Constantin Severus Militaru

„24 de ani de la Cernobîl”

Istoria evenimentelor din anul 1986, atunci când o lume întreagă s-a zguduit la vestea accidentului nuclear de la Cernobîl, ne cutremură și astăzi, la 24 de ani distanță de cea mai puternică demonstrație a pericolului pe care îl reprezintă utilizarea elementelor radioactive pentru umanitate.

În multe regiuni vecine, chiar și din nord-estul României, mii de oameni continuă să se confrunte cu efectele radiațiilor produse în acel an. Majoritatea efectelor s-au tradus în deprecierea stării de sănătate, în creșterea riscurilor asupra nou-născuților, în calitatea hranei sau degradarea mediului ambiant.

Imaginile de coșmar de acum mai bine de două decenii, dar și de astăzi, trebuie să reprezinte un exemplu usturător pentru ceea ce înseamnă atât utilizarea acestor resurse energetice, dar și vulnerabilitatea umană în fața lor. Norul eliberat atunci în atmosferă a fost evaluat ca fiind de peste 100 de ori mai concentrat decât experiențele belice de la Hiroshima și Nagasaki și a afectat de-a lungul timpului sute de mii de oameni.

Mai grav este că, și la un sfert de secol de la acest eveniment, atât Organizația Mondială a Sănătății, cât și medicii români constată anomalii și afecțiuni ale sănătății oamenilor care sunt cauzate de acest tragic eveniment. Cancerul de tiroidă, anomalii majore ale nou-născuților continuă să se producă, iar sistemul medical este lipsit de orice mijloace de combatere a acestor efecte.

Un lucru pozitiv s-a produs și anul acesta prin reconfirmarea necesității reducerii armamentului nuclear la nivel mondial, de către liderii mondiali, prin semnarea Tratatului de dezarmare START 2.

Acest lucru trebuie însoțit de limitarea utilizării materialelor radioactive în utilizarea civilă și găsirea de resurse alternative, neconvenționale, în producerea de energie.

În România, de mai mulți ani strategiile de securitate energetică propuse au vizat dezvoltarea producției nucleare de energie. Dacă evaluăm atât costurile, cât și riscurile unei astfel de strategii, vom concluziona cu toții că este mai profitabilă retehnologizarea hidroelectricii românești sau investiții în energia eoliană. O decizie înțeleaptă poate reduce riscurile și poate crea avantaje de competitivitate în economia europeană și mondială.