu obiectul său, ce vizează modificarea unei legi organice, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Fiind procedură de urgență, doamnă președinte, vă propun cinci minute pentru dezbateri generale și un minut pentru dezbaterea pe articole.

Vă mulțumesc.

Dezbateri generale. Domnule deputat, vă rog.

Stimați colegi,

Prin decizia Curții Constituționale, profesia de avocat a rămas fără un cadru bun de reglementare. În această situație, Parlamentul, împreună cu organizațiile profesionale, cu celelalte instituții, mă refer aici la Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casație, au purces la modificarea acestei legi.

Eu, personal, și Grupul parlamentar al PSD+PC ne exprimăm satisfacția față de forma în care această lege a ieșit. Este o lege corectă, vine și pune pe baze realiste și corecte profesia și vreau să mulțumesc pe această cale tuturor colegilor din Comisia juridică, unde n-au mai existat bariere politice și toți ne-am dat mâna pentru a scoate un act normativ bun.

Mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Alte intervenții în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Atunci, intrăm în dezbaterea pe articole.

La punctul 1, Lege privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Observații? Nu sunt. Adoptat. La punctul 2, dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 3. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 4. Observații? Nu sunt. Adoptat. La punctul 5, dacă aveți observații? Nu sunt. Adoptat. La punctul 6, observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 7. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 8. Dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptat. Domnule Máté, urmăriți și dumneavoastră, da? Bun. Punctul 9. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 10. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 11. Domnule Nicolicea, la punctul 11 aveți? Vă rog.

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

Deci am avut un amendament care este trecut la „amendamente respinse”, după art. 16, și a ajuns la „amendamente respinse” din faptul că, din cauza unor erori de redactare, care cred că-mi aparțin, nu am precizat că pentru a exercita profesia de avocat, excepția de rigoare, trebuie să ai și meseria de jurist. Și atunci acesta sună așa: „2[1] . La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen, cel care până la data primirii în profesia de avocat a exercitat timp de patru ani un mandat de parlamentar, dacă respectivul are studii juridice.”

Doamna deputat întâi și, după aceea, dumneavoastră. Vă rog.

Vă mulțumesc și eu. Domnule deputat, vă rog.

## **Domnul Silvestru Mircea Lup:**

Am spus înainte că am reușit să scoatem o lege bună tocmai pentru că am reușit să eliminăm toate amendamentele care creau un privilegiu. N-am dorit să dăm nici măcar magistraților cu vechime de 10 ani, procurorilor și judecătorilor ocazia de a accede în profesie fără examen.

## **Domnul Tinel Gheorghe**

**:**

A fost!

## Stimați colegi,

Îmi pare foarte rău că trebuie să-l contrazic pe colegul meu Nicolicea, pentru că am manifestat suficient de multă larghețe pentru primirea în această nobilă profesie a tuturor. Din ’90 încoace, numai cine n-a dorit să fie avocat n-a putut să intre în avocatură. Or, mi se pare un lucru total nelalocul său ca, în acest moment, oricine a dobândit niște studii juridice peste noapte, pentru că acum, să vorbim la modul concret, știți și, dumneavoastră câte universități particulare există la ora aceasta și, de ce să nu spunem lucrurilor pe nume, cât de ușor se poate obține o diplomă în drept în aceste condiții, mi se pare total nedrept pentru această castă și pentru această profesie nobilă să introducem în mijlocul avocaților pe oricine. Probabil că unii cred că acolo curge numai lapte și miere. Este departe de a fi așa ceva. Știința de carte și competența sunt cele care asigură într-adevăr acestei meserii, invidiate văd de unii dintre noi, ceea ce trebuie să-i asigure, nicidecum nu văd de ce un mandat de parlamentar poate să-i ofere posibilitatea de a intra în avocatură.

Vă spun acest lucru pentru că, întâmplător sau nu, sunt una dintre persoanele care n-am intrat pe ușa din spate în această meserie, am practicat-o cu cinste 15 ani, așa cum am practicat-o și pe cea de magistrat, dar am dat concurs pe țară, cu subiecte unice, cum se dorește și acum să se facă. A veni aici și a cere un asemenea drept mi se pare deja mult prea mult.

În aceste condiții, doamnă președinte, onorați colegi, vă cer să respingeți acest amendament, să rămână respins, pentru că ar fi o inechitate și, vă spun, o inechitate pentru... sunt cadru universitar, sunt conferențiar. Vreau să vă spun că ar fi o inechitate pentru tinerii care astăzi termină o facultate de drept și care chiar depun niște eforturi s-o termine, poate și materiale, și de alt ordin, și, în momentul în care noi aducem tot felul de oameni în această profesie, ce le mai oferim acestor tineri?

## Vă mulțumesc.

Și sper că m-am făcut înțeleasă și că nu veți merge până acolo încât să dăm acest drept oricui vine să-l ceară, fără a avea nimic pe care să se bazeze decât faptul că a avut un mandat de deputat. Mandatul de deputat și-l poate manifesta perfect aici, în fața dumneavoastră, poate să depună ce eforturi dorește fiecare, dar asta nu înseamnă că trebuie să le facem cadou și profesia de avocat.

Vă mulțumesc.

## A fost.

Deci, din acest moment, gândirea noastră a fost fără privilegii. Și eu, și cei mai mulți am dat examenul de intrare, ne-am făcut stagiatura, am dat definitivatul. Ce vor spune oamenii când creăm acest privilegiu tocmai pentru niște deputați? Gândiți-vă ce rău va cădea la electorat acest lucru! Pe judecători n-am vrut, pe procurori nu, juriști nu, alte categorii și profesii juridice... să ne îndreptăm spre parlamentari?

Rugămintea mea: nu votați un astfel de amendament pentru că face rău profesiei, face rău sistemului judiciar și face rău imaginii noastre de parlamentari.

Mulțumesc.

## Vă mulțumesc.

Era domnul deputat, după care domnul Firczak. Nu, domnul Ovidiu Ganț, în locul domnului Firczak. Dumneavoastră erați înscris, domnule Gabor. Anunțam doar cine vine după aceea.

Mulțumesc, doamnă președinte. Doamnă președinte,

## Stimați colegi,

Așa după cum se știe, în orice profesie, și în profesia de avocat, se poate intra numai după ce se dă un examen de admitere ca avocat stagiar. După doi ani de stagiatură, se poate da examenul de avocat definitiv.

Este de neînțeles cum un om de valoarea domnului deputat Nicolicea poate să ceară adoptarea unui asemenea amendament, pentru că, dacă vom adopta amendamentul vom încălca orice reguli și, în afară de asta, dăm posibilitatea ca pe ușa din spate a profesiei să intre oameni fără pregătire, oameni care nu vor putea să facă cinste profesiei de avocat. Gândiți-vă că asemenea oameni vor duce profesia în jos, și nu vor contribui la onoarea ei. Aceștia vor fi oamenii care vor face trafic de influență, aceștia vor fi oamenii care vor ajunge în fața instanței nu ca avocați, ci ca inculpați.

De aceea, eu consider că trebuie să fim maturi, să votăm împotriva adoptării unui asemenea amendament. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu. Domnul deputat Ovidiu Ganț. După aceea, domnul Firczak.

Vă mulțumesc, doamna președinte. Stimați colegi,

Grupul parlamentar al minorităților naționale va vota categoric împotriva acestei propuneri. Este absolut aberant. Fac apel și la Grupul PDL să voteze împotrivă. Mâinepoimâine o să găsim astfel de portițe pentru medici, pentru astronauți, profesori și așa mai departe. Să găsim tot felul de metode alternative de a se pătrunde într-o anumită profesiune. E împotriva legii. Creăm un precedent extrem de periculos.

Vă rog foarte mult, votați alături de Grupul minorităților naționale împotriva acestui amendament. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu. Domnul Firczak.

## Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor,

Eu sunt perfect de acord cu ceea ce a spus doamna Jipa înaintea mea și distinsul coleg Ovidiu Ganț, dar eu stau și-mi pun întrebarea și e, să zicem, o întrebare semiretorică: oare cine a propus înființarea atâtor facultăți de drept, că circula o butadă pe vremuri că te duci la Herculane turist și te întorci jurist.

Mulțumesc.

Vă mulțumesc. Alte intervenții? Nu mai sunt. Punctul de vedere al Guvernului.

## Doamnelor și domnilor,

Vă rog să aveți în vedere că în Comisia juridică s-au purtat ample discuții în legătură cu acest amendament care a fost analizat în raport cu concepția acestei legi. Spuneam în cuvântul meu că prin această lege urmărim să consolidăm profesia de avocat, să avem o reglementare compatibilă cu reglementările internaționale, mai ales că acum avocatul român poate pleda oriunde în spațiul european. Condiția de reciprocitate, respectul nu se va cerși în acest spațiu, ci trebuie câștigat. Cum îl câștigăm astfel decât dacă arătăm că avem un sistem de acces în avocatură centralizat și instituționalizat, pe bază de criterii obiective, fără privilegii.

Este și motivul pentru care magistrații au înțeles să nu forțeze intervențiile în legătură cu acest proiect de lege, necerând scutire de examen pentru a intra în profesie chiar și pentru o vechime de zece ani.

