Doamnei Crinuța Nicoleta Dumitrean

## 101. **Andrei Dolineaschi, deputat PSD, Circumscripția electorală nr. 7 Botoșani**

Obiectul interpelării: întârzierile la plata despăgubirilor în dosarele aprobate conform Legii nr. 290/2003

Doamnă președinte,

În întrebarea adresată Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, înregistrată la Camera Deputaților cu nr. 3379A/16.06.2010, am solicitat o explicație privind întârzierile pentru achitarea sumelor aprobate în dosarele cu o vechime mai mare de doi ani privind solicitarea unor măsuri reparatorii, conform Legii nr. 290/2003.

În acest sens, am subliniat prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003, conform cărora „despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. (4) sau alin. (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 alin. (1)”.

În răspunsul primit din partea dumneavoastră, înregistrat cu nr. 6608/5.07.2010, s-a precizat: „Subliniem faptul că Legea nr. 290/2003 nu presupune restituirea dreptului la proprietate asupra unor bunuri imobile, ci acordarea unor măsuri reparatorii, având în vedere posibilitățile economice și financiare ale țării, în raport cu alte priorități economice și sociale, în a căror evaluare și satisfacere legiuitorul este suveran.”

Referitor la acest răspuns, aș dori să subliniez faptul că precizarea privind distincția dintre „dreptul la proprietate” și „măsurile reparatorii” este introdusă în discuție într-un mod greu de înțeles, din moment ce în întrebarea pe care v-am adresat-o nu am pretins și nu am făcut referire la restituirea dreptului de proprietate, ci doar la despăgubirile („măsurile reparatorii”) prevăzute în Legea nr. 290/2003.

Însă, mai gravă decât această remarcă nepotrivită mi se pare interpretarea dumneavoastră referitoare la prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003, conform cărora rezultă că, în înțelesul dumneavoastră, legiuitorul este suveran să amâne _sine die_ o obligație asumată prin lege de statul român față de cetățenii săi, din motive care pot fi mai mult sau mai puțin subiective, în funcție de o anumită guvernare sau alta.

Vă rog, totodată, să remarcați utilizarea necorespunzătoare a termenului de „legiuitor” în acest

context. Guvernul României și instituțiile aflate în coordonarea sau subordonarea sa, inclusiv Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, reprezintă puterea executivă, și nu cea legislativă, așa-numitul legiuitor, ceea ce înseamnă că puterile sale nu sunt suverane în această privință, iar obligația sa e de a respecta legile în vigoare, așa cum sunt adoptate de Parlamentul României, în calitate de legiuitor.

În această speță, legiuitorul — a se citi Parlamentul, nu Guvernul — a luat în considerare dificultățile economice și financiare care pot exista la un moment dat, iar pentru acest lucru a prevăzut o prelungire cu maximum doi ani a termenului de plată a despăgubirilor aprobate. Așadar, acordarea acestor despăgubiri nu poate fi amânată _sine die_ , cum rezultă din răspunsul dumneavoastră, ci trebuie să se realizeze nu mai târziu de doi ani de la aprobarea cererii de despăgubire. Astfel, consider că în momentul de față Guvernul României, prin Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a depășit termenul maxim legal prevăzut în Legea nr. 290/2003, plasându-se astfel în afara legii. Solicitarea privind lista completă cu dosarele aflate în analiza Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților nu viza datele cu caracter personal din bazele dumneavoastră de date, ci doar o situație generală privind această problemă la nivelul județului Botoșani, pe care îl reprezint în calitate de deputat.