Florin-Claudiu Roman

„1923 – un secol de la adoptarea Legii fundamentale a reîntregirii”

Adoptarea Constituției din 1923 este un moment special în istoria modernă a României. După aproape 5 ani de război și stare de luptă (de la 4/17 august 1916, data intrării noastre în război, până la 1 aprilie 1921, data la care armata română trece pe picior de pace), conflagrație în urma căreia România obține câștiguri pe care nici cele mai optimiste voci – la 1916 – nu le puteau anticipa, dublându-și teritoriul și populația, după alți 5 ani de la gloriosul an 1918, Parlamentul României, Guvernul liberal și regele vor da țării reîntregite o nouă Constituție, care să înglobeze noua realitate politică și geografică a României.

Constituția unificării, așa cum mai este cunoscută Legea fundamentală de la 1923, a fost păstorită de marele jurist, membru al Partidului Național Liberal, Constantin G. Dissescu și marele om politic și om de stat Ion I.C. Brătianu, prim-ministrul României și președintele Partidului Național Liberal.

Printre inovațiile aduse de Constituția din 1923 se numără acordarea cetățeniei tuturor celor care nu beneficiau de aceasta înainte de 1918, în special locuitorii de origine evreiască, care s-au sacrificat pentru cauza națională* și în Războiul de Independență, și în Primul Război Mondial, dar care abia după terminarea Marelui Război vor avea parte de toate drepturile meritate. O altă mare schimbare adusă de noua Constituție este legiferarea votului universal, pentru bărbații de peste 21 de ani, precum și acordarea caracterului de factură constituțională a legilor pentru reformele agrare din 1921.

Constituția din 1923 va avea o viață scurtă, până în 1938, când regele Carol al II-lea instaurează regimul dictaturii sale personale și adoptă o nouă constituție. După 23 august 1944, la 31 august, regele Mihai I va repune în vigoare 37 de articole din cele 138 ale Constituției din 1923, care va fi definitiv ucisă, iar odată cu ea și democrația românească pentru următorii 40 de ani, la momentul adoptării primei Constituții comuniste, în aprilie 1948.