Vă rog să aveți în vedere, pentru că votul dumneavoastră are puterea de a consolida această profesie direct interesată de actul de justiție. Tăria actului de justiție depinde de calitatea și felul în care avocatul se manifestă în procedura judiciară în fața instanțelor.

Mulțumesc.

Domnul Cezar Preda.

## Doamnă președinte, Stimați colegi,

Eu nu știu cum a putut să ajungă așa ceva în asemenea condiții, în asemenea vremuri, să dezbatem și să votăm. Nu puteam să-mi imaginez că noi, în decembrie 2010, presați de tot ce avem noi de făcut în această situație grea, ne creăm niște privilegii. Nu sunt de acord cu niciun privilegiu pentru niciun parlamentar care trebuie să-și facă treaba de parlamentar. Nu creăm după încheierea mandatului privilegii pentru unii sau pentru alții. Nu sunt de acord pentru niciun deputat și niciun senator să capete un privilegiu care se obține prin concurs și printr-o atitudine care se naște din dorința de a fi, nu dintr-un lucru pe care l-a făcut înainte.

Vă mulțumesc.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

## Vă mulțumesc.

Supun la vot acest amendament după ce ați ascultat toate punctele de vedere, amendament respins, care este susținut de domnul Nicolicea în plen.

Votul este deschis.

## Domnișoară președinte, Stimați colegi,

La poziția 18 am un amendament respins care se referă la introducerea unui nou articol 22[1] : „Avocatul definitiv este obligat să frecventeze formele de pregătire profesională continuă organizate de barou, Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților sau de formele de exercitare a profesiei, în condițiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat.”

Fiecare profesie liberală își organizează aceste cursuri pentru pregătirea avocatului. Cred că în asemenea condiții, avocatul va putea depune o muncă benefică în justiție, în sensul de a fi mai bine pregătit și de a reprezenta mai bine interesele clienților.

Eu vă rog foarte frumos să susțineți acest amendament respins.

Vă mulțumesc. Alte puncte de vedere?

Domnul Ovidiu Ganț și, după aceea, punctul de vedere al Guvernului.

## Mulțumesc, doamnă președinte.

Am să-mi exprim un punct de vedere personal.

Profesia de avocat este o profesie liberală, este reglată, în esență, de piață. Un avocat este bun sau prost în funcție de clienții pe care-i are.

În consecință, el este interesat sau nu să se perfecționeze sau nu. Să introduci în lege o obligativitate supusă sancțiunilor codului disciplinar al avocatului pentru faptul că nu mă duc la niște cursuri de perfecționare, este absolut incredibil!

Mai mult decât atât, se încearcă aici ca pe anumite structuri, mai mult sau mai puțin profesionale, să se câștige bani, doamnă președinte. Până la urmă, dați-mi voie să am mari dubii că mulți dintre acei lectori de la institutul care perfecționează avocați sunt la nivelul unora dintre cei mai buni membri ai barourilor din țară. Nu văd niciun motiv spre deosebire... de exemplu... sau spre exemplu, ca tatăl meu, care e avocat de 30 de ani și care a fost magistrat 20, are nevoie să meargă să fie perfecționat de cineva care de doi ani de zile de-abia a intrat în avocatură și aparține nu știu cărui institut de perfecționare.

Este absolut aberant și o încercare de a obliga avocații să cotizeze din doi în doi ani la niște cursuri de o calitate absolut discutabilă. Opțiunea de perfecționare trebuie să existe, fiecare poate să decidă dacă vrea să se perfecționeze la București, la Berlin sau la Paris, suntem membri ai Uniunii Europene, pot să mă perfecționez oriunde în lumea asta, dar nu mă poate obliga nimeni, ca avocat, să mă duc să mă perfecționez undeva.

Vă rog foarte mult să nu susțineți acest punct de vedere. Este o rugăminte cu titlu personal, și nu din partea grupului parlamentar.

Vă mulțumesc.

Domnul Máté András vrea să clarifice. Domnule deputat, vă rog.

## Stimați colegi,

Atunci când am dezbătut acest proiect de lege a venit reprezentantul profesiei de avocat, domnul președinte Florea, și a spus foarte clar: este o decizie a Congresului în acest sens, este o dorință a avocaților în acest sens și, mai mult, nu este o practică doar la noi, ci este o practică în Uniunea Europeană, unde se țin aceste cursuri. Iar dacă distinsul meu coleg ar fi citit în întregime amendamentul, scrie doar atât: să se prezinte, nu este nicio sancțiune. Mai mult, s-a eliminat din amendamentul meu acea sancțiune prevăzută de statutul profesiei.

Într-adevăr, este o profesie liberală, dar nu numai concurența trebuie să-și spună cuvântul, ci și pregătirea. Deci așa cum este amendamentul, se oprește doar acolo: avocații vor merge la asemenea cursuri, dar nu este nicio sancțiune.

Domnul deputat Ovidiu Ganț, și după aceea poziția Guvernului, vă rog.

## Doamnă președinte,

## Stimați colegi,

Dat fiind faptul că domnul deputat Máté e de părere că nu am citit amendamentul, o să-mi permit să vi-l citesc, ca să vedem cine nu l-a citit. Citez: „Neîndeplinirea fără justificare a obligației de perfecționare a pregătirii profesionale constituie, în condițiile prevăzute de lege și de statutul profesiei, abatere disciplinară.” Este raportul la lege.

Drept la replică.

## Doamnă președinte,

## Stimați colegi,

Într-adevăr, citesc din nou amendamentul. Ce a citit colegul este amendamentul din partea Senatului. Amendamentul meu este altul. Domnul coleg a citit greșit, al meu nu conține această ultimă frază, stimate coleg, deci v-aș ruga să citiți amendamentul meu. Al meu nu conține ultimul alineat: „Neîndeplinirea fără justificare a obligațiilor...”, deci dumneavoastră lucrați pe varianta Senatului. Mai vedeți, în partea cealaltă este încă o rubrică unde apar amendamentele respinse.

Am înțeles.

Deci e clar din punctul acesta de vedere. Vă rog, doamnă deputat.

## Mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Aș vrea să vă spun că, întâmplător sau nu, am beneficiat de asemenea cursuri de perfecționare pe vremea când eram stagiar, și asta era înainte de ’89. Deci nu este nimic nou prin amendamentul făcut de colegul Máté și însușit de Comisia juridică.

Deci a existat întotdeauna un curs de perfecționare.

Eu nu văd ce poate să strice unui stagiar un curs de perfecționare, mai ales că astea nu se țin în fiecare zi. Neținându-se în fiecare zi, eu zic că este absolut necesar să mai meargă și să se perfecționeze, pentru că nimeni nu vine de pe băncile facultății atoateștiutor.

Vă mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc, doamnă deputat. Poziția Guvernului, înainte de a supune la vot.

## Doamnă președinte,

## Doamnelor și domnilor,

Guvernul susține acest amendament. El a avut o oarecare formă și în textul inițial al legii. Considerațiunile pentru care susținem amendamentul rezultă la fel din concepția legii. Am dorit să consolidăm această profesie care este, foarte adevărat, este una liberală, dar prin rolul avocatului, interesul public este asociat direct acestei profesii și vorbeam de rolul acestei profesii pentru desăvârșirea și consolidarea actului de justiție și tocmai de aceea schimbul de informație care are legătură cu consolidarea profesională a fiecărui avocat, inclusiv în spațiul european, este absolut necesar. De aceea, susținem acest amendament.

Vă mulțumesc.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Vă mulțumesc.

Votul este deschis.

La poziția 19, dacă sunt observații?

Domnul deputat, da, aveți intervenții la 19? Vă rog.

## Mulțumesc, doamnă președinte.

Nu e vorba de 19, e explicarea votului de la votul anterior, pentru că am ridicat mâna și am vrut să vorbesc înainte de exprimarea punctului de vedere al Guvernului, probabil că domnii secretari nu v-au sesizat că am vrut să iau cuvântul și să spun că poziția pe care a avut-o colegul Ganț aici nu este o poziție singulară. Grupul parlamentar al minorităților naționale nu poate fi de acord cu astfel de atitudine, cu atât

mai mult cu cât este vorba de spre o profesie liberală în care obligativitatea studiului nu are absolut niciun fel de relevanță.

În mod evident, această poziție, chiar dacă am tot respectul față de colegul Máté, care dorește o astfel de reglementare, și prin vot s-a observat că, mă rog, colegii au fost de acord în majoritate cu astfel de reglementare, ea are un substrat ascuns pe care trebuie cel puțin să-l exprimăm, dacă nu putem altfel în democrație, prin atitudine. În mod evident, atâta timp cât devine obligatoriu o școală, este exact ca și cum ai trimite cioara să facă conservatorul. Noi știm că și cioara și privighetoarea au făcut conservatorul, numai că cioara l-a făcut la fără frecvență.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

Între timp, înțeleg că s-a clarificat, nu există această obligativitate în amendamentul pe care noi l-am susținut.

La punctul 19 deci dacă sunt observații? Nu sunt.

