Radu-Marcel Tuhuț

„102 ani de la Încoronarea Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria ca suverani ai României Mari de la Alba Iulia”

Acum exact 102 ani, într-o zi strălucitoare de toamnă, pe data de 15 octombrie 1922, orașul Alba Iulia a devenit martorul unui moment istoric de o importanță covârșitoare pentru neamul românesc, Încoronarea Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria ca suverani ai României Mari, după Războiul de Reîntregire a Neamului Românesc.

Imediat după război, în anul 1918, apar primele discuții legate de încoronare, lansate de Regina Maria, însă România avea să mai aștepte încă 4 ani până la finalizarea Conferinței de Pace de la Paris, care consfințea în mod internațional Unirea de la 1 Decembrie. Astfel, după încheierea Conferinței de Pace de la Paris, erau întrunite absolut toate condițiile să facem și un act festiv, istoric, care să sublinieze România Mare, respectiv Încoronarea Regelui Ferdinand ca Rege al României Mari.

Locul de încoronare nu a fost ales întâmplător: Alba Iulia era orașul în care Mihai Viteazul intrase triumfător la 1 noiembrie 1599, iar la 1 decembrie 1918 peste o sută de mii de oameni aclamaseră Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România.

Pentru buna pregătire și desfășurare a festivităților, Guvernul Averescu a numit, în iunie 1920, Comisiunea pentru organizarea Serbărilor Încoronării Suveranilor, cu sediul în palatul Ministerului Lucrărilor Publice. Șef al comisiunii a fost desemnat generalul Constantin Coandă (tatăl celebrului inventator Henri Coandă), președinte al Senatului și fost prim-ministru, iar din comisie mai făceau parte Nicolae Titulescu, ca ministru de finanțe, Octavian Goga, ca ministru al cultelor și artelor, viitorul patriarh Miron Cristea, istoricii Nicolae Iorga și Alexandru Lăpedatu, compozitorul George Enescu, pictorii Costin Petrescu și Arthur Verona, arhitectul Victor Ștefănescu, precum și primarul Albei Iulia, Aurel Sava.

Până la urmă a fost acceptată propunerea lui Nicolae Iorga de construire a unei noi catedrale a încoronării la Alba Iulia. Proiectul și conducerea lucrărilor au fost încredințate arhitectului Victor Ștefănescu, elev al marelui arhitect Ion Mincu, creatorul stilului neoromânesc.

Întreg orașul Alba Iulia a fost supus unor ample transformări edilitare, iar Sala Unirii a primit o nouă înfățișare. Sala propriu-zisă a suferit importante modificări. Zidul de răsărit a fost deschis până jos, în dreptul fostelor ferestre rezultând cinci ferestre-uși. Două arcade mai proeminente separau sala în trei spații distincte. În spațiul din dreapta sălii au fost pictați Horea, Cloșca, Crișan, Avram Iancu, iar în cel din stânga Iancu de Hunedoara, Matei Corvin, Petru Maior, apoi episcopii de la 1848, Șaguna și Lemeni.