Marian Florian Săniuță

## „16 martie 2011 – o zi tristă”

Parlamentul României a oferit, în ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din data de 16 martie 2011, un exemplu concludent despre cum nu trebuie să se facă politică într-o țară democratică, membră a Uniunii Europene și NATO.

Pe fond se discuta, în conformitate cu prevederile Constituției, moțiunea de cenzură depusă de opoziție cu ocazia angajării răspunderii Executivului privind modificările aduse Codului muncii.

În lipsa numărului necesar de voturi pentru adoptarea acestei moțiuni de cenzură, după eșecul și al mitingului organizat de sindicate în fața clădirii Parlamentului, unii reprezentanți ai opoziției au încercat o stratagemă: introducerea unui nou punct pe ordinea de zi a lucrărilor Parlamentului României, deși inițial ordinea de zi fusese votată în cvasiunanimitate și cuprindea doar discutarea moțiunii de cenzură.

De altfel, nimeni din rândurile PSD, PNL sau PC nu a propus în vreun fel modificarea proiectului ordinii de zi inițial distribuit tuturor parlamentarilor, senatori și deputați.

De ce a fost necesară o astfel de șmecherie? Simplu: pentru ca la orele de maximă audiență de la televiziuni să nu se prezinte încă o înfrângere a nou-constituitei Uniuni SocialLiberale. Și atunci s-a preferat vadimizarea lucrărilor Parlamentului României de oameni care vor să conducă această țară.

Trist, foarte trist, să asistăm la reluarea unor teme demne de anii ’90, pe care le consideram uitate, și asta doar din dragostea nețărmurită a liderilor USL pentru sticla televizoarelor...

Cred că mesajul dat românilor de acest trist spectacol este că trebuie să fim foarte atenți pe mâna cui ne dăm destinele noastre și ale copiilor noștri atunci când votăm. Este nevoie de echilibru, de moderație, de profesionalism și onestitate, dar mai ales de valoare în viața politică! Liderii opoziției au dovedit aseară că nu ezită să arunce țara în aer sau să riște să dărâme ani de muncă asiduă în plan diplomatic bilateral pentru consolidarea relațiilor româno-maghiare, dacă asta dă bine pe ecrane.

Mă detașez de un astfel de comportament care nu ține cont de lecțiile istoriei. Rostul unui parlamentar valoros este, în opinia mea, de a nu incita la tensiuni gratuite, de orice natură ar fi ele, și de a nu reacționa la primul impuls, cu atât mai mult cu cât trebuie să le reamintim unora că România și Ungaria sunt aliați în NATO și parteneri în Uniunea Europeană, iar în această perioadă Budapesta este centrul deciziilor politice europene. Asta nu înseamnă că eu, ca român, nu aștept să aud sau să văd un oficial maghiar care să prezinte scuze poporului român pentru cele întâmplate la Ip, Treznea, Moisei, Sărmașu, Nușfalău, Cerișa, Marca, Brețcu, Mureșenii de Câmpie, Mihai Bravu, Ciumarna, Zalău, Huedin, Belin, Zăbala, Halmașd, Sântion, Cosniciu de Sus, Camăr, Aghireș, Sucutard, Ditrău, Suciu de Sus, Tărian, Prundu Bârgăului, Cătina, Răchitiș, Șincai, Turda, Ozd, Gădălin, ca semn al unei reconcilieri europene pe care o parcurgem după 1989.