Adoptat. Punctul 20. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 21. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 22. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 23. Nu sunt observații. Adoptat. Punctul 24. Nu sunt observații. Adoptat. Punctul 25. Nu sunt observații. Adoptat. Punctul 26. Nu sunt observații. Adoptat. Punctul 27. Nu sunt observații. Adoptat. Punctul 28. Nu sunt observații. Adoptat. Punctul 29. Nu sunt observații. Adoptat. Punctul 30. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 31. Observații? Nu sunt. Adoptat. De la 32 la 37, dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptate. Punctul 38. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 39. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 40. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 41. Observații? Nu sunt. Adoptat. De la punctul 42 la 48, dacă sunt observații? Adoptate. Punctul 49. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 50. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 51. Nu sunt observații. Adoptat. Punctul 52. Nu sunt observații. Adoptat. De la punctul 53 la 58, dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptate. Punctul 59. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 60. Nu sunt observații. Adoptat. Punctul 61. Nu sunt observații. Adoptat. Punctul 62. Nu sunt observații. Adoptat. Punctul 63. Nu sunt observații. Adoptat.

Punctul 64. Nu sunt observații. Adoptat. Punctul 65. Nu sunt observații. Adoptat. Punctul 66. Nu sunt observații. Adoptat. Punctele 67, 68. Dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptate. Punctul 69. Nu sunt observații. Adoptat. Rămâne pentru votul final. Intrăm în dezbaterea Proiectului de hotărâre privind modificarea alin. (3) al art. 40 din Regulamentul Camerei Deputaților.

Dau cuvântul președintelui comisiei, domnul Cionca. Vă rog.

Doamnă președinte, Stimați colegi,

În data de 7 decembrie 2010, Comisia pentru regulament s-a întrunit pentru a discuta un proiect de hotărâre privind modificarea alin. (3) al art. 40 din Regulamentul Camerei Deputaților, inițiat de domnul Mircea Toader, deputat PDL, cu care comisia a fost sesizată de Biroul permanent al Camerei Deputaților, cu adresa nr. 50 din data de 6 decembrie 2010.

La lucrările comisiei au participat: domnul deputat Varga Attila, Grupul parlamentar al UDMR, domnul Eugen Nicolicea, Grupul deputaților independenți, doamna deputat Liana Dumitrescu, Grupul minorităților naționale, și subsemnatul, Cionca-Arghir, Grupul parlamentar al PDL.

De la lucrările comisiei au absentat domnul deputat Ciprian Dobre, Grupul parlamentar al PNL, și domnul deputat Bogdan Niculescu-Duvăz, Grupul parlamentar al PSD.

În urma dezbaterilor, raportul a fost aprobat cu unanimitate de voturi. Ca urmare a acestui fapt, Comisia pentru regulament supune plenului Camerei Deputaților, spre dezbatere și adoptare, Proiectul de hotărâre privind modificarea alin. (3) al art. 40 din Regulamentul Camerei Deputaților și raportul aferent.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu. Dezbateri generale? Intervenții nu sunt. Intrăm în dezbaterea pe articole. Art. 1. Dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptat. Art. 2. Nu sunt observații. Adoptat. Urmează modificări în componența nominală a unor comisii permanente, proiect de hotărâre propus de Grupul parlamentar al PDL.

Domnule Mircea Toader, vă rog.

## Doamnă președinte,

În afară de a modifica componența, am depus și v-am explicat, se introduce în ordinea de zi un proiect de hotărâre prin care modificăm numărul membrilor din Comisia pentru buget, finanțe și bănci, în conformitate cu proiectul de hotărâre trecut și discutat anterior la numărul 41, motivația fiind clară: având în perspectivă discutarea bugetului și necesitatea unei dezbateri foarte largi, am considerat că e nevoie să existe un număr suficient de mare și cu reprezentativitatea corectă din plenul Camerei Deputaților și vă rog să luați act că avem, pe de o parte, această modificare de la 21 la 41 la Comisia pentru buget.

Totodată, în cadrul modificărilor din această comisie, PDL-ul îl propune pe domnul Stroe Mihai din Comisia pentru drepturile omului să vină la Comisia pentru buget, finanțe și bănci, domnul deputat Burlacu din Comisia pentru industrii și servicii să vină la Comisia pentru buget, finanțe și bănci, și doamna Șandru Mihaela din Comisia pentru politică economică, de asemenea, la Comisia pentru buget, finanțe și bănci, urmând ca și celelalte partide să-și nominalizeze, fiindcă fiecare partid va avea unul, doi sau trei membri în plus.

## Vă mulțumesc.

Domnule Toader, mai e o precizare de făcut. Acest proiect se supune la vot numai dacă trece proiectul de modificare. Și mai este nominalizat și domnul deputat Valeriu Andrei Steriu, din partea Grupului parlamentar al independenților.

## Vă mulțumesc.

Intrăm în Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” și a sistemului de cercetaredezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare.

Nu mai avem foarte mult timp la dispoziție, o să vă rog, domnule președinte, să fiți concis.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice. În urma dezbaterii, comisiile propun admiterea cu modificări și completări a propunerii legislative.

În același timp, am o notă cu niște erori materiale identificate de Departamentul Legislativ, care aș vrea să fie consemnate în stenogramă. Conținutul art. 55 alin. (1) de la poziția 40 din raport se transferă la art. V și devine alin. (2); anexa nr. 3, la pagina 77, subanexa 3.18, la comuna Poian, suprafața de 1,76 hectare este, de fapt, 1,79, fără a se modifica totalul general; la pagina 232 subanexa 3.33, numărul corect de înregistrare al suprafeței la Ministerul Finanțelor Publice este de 117.025; la subanexa 3.47, la pagina 291, la total arabil comuna Perieni s-a omis trecerea suprafeței totale de 358,54, deci două hectare, fără a se modifica totalul general; la pagina 313, comuna Perieni la numărul parcelei 1482/1/6/1, în timpul procesului de imprimare pe suport, au fost omise cifrele de identificare a parcelelor 1, 3, 5 și 7, și la pagina 340 la numărul parcelei, în timpul procesului de imprimare pe suport de hârtie a fost omisă cifra de identificare a parcelei 1482/1/6/1.

Și astea au fost observațiile.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Intervenții în cadrul dezbaterilor generale. Domnul Kelemen.

Vă rog, domnule deputat.

Și, după aceea, domnul Victor Surdu, cu rugămintea să fie scurte intervențiile, astfel încât să ne putem încadra în timp.

Și domnul Tinel Gheorghe.

Mulțumesc, doamnă președinte.

Foarte pe scurt, domnilor colegi.

Cunoscând importanța cercetării autohtone și importanța mediului rural din România, UDMR-ul va vota această lege. Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Domnul Victor Surdu, după aceea domnul Mircia Giurgiu și domnul Tinel Gheorghe.

## Doamnă președinte,

## Doamnă președinte,

## Stimați colegi,

O să încerc să fiu cât mai scurt se poate.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice împreună cu Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport au fost sesizate în fond cu propunerea pentru modificarea și completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniul agriculturii, silviculturii și industriei alimentare.

## Stimați colegi,

Ca inițiator, această lege este deosebit de importantă, pentru că va proteja, după adoptarea ei de plenul distinsei noastre Camere, suprafețele pe care sunt organizate experiențele multianuale, suprafețele pe care sunt plantate bazele genetice pentru vie, pomi, arbuști fructiferi. De asemenea, reglementează statutul cercetătorilor care lucrează în domeniul cercetării fundamentale, stimulează cercetarea aplicată și așa mai departe.

Grupul parlamentar al PSD+PC susține această lege. Vă mulțumesc.

Și eu mulțumesc. Domnul Mircia Giurgiu.

Mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Sunt și eu unul dintre inițiatori și, prin această lege, chiar dacă a durat foarte mult dezbaterea, sper să reușim să punem la punct cercetarea și dezvoltarea în agricultură. Vă mulțumesc.

Mulțumesc și eu. Domnul Tinel. Concis, vă rog.

Nu sunt. Adoptate. Punctul 21. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 22. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 23. Observații? Nu sunt. Adoptat.

De la punctul 24 la 34, dacă sunt observații? Nu sunt.

Adoptate.

Mulțumesc, doamna președinte.

Eu aș vrea să vă spun că nu e prima dată când Academia de Științe Agricole și Silvice a fost sprijinită în demersurile de a reintra pe circuitul normal al fluxului de cercetare și cercetare aplicată. Eu cred însă că facem astăzi un lucru bun, ștergând și datoriile acumulate între timp.

Spun că nu este prima dată, dar anticipez că dacă Academia nu ia măsuri de a eficientiza activitatea, e posibil ca în perioada următoare să venim iarăși cu un proiect de lege și iarăși să procedăm la ștergerea anumitor părți din datorii. Acum e vorba de vreo 200.000 mii de lei, ceea ce cred că nu-i o sumă de aici, de colea, dar să sperăm că cei care ne ascultă acum și ne urmăresc vor interpreta mesajul nostru corespunzător.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc mult. Intrăm în dezbaterea pe articole a legii. Amendamente admise.

Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și a industriei alimentare.

Observații? Nu sunt. Adoptat. La punctul 2. Observații? Nu sunt. Adoptat. De la punctul 3 la punctul 10, dacă sunt observații? Nu sunt.

Adoptate. Punctul 11. Observații? Nu sunt. Adoptat. De la punctul 12 la punctul 20, dacă sunt observații?

De la punctul 35 la 42, dacă sunt observații? Nu sunt.

Adoptate.

Punctele 43, 44 și 45.

Se vede că s-a lucrat mult pe acest material că nu sunt observații.

