Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·23 noiembrie 2010
other · adoptat
Maria Stavrositu
Aprobarea modificării ordinii de zi 54–55
Discurs
„25 noiembrie – Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeilor”
În data de 25 noiembrie este marcată Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeilor. Amplitudinea acestui fenomen la nivel mondial este relevată de statistici dramatice. Numeroase studii arată că violența ucide mai multe tinere decât cancerul, afectează o treime din femeile de pe glob și, de cele mai multe ori, lasă urme adânci, pe viață.
Implicațiile violenței domestice sunt grave și pe termen lung.
Din nefericire, numărul cazurilor de violență domestică este în continuă creștere în România. Conform datelor furnizate de fosta Agenție Națională pentru Protecția Familiei, în perioada 2004–2009, la nivelul întregii țări a fost înregistrat un număr de 59.795 cazuri de violență în familie și 778 de decese ca urmare a actelor de violență comise în familie, numai în anul 2009 înregistrându-se 12.461 de cazuri și 101 de decese ca urmare a actelor de violență în familie. Potrivit aceleiași surse, în anul 2009, victimele de sex feminin au avut ponderea cea mai mare în cazurile de violență în familie.
Femeia suferă în urma violenței în familie deoarece, împreună cu copiii și vârstnicii, face parte din categoria persoanelor ce prezintă un grad mare de vulnerabilitate, date fiind caracteristicile sale bioconstituționale și psihocomportamentale. Prin tradiție, feminitatea desemnează o serie de trăsături de personalitate specifice, precum: sensibilitate, activitate ordonată, preocupări pentru estetic, emotivitate, inteligență analitică, atitudini educaționale. Dar tot prin tradiție, imaginea femeii în raport cu cea a bărbatului – locul și rolul ei în sistemul activității familiale și sociale – a fost în general defavorizată, bărbații, mai ales cei căsătoriți, având drepturi depline de aplicare a sancțiunilor axate pe agresiune fizică. Femeia a trebuit să suporte de-a lungul timpului variate forme de umilire, desconsiderare și chiar maltratare, toate acestea ca urmare a unor norme socioculturale acceptate și promovate de grupurile și macrogrupurile de apartenență. Formele de victimizare la care a fost supusă femeia au variat de la o cultură la alta, de la o etapă istorică la alta, de la forme de agresivitate redusă ca intensitate și mod de manifestare și până la forme violente, responsabile de producerea unor traume psihice și fizice.
Abuzul asupra femeii în familie este un fenomen relativ nou intrat în atenția științelor umane, iar cercetătorii care contribuie la o mai bună înțelegere și intervenție ulterioară au nevoie de o definiție largă a fenomenului, pentru a-l direcționa. Sub orice denumire l-am regăsi, fenomenul este același. În literatura de specialitate se folosesc mai mulți termeni: abuz asupra femeii în familie, violențe (fizice, sexuale, psihice) asupra femeii în familie, violență domestică asupra femeii. Violența împotriva femeilor pătrunde în toate domeniile: social, cultural, politic, economic și religios. Abuzul în sine este universal și are loc în țările dezvoltate, industrializate, cu aceeași frecvență ca în țările în curs de dezvoltare, iar în spațiul național se regăsește la toate nivelurile sociale (atât cele defavorizate, cât și cele de mijloc sau bine situate).