Bogdan-Alexandru Bola

## „1918 – de la agonie la extaz”

„Pentru reîntoarcerea în Dobrogea sunt două căi: prima – calea sângelui! Pentru ca armatele noastre să treacă să ocupe Dobrogea, trebuie să curgă sânge. N-a curs însă, pânʼ acum destul sânge românesc?”, spunea generalul Coandă în noiembrie 1918. Așa se face că, pe când românii sărbătoreau Marea Unire la Alba Iulia, Dobrogea era încă sub ocupație bulgară* și nu aveam multe motive de bucurie. Anul 1918 reprezintă drumul de la agonie la extaz pentru dobrogeni, care, după ce s-au trezit cu peste o treime din teritoriu dat bulgarilor drept recompensă de război, au trăit să vadă cu ochii lor Marea Unire și dezrobirea acestui teritoriu. Acel an începe cât se poate de prost pentru țara noastră: bolșevicii, conduși de Lenin și sprijiniți de germani*, preluând puterea în Rusia, își respectă angajamentul față de Germania și își retrag toate trupele de pe front. Românii, abandonați și de ultimul „aliat”, având guvernul și monarhia refugiate la Iași, cu trupele decimate de tifos și de luptele crâncene, atât împotriva inamicului, cât și a bandelor bolșevice care jefuiau locuitorii, se văd siliți să ceară pace și să accepte solicitările inamicului.

Astfel,