De la poziția 45 la 56, dacă sunt observații?

Nu sunt.

Adoptate.

Anexa 1.

Observații?

Nu sunt.

Adoptată.

Anexa 2.

Observații?

Nu sunt.

Adoptată. Anexa 3. Observații? Nu sunt. Adoptată. Anexa 4. Observații? Nu sunt. Adoptată. Anexa 5. Observații? Nu sunt. Adoptată. Anexa 6. Observații? Nu sunt. Adoptată. Anexa 7. Observații? Nu sunt. Adoptată. Anexa 8. Observații? Nu sunt. Adoptată. Anexa 9.

Observații? Nu sunt. Adoptată. Urmează votul final. Domnul deputat Cristian Dumitrescu.

Da.

Vreau să vă mulțumesc pentru că a fost adoptat acest proiect de lege.

Vreau să fac două mici precizări, pe care noi le-am făcut și în raport, acelea potrivit cărora, acesta fiind un raport comun al Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport și al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice, de partea extrem de complicată și extrem de importantă, cea care ține de anexe, pentru că acolo se stabilește _statu quo_ -ul situației efective, cu terenurile care revin, care, de fapt, sunt de cele mai multe ori în discuție... Legat de activitatea acestei academii, au fost elaborate, și controlate, și susținute, și parafate de către Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice, a făcut un efort extraordinar. Noi, Comisia de învățământ, vă dați seama că nu puteam să ne referim la aceste aspecte, și cu atât mai puțin să le acoperim.

Deci, cu această precizare, vă mulțumesc și vă rog foarte mult ca această lege să meargă cât mai repede la promulgare.

Vă mulțumesc.

Îi mulțumesc domnului președinte pentru aceste precizări. Sunt de felicitat și trebuie să mulțumim ambelor comisii, membrilor ambelor comisii, au făcut o treabă extraordinară și se vede că a fost un proiect muncit cu multă seriozitate.

Vă mulțumesc.

Ne revedem la ora 13.00 pentru sesiunea de vot final. Acum intrăm în pregătirile pentru sesiunea de vot final. Vă mulțumesc.

PAUZĂ

## DUPĂ PAUZĂ

## Doamnelor și domnilor deputați,

Vă rog să luați loc în sală, pentru a putea începe sesiunea de vot final.

Vă rog să luați loc în sală.

Domnule Bobeș, vă rog, luați loc în sală. Domnule Toader, e tot grupul?

Vă rog să luați loc, domnule Leșe!

Bun, vă propun să începem sesiunea de vot final.

Bun, vă propun să începem...

Pe procedură, domnule Cristian Dumitrescu, vă rog, și domnul Pambuccian, imediat.

## Doamnă președinte,

Am o rugăminte către dumneavoastră: să începem la ora 13.00, dacă avem cvorum, bineînțeles, și aveam cvorum, pentru că vreau să vă spun că, din cauza acestor prelungiri, noi a trebuit să mutăm comisiile de la ora 14.00 la ora 15.00, și să vă spun și de ce: nu că am avea noi vreun moft, dar nu poți să chemi invitații, miniștri sau reprezentanți ai altor instituții, să-i chemi la o anumită oră și să întârzii o oră.

Deci vă rog foarte mult, da?

Vă mulțumesc. Domnul Varujan Pambuccian.

## Doamna președinte,

Mă raliez și eu propunerii pe care a făcut-o domnul deputat Dumitrescu. Este bine să începem atunci când este anunțată sesiunea de vot și avem comisii după aceea, tocmai din acest motiv.

Propunerea pe care vreau să v-o mai fac, pe procedură, pentru că am discutat chestiunea aceasta cu colegii din grup, și noi am dori să procedăm așa, să avem vot nominal pe Legea pensiilor. Deci grupul nostru parlamentar vă propune vot nominal pe Legea pensiilor.

Domnul Eugen Nicolăescu.

Vă rog să pregătiți cartelele, să scoateți cartelele și să le reintroduceți, vă rog.

Domnul deputat Eugen Nicolăescu.

Doamnă deputat Roberta Anastase,

Având în vedere că și situația dumneavoastră, în continuare, este incertă pe votul la Legea pensiilor din 15 septembrie, ca s-o facem certă, în sensul că nu se mai fură la acest vot, Grupul parlamentar al PNL vă propune ca la Legea pensiilor să facem vot prin apel nominal, astfel încât lucrurile să fie clare și nimeni să nu aibă nimic de comentat și, în același timp, să se și cunoască cum s-a votat pe această lege.

Vă mulțumesc.

## Vă mulțumesc.

Cred că lucrurile sunt foarte clare: grupurile parlamentare ale PDL, UDMR, UNPR și minoritățile naționale, care au propus, și grupul parlamentarilor independenți, îmi cer eu scuze!

Domnul Dușa.

## Doamna președinte,

Stimați colegi,

Așa cum am afirmat și ieri, Legea pensiilor este mult prea importantă pentru pensionarii României și, de aceea, rămânem în sală la votul final pe Legea pensiilor. Sigur că dumneavoastră încercați astăzi să conduceți ședința plenului, deși eu v-am rugat, ieri, la Legea pensiilor, chiar pentru a nu mai avea nicio problemă și a nu ne mai aduce în situația să vorbim zilnic de votul care s-a dat acum două luni de zile, să lăsați un vicepreședinte să conducă lucrările plenului.

Și insist să faceți acest lucru, insistând, de asemenea, ca votul să fie nominal, ca să vadă românii cine dorește să le taie pensiile și cine nu dorește.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Vă mulțumesc.

Domnul secretar Pardău, pentru a începe votul prin apel nominal.

## **Voci din opoziție**

**:**

Votul!

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Mă scuzați.

Supun întâi la vot această propunere de vot nominal. Votul este deschis.

Domnule secretar Pardău, vă rog.

Pe procedură întâi, domnul Mihai Voicu. Apoi doamna Aura Vasile, tot pe procedură.

## **Domnul Mihai Alexandru Voicu:**

Mulțumesc.

Este o problemă de procedură care sper că este de înțeles pentru toată lumea: votul prin apel nominal se face de către deputați, și nu de către secretarul de ședință.

Deci sper că votul prin apel nominal se va desfășura la modul la care fiecare deputat se ridică sau nu se ridică, asta este mai puțin important, dar spune cu vocea proprie, dacă votează pentru sau împotrivă, și nu presupune secretarul că votează într-un fel sau altul.

Domnule Mihai Voicu, lucrul acesta este evident. Doamnă deputat Aura Vasile, vă rog.

Deci trebuie să corectăm și să scriem așa cum spune Regulamentul Camerei: este adoptarea raportului de reexaminare a proiectului de lege, și nu adoptarea, cu modificări, a legii.

Prima problemă pe procedură, doamnă președinte, și doresc să respectăm regulamentul, pentru a nu da loc la interpretare, pentru că prima care veți fi avizată veți fi dumneavoastră.

A doua problemă pe procedură: mi s-ar părea corect ca apelul pentru votul fiecărui deputat să nu fie făcut de reprezentantul puterii – secretarul puterii –, ci de secretarul opoziției. Mi s-ar părea un lucru care ar putea să demonstreze, încă o dată, dorința dumneavoastră de a fi corecți cu cetățenii României și cu cei din opoziție.

Deci solicit ca domnul Voicu să strige catalogul, iar dumneavoastră, în momentul în care supuneți la vot, să spuneți „Raport de adoptare a reexaminării proiectului de lege”, și nu adoptarea legii.

Vă mulțumesc.

Comisia pentru muncă și protecție socială propune adoptarea cu modificări a legii.

Domnul Eugen Nicolăescu, vă rog.

## **Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:**

Doamna deputat Roberta Anastase, Stimați colegi,

Chiar sunt surprins plăcut de faptul că arcul guvernamental dorește vot prin apel nominal la acest proiect de lege, dar mă întreb de ce.

Dacă faceți o numărătoare și vă uitați, acum, în sală, la arcul guvernamental nu sunt decât 150 de deputați ai puterii în sală.

Stați o clipă, nu vă grăbiți, nu vă grăbiți! Comportați-vă frumos, nu ca pe stadion, și o rog pe doamna Anastase să vă pună la punct.

Domnule Nicolăescu, eu o să vă rog pe dumneavoastră, în primul rând, să vă adresați respectuos plenului.

În al doilea rând, în momentul în care avem vot, prin apel nominal, vom vedea exact. Nu faceți dumneavoastră estimări.

Doamnă președinte, Stimați colegi,

Spuneam aseară că, în conformitate cu Hotărârea nr. 14/2010 a Curții Constituționale, care a făcut modificări la articolele din regulament privind reexaminarea, în această situație se votează raportul de reexaminare. Ieri, pe ordinea de zi, în dreptul explicativ al proiectului de lege erau trecute și reexaminarea raportului, și adoptarea legii.

Ieri v-am citit din regulament, așa cum a fost el modificat, și nicăieri, nici în alin. (2), nici în celelalte nu se vorbea de adoptarea legii.

Astăzi văd pe acest formular, care spune „Vot final”, la poziția 1, că trebuie să adoptăm Legea cu modificări: adoptarea, cu modificări, a legii.

Spuneam aseară ca nu cumva să se încerce acoperirea unei fraude cu votul nostru din această zi.

