Viorel Vasile Buda

## „10 Mai necesită o reparație morală”

Ne aflăm astăzi sub semnul unei zile care acum 145 de ani a însemnat actul de naștere al noii Românii.

În ziua de 10 mai a anului de grație 1866, Carol I de Sigmaringen a depus jurământul în fața Parlamentului României și a preluat conducerea țării. Și tot într-o zi de 10 mai, de această dată în anul 1877, țara noastră – prin decizia Parlamentului – și-a declarat independența față de Imperiul Otoman. Printre cei care au fost principalii artizani ai evenimentelor petrecute pe 10 mai în anii mai sus amintiți s-au aflat liderii PNL ai momentului. Dar nu este momentul ca subsemnatul să arate aici – au făcut-o alții, a făcut-o istoria, a făcut-o viața – care au fost meritele înaintașilor liberali, deși ele trebuie mereu consemnate.

După cum se poate observa, există un element comun celor două evenimente majore petrecute pe 10 mai în anii 1866 și 1877. Este vorba de Parlamentul României, de fapt, instituția care a asigurat cadrul legal al celor două evenimente. Cu regret trebuie să constat că data de 10 mai nu trezește nicio emoție actualei conduceri superioare a Camerei Deputaților Și pentru prim-ministrul Emil Boc și Guvernul României, și pentru Președintele României data de 10 mai nu există. Dacă din punct de vedere personal, domnii Emil Boc și Traian Băsescu nu vibrează pentru cele întâmplate în 1866 și 1877, măcar natura funcțiilor pe care temporar le dețin cei doi i-ar fi obligat să se exprime public.

Ziua de 10 mai a fost până la preluarea puterii de către comuniști Ziua Națională a României. După evenimentele din decembrie 1989, au fost numeroase voci care au solicitat repunerea în drepturile ei firești a zilei de 10 mai. Nu s-a vrut. Înțeleg contextul politic al anilor 1990–1992. Cei care au preluat puterea se temeau de o resuscitare a spiritului monarhiei și le-a fost frică să nu piardă pozițiile-cheie în stat, deși ar fi trebuit să știe că, într-o monarhie constituțională, regele domnește, Guvernul conduce, Parlamentul legiferează. Îmi este greu să apreciez acum dacă restabilirea zilei de 10 mai, ca zi națională a României, ar fi condus și la revenirea la monarhie. Probabil că nu.

S-a ales ca zi națională 1 Decembrie – fără discuție, 1 decembrie 1918 este o dată care trebuie mereu celebrată, dar nu-i scade din rang dacă este celebrată ca și ziua de 24 Ianuarie –, dar fiind zi de iarnă, automat caracterul de sărbătoare este estompat. Una este să-ți serbezi ziua națională la începutul iernii și alta este spre sfârșitul primăverii.

Și nu trebuie uitat un amănunt extrem de important: fără 10 mai 1866 și fără 10 mai 1877 cu siguranță nu ar fi existat nici 1 Decembrie 1918 și, drept consecință, România nu ar mai fi cunoscut nici înfloritoarea perioadă din perioada interbelică. S-a condamnat – este adevărat, numai pe hârtie și doar în scopuri electorale – de către Administrația Prezidențială, comunismul, dar eliminarea din istorie de către comuniști a zilei de 10 mai a fost din păcate reconfirmată.