Tamara Dorina Ciofu

„21 martie 2018, Ziua mondială a sindromului Down” În fiecare an, pe data de 21 martie celebrăm Ziua internațională a copiilor cu sindromul Down. În această zi avem ocazia să informăm populația și să atragem atenția societății asupra implicațiilor acestui sindrom, pentru dezvoltarea toleranței și a deschiderii față de incluziunea socială a persoanelor care suferă de această maladie.

Sindromul Down este o boală genetică cromozomială, care afectează aproximativ unu din o mie de copii la nivel mondial. În România, sunt 4.420 de persoane cu sindromul Down. Dintre aceștia, 2.611 sunt copii și 1.809 adulți.

Este important să conștientizăm faptul că atât copiii, cât și adulții cu sindromul Down trebuie să fie pe picior de egalitate cu ceilalți membri ai comunității, să se bucure de aceleași drepturi, să beneficieze de aceleași oportunități și alegeri.

Persoanele cu sindromul Down se confruntă în prezent cu provocări cum sunt: separarea de comunitate, discriminarea și tratarea inegală în educație, sănătate, muncă. De aceea trebuie să îi tratăm cu toleranță, să îi acceptăm ca parte a societății și să le generăm condițiile în care să beneficieze de mediu adaptat, unde pot să învețe sau să lucreze, aducându-și astfel în mod constructiv aportul la dezvoltarea comunității din care fac parte.

Având în vedere atât creșterea numărului persoanelor cu dizabilități din țara noastră, din ultimii ani, cât și lipsa forței de muncă calificate în anumite domenii importante ale economiei din țara noastră, este important să avem în vedere elaborarea Planului național de accesibilitate pentru fiecare categorie și grad de handicap, inclusiv pentru persoanele diagnosticate cu sindromul Down.

Consider că promovarea și realizarea unor programe pentru persoanele cu dizabilități diferențiate pe tipuri de handicap, pe vârste și regiuni ale țării contribuie la integrarea socială a acestor oameni.

Studiile sociale din România arată un grad scăzut de acceptare, la nivel social, a persoanelor cu dizabilități, dar în special a copiilor care suferă de anumite deficiențe fizice sau mentale, precum și un grad scăzut de adaptare a accesului la serviciile publice. De aceea consider că trebuie să începem să punem bazele unei culturi educative de acceptare și de integrare a acestor persoane în comunitate. Nu sunt de acord ca măcar un singur copil cu dizabilități să fie izolat, tratat diferit, să-i fie refuzată participarea la anumite activități doar pentru că este greu de integrat și astfel să fie marginalizat de societate. În opinia mea, copiii care din naștere au fost privați de o viață normală au dreptul să fie integrați și sprijiniți de comunitate.

În momentul de față, ca urmare a demersurilor parlamentare pe care le-am realizat, toți copiii cu cerințe educaționale speciale din învățământul preuniversitar beneficiază de sprijin din partea statului, iar studenții cu autism beneficiază de burse sociale. Urmează modificarea legislației pentru a obține sprijin financiar și elevii cu autism.