## **Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:**

Eu mă adresez dumneavoastră, doamnă, astăzi președinte de ședință, să faceți dumneavoastră ordine în sală, când deputații nu se comportă cum trebuie. Dar se pare că îi lipsește această calitate președintelui de ședință.

Deci eu cred că dumneavoastră doriți să fraudați votul și de data aceasta, asta cred eu.

Drept consecință...

Eu vă rog să vă corectați această atitudine în raport cu plenul, domnule Eugen Nicolăescu.

Eu, în locul dumneavoastră, nu aș deschide gura, doamnă.

Vă mulțumesc pentru această intervenție. Vă rog să vă adresați respectuos plenului, da?

Deci propunerea era, în sprijinul celor de la PSD, ca apelul nominal să fie citit de secretarul opoziției, pentru a ne asigura că există obiectivitate, și, doi, deputatul care își exprimă votul se ridică în picioare și spune tare cum votează, pentru că dorim să fie înregistrat pe camera de luat vederi. În felul acesta nu veți mai fura. Vă mulțumim.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Vă mulțumesc. Dragi colegi,

Eu cred că lucrurile trebuie să fie așa cum scrie și în regulamentul nostru, și așa cum este și firesc să se întâmple, prin apel nominal. Evident, parlamentarii se vor ridica, își vor spune opțiunea pentru sau contra.

În ceea ce privește secretarul, domnul Pardău, în 15 septembrie nu a stat la prezidiu. O să vă rog ca secretarul asupra căruia nu planează niciun fel de întrebare să citească prezența.

Domnul secretar Pardău, vă rog.

Deci Raportul Comisiei pentru muncă și protecție socială referitor la Legea privind sistemul unitar de pensii publice – adoptarea cu modificări a legii. Semnificația voturilor este așa: pentru, adoptarea legii, contra, sunteți împotriva adoptării legii.

De aceea am făcut aceste precizări, iar domnul secretar mi-a atras atenția, pentru a fi clar acest aspect.

Domnule secretar, vă rog să începeți.

|**Domnul Dumitru Pardău:**|| |---|---| |Adomniței Cristian Mihai|prezent, contra| |Albu Gheorghe|prezent, pentru| |Alecu Valeriu|prezent, pentru| |Almăjanu Marin|prezent, contra| |Amet Aledin|prezent, pentru| |Ana Gheorghe|prezent, contra| |Anastase Roberta Alma|prezentă, pentru| |Andon Sergiu|absent| |Andronache Gabriel|prezent, pentru| |Anghel Florin Serghei|prezent, pentru| |Antal István|prezent, pentru| |Antochi Gheorghe|prezent, contra| |Apostolache Mihai Cristian|prezent, pentru| |Ardeleanu Sanda Maria|prezentă, pentru| |Arion Viorel|prezent, pentru| |Atanasiu Teodor|prezent, contra| |Avram Marian|prezent, pentru| |Axenie Carmen|prezentă, pentru| |Bălan Ioan|prezent, pentru| |Balcan Viorel|prezent, pentru| |Banu Mihai|prezent, pentru| |Barbu Sulfina|prezentă, pentru| |Barna Maria Eugenia|prezentă, pentru|

Bădălan Eugen prezent, pentru Bădulescu Adrian prezent, pentru Bănicioiu Nicolae prezent, contra Bărbulescu Daniel Ionuț prezent, pentru Bejinariu Eugen prezent, împotrivă Berci Vasile prezent, împotrivă Béres Ștefan Vasile prezent, pentru Blaga Iosif Veniamin prezent, pentru Bleotu Vasile absent Boabeș Dumitru prezent, contra Bobeș Marin prezent, pentru Bode Lucian Nicolae prezent, pentru Boghicevici Claudia prezentă, pentru Boiangiu Victor prezent, pentru Boldea Mihail prezent, pentru Borbély László absent Bordeianu Dan absent Bostan Emil prezent, pentru Bot Octavian prezent, pentru Botiș Ioan Nelu prezent, pentru Boureanu Cristian Alexandru prezent, pentru Brătianu Matei Radu prezent, contra Brînză William Gabriel prezent, pentru Buciuta Ștefan prezent, pentru Bud Nicolae prezent, pentru Buda Daniel prezent, pentru Buda Viorel Vasile prezent, contra Budurescu Daniel Stamate absent Buhăianu-Obuf Cătălin Ovidiu prezent, pentru Buican Cristian prezent, contra Burcău Doina prezentă, împotrivă Burlacu Cristian Ion prezent, pentru Burnei Ion prezent, contra Buta Sorin Gheorghe prezent, pentru Calimente Mihăiță prezent, contra Canacheu Costică prezent, pentru Cantaragiu Bogdan prezent, pentru Cazan Mircea Vasile prezent, contra Călian Petru prezent, pentru Călin Ion prezent, împotrivă Cărare Viorel prezent, pentru Cherecheș Cătălin prezent, contra Chircu Doinița Mariana prezentă, pentru Chirilă Constantin prezent, pentru Chiriță Dumitru prezent, împotrivă Chisăliță Ioan Narcis absent Chițoiu Daniel prezent, împotrivă Chiuariu Tudor Alexandru absent Cindrea Ioan prezent, împotrivă Ciobanu Gheorghe prezent, pentru Ciocan Gheorghe prezent, împotrivă Cionca-Arghir Iustin Marinel prezent, pentru Ciucă Liviu Bogdan prezent, împotrivă Ciuhodaru Tudor prezent, contra Coclici Radu Eugeniu prezent, împotrivă Coroamă Gheorghe prezent, pentru Covaci Dorel prezent, împotrivă Cristea Victor prezent, contra Cristian Horia prezent, împotrivă Croitoru Cătălin prezent, pentru Damian Ioan prezent, contra Dascălu Constantin prezent, pentru Derzsi Ákos prezent, pentru Dobre Ciprian Minodor prezent, contra Dobre Cristina Elena prezentă, pentru Dobre Victor Paul prezent, împotrivă Dolineaschi Andrei prezent, contra Donțu Mihai Aurel prezent, contra Dragomir Gheorghe prezent, contra Drăghici Mircea Gheorghe prezent, împotrivă Drăghici Sonia Maria prezentă, împotrivă Drăgulescu Iosif Ștefan absent Dugulescu Marius Cristian prezent, pentru Dumitrache Ileana Cristina prezentă, contra Dumitrescu Cristian Sorin prezent, împotrivă Dumitrescu Liana prezentă, pentru Dumitrică George Ionuț absent Dumitru Georgică prezent, pentru Dumitru Ion prezent, împotrivă Dușa Mircea prezent, împotrivă Edler András György prezent, abținere Erdei Dolóczki István prezent, pentru Farago Petru absent Farkas Anna Lili prezentă, pentru

prezent, împotrivă prezent, pentru prezent, contra prezent, pentru prezent, pentru prezent, contra prezentă, pentru prezent, împotrivă prezent, contra prezent, contra prezent, contra prezent, împotrivă prezentă, împotrivă absent

O să rog să părăsească sala imediat cei care nu sunt membri ai Camerei.

Domnule deputat Movilă, o să vă rog să rămâneți în sală.

prezent, împotrivă prezent, pentru prezent, împotrivă prezent, pentru prezent, contra prezent, pentru prezent, împotrivă prezent, pentru prezentă, împotrivă prezent, pentru prezent, împotrivă prezent, împotrivă prezent, pentru prezent, pentru prezent, pentru prezent, pentru prezent, împotrivă prezent, pentru prezent, împotrivă prezent, pentru prezentă, împotrivă prezent, pentru prezent, împotrivă prezent, pentru prezent, pentru

Fenechiu Relu Firczak Gheorghe Florea Damian Florescu Adrian Frunzulică Doru Claudian Fuia Stelian Gabor Gheorghe Ganț Ovidiu Victor Gavrilescu Grațiela Leocadia Geantă Florian Daniel Georgescu Filip Gerea Andrei Dominic Gheorghe Tinel Gherasim Vasile Ghiță Cornel Ghiță-Eftemie Stelian Ghiveciu Marian Giurgiu Mircia Gliga Vasile Ghiorghe Göndör Marius Sorin Gorghiu Alina Ștefania Gospodaru Gabriel Dan Grama Horia Grosaru Mircea Gurzău Adrian

Gust Băloșin Florentin Hogea Gheorghe Holban Titi Holdiș Ioan Horj Pavel Hrebenciuc Viorel Iacob Ridzi Monica Maria Iacob-Strugaru Stelică Ialomițianu Gheorghe Iancu Iulian Ibram Iusein Iftime Dragoș Adrian Ignat Miron Ionescu George Iordache Florin Iordache Luminița Iorguș Zanfir Irimescu Mircea Itu Cornel Jipa Florina Ruxandra Jolța Nicolae Kelemen Atilla Béla László Kelemen Hunor Kerekes Károly Korodi Attila Kötő Iosif Lakatos Petru Leșe Doru Brașoan Liga Dănuț Longher Ghervazen Lubanovici Mircea Luca Ciprian Florin Lup Mircea Silvestru Lupu Mihai Macaleți Costică Manda Iulian Claudiu Manolescu Oana Marian Dan Mihai Marin Mircea Marinescu Antonella Martin Eduard Stelian Márton Árpád Francisc Máté András Levente Mazilu Constantin Merka Adrian Miroslav Militaru Constantin Severus Mircovici Niculae Mitrea Manuela Mocanu Adrian Mocanu Vasile Mocioalcă Ion Moldovan Carmen Ileana Moldovan Emil Radu Morega Dan Ilie Motreanu Dan Ștefan Movilă Petru Munteanu Ioan Mustea-Șerban Răzvan

prezent, împotrivă prezent, pentru prezent, contra absent prezent, împotrivă absent absentă prezent, pentru prezent, pentru absent prezent, pentru prezent, pentru prezent, pentru prezent, pentru prezent, împotrivă prezentă, pentru prezent, pentru prezent, împotrivă prezent, împotrivă prezentă, împotrivă prezent, contra prezent, pentru prezent, pentru prezent, pentru prezent, pentru prezent, pentru prezent, pentru prezent, pentru prezent, pentru prezent, pentru prezent, pentru prezent, contra prezent, contra prezent, contra prezent, împotrivă absent prezentă, pentru prezent, pentru prezent, pentru prezentă, împotrivă prezent, contra prezent, pentru prezent, pentru prezent, pentru prezent, pentru prezent, pentru absent prezentă, împotrivă absent prezent, împotrivă prezent, contra absentă prezent, împotrivă prezent, pentru prezent, împotrivă prezent, pentru prezent, împotrivă prezent, pentru

## 74 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 184/17.XII.2010

Nassar Rodica prezent, împotrivă Năstase Adrian prezent, împotrivă Neacșu Marian absent Nechifor Cătălin Ioan absent Neculai Marius prezent, pentru Negoiță Robert Sorin prezent, împotrivă Negruț Clement prezent, pentru Nica Dan prezent, contra Nica Nicolae Ciprian prezent, contra Nicolăescu Gheorghe Eugen prezent, contra Nicolicea Eugen prezent, pentru Niculescu-Duvăz Bogdan Nicolae absent Niculescu-Mizil-Ștefănescu-Tohme Oana absentă Nistor Laurențiu prezent, contra Niță Constantin prezent, contra Nițu Adrian Henorel prezent, pentru Nosa Iuliu prezent, contra Novac Cornelia Brîndușa prezent, pentru Oajdea Vasile Daniel prezent, pentru Olar Corneliu prezent, pentru Olosz Gergely prezent, pentru Oltean Ioan prezent, pentru Oprea Gabriel prezent, pentru Oprișcan Mihai Doru prezent, pentru Orban Ludovic absent Pál Árpád prezent, pentru Palașcă Viorel prezent, contra Palăr Ionel prezent, contra Paleologu Theodor prezent, pentru Pálfi Mózes Zoltán prezent, pentru Pambuccian Varujan prezent, pentru Pandele Sorin Andi prezent, pentru Panțîru Tudor prezent, contra Pardău Dumitru prezent, pentru Păduraru Nicușor prezent, pentru Păsat Dan prezent, pentru Păun Nicolae absent Pâslaru Florin Costin prezent, contra Pető Csilla Mária prezentă, pentru Petrescu Cristian prezent, pentru Petrescu Petre prezent, contra Pieptea Cornel prezent, împotrivă Pirpiliu Ștefan Daniel prezent, pentru Plăiașu Gabriel prezent, contra Pocora Cristina Ancuța prezentă, contra Ponta Victor Viorel absent Pop Georgian prezent, contra Pop Virgil absent Popa Florian prezent, contra Popa Octavian Marius prezent, contra Popeangă Vasile prezent, contra Popescu Adrian prezent, pentru Popescu Cosmin Mihai prezent, pentru Popescu Dan Mircea prezent, contra Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton prezent, contra Popov Dușan prezent, pentru Popoviciu Alin Augustin Florin prezent, pentru Postolachi Florin prezent, pentru

Potor Călin Preda Cezar Florin Prigoană Vasile Silviu Radan Mihai Rățoi Neculai Rebenciuc Neculai Resmeriță Cornel Cristian Riviș-Tipei Lucian Rizea Cristian Rogin Marius Roman Gheorghe Roman Ioan Sorin Roșca Lucreția Rusu Valentin Sava Andrei Valentin Săftoiu Ana Adriana Săniuță Marian Florian Săpunaru Nini Sârbu Marian Scutaru Adrian George Seremi Ștefan Seres Dénes Socaciu Victor Solomon Adrian Soporan Vasile Filip Spînu Teodor Marius Stan Ioan Stan Ion Stan Nicolae Stanciu Anghel Stavrositu Maria Steriu Valeriu Andrei Stoica Mihaela Stragea Sorin Constantin Stroe Ionuț Marian Stroe Mihai Stroe Radu Stroian Toader Surdu-Soreanu Raul Victor Surpățeanu Mihai Surupăceanu Mugurel Șandru Mihaela Ioana Ștefan Viorel Știrbeț Cornel Știrbu Gigel Sorinel Tabără Valeriu Tabugan Ion Taloș Gheorghe Mirel Tărâță Culiță Teodorescu Horia Tița-Nicolescu Gabriel Tîlvăr Angel Toader Mircea Nicu Trandafir Teodora Virginia Trășculescu Alin Silviu Tudose Mihai Turcan Raluca Tușa Adriana Diana

prezent, contra prezent, pentru prezent, pentru prezent, pentru prezent, contra prezent, pentru prezent, contra prezent, pentru absent prezent, pentru prezent, pentru prezent, contra prezentă, contra prezent, pentru prezent, pentru prezentă, contra prezent, contra prezent, contra prezent, pentru prezent, contra prezent, pentru prezent, pentru prezent, contra prezent, contra prezent, pentru prezent, pentru prezent, contra prezent, contra prezent, pentru prezent, contra prezentă, pentru prezent, pentru prezentă, pentru prezent, contra prezent, contra prezent, pentru prezent, contra prezent, pentru prezent, contra prezent, pentru prezent, contra prezentă, pentru prezent, contra prezent, pentru prezent, contra prezent, pentru prezent, pentru prezent, contra prezent, pentru prezent, contra prezent, pentru prezent, contra prezent, pentru prezentă, pentru prezent, pentru prezent, contra prezentă, pentru prezentă, contra Țaga Claudiu prezent, abținere Țintean Ioan prezent, contra Țîmpău Radu Bogdan absent Țurcanu Florin absent Țurea Răzvan prezent, pentru Udrea Elena Gabriela prezentă, pentru Uioreanu Horea Dorin prezent, contra Uricec Eugen Constantin prezent, pentru Vainer Aurel prezent, pentru Varga Attila prezent, pentru Varga Lucia Ana absentă Vasile Aurelia prezentă, contra Vasilică Radu Costin prezent, contra Vișan Gelu prezent, pentru Vîlcu Samoil prezent, pentru Vladu Iulian prezent, pentru Vlase Petru Gabriel absent Vlădoiu Aurel prezent, contra Voicu Mădălin Ștefan absent Voicu Mihai Alexandru prezent, contra Voinescu-Cotoi Sever prezent, pentru Vreme Valerian prezent, pentru Zamfirescu Sorin Ștefan prezent, pentru Zătreanu Dan Radu prezent, pentru Zgonea Valeriu Ștefan absent Zisopol Dragoș Gabriel prezent, pentru Zoicaș Gheorghe prezent, pentru Andon Sergiu prezent, contra

Doamna președinte, au votat „prezent – pentru” 172 de colegi. _(Aplauze_ .)

Nu l-am pus pe Drăgulescu – Drăgulescu, absent –, nu este în totalul de 172.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Bun.

Legea pensiilor a fost adoptată.

Vă mulțumesc pentru acest vot.

Votul a fost prin apel nominal și acum lucrurile cred că sunt clare.

Pentru explicarea votului, da?

Mă scuzați, domnule deputat, o să dau drumul și la clopoțel, pentru a reveni în sală colegii care mai sunt încă pe hol.

## **Domnul Ioan Cindrea:**

## Mulțumesc, doamnă președinte.

Ne uităm cu îngrijorare la bucuria colegilor din arcul guvernamental. Mai rămâne un lucru: să declarați ziua de 7 decembrie Ziua de luptă împotriva pensionarilor.

Cred că astăzi v-ați desăvârșit opera, prin efectele dezastruoase asupra pensionarilor, asupra punctului de pensie, care va scădea accelerat sub 30%, conducând la scăderea puterii de cumpărare a celor 5,7 milioane de pensionari din România, prin scăderea cuantumului pensiilor anticipate cu 50%, prin scăderea cuantumului pensiilor de boală cu 10% și, mai cu seamă, prin creșterea vârstelor de pensionare, exagerat față de realitățile României de astăzi. Pentru femei crește vârsta de pensionare cu 4 ani, de la

59 la 63 ani, iar la bărbați crește la 65 de ani. Cred că ați desăvârșit ceea ce v-ați dorit: distrugerea statului de drept, a statului social și a sistemului de asigurări sociale de pensii.

Vă mulțumesc, domnule deputat. Ați epuizat cele două minute.

## **Domnul Ioan Cindrea:**

Cred că o putem declara ziua de 7 decembrie, Ziua de luptă împotriva pensionarilor, cea mai neagră zi pentru pensionarii din România.

Să fiți sănătoși, să ferească Dumnezeu să ajungeți să beneficiați de această lege! Noi, cei de la PSD, promitem un lucru: dacă vom veni la putere, vom repara aceste grave erori pe care le face regimul Băsescu și Guvernul Boc.

Bine.

Domnule deputat, am putea să sărbătorim și revenirea dumneavoastră la vot după o absență de trei luni de zile, în care nu v-ați făcut treaba de parlamentar.

Domnule ministru Botiș.

**Domnul Ioan Nelu Botiș** – _ministrul muncii, familiei și protecției sociale_ **:**

## Doamnă președinte,

Domnilor vicepreședinți, Domnilor secretari,

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă rog să-mi permiteți, în primul rând, să vă mulțumesc pentru votul de astăzi, celor care ați susținut astăzi un vot al responsabilității. Ziua aceasta va rămâne, cu siguranță, în istorie, ca un vot dat pentru cei care sunt responsabili pentru viitorul României.

Dincolo de demagogie, dincolo de ceea ce prezentați și pentru care știți că nu aveți susținere, trebuie să vă spun că astăzi s-a dat un vot pentru a responsabiliza ceea ce se întâmplă azi, mâine și poimâine în România. Nu – și vă spun încă o dată foarte clar –, nu va scădea pensia, pentru că valoarea punctului de pensie pentru 2011 este la 732,8 lei. Formula de calcul prezentată în această lege este una corectă și una care oferă sustenabilitate acestui sistem. O să mulțumiți mulți de aici, atunci când veți ajunge să primiți o pensie, pentru faptul că alți colegi au fost responsabili pentru ceea ce aveți dumneavoastră dreptul să primiți ca pensie.

O să ajungeți ziua în care o să mulțumiți celor care au votat astăzi în acest fel!

Și dacă doriți să vă mai spun un mic secret, astăzi ați votat exact împotriva ideii ca femeile să iasă la 63 de ani la pensie! Ați votat pentru o vârstă de 65 de ani! Acesta este votul dumneavoastră astăzi!

Vă mulțumesc.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Și eu vă mulțumesc. Cred că putem să

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

Conform art. 135 alin. (4) din regulament, în situația în care nu se întrunește numărul necesar de voturi adoptării raportului cu privire la acceptarea în totalitate sau în parte a cererii de reexaminare, legea se retrimite președintelui pentru promulgare în forma adoptată inițial de către Parlamentul României.

Deci cei care au votat contra, dacă li se îndeplinea dorința, legea era trimisă la promulgare în forma inițială, adică femeile să iasă la pensie cu 65 de ani.

În ceea ce...

Doamna președinte, vă rog să...

Vă rog. Fiecare parlamentar are o intervenție de două minute. Așa cum fiecare grup își ascultă reprezentantul, vă rog să o faceți și dumneavoastră într-un mod civilizat. Sunt opinii, vă rog să le respectați.

Domnule deputat, vă rog să vă apropiați de final.

În ceea ce ne privește, Grupul deputaților independenți a votat acest raport, pentru că el conține reducerea vârstei de pensionare pentru femei la 63 de ani, amendament ai cărui autori sunt domnul Marian Sârbu, doamna Barna Eugenia și domnul Steriu Valeriu. Cei care vociferează nu fac decât să-și arate ignoranța.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Era și ultimul intervenient, domnul președinte Dobre, președintele Comisiei pentru muncă.

votat, domnilor! Despre asta discutăm! Nu am reformat nimic! Am afectat 5 milioane de oameni. Gândiți-vă fiecare atunci când mergeți acasă, pe stradă, la cabinetul parlamentar, să vă uitați în ochii lor și să le explicați ce ați votat, cu aplauze. Este inadmisibil!

Vă mulțumesc.

Domnule Dobre, o să vă rog să finalizați.

Ca să întâmpinați cu aplauze, ca pe vremurile pe care le-am uitat, o lege care afectează veniturile a 5 milioane de oameni.

Domnule Dobre, vă mulțumesc.

O lege pentru care, mă rog, v-ați îndeplinit sarcina față de FMI. Asta am făcut azi!

Vă mulțumesc.

Și ultimul intervenient, domnul Oajdea.

## Domnilor colegi,

Eu aș vrea să precizez următoarele lucruri.

Astăzi am avut de ales între două opțiuni: păstrarea legii în forma inițială, care toată lumea a spus că a fost adoptată prin fraudă, și modificarea ei, în sensul scăderii vârstei de pensionare.

Am votat pentru scăderea vârstei de pensionare la femei, de la 65 la 63 de ani, pentru că altminteri rămânea legea veche, despre care toată lumea spunea că a fost adoptată prin fraudă.

Vă reamintesc, doamna Aura Vasile, că puțin mai devreme, acum zece minute, ați spus același lucru de la acest microfon. Și menționez, în același timp, că voi susține orice inițiativă a legii de modificare a punctului de pensie, în sensul creșterii acestuia.

## **Domnul Victor Paul Dobre:**

Bun.

În primul rând nu vorbesc în numele comisiei, ci al Grupului Partidului Național Liberal.

Vreau să vă spun, dincolo de jonglerii avocățești și chestiuni de genul acesta, că astăzi am dat o lege de reformă a sistemului public de pensii. În principiu, Partidul Național Liberal dorește o reformă. Numai că această lege nu s-a făcut decât sub presiunea Fondului Monetar Internațional, această lege nu s-a făcut decât la indicațiile domnului Franks, această lege nu are decât un singur rol: înghețarea punctului de pensie, fixarea pensiilor, nu mai vorbesc de recalcularea unei mari părți de pensii ale celor care au lucrat în sistemul de ordine publică, siguranță națională, apărare.

Această lege este așteptată ca să scadă cheltuielile. Care cheltuieli? Cu dreptul unor oameni care au muncit o viață! Le tăiem acest drept! Le tăiem șansa! Aseară Guvernul a mai realizat ceva: impozitarea, începând de la 740 de lei. Asta ați

Dragi colegi, vă propun să revenim la vot.

O să vă rog să luați loc în sală, să pregătiți cartelele de

vot.

Vă rog să le scoateți și să reintroduceți cartelele de vot și, în același timp, vă propun să dăm și un vot test, astfel încât să vedem că aceste cartele funcționează.

Bun.

Votul este deschis.

Votați „da”. Este doar un vot test.

Repet faptul că nicio comisie, conform regulamentului, nu are dreptul să lucreze în paralel cu sesiunea de vot final. Aceasta ca să nu existe niciun fel de dubiu.

Invit liderii de grup la secretariat, pentru a lua listele de vot, astfel încât să verifice cartelele că funcționează, să nu mai avem...

Domnule Nicolicea? Domnule Pambuccian?

Lista de vot. Domnule deputat, începem sesiunea de vot. Vă rog, rămâneți în sală.

## **Domnul Octavian Marius Popa**

**:**

Procedură.

Vă rog. Domnule deputat, pe procedură, până verifică liderii. Vă rog.

Mulțumesc, doamna președinte.

Vreau să vă spun doar un singur lucru: că s-a aprobat un program în care plenul durează până la ora 14.00, de la ora 14.00 urmează comisii. Noi, de exemplu, îl avem invitat în Comisia pentru cercetarea abuzurilor pe domnul ministru al sănătății, care să ne explice cum a fost pus pe butuci Institutul Cantacuzino, o emblemă a medicinei românești, și de aceea eu nu cred că-l putem face pe domnul ministru să ne aștepte.

În plus, vreau să vă spun că am putut vedea astăzi o specie nouă de oameni: cei care au votat Legea pensiilor, oameni fără părinți.

În acest moment, anunțăm plenul Camerei Deputaților că la poziția 1, privind raportul de reexaminare, votul a fost neregulamentar, deoarece s-a cerut adoptarea cu modificări a legii, explicându-se că așa a cerut comisia, ca și cum comisia poate să fie mai mare decât Regulamentul Camerei Deputaților, motiv pentru care vă anunțăm că vom contesta la Curtea Constituțională acest lucru, pentru că dacă data trecută s-a furat, de data aceasta s-a solicitat un vot neregulamentar.

În continuare, stimați colegi ai arcului guvernamental, de la acest microfon, în frunte cu ministrul muncii, nu ați spus decât minciuni poporului, acuzându-ne pe noi că am votat în detrimentul cetățenilor.

Stimaților, nenorociți în continuare! Ați plecat de la noțiunea de pensii mincinoase și îi nenorociți pe cei mai săraci oameni din țară.

Ați epuizat cele două minute. Vă mulțumesc.

Grupul PSD părăsește sala!

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Da. Bine.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Domnule deputat, domnul ministru va înțelege. Ședința de vot final se desfășoară fără a avea în paralel desfășurarea niciunei alte comisii.

Vă rog să verificați, domnule Toader. Liderii de grup înțeleg că au verificat.

O să vă rog să luați loc.

Domnule Olosz, ați verificat, este în regulă? Domnule Toader? Domnul Dușa, ați verificat? Sunteți în regulă, da? Domnul Pambuccian, e în regulă? Domnul Nicolicea? E în regulă. Bun.

Pe procedură, doamna Aura Vasile, vă rog.

## Stimați colegi,

Așa cum am anunțat, Grupul PSD a rămas în sală pentru a ne expune punctul de vedere legat de reexaminarea Proiectului de lege privind pensiile unitare.

Până când ne-am făcut și noi prezențele și evenimentele, a trecut și punctul 2, dar nu este niciun fel de problemă.

Proiectul de hotărâre privind modificarea și completarea Regulamentului Camerei Deputaților.

Mă scuzați, doamna Aura Vasile avea ceva să-mi spună. Domnul Negruț Clement, înainte de votul final.

O intervenție scurtă.

Am să-i rog pe ceilalți colegi să pregătească cartelele de vot.

Domnule deputat, concis.

Vă mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Explicarea votului pe proiectul anterior. M-am abținut la acel vot.

Sigur, au fost o serie de luări de poziție de la acest microfon la discuții generale prin care, sigur, s-a făcut _laudatio_ asupra profesiei de avocat, pe care o stimez și eu din tot sufletul, însă nu pot fi de acord cu anumite lucruri legate de faptul că nu orice absolvent al unei instituții de drept poate să ajungă și avocat – este o afirmație făcută de una dintre colegele noastre – pentru că avem instituții acreditate, instituții ale statului român și cred că oricine poate să ajungă în această profesie.

Mai mult decât atât, nu vreau să cred că vă protejați pe dumneavoastră, să nu spun, formând o castă închisă a acestei profesii, și aș putea să aduc argumente în acest sens.

Mai mult decât atât, vreau să faceți și o radiografie, să vedeți cum în această profesie se perpetuează un fel de transmitere. Nu că ar fi rău, dar vedem în fiecare județ cum se transmite din generație în generație, iar unii dintre copiii familiilor de avocați sunt favorizați în acest sens. Nu vreau să spun mai multe.

Vă mulțumesc.

Este sau nu...

Scuze!

O singură frază. Dacă este o profesie liberală, atunci, sigur, trebuie acceptată și concurența. Mai mult decât atât, un avocat, în opinia mea, nu este catalogat un avocat bun, în funcție de clienții pe care-i reprezintă, ci de procesele pe care le câștigă.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Mulțumesc. Domnule deputat Gurzău, vă rog să luați loc. Și domnul Negruț.

Trecem la următorul vot.

Proiectul de hotărâre privind modificarea și completarea Regulamentului Camerei Deputaților.

Votul este deschis.

Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare.

Proiectul de hotărâre privind completarea art. 40 alin. (4)

din Regulamentul Camerei Deputaților.

Votul este deschis.

A trecut.

Proiectul de hotărâre privind Bugetul Camerei Deputaților pe anul 2011.

Votul este deschis.

A trecut.

Proiectul de hotărâre privind modificarea articolului 123 din Regulamentul Camerei Deputaților.

Votul este deschis.

Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare.

Proiectul de hotărâre privind modificarea și completarea Regulamentului Camerei Deputaților.

Comisia pentru regulament iarăși propune respingerea. Votul este deschis.

A fost respins.

Da, domnule Toader, vă rog.

Doresc să mai faceți o verificare totuși a colegilor, fiindcă sunt niște lucruri pe care nu le înțeleg. Cu o lege înainte, un număr de voturi pentru... Vă rog să mai încercăm o dată pe cartele, fiindcă este foarte important acest proiect de hotărâre care modifică numărul de membri în Comisia pentru buget, finanțe și bănci și vreau să fim foarte atenți.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Domnul deputat Oajdea. Ce se întâmplă?

Am înțeles.

O să vă rog să scoateți din nou cartelele și să le introduceți.

Vreți să mai facem un vot test? Bun. Vot test.

Apăsați „prezent” și „da”. O să vă rog să luați listingul și să verificați. Da, este în regulă, domnule Toader? Bun.

Deci reluăm de la punctul 8, următorul vot pe care trebuia să-l dăm.

Domnule Oajdea, vă așezați în bancă, totuși, să votați? Deci o să vă dea acum foaia de vot final. Domnule Toader, dați-i foaia de vot final. Domnule Toader, vă rog să luați loc!

Proiectul de hotărâre privind modificarea art. 40 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaților.

Propune adoptarea – se referă la numărul de membri ai Comisiei pentru buget, finanțe și bănci.

Votul este deschis.

Și, acum, Proiectul de hotărâre privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaților privind aprobarea componenței nominale a Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, astfel încât să ne adaptăm la modificarea acestui regulament.

Votul este deschis.

Legi organice.

Primul: Proiectul de lege pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române și pentru abrogarea art. 4 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României.

Votul este deschis.

Vă rog. Dar o să vă rog să fiți concis.

## **Domnul Marian Florian Săniuță:**

Vă mulțumesc. Voi fi foarte concis, doamnă președinte. Este explicarea acestui vot. Rămân consecvent angajamentelor pe care le-am luat în 2004, în numele României, la Bruxelles, cu ocazia închiderii Capitolului 24.

De aceea, am rămas și voi rămâne în sală, atunci când interesul României o va cere.

Vă mulțumesc.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

## Vă mulțumesc.

Îi mulțumesc domnului Săniuță și poate este un exemplu și pentru liderul de partid al PSD, care nu a fost prezent nici de această dată, nici la votul pe pensii, nici la această lege importantă.

O să-i transmiteți.

Vă mulțumesc.

Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 67/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive.

Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională propune adoptarea.

Este lege organică. Suntem Cameră decizională.

Votul este deschis.

Trecem la Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” și a sistemului de cercetaredezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare.

## Este lege organică.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice și Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport propun adoptarea propunerii legislative.

Votul este deschis.

Înainte de aceasta, domnul ministru Tabără, pentru explicarea votului, și după aceea domnul Victor Surdu.

## **Domnul Valeriu Tabără:**

## Doamna președinte,

## Stimați colegi,

Stimați colegi de la PSD care ați rămas în sală la această lege, eu vă mulțumesc pentru faptul că s-a dat vot pentru o lege deosebit de importantă la această dată și care are o odisee lungă, începând cu 45, cu legea de modificare.

Aș vrea să vă fac precizarea și, dacă ați fost foarte atenți, în programul pentru noua politică agricolă comună 2014–2020, cercetarea agricolă revine ca element fundamental, în ceea ce privește contribuțiile, la ceea ce va însemna promovarea unor programe de politică agricolă.

Din păcate, de-a lungul anilor, acest sector în România a suferit enorm.

Prin legea pe care am dat-o astăzi, vom putea să ajutăm, și mai ales să putem să ne asigurăm că și România poate dispune și poate pune la dispoziția fermierilor români, și nu numai, rezultate care să ajute la creșterea producției agricole în România.

Încă o dată vă mulțumesc pentru votul pe care l-ați dat.

Și eu vă mulțumesc. Domnul Surdu.

## Doamna președinte,

Stimați colegi,

Votul de astăzi reprezintă un pas mic, cum știm noi, românii, să-l facem, dar apăsat și sigur, ca să ne încadrăm și noi în ce ne îndemna domnul Barroso, acum vreo câteva luni de zile, când visa la România 2020 și insista pe faptul că în perioada acestui deceniu, care urmează, nu?, trebuie să ne bazăm mai mult pe creștere inteligentă, pe inovare, deci pe cercetare.

Să dea Dumnezeu ca și cercetătorii să înțeleagă că efortul care s-a făcut pentru ei în tot anul ăsta, și mai ales acum, cam târziu, e adevărat, se vorbea aici – și cu asta închei – la sesiunea de dezbatere pe articole a legii că ei au primit, de fapt, un cadou, ștergându-li-se datoriile. Nu. Târziu de tot li se întâmplă acest lucru, pentru că aproximativ 80% din sumele care de fapt reprezintă o regularizare benefică și Guvernului, sunt majorări, penalizări. Baza este mică și este dintr-o perioadă în care, așa cum știu și unii dintre dumneavoastră, care aveți firme în alt profil, există, totuși, o presiune a acestei piețe unice europene asupra producătorului român care pornește din start doar cu 80 de euro pe hectar, față de alții, care au 350–400. Vă mulțumesc.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

## Vă mulțumesc.

Vă propun să trecem la legi ordinare, adoptări.

Proiectul de lege privind ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind implementarea programului de asistență tehnică și financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil.

Este procedură de urgență.

Comisia pentru buget, finanțe și bănci propune adoptarea. Punct de vedere al Guvernului, este inițiator. Suntem primă Cameră sesizată. Votul este deschis.

Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/2010 pentru finanțarea, în anul 2010, a Programului „Renașterea satului românesc” .

Comisia pentru buget, finanțe și bănci și Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic propun adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului. Este inițiator, prin urmare, susține.

Votul este deschis.

Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 42/2010 pentru reglementarea unor măsuri financiar-bugetare referitoare la executarea bugetului Ministerului Administrației și Internelor.

Comisia pentru buget, finanțe și bănci și Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic propun adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului este că-l susține, este și inițiator.

Votul este deschis.

Și ultimul proiect – Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 60/2010 pentru

modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2007 privind regimul veniturilor încasate de autoritățile contractante pe parcursul licitării și implementării contractelor din cadrul proiectelor ex-ISPA și PHARE finanțate de Uniunea Europeană.

Este lege ordinară.

Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare propune adoptarea.

Inițiator este Guvernul, deci susține.

Votul este deschis.

Vă doresc o zi bună!

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|520370]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 184/17.XII.2010 conține 80 de pagini.**

Prețul: 16,00 lei